Eu nu am lucrat niciodată în corporație, dar am lucrat mult cu și pentru corporații în calitate de copywriter în agenție de publicitate și de 16 ani, ca jurnalist și blogger.
Soțul dă cu badge-ul (adică lucrează în corporații) de peste 20 de ani.
Ca să înțelegeți de unde venim.
Am fost amândoi în teambuildinguri cu colegii, am participat la concursuri în care era musai să ne distrăm, am băut și ne-am încurcat în camerele de hotel.
Cunoaștem tema, cu alte cuvinte.
Am consumat la greu în tinerețe și Monty Python și Little Britain și Airplane și stand-up shows. Nu suntem noi pe tărâmul comediei în film sau pe scenă.
Acum, despre filmul Teambuilding, pe care l-am văzut împreună aseară cu așteptări micronice, la câtă indignare e pe social media apropo de cum e suburban și prost și foarte prost.
În primul rând, am apreciat că am AUZIT ce spun personajele în film.
De obicei la filmele românești stăm cu sonorul la maximum ca să auzim ce șoptesc ăia între ei, iar din când în când se trântește o ușă sau urlă vreunul de ne pocnește o venă-n cap. Sonorul e când prea încet, când prea tare, de indiferent la ce te uiți, tot ca la un film de groază stai cu pulsul. Nu mai zic de tăcerile alea lungi și pline de sens în care se uită unul la lingura cu ciorbă sau altul în gol pe geam… Luuuungi, pliiiiine de sens…
Teambuilding nu are problema asta. Are altele, dar incomparabil mai puțin enervante.
Apoi, n-am stat să ne întrebăm ce-a vrut să zică regizorul.
A fost evident și simplu: a vrut să râdem.
A și reușit, pe alocuri.
Apoi, în sfârșit n-am mai văzut pe ecran igrasie, întuneric, moarte, vome (bine, e una, dar discretă), depresie, sinucideri, frig, foame.
Le cunosc prea bine, am crescut cu ele. Sunt sătulă. Vreau să (mă) râd, adică să râd despre mine și alții ca mine, chiar dacă râd la glume slabe, dacă mă fac să râd, e foarte bine, merită banii!
Eu râd și la pârțuri, deci na. 🙂
Scenariul e transparent, personajele sunt grosolane, actorii exagerează, dar sincer, e OK pentru o comedie fără pretenții.
Nu regret cele 90 de minute sau câte-or fi fost.
Nu am pus mâna pe telefon, nu mi-am dat ochii peste cap, nu am adormit, nu m-am îngrețoșat, nici nu mi-am pus întrebări existențiale, dar e OK, nu toate filmele trebuie să ne schimbe esența, sunt necesare și cele care ne dau o pauză.
Am mai citit pe Facebook că se înjură mult și inutil. Sincer, nu mi s-a părut.
Se înjură cam cât se înjură în viața reală. Aud mult mai rele când montează bărbatul meu un raft, serios. Altfel, e un domn.
În concluzie, pentru o sâmbătă seară cu prietenii, merge. Aștept partea a doua!
La capitolul Comedii (ceva mai rafinate), vă mai recomand și norvegianul the Trip și americanul White Noise.
Mie nu mi a plăcut. Deloc.Nu m am putut uita pana la sfârșit. După 3 sferturi de film , l am inchis. M am uitat la el cu asteptari mari( poare asta a fost problema), desi am vazut ca sunt pareri pro si contra. Eu am lucrat în corporație și am fost la teambuilding- uri. Dar….în film totul e dus la extrem. La fel cu limbajul. Eu zic ca se exagerează și cu limbajul. Sigur, e o doar o părere de a mea, dar sincer nu ii dau mai mult de nota 4/ 5. Slăbuț film. O sa caut comediile recomandate de tine în articol.
Sanda, evident că se exagerează. N-au vrut nici film de Oscar, nici un documentar despre corporații la care nu s-ar fi uitat nimeni. E o comedie lejeră, un pic grosieră, dar again, nu avem pretenții de Oscar, o comedie ca un șpriț de vară. L-ai băut și ai plecat mai departe. N-o să-l revedem de drag, dar nici nu consider că mi-am pierdut timpul. Dacă nu m-ar fi ținut, l-aș fi oprit și eu, că nu sunt masochistă. Dar înțeleg că te-a deranjat știind că în teambuildingurile reale nu e tocmai așa. Ideea e să nu ne luăm prea tare în serios 🙂
Ha ha ha! Chiar așa este. Nici nu-mi dădusem seama ce are în plus în bine, se aude foarte bine și melodiile sunt potrivite. Și mie mi-a plăcut. A fost ușurel și relaxant, am râs la multe faze.
Mie mi-a plăcut. Limbajul, da , este grosier chiar vulgar, dar este cel al tineretului de azi, sa fim serioși. Mie mi s-a părut a fi o ironie : la adresa teambuildingului, la adresa corporațiilor, la adresa ardelenilor care se vor „vestici” prin tot, la felul în care privim noi, aproape cu venerație Clujul și, în general, Ardealul, de parca numai acolo s-a înghesuit toata inteligenta României, la adresa oltenilor, etc.
Actorii au jucat cu placere, bucurie și sinceritate.
Ne-a placut , am ras. Un fel de I Umor duminica seara.Biiiig like. Sper sa faca un film/ an.
NU sunt corporatista, dar mi s a parut grosolan.Si Micutzu, e foarte Micutzu..
Eu am profitat de excursia de Craciun in tara ca sa vad filmul « Mirciulica » la cinema (mentru ca ascultasem podcastul lui Mihai Morar cu Mircea Bravo si mi-a placut foarte mult). Am ras de m-am prapadit, atat va zic ?. Merita vazut, in orice caz ?.
Și noi l-am văzut Acu cateva zile și am râs bine de cateva ori. Dacă asta mă face inculta, așa să fie 🙂
L-am vazut ieri si sincer…ni s-a parut ok, chiar am si ras, moderat. Poate daca locuiam inca in tara si lucram inca in corporatie nu mi-ar fi venit sa rad de exagerarile din film…doar pentru ca nu-ti vine sa razi de propria mizerie. Pana la urma nu-mi pare rau ca l-am vazut … asa ca aducere aminte dulce-amara. Pe de alta parte eu ma uit la filme romanesti cu dor de situatii care imi amintesc de acasa (nu neaparat de limbaj). N-as putea spune ca il recomand dar a fost suficient de ok cat sa nu regret.
Faptul ca ni se pare ok un film ca asta arata cat de varza suntem la capitolul cinematografie. Adica in Romania daca un film se aude ok si calitatea camerei e 720p+ noi ne declaram multumiti. Avem standarde foarte joase, nu ma astept la Hollywood dar, totusi, exista si filme bune romanesti. Asta nu e unul dintre ele.
Din punctul meu de vedere nici comedie nu se poate numi. Glumele sunt slabe, am ras de doua ori. Pe mine nu ma deranjeaza injuraturile dar in stadiul actual nu e film de vazut cu copii si pentru adulti e prea slab sa merite timpul.
Probabil orice film ales la intamplare pe Netflix e mai bun decat Teambuilding.. asta spune multe in conditiile in care majoritatea filmelor de pe Netflix au nota 5 din 10.
Doamne esti geniala ???. Eu nu am vazut filmul insa bag mana in foc ca ceea ce ai scris tu aici bate filmul la funduletul gol ?
Nu ne recomanda White Noise, macar nu ca alternativa la o comedie fara pretentii, pentru rafinament. In afara de faptul ca este nejustificat de lung, are hazul unui banc spus de cineva care nu a inteles poanta. Pacat de actori.
Da, asa e, m-am grabit, am scris inainte sa vedem finalul. Prea lung si dubios rau la final. Prima parte a avut cateva glume chiar bune! Pacat, of.
Am văzut filmul și am râs, au fost câteva poate bune care m-au surprins într-un mod plăcut, chiar dacă le vedeam venind. Personal, nu pot spune că a fost un film bun sau unul prost, las asta în seama criticilor. Neavând niciun fel de așteptări în ceea ce-l privește, pot spune că mi-a plăcut. Însă cel mai mult mi-au plăcut criticile unora dintre cei care s-au găsit să-l catalogheze a fi un film prost, acestea m-au amuzat copios, înțelegând cumva factorii declanșatori ai acestora.
Pură observație, atunci când un individ nu înțelege o glumă, nu se gândește nicio clipă că ar putea fi din cauză că e el prost, ci caută să desființeze acea glumă și pe cel care a făcut-o. Acum, dacă gluma e grosieră și n-a prins-o, e practic imposibil să-și dea seama c-ar putea fi fenomenal de prost, evident, omul în cauză va erija în elitist, susținând că gluma este mult sub nivelul său. Totuși, atunci când e pus în ipostaza de a gusta umor de calitate, oricâte glume cu substrat ar veni spre el, nu va prinde niciuna sau va râde prostește, neînțelegând de ce râd cei din jurul său. Personal, am întâlnit o sumedenie de astfel de indivizi, față de care manifest indiferență sau cel mult compasiune. Cu astfel de oameni nu-i indicat să te însoțești, din același motiv pentru care nu-i bine să mergi cu prostul la câștig, prostul e păgubos, îți strică dispoziția, tăvălește totul prin noroi, în încercarea-i disperată de a demonstra tuturor că are dreptate, că-i cel mai deștept etc.
Revenind la filmul cu pricina, bineînțeles că a lăsat de dorit celor care aveau așteptări nerealiste, dar asta e doar vina lor. Uitându-mă la critici și văzând cum interpretează și încearcă să desființeze niște premise, constat faptul că aceștia se dovedesc a fi incapabili să guste umorul și că ei fac parte din categoria mai sus descrisă. E inutil să încerci să le explici gluma, să încerci să-i faci să înțeleagă modul în care este construită o glumă, pentru că o vor lua ca pe un afront și vor căuta să-ți demonstreze că ești prost pentru că nu vezi lucrurile așa cum le văd ei.
Team building nu-i vreo capodoperă, nu etalează vreun umor de calitate, lasă mult de dorit, dar văzând că nici construcțiile sale puerile nu sunt înțelese de către unii, aceasta îmi conferă o porție dublă de râs. Prin urmare, filmul nu-i nici pe departe atât de prost precum sunt cei care demonstrează că nu l-au înțeles.
A fost un film destul de reusit.
Recomand „Complet necunoscuti” a lui Strunila
Mie mi-a placut. Nu sunt corporatist, am o varsta apropiata de pensie, dar mi-a placut. Mi-a placut la fel cum imi place o masina Dacia noua, stiu ca nu e Mercedes, dar iti faci treaba cu ea. A avut si exagerari aberante cand a vrut sa individualizeze ardelenii de olteni si de moldovence, insa in principiu ar putea fi un sambure de adevar in sensul ca recunoastem cu totii sablonul.