Vineri s-au împlinit patru luni de când am încuiat casa goală din București și am plecat cu copiii de mână și pisica într-o geantă la gât să ne instalăm alături de omul nostru într-un orășel liniștit din Olanda.
Am scris după o lună, am scris după două, după trei n-am mai scris, că a trecut prea repede și n-am apucat. Nu scriu mai des despre asta pentru că știu că e greu de citit pentru mulți și nu vreau să vă întristez/enervez./frustrez.
Mă simt totuși datoare cu un raport lunar, pentru că mă gândesc că mai sunt oameni care ne urmăresc aventura și vor să știe cum e pentru noi să ne adaptăm la 42, respectiv 44 de ani, într-un loc atât de diferit, pentru copii, cum e școala, cum e viața, ce e bine și ce e rău când faci o schimbare atât de radicală.
Așadar, avem deja patru luni în noua viață! Iată ce e bun și ce e mai puțin bun, cum și unde suntem acum.
Foarte ciudat mi se pare cât de lungă e ziua aici, asta e o poză făcută aseara la 22.15. E lumină!
La 7 seara soarele e sus, în crucea cerului, ne așezăm la masă pentru cină și trebuie să tragem storurile ca să nu ne orbească soarele!
Și dimineața se luminează pe la 5, cu toate storurile noastre opace, tot se strecoară lumina pe margini, ne trezim, ne culcăm la loc. 🙂
Sunt curioasă cum va fi în iunie, dacă în mai e așa. 🙂
Copiii avansează cu limba (la școala de limbă au un sistem cu caiete, încep cu unele foarte simple, apoi avansează și trec la următorul, sunt 12 caiete cu totul, Sofia a trecut la al nouălea, Ivan e pe final cu al șaselea, când termină caietul cu numărul 12 intră în școala normală publică de stat, într-o grupă corespunzătoare vârstei lor). Deci observ că au viteză bună dacă în patru luni (din care una a fost de vacanță, adunată din mai multe bucăți) au trecut de jumătate, Sofi intră curând în ultimul sfert. În funcție de adresa la care stăm și cea la care bănuim că vom sta la toamnă-iarnă, școala de limbă se va sfătui cu noi și va începe demersurile pentru a le găsi locuri în școala primară.
Și-au făcut prieteni în cartier, se duc pe la ei pe-acasă, se joacă afară împreună, merg cu rolele sau cu bicicletele, se întâmplă frecvent să ne sune copii la ușă să întrebe dacă Sofi sau Iv ies la joacă, alții vin direct deciși să se ducă în camerele copiilor și o iau în sus pe scări, ai noștri se duc la alte familii, mai vin când îi pocnește foamea. Lumea e extrem de relaxată și prietenoasă, iar mie mi se pare genial acest stil de viață.
E unul dintre cele mai mari câștiguri ale vieții noastre aici: joaca liberă afară!
Sunt copii de toate națiile, majoritatea vorbesc neerlandeză (fiind aici de mulți ani sau născuți aici), sunt și multe familii de olandezi, copiii peste 6-7 ani vorbesc și engleză destul de bine (unii chiar foarte bine).
S-au legat prietenii și la școală, Sofia are o bună prietenă din Iran care nu vorbește deloc engleză, așa că se înțeleg în olandeză. Merge acasă la ea, vine ea la noi, le aud râzând mereu, se aleargă, urmăresc păsări, fac brățări, colorează.
Mergem cu bicicletele de colo colo, socializăm și cu alte familii de români, nu ne plângem deloc de singurătate.
Ne pregătim pentru vacanța de vară în România în august și e posibil ca asta să îi dezechilibreze un pic. Și pe noi, de altfel. 🙂
Am continuat să vizităm pe aici, încă suntem turiști în weekend, facem poze, ne minunăm, sunt atât de multe de descoperit!
Am fost în parcul de distracții Duinrell, a fost fain, dar na, nu se compara cu Efteling, unde plănuim să revenim (a treia oară) în iulie. Am avut și vacanța de mai în Elveția, a fost o aventură! Nu neapărat în sensul în care speram, dar a fost amuzant. 🙂 O să scriu separat despre asta.
Ni s-a stricat mașina, nu a mai pornit într-o diminneață, ne-am speriat, că e cam scump aici să repari mașina, dar soțul a înlocuit el bateria cât noi am mers cu bicicletele peste tot unde am avut nevoie și în două săptămâni ne-a trecut și spaima asta.
Am fost sănătoși, cu excepția unor pișcături de țânțari olandezi care lui Ivan i-au provocat reacții locale (umflături, roșeață) și o noapte de febră 39,5. Sofia s-a ales cu umflături și mâncărimi, am rezolvat cu cremă, local.
Am avut un moment de derută când am aflat cât de mari sunt impozitele aici, dar deh, e un loc frumos, curat, cu infrastructură brici, se vede pe ce se duc banii contribuabililor. Era bine, desigur, să ne informăm despre toate acestea înainte să plecăm, am greșit, poate voi o să faceți mai bine ca noi. Informații despre taxele în Olanda sunt pe internet destule, puteți apela și la consultanți în taxare, ca să plecați pregătiți, în caz că aveți în plan.
Noi știam că vom pierde bani cu această mutare, nu știam că vom pierde atât de mulți, dar asta e, important e să fim sănătoși și să avem ce pune pe masă. În România reușeam să economisim câte ceva, aici probabil că nu vom putea face asta în fiecare lună.
Dar considerăm că merită.
Vremea a fost tare frumoasă, a explodat tot verdele, e plin de copaci, de trandafiri, rododendroni, au început să înflorească și hortensiile, e cald și soare toată ziua. A plouat în trei zile (nu la rând) și a bătut un vânticel în altă zi, în rest, perfectă vremea, avem mare noroc cu așa o primire!
Eu progresez cu neerlandeza, închei curând primul nivel și mă înscriu la al doilea, peste vară o să continuu să fac cursuri online și să citesc cărți în olandeză, să îmi cresc vocabularul. Proful zice că dacă mă țin de treabă, pot la anul în vară să fiu la nivelul B1, ceea ce înseamnă că o mă pot descurca bine în conversație cu nativi, pot înțelege la radio, pot citi un ziar. Sunt pe ea, călare! Am scris aici mai mult despre asta.
Am ieșit des, ne-am văzut cu familiile de aici, mai o cafea, mai un vin, mereu vine câte cineva din țară pe la noi sau în Amsterdam și merg să ne întâlnim acolo, nu m-am simțit decât foarte rar singură. Sunt foarte recunoscătoare pentru toți oamenii faini care sunt în jurul nostru, români, indieni, olandezi, israelieni, turci. Nu am avut nicio experiență neplăcută cu vreun vecin, curier, părinte de la școală.
Lucrurile curg încet, firesc.
Ah, de când sunt aici am descoperit acest concept: wandelen. Te plimbi și te uiți și eventual vorbești, dacă ai cu cine, toate astea cu mâinile la spate, pentru că nu ai nimic de făcut cu ele. Văd mulți vecini plimbându-se așa, de toate vârstele. 🙂
Ritmul lor mă obligă să mă liniștesc, mă inspiră, mă asigură că e OK să am încredere în lucrurile mai mari decât bine.
Tot mă grăbesc și mă agit, dar mai puțin ca înainte.
Ceea ce nu înseamnă că mă relaxez. Sunt mult mai încărcată ca în România, muncesc mai mult și mai întrerupt, copiii stau mai puțin la școală, mănâncă mai mult și mai des, nu prididesc să gătesc, să merg la cumpărături, să-i duc și să-i aduc, să strâng pe-aici, să merg după ei prin vecini sau să gătesc și pentru copiii vecinilor, care frecvent se înființează la masă sau la vreo gustare, cursurile de limbă, temele, scrisul, terapia, supervizarea, uneori îmi vine s-o iau la fugă pe câmp printre lebede. 🙂
Ah, și avem clocitoare! Copiii și bărbatul își doresc un câine, eu îmi doresc să NU mai am grijă de încă un suflet, așa că am închiriat o clocitoare, de 20 de zile bârâie aici în living, azi sau mâine ies puii, atunci să vezi pelerinaj pe la noi prin casă!
Vecinii au pui de pisică și toți copiii din cartier merg pe la ei zilnic. 🙂
La capitolul mai puțin bune trec câțiva oameni pe care simt că i-am pierdut odată cu mutarea. Îmi pare rău, dar… Bănuiesc că nu a fost să fie.
Daaaar!
Urmează trei concerte la care visez de când eram mică (glumesc, dar wow, de când le aștept). Mergem toți patru la Imagine Dragons la PinkPop Festival, merg cu o prietenă la Florence and the Machine în Belgia și cu altă prietenă în Amsterdam la Ed Sheeran, în iulie. Abia aștept!
Iar acesta e planul de întâlniri în Olanda pentru următoarele săptămâni:
Pe 12 iunie, duminica, de la ora 11.00 ne vedem în Rotterdam la grătar, întâlnire de familie, copii, părinți, bunici. Pe 18 iunie, sâmbătă, de la 11.00, ne vedem la Școala Românească de la Haga, la un eveniment de joc si lectură. Pot veni și familii care nu au copiii la scoala, va fi un atelier deschis, cu intrare liberă.
Pe 9 iulie ne vedem la Eindhoven alături de Cristian Presura, la Bibioteca Centrală, citim și dezbatem cu copii și adulți despre știință și cărți.
Și apoooooi ne vedem la București pe 6 și 7 august la Roaba de Cultură, facem teatru, autografe, îmbrățișări, abia aștept! Vom avea și cărți noi, abia aștept să vă povestesc despre ele.
Asta e, deocamdată. 🙂 Zăpăceală mare!
Bine că sînteți bine. Bear hugs și poate ne vedem în august (că ați plecat voi din București, dar s-a mutat junioara acolo, așa că ajungem mult mai des și mai lesne la capitală).
Ce dragut! Mda bucur sa citesc cum va mai merge pe acolo și să văd poze! Îmi place mult verdele asta crud. Noi ne-am mutat mai pe la țară (in Romania) de cand cu lucrul de acasa, undeva aproape de munte, si este ataaat de mult verde! La fel, copiii merg in voie de la unii la alții, din casa in casa. Doar ca fix asta o deranjează pe cea mare. La 14 ani nu ii mai place sa se trezească in orice moment cu copii din vecini peste ea. Cel mic in schimb se bucura maxim de libertatea de deplasare ?
Ma bucura mult blogurile tale. Esti o inspiratie pentru noi, care traim tot in zona neerlandofona de peste doi ani deja si incercam sa ne facem viata cat mai completa aici. Astept cu nerabdare continuarea aventurii in Olanda.
Bună.
Ma bucur ca va place Olanda. Eu sunt de 5 ani aici. Initial am venit pentru an sa castig niste bani. Apoi, din cauza unor probleme de sanatate, am prelungit șederea. Inca munceasc. Ritmul de munca aici este draconic. Te dărâmă, efectiv. Da, au sosele ca-n palmă, totul este pus la punct. Parca prea mult.
Ma voi intoarce acasă, in România. Acolo e locul meu. Indiferent cât de greu imi va fi acolo, ma voi intoarce. Acum, cand scriu mesajul, am lacrimi in ochi. Mi-e dor de țară, mi-e tare dor.
Va doresc numai bine, să fiți fericiti indiferent unde va aflati.
Busa Mihaela
Felicitări! Sună minunat! Să fie totul frumos pentru voi! Să fiți fericiți și liniștiți!
„E unul dintre cele mai mari câștiguri ale vieții noastre aici: joaca liberă afară!”…e minunat acest mod de joaca pentru copii, insa să știi că de obicei acest lucru se întâmplă (inclusiv în România) în cartierele de case. Pentru ca sunt mai putini oameni, pentru ca se cunosc între ei, pentru ca străzile sunt mai puțin circulate și pentru ca exista curți unde să se joace. Altfel la bloc și mai ales în orașele mari gen București, ți-e teama să-i lași așa afara de capul lor.
Se vede ca va priește schimbarea unui oraș mare cu liniștea unui oraș mai mic, iar la cum arata acolo totul, să nu va pară rău de taxe…macar se vede pe ce se duc ?
In rest sănătate și experiente plăcute ?
La bloc, in București, la 2 stații de metrou de Unirii, e plin de copii afară, uneori mai stau si părinți cu ei pe bancă, la locul de joacă din complex, toată lumea se știe cu toată lumea, copiii merg cu colindul, cu Halloween ul, se aleargă, se dau cu bicicletele, e drept ca e complex cu circuit închis si e plin de paznici, dar totuși e in (aproape) centrul Bucureștiului. Nu se prea vizitează acasă, decât cu discuții anterioare între părinți, ceea ce mie imi place pentru ca uneori (deseori) e cam dezordine pe la noi.
Supervizare la ce? Te faci terapeut?
Eu sunt curioasa si cum se acomodeaza sotul, daca e interesat sa ne povesteasca. Eu sunt sa zicem parte working a familiei , si m-ar interesa cum e acomodarea in job in olanda. Am mai lucrat cu colegi olandezi, dar din postura in care eram echipe distribuite global.
Buna, nici o problema de acomodat la job, lumea e f prietenoasa, mediul e tot multinational cum era la locul unde lucram inainte, sunt f multi non-olandezi etc
La job e cel mai simplu sa te acomodezi. Atat partenerul cat si eu am avut parte de un mediu foarte ok, similar cu cel din multinationalele din Ro. Practic aceeasi munca cu un salariu mai mare (ok, cheltuieli pe masura).
Depinde in ce fel de companie lucrezi. In companiile olandeze ca si expat fara lb olandeza nu e fr usor. In companiile american sunt mult expati. Dar se munceste mult.. volum, incarcare, complexitate. Joburi ok internationale dar si solicitante. Multe cazuri de burn-out in jur. Nu e totul asa roz cum cred unii. Sunt aici de 10 ani si lucrez in companie americana. S-a schimbar cultura de munca si aici de cand au venit companii americane. Inainte olandezii lucrau mai relaxat 9-5 de cand s-a schimbat piata, au venit expatii s-a schimbat cultura de munca. Te adaptezi dar timpul liber e putin asa cum e peste tot. Weekendurile sunt uneori pline de plictiseala in lunile de iarna ca peisajul e la fel, vremea urata rece. Trebuie sa iti placa sa stai stai in casa.
Deci se pare ca e ca peste tot la job nou , multe ok, dupa noroc. Asta e bine, ma bucura. Mai ales ca eu in genere sunt intelegatoare cu diverse feluri in care se prezinta cultura companiilor .
Te-am descoperit intamplator pe FB, dar acum te urmaresc si imi place sa te citesc. Raman uimita cate poti sa faci si cat de frumos iti cresti copii . Daca eram un pic mai tanara , curajul tau de a te muta intr-o tara necunoscuta si care are o limba atat de grea, m-ar fi inspirat. Fiul meu studiaza in Groningen si este incantat de locuri si de oameni. Felicitari pentru tot ceea ce faci !
Super! Să vă bucurați în continuare de noua țară. Nu știu despre taxele din Olanda, dar in Germania se pot recupera din taxe ulterior. Mai ales în ani cu lucrat parțial si mutare, se taxează mai putin si se deduc multe din cheltuielile cu mutarea. Chiar și în ani obișnuiți recuperam o sumă din taxe
Acum sunt într-un tren Suceava-Iasi, dar de aproape 4 ani și noi (eu, soția și cei doi puști) ne-am mutat cu purcel și cățel în Olanda. Etapele acomodării au fost asemănătoare cu ale voastre, cu prima vacanță de vară în România, cu costuri imense la servisare auto, iar taxele îmi dau fiori și acum.
Da, eu încă mai fac șpagatul Olanda-Romania, cu mașina (2,243 km) sau cu avionul, cumpărând bilete din timp, cele mai ieftine, pentru Cluj, București, Iași.
Viața ni s-a schimbat in bine, băieții fiind parcă de-o veșnicie aici, soția și eu muncim in timpul săptămânii, așteptând weekendul precum îl așteptam pe Moș Gerilă (Crăciun) când eram copil… Bijna weekend 🙂
Să aveți mult succes în tot ce faceți, sănătate și bucurii!
Tot ziens!
si eu sunt curioasa pentru ce e supervizarea, sper sa impartasesti cu noi. <3
E un grup de supervizare pentru mai multe persoane care ofera sprijin emotional in comunitate fara sa fie profesionisti in domeniu (cum sunt si eu).
Buna, totul pare foarte frumos, dar in ritmul acesta nu stiu cat rezistați, voi adultii(epuizare fizica si pshihica).
Referitor la animalute, luati o mai usor. Am trecut si noi pri aceleași chestii. Cățelul nu il mai plimba nimeni, puișori i am dus la țară la sora mea, iar gainile se sufoca intr un tarc ca prin curte fac dezastru printre flori. Dar, poate omul pe pielea lui învață. Succes in toate!
Buna, puii ii tinem 1 saptamana si ii dam inapoi, ca practic sunt inchiriati. La catel am cam decis sa amanam sine die, ca intr-adevar e complicat. In rest, da, ai dreptate, suntem si asa destul de obositi.
Buna, eu sunt curioasa la cel fel de taxe si impozite te referi? Banuiesc ca nu pe cladire din moment ce stati in chirie. E vorba de impozite pe venituri si asigurari? Multumesc si spor in toate!
Da, impozitele pe venituri.
Buna! Si noi luam in calcul Olanda. Ne puteti da cateva detalii despre ce aspecte referitoare la impozite nu v-au fost clare din research? Spre ex, noi avem copii mai mici si pay-back din cheltuielile de daycare nu e clar. La voi tb sa fie altceva, totusi. Multumim!!
Cred ca veti gasi info aici https://www.belastingdienst.nl/wps/wcm/connect/en/individuals/individuals
Daca aveti un caz special, puteti consulta un tax advisor, sunt o gramada pe aici.
Inainte de a va lua catel trebuie sa va calculati la fiecare zi de vacanta un minim de 25-30 de euro pentru un petsitter. Vara la noi e hai si vai, eu cu copiii cu avionul, sotul cu masina si dulaul ca sunt 3 saptamani de vacanta pt el. In rest il lasam cate o saptamana cand plecam la petsitter sau la prieteni daca sunt disponibili in perioada respectiva. E complicat.
Sănătate să aveți!! Și în România sunt cheltuieli suficiente.
Eu astept cu nerabdare fiecare articol legat de mutare, de noua viata, de lucruri frumoase sau mai putin frumoase de acolo. Mi-ar placea atat de mult sa citesc mai des despre asta, dar iti inteleg motivele pentru care nu scrii mai des.
Am o intrebare legata de plimbatul prin vecini: este sigur? Intreb asta pt ca mie mi-ar fi frica sa las fetele sa umble fara sa stiu de ele prin alte case. Sunt mici acum (sub 6 ani). Poate de aici nelinistea mea?
M-a amuzat faza cu plimbatul cu mainile la spate :))). Si in Bucuresti se intampla asta, dar doar cu persoanele de varsta a treia. Ei poate au relaxarea necesara pentru a merge asa pur si simplu prin parc cu mainile la spate ?.
Noi la inceput de pandemie am fost 10 in casa: eu, sotul, 2 copii, 2 pisici, 1 caine si 3 pui de gaina. Pot sa zic doar ca am sters de kk 90% din populatia casei ? si ca nu ne plictiseam niciodata. M-am trezit mai multe seri la 4 noaptea sa hranesc bebelusa si la 5 ca sa incalzesc puii cu foehnul ?.
Va doresc bafta in continuare, liniste si sanatate ca sa puteti face lucruri la fel de bune sau chiar mai bune decat pana acum!
Minunat! Bucurati-va de soare pentru ca, pe cat de lunga e ziua acum, pe atat de lunga va fi noaptea la iarna.
Stau in tara vecina, Belgia, de multi ani. Acum e ziua foarte lunga, dar iarna se simte al naibii lipsa luminii …
Apropo de caine, vedeti legile locale. Nu stiu daca aveti vecini foarte aproape de casa voastra, dar vedeti cu latratul. Amenda e mare daca face prea multa galagie. Sau zgarda anti-latrat…
Nu ne vom lua caine, no worries.
Dar e plin de caini, cam toata lumea are.
Bună,
Nu știu ce-mi place mai mult! Pisica? Peisajul din Olanda? Sau casuța?
Voi, restu din comentarii ce ziceți?
Citesc de vreo 7 ani pe blog. Uneori mai des, alteori mai rar. Te admir mult. Cumva, de multe ori m am regasit in cuvintele tale. A trecut ceva timp de cand am citit ultima oara, dar ma bucur sa vad ca v ati relocat si ca va place.
Eu si familia mea am făcut pasul asta acum 5 ani, in Germania. Acomodare cat mai placuta. 🙂
*P.s. toate cartile scrise de tine sunt un adevarat succes pentru fetitele mele. Ultima oara a ajuns la noi Caietul. Ne a placut maxim. Am pornit atatea subiecte de discutie, ne am bucurat de desene, de ideile de acolo, iar fetita mea inca se intreaba cine este Dadatorul de raspunuri Si daca poste sa scrie la sfarsit intrebarile ei in limba germana. (Este clasa 1, vorbim limba romana in casa, citeste propozitii scrise de timpar dar Inca n am trecut la scris.).
Mult succes in aventura voastra!
Ce bucurie acolo pe voi!! Parca nu imi vine sa cred ca vorbesti despre tara in care locuiesc de 10 ani: vreme buna? Stil de viata relaxat? Hmm…Noi ne mutam in Spania. Dupa 10 ani de frig, ierni lungi si alleen werk or binnen leven, we zijn klaar mee.
Banuiesc ca depinde mult de compania la care lucrezi, de orasul in care traiesti, de tipul activitatii si de fiecare in parte. Ca in oricare alta tara…
Sa va fie bine in noua viata!
Poate va ajuta asta in relatia cu taxele: https://www.expatica.com/nl/finance/taxes/the-dutch-30-ruling-explained-101641/
multumim, 30% ruling nu i se aplica Ioanei.
La 5 dimineața lumina e lux! La noi în Norvegia unde stam la 3 dim e soare, la 11 noaptea încă e soare. ?
Nu sînt expertă în finanțe si nici specialistă la calculul de impozite. Traiesc si lucrez de 32 de ani in Germania. Ca sa recuperezi un pic din banii platiti lunar in decursul unui an la impozitul pe venituri se pot deconta in G o parte din taxele plătite direct de tine la medicamente, dentist, spital etc. Însă numai ce este peste un anumit plafonstabilit in functie de venitul familiei. Poate reușiți să recuperați din banii de mutat în interesul serviciului. Primul mutat a fost legat de găsirea noului loc de munca si asta s-ar putea parțial deconta. Dacă va mutați încă o dată din interes propriile legea germană nu mai poti deconta. Asta scriu ca sa aveti un mic exemplu. Poate si cursurile Ioanei de limba se pot deconta, dacă va continua si va plăti direct. Mult succes Livia din Stuttgart
Mă sperie rău chestia asta cu impozitele si economisitul. Adică in București copiii mergeau la scoala privată unde stiu cat sunt taxele, acolo merg la scoala de stat si zici că nu prea mai puteți economisi. Pfff nu suna bine deloc. Trebuie sa citesc despre impozite
buna, daca planuiti sa aveti venituri din Olanda amandoi, atunci nu sunt probleme, ca veniturile pe care le veti avea in NL „includ” si taxele, deci nu conteaza cat sunt de mari.
Surprize pot aparea daca o sa continuati sa aveti venituri din Romania, cum e cazul Ioanei. Procentele de impozitare sunt clare, ce nu este clar este cum anume se aplica, pentru ca exista un tratat de evitare a dublei impuneri care e prost scris si interpretabil, asa ca nici consultantii fiscali nu pot da raspunsuri clare (vorbim din experienta, ca am consultat 3).
Or, cand tu faci venituri la nivelul preturilor din Romania dar platesti taxe la nivel de Olanda (si eventual mai platesti si in Romania ce plateai inainte, ca nici asta nu-i clar), nu mai este deloc amuzant.
Taxele pe venit în Olanda sunt 37% până în vreo 70k euro pe an și 49% pentru ce e peste. În România e 45% dacă iei în calcul și cas, cass. Deci similare, chiar mai mici în NL la venituri sub ~80K euro pe an.
România strălucește însă la regimul microîntreprinderilor, unde se plătesc 1% sau 3% pe venit, plus 5% pe dividende (deci max 8% în total, paradis fiscal). Bănuiesc că lucrați pe micro sau pfa în România, de asta vi se par mult mai mari în NL. Olanda mai are și wealth tax, „box 3″…
Noi mergem anual (sau bianual, si iarna uneori) in Romania, sa ne vizitam parintii. Ei, in vara stam 3-4 saptamani. Desi locuiesc in Belgia din 2004, copiii sunt nascuti aici, aici e casa noastra, cand ma intorc din Romania o zi sunt complet intoarsa si destabilizata. Deci, e normal sa va simtiti ciudat macar 1-2 zile dupa ce o sa va intoarceti din vacanta .
Ma bucur pentru voi ca a-ți reușit sa va acomodati în Olanda.
Noi locuim de 5 ani în Belgia și pot spune ca procesul de acomodare pentru mine personal, a fost muuult mai lung.
Ai scris în articol ca peste vară o să continuii să faci cursuri online.
Îmi poți spune despre ce cursuri online este vorba?
Eu am fost la școală de limba care s a desfășurat doar în paralel cu anul școlar.
[…] voiam să nu scriu raportul de cinci luni, pentru că nu am cine știe ce noutăți de la cel de patru luni, dar apoi m-am gândit că urmează două luni de vacanță în care probabil nu voi scrie decât […]