Au trecut multe luni de la ultimul raport de emigrare, au zburat direct, am vrut să scriu, dar nu am apucat, tot pe fugă, multe de făcut, de rezolvat, vacanțe, se face anul curând și eu încă mă simt ca într-un film despre viața altcuiva.
Am trăit aici o jumătate de iarnă, o primăvară, o vară, o toamnă, a trecut și ziua mea, a început iarna din nou.
A trecut și primul Crăciun în noul loc. Am gătit, am avut prieteni în vizită, am fost noi în vizită la vecini, cu castroane și farfurii cu salată de boeuf și cozonac după noi, am deschis cadouri, am ascultat muzică, am avut ziua lui DA, am citit și am ascultat copiii râzând și bărbatul bătând la tobe.
Ce-am mai făcut în ultima jumătate de an în care n-am mai scris?
Am trăit.
Am învățat.
Am cunoscut oameni.
Ne-am făcut planuri.
Mi-am sărbătorit ziua cu mama și familia, care au venit aici. A fost minunat!
Primele probleme
Am trăit și primele dezamăgiri, știam că vor veni și ele. Una de la proprietarul casei în care stăm în chirie, care a vrut să ne constrângă să-i cumpărăm casa amenințându-ne că ne dă afară, deși avem contract pe termen nedeterminat. Până ne-am dumirit noi care e legea și că suntem protejați de astfel de abuzuri, am trăit niște săptămâni de stres și nesomn.
Alta de la directoarea școlii de limbă, care m-a mințit zi de zi că rezolvă cu transferul copiilor la școala normală de lângă casă, nu a făcut nimic și nici nu mi-a spus că nu face nimic, drept pentru care am înscris copiii la o școală la cinci kilometri de casă, ceea ce face imposibil visul nostru de a privi copiii de la fereastră cum se duc singuri cu bicicleta la școala din cartier. Se va întâmpla și asta, dar mai târziu un pic.
Plănuiesc să scriu despre lucrurile acestea separat, poate vor fi de folos și altora care se vor afla în situația noastră.
Ce am aflat the hard way este că nu trebuie să te bazezi pe ce spun oamenii că fac, pentru că oamenii sunt foarte relaxați și dacă vrei să se facă treaba, trebuie să suni, să scrii, să întrebi, să fii călare pe situație până se rezolvă. La piscina unde am găsit loc pentru ei, după patru luni pe lista de așteptare, a durat 12 săptămâni să îmi trimită un link de activare. Eu sunam, doamna îmi zicea că îmi trimite ACUM linkul de activare a abonamentelor, nu trimitea, sunam iar întrei zile, iar jura că trimite ACUM, nu trimitea și tot așa.
La Free Run a durat trei săptămâni același frecuș.
La noua școală, iar a fost nevoie de multe emailuri și telefoane să ne asigurăm că din 10 ianuarie copiii pot într-adevăr începe acolo.
Dar să revenim la ale noastre, că astea-s ale lor. 🙂
Școala copiilor
Au început școala specială de limbă la care merg toți copiii veniți din alte țări, mai mari de șase ani. Cei mai mici de șase ani intră direct în școala normală, de stat, și învață limba din mers.
Au un sistem de predare accelerată a limbii care e foarte eficient. Pe lângă limbă, învață și alte lucruri despre țara în care suntem, tradiții, istorie, obiceiuri, cântece, sporturi, fac și matematică. În fiecare lună urmăresc o temă despre care învață de la vocabular la lucruri de cultură generală și chestiuni practice.
Au avut tema despre gunoi și reciclare, apoi apă, apoi păsări, corpul uman, Sărbători în lume, anotimpuri și așa mai departe.
Zilnic citesc sau ascultă jurnalul de știri pentru copii, unde sunt prezentate și analizate principalele știri din Olanda și din lume. Chestia asta mi se pare genială!
Au început pe 7 februarie, au absolvit școala pe 23 decembrie. Sofia ar fi fost pregătită din octombrie, dar am decis să plece amândoi în același timp, să le fie mai ușor la transfer, iar ea să își consolideze limba.
Copiii se descurcă bine conversațional, citesc bine, au accent bun, din câte îmi dau seama (învăț și eu în paralel cu ei, dar folosind altă metodă, bazată tot pe full immersion).
Au mers deja două zile pline la școala normală, la care vor începe din ianuarie.
Au zis că înțeleg bine tot ce se vorbește în clasă, sunt nerăbdători să înceapă, dar sunt și temători, mediu nou, iar adaptare.
Sper să fie bine, mă bazez pe rucsacul lor plin cu resurse pe care l-am construit împreună până acum.
Merg în continuare la înot și la free run, Sofia e aproape să își ia diploma A, deja înoată îmbrăcată și cu încălțări, ca să se pregătească pentru test. Ivan mai are mult, cred că va dura încă jumătate de an cel puțin (Sofia face înot de la 4 ani, a făcut constant în România, deja înota binișor când am venit aici).
Ivan merge și la tobe.
Toate cursurile acestea sunt în olandeză, cred ca i-a ajutat și asta la învățarea limbii.
Progresele cu limba neerlandeză/olandeză
Eu am încheiat cursul de A2, încep curând cursul de B1, intermediar avansat. Pot citi știri, sunt deja la a doua carte de beletristică în olandeză, înțeleg bine versuri, conversații simple, filme în flamandă sau neerlandeză.
Nu conversez destul, cu asta mai am de lucrat.
Caut mereu cuvinte în dicționar, zilnic urmăresc cursuri extra despre excepții sau familii de cuvinte. Încerc să învăț ceva în fiecare zi.
Plănuiesc ca la anul pe vremea asta să fiu cu B2 absolvit, ca să mă pot descurca bine în orice conversație, să pot înțelege orice la radio. Din 2024 aș vrea să încep un proiect de voluntariat în școală, să vedem ce voi găsi.
Vremea
După o primăvară, o vară și o toamnă incredibil de luminoase și de însorite, din noiembrie au început ploile, ceața și întunericul.
Decembrie a început cu frig extrem, ceea ce a însemnat canale înghețate și distracție mare pentru copii, care au folosit canale ca patinoare și spații de explorat și jucat.
Rațele și lebedele sunt super simpatice, cum aterizează pe gheață și alunecă pe fund cu labele în sus până reușesc să frâneze.
Acum e cald, o iarnă olandeză obișnuită, sunt cam 10 grade ziua, în unele zile plouă, în altele e soare.
Multă lume iese la alergat, cu câinii sau cu bicicletele.
E totul verde în jur.
Nu a fost vânt aproape deloc.
Socializare
Copiii au prieteni la școala de limbă și în cartier, se vizitează, mai vin ei la noi.
Noi am socializat cu prieteni din România care stau și ei aici în orașul nostru sau în orașe apropiate. Ne întâlnim săptămânal cu câte cineva, mai vin prieteni sau familie din țară.
Am mai făcut întâlniri cu grupul extins de români, a fost tare plăcut de fiecare dată.
Eu mai socializez și cu colegele mele de curs de olandeză, iar soțul cu colegii de muncă.
Nu ne-am simțit singuri deocamdată.
Am mai descoperit două parcuri de distracții: Drievliet (lângă Haga) și Duinrell (tot lângă Haga).
Aici sunt cu prietena mea în lanțurile cele înalte.
evenimente
Am avut două evenimente la Bruxelles, minunat a fost!
Am mai avut lecturi publice pentru copii la Eindhoven, Amsterdam și în biserica românească din Aalsmeer.
La Cluj am avut în decembrie un eveniment uriaș pentru părinți și o lectură faină pentru copii!
turism
Am mai vizitat pe aici câteva lucruri, despre Valencia am scris, despre Volendam am scris, despre Bruges am scris.
Neapărat dacă sunteți în Olanda să vizitați în Amsterdam muzeul bisericii ascunse Ons’ lieve heer op solder, o să scriu curând separat despre el. E o bucată faină de istorie olandeză! Aici e site-ul oficial.
La o oră de Amsterdam e și Orchideeen Hoeve, o seră uriașă cu plante din zona tropicală, fluturi, păsări, acum iarna e superb luminată, vă recomand să mergeți pe la 2 și să stați până la închidere, să vedeți totul și pe lumină, și pe întuneric, e și un loc de joacă mare și fain pentru copii.
Am mers cu mama și la Madamme Tussauds în Amsterdam, a fost fun!
Asta e.
ce urmează?
Copiii vor începe școala nouă, eu încep următorul curs, vreau să mă reapuc de scris, de multe luni sunt în pauză creativă.
Deocamdată ne bucurăm de vacanță, lenevim muult în pat dimineața, suntem cu toții destul de obosiți. Vom rămâne aici toată vacanța, biletele la avion mi se par nesimțit de scumpe, nu vreau să mai stau la cozi de 5 km în aeroport ca să merg în România și să stau în trafic.
De Revelion mergem cu prieteni la Efteliiiing!
Aoleu, abia aștept!
Și într-o clipă se va face un an de altă viață, Doamne, parcă e un vis.
La multi ani, cu bucurii, satisfactii, progrese, veselie, cu o viata traita din plin. Sa va iasa fiecare bilant de sfarsit de an pe plus! Cel de anul asta mie asa imi pare, din cate citesc din randurile tale. Vacanta linistita in continuare! ☺️
Am simțit amalgamul de emoții din aceste experiențe așternute pe ..tastatură ❤ Locuim în UK, vorbim foarte bine limba engleză și chiar și așa de multe ori a fost greu (alt sistem, alte practici, alte metode) până să ne adaptăm și să înțelegem cum funcționează lucrurile. Trebuie să fii al naibii de curajos și determinat să realizezi atâtea în mai puțin de un an într-o țară în care limba ți-e străină în totalitate. Ce ai scris mi-a turat puțin motoarele ambiției ?
Sărbători fericite și un an nou cât mai frumos! Te așteptăm și aici cu un eveniment!
Aproape 9 ani de viata intr-o alta tara, o alta viata as zice eu.
Nici aici nu e totul perfect, ca nu are cum sa fie nicaieri pe planeta asta perfectiunea intruchipata.
Una peste aslta, imbratisez cu bratele deschise viata intr-o alta tara, intr-o lume in care normalul are alte valori.
Tare ma bucur pentru voi!
Si as mai adauga ca viata ti-o mai faci si tu cum vrei, asa ca meritul este doar al vostru sau al tau, Ioana, felicitari, super mom! ❤️
Ce simpatica e mami tau, ma bucur ca e cu voi atunci cand se poate, e important pentru copii sa aiba familia aproape, sunteti norocosi.
Mult succes cu cursul de limba!
Cosmina
Vă citesc articolele cu multă plăcere . Vă doresc sărbători cu bucurii,multă sănătate și putere de a realiza tot ce v-ați propus…tot binele din univers! ?
Ce a fost greu a trecut. Primul an e cel mai ciudat, nu neaparat insurmontabil, dar ciudat. La voi nici limba nu ajuta, ca este extrem de neprietenoasa. De asta am o mare admiratie pentru oricine merge in tari cu limba din asta. Pentru mine orice in afara de engleza, spaniola, italiana si eventual franceza e insurmontabil 😀
Ma bucur ca „overall” e bine. Nici nu ma asteptam la altceva. Capul sus si faceti visele sa devina realitate.
Pup familia princiara si sa aveti un 2023 asa cum il doriti 🙂
Ne mutam si noi in Olanda (langa Amsterdam) in cateva zile cu o fetita de 10 ani si un baiat de 4 ani jumatate. Ei vor incepe scoala de limba amandoi. In oraselul in care vom sta au clase de newcomers si pentru copiii de 4-6 ani. Am emotii foarte mari. Mai ales pentru fetita mea. E foarte trista ca isi lasa toate prietenele. Ii este teama de limba noua, ca nu va reusi sa isi faca prietene si de tot noul asta atat de misterios si de scary. I-am dat sa citeasca textul tau cu rucsacul ca sa vada ca e normal sa simta ce simte ea acum, dar si ca exista speranta. Anyway, pornim si noi acusi pe drumul asta nou cu speranta, frica, nerabdare, bucurie si toata tolba de emotii umane contradictorii :). Imi face bine sa citesc despre experientele voastre acolo. An nou cu descoperiri faine, de sine si lume noua, va doresc!
Va asteptam, da un semn cand sunteti aici, sa tinem legatura daca aveti nevoie de ceva!
Buna Ioana, felicitari pentru curaj si determinare. Din experienta mea de 5 ani in Olanda, oamenii pot fi dificili si de multe e greu sa ii decodifici dar sunt sigura ca aveti toate instrumentele in rucsac si va veti descurca. Avantajul este ca, desi pare complicat la inceput cand incepi sa intelegi cum functioneaza relatiile sunt relaxant de previzibile 🙂
Am o intrebare legata de sistemul de educatie, mai exact trecere de la scoala elementara la cea secundara. Din cate stiu este acest examen (Cito) care se da la varsta de 12 ani, in functie de rezultat si recomandarile profesorilor se decide parcursul elevului catre scoala profesionala (VMBO), scoala tehnica (HAVO) si liceu teoretic (VWO). In functie de traseul urmat se hotaraste daca se poate sau nu sa intre la invatamantul superior. De la VMBO se ajunge dupa cateva examene grele si parca vreo 4 ani mai tarziu si de la VWO se ajunge direct la Bachelor/Master, etc.
Vroiam sa te intreb cum va raportati voi la acest sistem si in ce masura copiii care abia invata limba au sanse egale cu nativii sa intre in scoala secundara dorita.
Eu pot sa-ti raspund din perspectiva unui copil care a trecut prin asta. Am plecat in Olanda cu parintii si am facut groep 7 si 8 apoi dupa Cito am mers la VWO. Practic dupa cei 2 ani nu mai era nici o diferenta intre mine si colegii mei de clasa. Nici ca nivel de limba, nici altceva. Eu nu am facut scoala de limba cum fac acum Sofia si Ivan, cred ca nu existau. Experienta mea este din 1998. Am intrat direct in groep 7 si am invatat din mers limba. Am mai facut apoi 2 ani la VWO si am revenit in Romania in 2003 la liceu ? Din ce imi aduc aminte daca nu intri la VWO din prima dupa Cito mai ai niste sanse pe parcurs ( de exemplu dupa primul an de HAVO parca ) dar stiu ca era vazut ca ceva greuuuu.
Adica ce am vrut sa spun este ca daca nu intri din prima la VWO era vazut ca ceva fff greu sa intri ulterior. La mine in primul an la VWO au fost cam 5 – 6 colegi care nu au facut fata si au avut de ales intre a repeta primul an sau a merge in anul 2 la HAVO deci o treapta mai jos. Poate s-au mai schimbat lucrurile intre timp …
Buna, vom vedea cum va fi, din ce citesc pe grupuri, majoritatea copiilor din alte tari ajung la un nivel foarte bun de limba cam in doi ani, deci cred ca Sofia si Ivan vor putea face fata foarte bine, ce conteaza aici cel mai mult este motivatia de a invata si de a face o facultate, iar asta nu stiu inca despre ai mei, daca si cum o au. Ei sunt smart, prind repede, Sofia e si foarte organizata si ii place sa scrie, sa citeasca, Ivan e mai iute, se plictiseste repede pentru ca prinde foarte repede, vom vedea incotro se vor indrepta.
Mie mi se pare chiar bizar comportamentul directoarei de la școala de limbă, ft dezamăgitor. Sper să fie ultima surpriză neplăcută. Noi locuim in Germania de 2 ani, n-am avut până Acu probleme serioase, din contra, am fost chiar norocoși in multe privințe. Singura provocare rămasă e limba, da, chiar și după 2 ani pt că și eu și soțul lucrăm in Engleză. Facem cursuri, eu sunt deja la nivelul B2, dar nu mă simt atât de avansată, nu sunt fluentă, încă mi-e greu să-mi construiesc frazele in germană. Plus toate accentele diferite și limbajul colocvial, am senzația că fiecare coleg vorbește o germană mai mult sau mai puțin diferită. Nici perfecționismul meu nu ajută deloc 🙂 oricum, multă baftă in continuare, mă bucur că sunteți bine! Anul care vine să fie și mai bun, un an de stabilizare și bucurie!
Draga Alina, sunt în Germania de aproape 20 de ani, limba am învățat o ca adult. O stăpânesc destul de bine, chiar dacă am terminat și o facultate aici. Deci ce vreau sa spun este ca trebuie sa ai răbdare, după vreo 4 ani vei putea purta conversații avansate și intelege totul. Iar colegii hmm foarte greu pt ca unii vorbesc dialecte diferite. Eu lucrez cu colegi de prin vreo 3 Landuri și toți au accente și dialecte diferite. Te vei obișnui dar acestea vor fi greu de stăpânit. Bine problema aceasta cu dialectele o au toti, nu numai străinii. Bafta
Foarte fain articol; pune accentul pe “se poate”, chiar daca pleci cu o familie dupa tine.
Acelasi mesaj vreau sa il intaresc si eu (vorbind din experienta a 10 ani petrecuti in diverse tari si 3 ani de Copenhaga, Danemarca, cu 2 copii mici dupa noi).
Nu va ingrijorati pentru copiii vostri; sunt masinarii care au capacitatea de a invata extrem de rapid ? Baiatul meu cel mare (8a) a invatat limba in mai putin de 1 an. La testele din toamna de limba Daneza a iesit peste medie, intr-o clasa de nativi. Ce am facut: socializare la greu cu copii danezi, desene doar in daneza, muzica daneza si de cand au inceput cititul, doar in Daneza (acum este foarte confusing sa incerce sa citeasca si in Romana; va urma mai incolo).
Nicaieri nu umbla cainii cu covrigi in coada si, mai ales in tarile nordice, oamenii sunt foarte “reci”, nu este un mit; cultura e foarte ciudata si – ca in majoritatea tarilor cu un numar mare de emigranti – exista mult rasism si xenofobie, chiar daca uneori sunt mascate. Dar, overall, viata e mai buna si nivelul nostru de trai a crescut exponential cu fiecare mutare. Nu toata lumea insa poate sa nu o ia personal si implicit, sa-si vada de viata lui, ceea ce, in timp, duce la frustrare si la fandyri tot mai dese legate de intoarcerea in tara.
Se spune ca e nevoie de un sat sa cresti un copil. Ce ne-a lipsit cel mai mult: comunitatea de romani. Fara sa vreau sa generalizez,strict vorbind din experienta mea: romanii se cam feresc unii de altii si prefera sa socializeze mai mult cu alti expati.
Un check realistic si multa documentare inainte de a lua decizia sunt absolut necesare. Dar pana la urma, cel mai bun indicator este gut instinct-ul.
Iar in incheiere: curajosi sunt nu numai cei ce pleaca, dar si cei care raman.
An Nou fericit tuturor, oriunde v-ati afla!
Vindeti tot ce aveti in RO si cumparati acolo, e atat de simplu. In felul asta, nu mai platiti chirie exorbitanta si va raman o gramada de bani lunar. Avand in vedere ca oricum nu va veti mai intoarce, ca nu aveti de ce si la ce, cumparati acolo si problema majora se rezolva.
Ma bucur sa te regăsesc pe facebook! Am citit cu mare interes ce ai scris când am vazut ca este despre Olanda. La inceputul lui august mergem si noi 3 zile in Amsterdam.
Sărbători fericite si un an nou cum iti doresti!
La mulți ani din Heerlen! 😀
Subscriu la partea cu insistatul pentru a rezolva orice. Noi locuim in Germania, si ne-am cam lamurit cu „calitatea germana”, cel putin cand vorbim de calitatea profesionala a oamenilor. La fel se intampla si aici. Nu e rea vointa, poate sunt comozi, sau poate nestiutori, insa intr-adevar, trebuie sa te asiguri tu personal ca se rezolva ceva.
Draga Ioana,
Citesc cu mare interes si entuziasm articolele tale, in special cele despre Olanda. Am aflat informatii utile, insa pt adulti nu am inteles exact daca cursurile de limba sunt gratuite. Ne vom muta si noi in Olanda, suntem in cautarea jobului ( sper sa nu dureze mult). Banuiesc ca scoals de limba si apoi scoala de stat pt copii sunt gratuite,nu? In momentul de fata platim considerabil pentru cea privata in Bucuresti si nu ne-am dori sa se intample asta si in Olanda.
Iti multumesc ca ne inspiri 🙂
Buna, noi nu stim sa existe cursuri gratuite de limba. Unii angajatori mai ofera asta angajatilor.
Ce stim e ca unele cursuri sunt/ erau deductibile fiscal, deci practic e posibil sa primesti inapoi ~30% din ele, ca iti scade impozitul.
Dar nu sunt nici f scumpe, 5-600 euro pe trimestru. Si oricum, e putin important daca sunt gratis sau nu, ca nu e ca si cum de asta depinde daca le faci sau nu, corect?
Scoala de limba si scoala de stat sunt gratuite, dar nu te bucura deocamdata, pentru ca ceea ce economisesti pt ca nu mai platesti scoala privata in RO cel mai probabil vei plati pe chiria extrem de mare in NL 🙂
Exista in multe orase cursuri de limba gratuite cu prezenta fizica la biblioteca/primarie, oferite de primarii, insa ritmul e mai inconstant, nivelul e mai scazut si de multe ori astepti cu lunile sa se formeze grupa pe nivelul tau.
Poti intreba la primarie.
Exista si cursuri online foarte ieftine, aproape gratis, 35 de euro/nivel, cum e learndutchwithkim.com, dar la acest tip de curs, in lipsa practicii conversationale, posibil sa avansezi mai greu. Prezenta fizica e esentiala, pt interactiune si motivare.
Succes, sa mearga totul uns!
Multumesc pentru raspunsuri. 600 euro/trimestru mi se pare f decent pentru cursurile de limba, cat despre chirie am vazut ca sunt piperate de aceea nu mi-as fi dorit sa existe si cheltuiala cu scoala copilului.
na esti curajoasa eu nu as merge in olanda, aceasta tara risca sa iasa din peisaj in viitor din cauza nivelului ridical al marii..