Vreau numa ceva scurt sa va spun, ca scriu cu bebelusa pe mine si tastez greu pe telefon cu stinga: nu refuzati niciodata o imbratisare. Omul care intinde bratele spre voi are NEVOIE sa fie strins in brate. Mare nevoie. Dati-i asta, ca nu costa si nici nu ingrasa. Stringeti-l in brate, mai tare decit stringe el. O sa-l vindece pentru o vreme, orice l-ar durea. Pentru citeva secunde, toata lumea lui depinde de imbratisarea aia. Si daca nu i-o dati, lumea lui o sa se faca firimituri pentru o vreme, orice l-ar durea.
Acum citeva zile am pornit sa imbratisez un om, celmaidragom. El ar fi putut, ar fi avut motive, sa se lase imbratisat si atit. Sa nu ma imbratiseze inapoi. Si dac-ar fi facut asta, sufletul meu ar fi pocnit de suparare pentru citeva minute, sau poate ore sau poate luni. Din fericire, el m-a strins in brate mai tare decit l-am strins eu. Si m-am vindecat pe loc de toata nesiguranta, durerea, disperarea, teama, dorul, oboseala, de toate.
Imbratisarea de acum citeva zile inca e imprejurul meu, o simt pe spinare si ma face sa ma ridic pe virfuri si sa-mi dau capul pe spate. Miinile lui sint inca aici, chiar daca el nu e. Si oboseala, dorul, teama, disperarea, durerea si nesiguranta, toate astea sint mai usoare, mai usor de mestecat si de scuipat, pentru ca el m-a imbratisat inapoi mai strins decit l-am imbratisat eu.
Asa ca da, imbratisati inapoi. Atit am vrut sa spun.
Ah cum le zici tu de acolo, de la capatul ala. De la capatul asta iti spun ca de abea astept sa vina acasa celmaidragul meu sa il iau in brate si sa nu-l mai las! Si ea, draga noastra draga, ne va imbratisa pe amandoi mai abitir ca toti! De aici, de la Ploiesti, aruncam si spre voi una. O imbratisare si o pupatura!
Da, uitam ce efect pot avea asupra altora reactiile noastre. Frumos articol 🙂
Ce frumos!
foarte frumos,bravo !!!!
Mi-esti draga.
Grait-ai cu adevar!
asa este…un gest atat de simplu dara atat de binefacator…
Na ca eu am refuzat zilele trecute o imbratisare de la un betivan pe strada :p Si el care se aruncase asa patimas spre mine si-a ramas nitel dezamagit 🙂 Insa da, cand il iubesti pe cel care se intinde spre tine, musai sa-l strangi tare, tare. Imi place extrem de mult de Nichita:
„As fi vrut sa te pastrez în brate
asa cum tin trupul copilariei, întrecut,
cu mortile-i nerepetate.
Si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut.”
Te imbratisez, doamna mea :*
Superb!
Ai mare dreptate! Cred că ai surprins ceva foarte subtil, pe care îl simt de fiecare dată cu surpriză când o iau în braţe pe fetiţa mea de nouă luni. Mă strânge şi ea, la rândul ei, şi mă simt de parcă ea mă alină şi mă mângâie.
Of, cât de mult greşesc cei ce cred că un copil nu trebuie luat în braţe când o cere. E atât de contraintuitiv!
Îţi doresc numai bine!
Inca astept imbratisarea…..nu vrea.
E drept ca unele imbratisari nu vin niciodata.
PS: Pe fetiţa mea tot Sofia o cheamă! 🙂 Să ne trăiască!
Sa fie sanatoasa micuta ta!
…:) da, atat de frumos si atat de adevarat !
Frumos!
Acum cateva seri dupa mult topait prin pat fetita mea s-a hotarat ca cel mai bine e la mine in brate, dar de data asta m-a „cuprins” ea cu o manuta si un piciorus si a adormit asa cu nasucul lipit de mine. Nu m-as mai fi miscat de acolo niciodata.
Awww, abia astept sa experimentez si eu asta!
Bună! Te-am „descoperit” doar de câteva zile şi m-a impresionat modul în care scrii şi ceea ce scrii. Evident, că ai trecut instantaneu pe lista mea de favorite şi că.. îmi cam „datorezi” vreo două zile pentru că tot timpul meu liber i l-am dedicat blogului tău, mi-a captat atât de tare atenţia încât nu ştiam exact ce oră/zi e, când m-am apucat de citit postările.
Am citit şi dorinţa ta de Crăciun de acum câţiva ani, mă gândisem să-ţi trimit o vedere din una din „ţările calde”, dar am ajuns cam târziu.
Cât despre articolul ăsta, da, mare dreptate ai. Te îmbrăţişez! >;D<
Salut, Christine, si bine-ai venit!
Sa stii ca nu e prea tirziu pentru vederea aia… 🙂
Te imbratisez inapoi!
Da Ioana , de dragul copilului suporti orice lipsa dar vine timpul cand veti fi toti 3 impreuna si nimic n-o sa va mai desparta.Acum transmete-i imbratisari telefon .Ai noroc de un sot si un tata pentru Sofia minunat . Nu toti tatii fac ce face Liviu pentru familia lui.Sa fii mandra de familia ta /
Da, da, Bunica! Asa este! Liviu e un om extraordinar, un sot si un tata cum eu rar am vazut! Eu stiu pentru ca e cam ca al meu 🙂
🙂
[…] am ajuns să vorbesc despre îmbrățișări, dar ce să fac dacă am citit articolul ăsta frumos la […]
articolul tău îmi aduce aminte de melodia lui Cosmin pe care o tot ascult zilele astea care zice ”Poate de fapt noi oprim timpul în loc când stăm îmbrățișați”
http://www.youtube.com/watch?v=lp_vcp-LZC4&feature=relmfu
Uite cum cautam postul asta ca omul insetat apa si..surpriza!!! Nu mai poti da search acum in blogul printesei 🙁 Bine ca stiam la ce categorie sa caut 😀