Prajitura cu praf de roz si spuma de desene animate

E inceput de saptamina, de luna, de vara, de viata. Vreau sa invat ca pot face orice. Sa ma gindesc ca azi e prima zi de scoala, ca o sa ma asez in banca si-o sa invat tot despre toate. Sa stiu ca pot merge desculta pe strada daca vreau, ca pot sa pling si sa rid in acelasi minut, ca pot sa arat cu degetul in vitrina si sa primesc orice s-ar afla la capatul aratatorului meu, ca am vacante de 3 luni vara si de 3 saptamini iarna, ca pot minca frigarui de pui la micul dejun si dulciuri la miezul noptii. Sa am jucarii multe, pe toate, si sa le impart cu toti copiii care viseaza la ele. Sa pot sta la joaca 8 ore pe zi si sa ma mai lase mama inca o ora dupa ce primele opt expira. Sa ma uit la desene de pe covor, cu o punga de pufuleti in brate. Sa plec in tabere, sa merg cu autocarul pe scaunele cele mai din spate, sa ma ratacesc in padure, sa-mi julesc genunchii de asfalt, sa murdaresc trotuarul cu nori de creta, sa imi construiesc cort din fete de masa, sa fac flori din hirtie creponata pe care sa i le ofer celei mai frumoase dintre papusile mele, sa bat mingea, si-apoi sa bat lumea dintr-un capat in altul, cu un rucsac mic cu Barbie pe el, sa am parul subtire si blond, sa mi se adune sosetele pe glezne si nisip sub unghii.
Si nu zic asa doar pentru ca e 1 iunie. Zic asa pentru ca multe dintre bucatelele astea de copilarie negresita sint inca in viata mea, ca am reusit sa nu le pierd printre accesoriile de om mare pe care mi le-am cumparat intre timp. Ca am linga mine un om care ma lasa la joaca fix cit vreau eu, care nu ma cearta cind imi pun inghetata pe camasa alba si care nu ma trimite in camera mea cind ma incrunt dintrodata si bat din picior ca soarele-i prea sus si marea prea sarata.
Mi-e bine ca sint copil, si ca nu ma simt prost sau ridicol pentru asta. Iubesc ca un copil, ma supar tot ca unul.
Si-acum ma duc sa colorez in cartea cu amintiri, sa nu cumva sa uit vreodata de zilele astea de acum. Pentru ca mai bine ca acum nu mi-a fost niciodata, nici macar atunci cind aveam dreptul sa cer orice si sa fac orice.