Mesaj de la o cititoare: Soțul meu nu mă mai dorește, ce e de făcut?

96 comentarii

1. Personal, mă jignesc cuvintele exprimate de soț, „Dacă îți trebuie, vii și ceri și primești! Nu te-am refuzat niciodată, trebuie doar să ceri și vei primi!” sau, și mai și „soția bate mult din gură”. presupun însă că sunt doar cuvinte, fiecare vorbește diferit la el în cuplu și poate și ce ne spunem noi suna bizar și crud in afară. in orice caz, cuvintele de mai sus mi se par dure, dar sper că este doar o chestiune de vocabularul fiecăruia.
   eu am avut o perioadă in cei 13 ani de căsnicie in care simțeam că doar eu vin spre el. in cazul nostru, când veneau eu spre el era în regulă, dar el niciodată nu venea spre mine. situația a trenat o vreme, căsnicia a avut o criză majoră, și treptat am înțeles că el mă simțea pe mine străină (și chiar eram), absentă, rece, și asta îi diminua și lui apetitul și interesul față de mine. cred că problemele ar trebui discutate cât mai sincer, dar asta se va petrece în timp, nu bați din palme și te aștepți să se deschidă. dar dacă asta îți dorești, poți să îl deschizi. eu cred că atracția sexuală în cuplu este strâns legată de relația dintre cei doi. ceva nu merge între voi dacă el se depărtează. pe măsură ce el se depărtează și tu te îndepărtezi, și în câțiva ani e o prăpastie între voi. dar nu se știe cine ce a făcut la început.
   dacă îl iubești, nu cred că ar trebui sa pleci. nici să lași lucrurile așa. încearcă să te apropii de el, dar nu sexual. încearcă să înțelegi ce s-a rupt între voi. să înțelegi cum te vede el. cum vede el momentele in care îl abordezi. pare că el crede că doar „îți trebuie”, adică bifezi și tu acolo, este ceva fizic și îi pretinzi lui să te rezolve.

   • Cred că sexul este mult prea overrated in ziua de azi. Vedem peste tot și capul nostru începe să creadă că e musai să facem dragoste tot timpul, altfel relația nu mai e relație. Mi se pare atât de greșit, o relație/ căsnicie este despre atât de multe lucruri care nu sunt sex! Chiar doamna spune că în rest nu are nicio problemă. Soțul poate e obosit, poate pur și simplu nu vrea, nu îi place sexul. Care e problema? Se poate trăi foarte bine și fără. Pe mine mă îngrijorează mai mult un libidou crescut, mai ales după o anumită vârstă. Când ai copii, capul nu ar trebui să fie la sex.

   • ptr lily:

     ….Pe mine mă îngrijorează mai mult un libidou crescut, mai ales după o anumită vârstă.

     pe bune?
     wowwwww

   • tot pt lelly: biata de tine…

2. Well, si barbatii au perioade (uneori lungi) de libidou scazut sau inexistent,
   pentru ca sunt obositi, muncesc 8-9/zi, inca 2-3 ore petrecute in trafic infernal, seara copiii trag de ei, nu inteleg de ce ne cramponam atat de partea asta. Life happens. Ia-ti un vibrator si termina cu vaicareala asta superficiala. Omul ala face si el ce poate, cu resursele de energie limitate pe care le are.

   • „termina cu vaicareala asta superficiala”?! Nu-mi vine sa cred ca ai putut scrie asta

   • Nico, țin să te contrazic. Soțul meu muncește 13 ore cel puțin pe zi, plus alte 3 pe care le pierde în trafic, avem 2 copii mici, de 2 și 4 ani, plus o mică gospodărie și totuși ne străduim amândoi să ne facem timp pt noi si chiar ne iese de cateva ori pe săptămână. Da, suntem epuizati amândoi, dar suntem apropiați, mai vorbim la telefon pe timpul zilei, mai facem glumițe, ne mai și certăm uneori, dar na, e normal. Deci depinde de fiecare în parte, cât de dispus e să lucreze la relație.

   • In numele tuturor barbatilor familisti: Iti multumim si te apreciem, Nico!

   • Salutare!
     In calitate de sot si tata la 31 de ani cu copil de 3 ani am trecut prin aceasta perioada.
     Da, aveam pofta de sex mai scazuta.
     Poate si masturbarea avea un rol, dar eu consider ca doar ca sa inlocuiasa plictiseala.
     Am o mare rugaminte aici catre voi dragi femei: Nu va judecati sotii/partenerii daca se masturbeaza.
     Pe toate ecranele si in limbajul barbatilor este promovat foarte mult sex appealul.
     Pur si simplu e imposibil sa ne abtinem.
     Plus ca daca un viciu il faci tabu, el va deveni si mai dorit.
     Revenind, intr-un final sotia simtindu-se nedorita de mine a solicitat divortul.
     Divortul a fost ok.
     Am realizat ca ma pot impaca cu ideea ca daca o femeie nu ma mai vrea, este ceva normal si nu pot obliga pe nimeni sa isi traiasca viata alaturi de mine.
     Dupa divort plictiseala mea tot nu a disparut si mi-am dat seama ca de fapt eu eram foarte depresiv.
     Intr-adevar si divortul mi-a adancit depresia, dar lucrand cu mine si vazand ca nu este “sfarsitul lumii” am acceptat divortul mai ales ca eu si fosta sotie nu eram persoane compatibile din multe puncte de vedere.
     Revenind la depresie, mi-am dat seama ca pur si simplu nu ma simteam implinit chiar daca aveam sotie si copil.
     Poate ca asteptarea mea a fost ca daca am sotie si copil, o sa fiu fericit, dar n-a fost suficient.
     Consider ca munca era cea care ma afecta pentru ca nu aveam nicio satisfactie de la munca, de unde si depresia si lipsa nevoii de a face sex.
     Succes si bucurati-va de viata asa cum este ea.

3. la modu general, nu vad nimic in neregula cu un cuplu in care doar unul dintre parteneri initiaza sexul. cu siguranta sunt multe cupluri fericite de genu asta. dar daca femeia din articol isi doreste ca partenerul sa initieze si el, si nu e loc de compromis, e dreptul ei. sa nu stea cu el doar pt copii. ce as face eu? pe mine una nu m ar deranja sa initiez eu sexul de fiecare daca. ‘cere si ti se va da’ suna perfect pt mine!:) dar, repet, daca pt aceasta femeie nu e ceea ce isi doreste, e dreptul ei sa caute pe cineva cu care e mai compatibila.

   • Exact aceiași situație,același schimb de cuvinte. Nu suntem singuri în suferință. Sunt in situația asta de 10 ani dar în ultimii 4ani s-a întâmplat de 3 ori, și atunci după certuri îndelungate pe subiect.Daca aduc subiectul în discuție, ne certam. Evident că eu ies vinovată, de acolo și apare celebra replica ” dar te-am refuzat eu vreodată?” Daca eu nu spun nimic, el nu pomenește, drept dovadă nu am mai pomenit absolut nimic de subiectul asta care a devenit f tabu în casa noastră și el tace ca peștele de peste 1 an. Evident că lipsa vieții sexuale aduce după sine lipsa de orice fel de afectiune, sărut , îmbrățișat, aproape nici nu mai avem contact vizual. Când copiii sunt in jur ,e ok , ne distrag atenția. Cand suntem amândoi e tare ciudat, o tensiune oribila.

   • DEEA, chiar nu se poate trăi fără sex? de ce e atât de important? nu mai suntem adolescenți în care să urle hormonii. e pierdere de timp după o anumita vârstă.

   • stiu ce inseamna asta. ca femeie o simti ca pe un fel de a te respinge. iti spune ” stii tu fizic pt mine nu existi” este o parere personala dar casa in care stam mama tata si copii cuprinde 2 entitati : familia in care tata e cool , se poarta ok , aduce banul in casa, ma ajuta , si cuplul NOI DOI!! sa nu uitam un pic ca, in 18 ani copilul pleaca .. pa pup! si casa aceea ce va cuprinde? PE NOI DOI. iar singuratatea in 2 e ingrozitoare. ok azi iti plac sarmalele mele, dar asta nu ma face femeie, iti place curatenia mea, dar nu ma face femeie. dar , dar dc mi ai umple o cada cu spuma , cu lumanari si m ai iubi acolo asta DA, m ar face femeie!! avem nevoie sa fim femei! intotdeauna am zis asa: daca as fi pe o insula pustie mi as lua rochia X?? m as machia?? m as vopsi? probabil ca nu …de ce facem asta? ca sa fim femei . flirtul, cochetaria, nevoia ca sotul sa se uite pe furis in decolteu e a noastra. nu minimalizati asta ! fiti femei !

   • Doamne, cate clisee! De ce ai nevoie fix de lumanari aprinse si cada cu clabuci ca sa te simti femeie? E musai sa ai clabuci pentru asta? De cand clabucii in cada se translateaza in a te simti femeie? Clabuci gasesti si la spalatoria auto!

   • Clabuci gasesti si la spalatoria auto! :))) :))) am ras cu lacrimi

     Recunosc ca mi-a ramas si mie gandul la mesajul Ramonei, pentru ca nici eu nu inteleg de ce aleg unele persoane (femei sau barbati) sa considere ca a fi femeie/ barbat inseamna ceva anume, vreun cliseu, si eventual fix ce ei nu sunt (sau, in cazul celor aroganti, fix ce sunt).
     Eu sunt dupa inca o tura de snitele complet esuate si mi-as dori sincer sa ma pricep sa gatesc si sotului sa ii placa sa manance mancarea mea :))) Nu ca asta m-ar face sa ma simt femeie, dar ma bucura orice le face placere celor pe care ii iubesc. De ce ar fi mai bine ca dupa ce pleaca copiii la facultate noi sa ramanem si sa facem sex cu spuma (non stop, sa nu aiba timp „singuratatea ingrozitoare” sa se insinuieze) decat sa mancam ceva delicios (nu neaparat sarmale), gatit cand de mine, cand de el, sau sa ne jucam scrabble sau sa ne uitam la un filme. Sa te simti femeie sau om sau sa simti ca e ok cum esti nu are legatura cu sexul cum nu are legatura nici cu sarmalele. Ci cu tine insati si cu relatia pe care o ai cu celalalt. Celalalt poate sa te „iubeasca” in cada plina cu spuma si apoi sa se duca la alta, sau sa se duca la TV si sa te lase pe tine sa strangi si chilotii aruncati, sa speli si cada. Relatiile sunt mai profunde de atat, iar daca nu te simti „femeie” probabil ca nu doar lipsa sexului e problema.

4. Buna! Mai mult ca sigur domnul benefiaciază de intimitate – dar in alta parte, nu acasa. Nu exista bărbați sa nu dorească sex pana nu închid ochii definitiv. Desigur ca o mai iubeste si ii este comod in aceata relație – barbatii pot separa foarte usor sexul de dragoste. Dar, sa fim realisti…

   • Totalmente greșit. Exista bărbați sexuali care ar rezolva o și pe mă-sa și bărbați cărora pur și simplu nu le trebuie….

   • Wow DEEA, imi pare atat de trist ca sa citesc ceea ce ai scris, tensiunea e una sexuală probabil, si e crunt ca partenerul sa nu te dorească, si sa arate asta, sa duca la certuri. Si eu am fost in situatia asta, dupa ce am nascut fetita, iar la un an si jumatate, de ne-sex si ne-iubeala de nici un fel, am abandonat si am divortat. Am acceptat ca eu nu pot trai fara sex, iar bărbatul de langa mine nu vroia ca sa mai fie cu mine. Fara alte filozofii, am alt partener cu care sunt super compatibila, si ca sa vezi… dupa 3 ani de “călugărie”, fostul meu sot si-a dat seama ca vrea viata sexuală ??? oamenii se schimba, putin si prea tarziu. Eu cred ca fiecare trebuie ca sa isi asculte corpul si inima, ca doar o viata avem. E bine sa fim si putin egoisti dar si putin înțelegători: o discutie sincera si “grea” poate gasi multe raspunsuri. Si sa nu uitam…. Pentru unii barbati, femeile chiar vin de pe Marte.

   • Taree…100% adevarat…si pishologii ar trebuii sa ia lectii

5. Buna, eu cred ca o terapie este necesarara, măcar câteva ședințe. Citeam recent părerile unui terapeut specializat și pe sexologie, care spunea ca este extrem de multă presiune in zona asta, a relațiilor sexuale, mai ales legate de frecventa. Ce susținea acest expert era ca frecventa nu este deloc importanta, a cunoscut cupluri care au relații sexuale o data pe luna sau chiar mai rar dar ambii parteneri se simt impliti in acea relație. De multe ori, luam extrem de personal un refuz, mai ales femeile se gândesc imediat ca sigur nu mai sunt atrăgătoare, ca poate a apărut deja altcineva in peisaj, fac scenarii peste scenarii. Cred ca ne-am obișnuit cu ideea ca atât timp cât exista sex, relația e in siguranța, dar acest lucru nu este adevărat. O discuție sinceră, ghidată de terapeut, poate elimina anumite suspiciuni și dileme. Poate soțul a ajuns intr-un punct unde aceste relații îl obosesc( sunt mulți bărbați care considera actul sexual istovitor, epuizant) , nu și le mai dorește, poate e o problema medicala pe care nu o recunoaște sau nici măcar el nu o conștientizează. Exista persoane asexuale, exista orientarea aromatic/asexual sau doar asexual ( in care o persoana își poate dori o relație romantica, intimă, fără a dori și contactul sexual propriu-zis). Practic, pana nu se discuta clar, fără acuze și cu multă blândețe și empatie, nu cred ca trebuie luate alte decizii. O despărțire de tatăl copiilor ( care înțeleg ca e partener bun, tata devotat) nu garantează o viața sexuală așa cum visează soția. Adică, nu vad care ar fi, din perspectiva ei, următorii pași după divort? Pe lângă trauma copiilor, ea va începe sa caute parteneri sexuali, cu orice risc ar exista acolo? Înțeleg ca relația actuala nu e lipsită de respect, înțelegere, oarecare armonie și practic asigura un mediu ideal in care sa crească acești copii. Nu cred ca femeia trebuie sa rămână alături de soț orice ar fi și orice ar face el, dar uneori divorțul mi se pare ca este adus mult prea ușor in discuție. Probabil sunt frustrările și chiar fricile soției care vorbesc, din acest motiv cred ca e nevoie de un terapeut specializat.

   • Și eu susțin terapia de cuplu, unde terapeutul va media discuția și va adresa întrebări ca și cum întreabă soția, doar ca e o a treia persoana, neimplicata emoțional.

     Cred ca o discuție sinceră și terapie de cuplu (Poate cu cineva specializat pe sex) ar ajuta.

     Încă o idee: viata actuala moderna e foarte obositoare și stresanta. Copiii aduc și ei multe butoane apăsate zilnic. Câteodată ne ajută să stabilim dinainte ca diseară vrem sa petrecem timp în intimitate, ca un fel de „heads up ca diseară ne alocăm timp pt noi”.

     O îmbrățișare mare!

   • Sunt unul din bărbații care se aseamănă cu cel din descriere… Apetitul sexual dispare… Nu toți bărbații vor sex la orice oră.. Există teama de a nu livra ceea ce soția așteaptă.. Și această problemă peste stresul zilnic face ca libidoul sa scadă la zero barat… Suntem oameni și avem sentimente… Poate ca vrem să fim acolo pentru persoana iubita, însă nu mai putem…. Și nu vrem dazamagirea persoanei iubite… Ce pot transmite e ca nu avem amantă, nu avem alt interes… Doar ca nu vrem mai multa dezamăire persoanei cu care am decis sa ne petrecem viata
     Eu îmi iubesc soția, chiar și când se comportă ca o nebuna… Însă sune și noi oamenii…. Și avem sentimente.
     …

   • draga Deea, daca dv nu faceti sex sau credeti si e alegere personala, in ceea ce ati scris , nu inseamna ca trebuie sa o aplicam oricarei povesti. un copil oricat te ai sacrifica pt el, tot va zice la psiholog ce mama rea esti pt ca asa va zice …dc tu esti altfel decat partenerul , daca ai alte nevoi , esti libera sa faci ceea ce vrei. si da, sunt medic si am facut un „studiu” personal..toate femeile cu cancer la san au o viata de familie aducatoare de stres frustrare si anxietate!!! si da, pt ca nu ai 200 de vieti ci doar una trebuie ca atunci cand tragi linia sa nu regreti nimic. si nu, copiii decat sa vada o mama vesnic nemultumita frustrata etc mai bine una fericita ( aceea cu PARTENERI SEXUALI , e o rautate gratuita .. poate doamna isi va intalni cu adevarat sufletul pereche)

   • Ce terapeuți,când mai sus comentează o doamna ca după o anumită vârstă,sexul este pierdere de timp! aici cred că trebuie să intervină psihiatrul! sau luați o sfoară legați de gât și de o creangă de copac pentru că aveți vârstă înaintată!!!!!!

6. Pot fi si cauze medicale: deficit de vitamina d, prolactina mare cu testosteron mic, diabet, depresie, burnout… analize amanuntite cred ca ar ajuta

   • Sau medicamente cu ar fi betablocantii, si din cauza asta sa nu aiba erectie sau erectie slaba…

7. Problema este mult mai adanca. Daca el nu se simte atras de ea este pentru ca alte lucruri nu sunt la locul lor in relatie… de exemplu: nu o mai vede feminina, sexy, jucausa, facand ceva nou si interesant. Femeile au tendinta sa se ingroape in treburi casnice, copii, griji si uita se mai fie femei atragatoare. E foarte posibil ca el sa isi implibeasca dorintele sexuale in alta parte, iar acasa inseamna doar copii, masa, un loc sa dormi si prietenia unei femei pe care candva o gasea atragatoare. E foarte grea si dureroasa schimbarea, dar daca amandoi isi doresc, pot incerca sa lupte pentru relatia lor. Terapia de cuplu mi se pare sfanta pentru a se intelege unul pe altul si a gasi cai sa reinvie pasiunea.

   • De multe ori ma gandesc de ce si in acest aspect sau poate cu precadere referitor la asta barbatii ia-i de unde nu-i in perspectiva generala. Femeile trebuie sa fie atragatoare, ca daca nu el, barbatul, nu va fi atras etc etc. Ori ma uit si eu in jurul meu si nu vad doar printi fermecatori, pana si printul William e semnificativ mai putin atragator fizic 🙂 , ca na, asta e viata. Simt si observ o presiune foarte mare in timp ce rareori aud femei care sa isi permita sa spuna public ceea ce cu siguranta simt, anume ca in multe cazuri nu mai sunt atrase de barbatul de langa ele.

8. Bună. Din păcate după ce apar copiii partea intima are de suferit. Uneori ne luam cu grijile cotidiene, alteori suntem stresați și obositi după o zi de munca. Eu pot spune ce funcționează la mine. De 2-3 ori pe an, mai ales în perioada de vara las fata la bunici. Aici pot spune ca sunt norocoasa si am cu cine sa o las. Și în perioadele astea de respiro încercăm sa ieșim la un film, la un restaurant. Cu casa libera și ținute „mai lejere” îți vine cheful și de nebunii. În restul timpului când fata este acasă, da este mai dificil și mai rar. Discuții pe acest subiect cred ca exista mai în toate cuplurile. Ideea este sa pui în balanta toate aspectele și dacă îți dă cu plus, poate doar este nevoie de putina comunicare, gesturi mici și dragute din partea ambilor și putina atenție la ce are nevoie cel de lângă noi

9. Din pacate e un cerc vicios in care si eu am fost la un moment dat: sotia nu se simte dorita deci nu poate sa se simta senzuala si sa initieze ceva, sotul nu vrea sa initieze pentru ca vrea sa initieze ea si uite-asa nu initiaza nimeni.
   Din pacate cand am patit-o eu, sotul, chiar daca un om super, cu 1000 de calitati, avea dintr-o data o amanta. La asta a dus cercul vicios in care ne aflam in vreo 2 ani. Dupa ce am “scapat” de ea, cu terapie si multa comunicare, totul a devenit un fel de upgrade al relatiei in toate domeniile, nu a mai trebuit sa initiez eu nimic, ce sa vezi! Ideea de baza este: daca un barbat (sau o femeie) nu vrea sa faca sex exista o problema in cuplu care trebuie descoperita si discutata si rezolvata, restul sunt scuze menite sa ascunda adevarata problema. Daca intr-adevar doar aceasta e problema lui, ca ea nu inititaza, ii propun sa isi gaseasca un hobby si sa investeasca in ea. Daca tu te simti mai frumoasa si increzatoare atunci restul se cam rezolva de la sine. Ce nu recomand sa faca e: sa intre in depresie pentru ca se simte urata si neatragatoare sau sa stea cu un om care nu o doreste (daca nu se rezolva in final).
   Doamnelor, meritati sa fiti dorite! Daca barbatul de langa nu va vede, e timpul sa ii aratati ce poate pierde sau sa ii dati sansa altuia ca na.. avem doar o viata 🙂

   • Sunt incantata de cele scrise. Cu adevarat, cand nu mai esti atractiva pentru partener, indiferent care este cauza, jocul este terminat. Fiecare are dreptul sa-si completeze viata prin armonie si compatibilitate in toate aspectele vietii personale. Chimia joaca un rol decisiv in relatia amoroasa si de viata dintre parteneri-o scriu din proprie experienta , ulterior concluziei am studiat si asa este. Chimia! Apoi sinceritatea dintre cei doi. Cand unul se ascunde sau evita discutiile – a nu se uita ca o relatie inseamna comunicare pe toate planurile, altfel NU ESTE relatie – deci cand nu este sincer si deschis, nu are nici un rost continuarea piesei de teatru. Fiecare fuge de propriile frici si esecuri personale. Un barbat absent dintr-o relatie, indiferent de implicarea femeii ca actiune, NU este barbat, este un spectator sau un egoist sau un intretinut,sau un fatalau. „Cere si te rezolv” suna crunt, lipsit de afectiv emotional, lipsit de omenie. Noi femeile nu suntem marfa la piata! Orice fiinta umana are nevoie cat traieste de un echilibru energetic, afectiv emotionalul are pondere caci energia sexuala si dragostea mentin trupurile. Creatia are la baza energia sexuala -NU NUMAI SEXUL !!! Blandetea, gingasia, pasiunea, sinceritatea, respectul, comunicarea sub toate aspectele ei, recunostinta, buna intentie, smerenia, impartasirea emotiilor, gandurilor, receptivitatea, adaptabilitatea, acceptarea, iertarea, omenia la urma urmei – sunt atributele vietii ! Multumesc !

   • Buna A,cu tine ca si sot barbat as vrea sa vb.Eu am 46,sotul 53,20 ani casnicie,impreuna de 26…noi avem pb sexului de f multi ani,dupa 3 inselaturi din partea lui,a urmat sex o data pe luna,cu initierea mea de fiecare data,nici eu nu ma mai simteam dorita nu eram sarutata imbratisata.Specific ca nu avem copii nu am putut sa facem chiar daca dupa multe analize suntem sanatosi.Discutii au fost mereu,dar fara sa ma bage in seama,de fiecare data spunea ca il stresez cand ii spun mereu pb asta sau dadea vina pe mine din varii alte motive.Acum 3 ani s.a produs dezastrul sex o data pe an,dupa care urmatorii 2 ani o data la 6 luni,cu insistente si discutii ca avem o problema de cuplu.Refuza orice fel de terapie,chiar daca el insusi este un bun psiholog pentru altii,nu este pentru situatia lui.Eu ca si femeie nu l.am refuzat niciodata in acesti ani,nu m.a durut capul niciodata si sunt genul de pers vesela, pasionala,pupacioasa…arat f bine,fac mult sport.Timpul petrecut in 2 navand copii este ca 2 prieteni sau colegi de apartament.Respectul din
     partea lui s.a cam pierdut,acum spune ca nu ma mai suporta si se enerveaza din orice discutie ce priveste relatia de cuplu.Noi ca si cuplu am fost f pasionali,atractia fizica a existat multi ani…pana in pandemie…de acolo,incet,incet s.a ajuns aici.Azi dupa alta cearta aprinsa,am ajuns sa ne certam aproape zilnic,am zis:gata…vom fi doar colegi,vindem apartamentul si fiecare ne vedem de drumul nostru,pentru ca nu mai pot sa suport aceasta presiune,cearta in casa.Ma termina psihic…anul trecut am facut si o depresie din aceasta cauza,din care am reusit sa ies singura si am jurat ca nu mai permit sa ajung acolo pentru ca a fost f urata.Sotul a fost de acord si a spus ca abia asteapta ….eu l.am iubit pe el mai presus de orice,acum inca il iubesc,dar acest stres ma termina psihic…care este parerea dvs ,ca si barbat,sot? Multumesc!!

10. Am citit comentariile si unele mi se par rautacioase si nu inteleg de ce ? Pana la urma, eu cred ca da, barbatul este acela care in general initiaza sexul, dar nu este o regula, poate sa o faca si femeia. Doar ca, femeile simt cand nu sunt dorite si acel sentiment cand stii ca barbatul iubit nu se mai simte atras de tine, este foarte dureros. Eu personal, cu totul ca am avut o viata sexuala foarte activa in casnicie, in momentul in care, fostul meu sot a cunoscut o alta femeie, care i-a devenit amanta, nu a mai putut sa intretina relatii sexuale cu mine. Era atat de implicat emotional in relatia aceea, incat cu toate ca il vedeam ca se straduieste, cu mine nu mai putea. Am inteles rapid, ca nu mai exista cale de intoarcere si i-am dat drumul. In jurul varstei de 40 de ani barbatii, au o perioada de criza. Majorotatea nu mai reusesc sa finalizeze actul sexual, prin incununarea placerii supreme prin metoda clasica si au nevoie din partea femeii de o stimulare suplimentara si anume de anumite favoruri sexuale, pe care unele femei nu sunt dispuse sa le faca. Sunt perfect de acord cu persoana care a scris ca este nevoie de comunicare sincera. Ca sa ai o viata sexuala activa trebuie sa oferi si trebuie sa primesti, trebuie sa spui ce iti doresti si trebuie sa-l intrebi pe partenerul tau, ce si-ar dori, cum il poti face sa fie satisfacut de viata voastra sexuala. Sunt convinsa ca domnul respectiv trece printr-o perioada in care are un libidou mai redus si ii sugerez doamnei sa incerce ea sa stimuleze viata lor sexuala. Poate ca faptul ca el nu reuseste sa ajunga la orgasm prin actul sexual clasic, il deranjeaza si prefera sa nu mai faca sex. Sunt unele favoruri sexuale pe care barbatii nu pot sa le refuze. Deci, rezolvarea este comunicarea sincera si o minte deschisa, precum si disponobilitatea de-a satisface partenerul.

    • Gabriela ai cel mai pertinent punct de vedere ….TARE…ti-o spune un bărbat care are 50 si a vazut multe…in lume…ma regasesc in ce spui …dar daca ce sugerezi nu este facut de la inceput …mai tarziu cind el zboara …e tardiv sa mai cautii alte solutii….

    • Părerea mea este alta,ca bărbat eu după mulți ani de căsnicie și o vârstă onorabilă știu să inițiez o partida de sex cu soția mea. Bineînțeles nici ea nu mai arată ca în tinerețe,dar pentru mine este tot soția și partenera mea sexuală. Aceia care nu mai fac sex cu soția,iubita lui,au ori o problema medicala asociată cu depresie ori nu au știu niciodată cum se face sex.Eu dintotdeauna când am inițiat un sex,m am gândit numai la sex,uit de toate,când lucrez ma gândesc numai la acest lucru nu amestec niciodată marfa cu ambalajul. Păcat pentru unele dintre voi că vă trece viața fără să știi.

11. Sfaturi de la o simpla sotie si mamica.

    Mai întâi trebuie verificat dacă soțul nu înșală. Vine mai tarziu acasa, minte, ascunde telefonul, schimbări de rutina, se aranjează mai mult ca inainte și altele.

    Sa fiți atenta la comportamentul cu alte persoane. Sa nu fie cumva în depresie.

    După ce sunt eliminate aceaste presupuneri:

    Sa va aduceți aminte dacă nu cumva ați refuzat de mai multe ori intimitatea atunci când a avut soțul inițiativa și poate din cauza asta nu mai vrea el sa inițieze.

    sa nu ii reproșați niciodata ca nu vrea sa facă sex, asta și mai mult scade dorinta.

    faceți ceva nou împreună sau mergeți intr-un loc nou pt un week-end

    sa încercați sa flirtati mai des, sa va îmbrăcați mai provocator și sa inițiați dvs sexul

    Da, este dureros când partenerul nu vine spre tine, nu acționează dar cine știe ce are în suflet, ce supărări are adunate. Încercați o perioada sa nu ii mai reproșați acest lucru și sa faceți primul pas. Astfel s-ar putea peste o perioada sa inceapa sa facă și el primul pas.

    Este important sa vorbiți(nu neaprat despre asta) ca să va apropiați.

12. M-as gandi ca are pe altcineva, nu am cunoscut barbati care sa nu fie interesati de sex… acum…nu stiu, a mai scris cineva, poate nu o mai vede ca fiind atragatoare, stiu ca suna rau, dar daca ea s-a ingrasat sau se neglijeaza… stiu fete care s-au schimbat radical dupa casatorie si copii, vrem sa credem ca e important doar sufletul dar din pacate … intr-o lume plina de vizual…. daca totusi nu exista o a treia persoana, probabil ca terapie, daca si el este de acord… Cu siguranta nu as putea sta inrt-o relatie fara sex. Fara intimitate de fapt…

13. Buna! La fel am fost si noi, poate mai rau.. ma rugam cu cerul si pamantul de el sa gasim o solutie.. el spunea ca ma iubeste, dar nu stie ce sa intampla de nu mai poate.. (noi mereu vorbim deschis) cam de un 1 an am gasit solutia.. dupa ce am nascut ma delasasem cu totul..nu ma aranjam, nu ma vopseam, unghiile..nici nu ma mai gandeam la ele..într-o zi mi-a zis asa, ori te aranjezi tu, ori ma duc la alta aranjata! ai 25 de ani si te comporti ca la 50 cu tine! Nu ma deranjat ca mi.a zis asta, din contra! M.am bucurat ca a gasit „buba” relatiei nostre. Ce am facut? M-am tuns, mi.am cumparat haine noi atragatoare, din bruneta m am facut blonda, unghii, etc.. am avut mai multa grija de mine si mai putin de casa.. pt ca casa pt mine era prioritara.. acum mai poate sta si un vas in ghiuveta pana dimineața sau hainele neimpaturite, de ce? pt ca el acum ma devoreaza! efectiv! daca inainte ne apropiam o data pe luna acum ne iubim si de 3 ori pe săptămână.. inainte puteam face eu orice, ca el nu voia, baga motive, acum ma cauta el sau doar pun putin piciorul pe el si s.a aprins..? deci sfatul meu, fa-ti cateva programari la salon, cateva schimbari in dulap.. si axeaza.te pe tine! La mine a functionat ft bine, sper si la tine ca stiu ce sentiment naspa e.. acum ma simt femeie dorita, iubita si asta mi.a dat o super incredere in mine! Incearca! te imbratisez!

14. Timpul trece, frustrările se acumulează. Cred ca ai putea încerca metoda cu cere și vei primi un timp. Cere, cere, cere, cere… Si se va simți foarte dorit și posibil sa ceara și el, pentru ca se schimba dinamica dintre voi. La noi funcționează, deși eu credeam despre mine ca sunt disponibila oricând, stăteam și așteptam mereu sa inițieze el, acceptam cu ușurință orice ezitare de-a lui… Care de multe ori avea legătură nu cu faptul ca nu ma dorește ci cu faptul ca fie extenuare, fie vreun disconfort fizic de-al lui, gen nevoi fiziologice sau picat mâncare prost, fie copilul îl consumase și nu mai avea în cap decât copil, greu sa te concentrezi pe sex de multe ori, sa te deconectezi de la viata/rutina. Interpretam orice ezitare sau refuz personal, nu ma mai dorește, nu are chef de mine etc. Însă discutând, am aflat ca și el e om ca și mine, și el are aceleași gânduri, ca eu sunt poate prea obosita, poate prea distrasa etc. Apetitul vine când ziua e plina și nu avem spațiu pt ca job, pt ca e copilul treaz etc iar seara suntem deja prea epuizați sa mai ne pornim. Însă perseverenta ajuta, ce contează ca nu sare pe mine când ma vede? Saream eu dacă vroiam, și încet încet am ajuns sa vina și de la el.
    Ideea e ca gândurile noastre ne țin pe loc, alunga gândurile negative și ia-ți ce ai nevoie de la el, o partida bună va face pe amândoi mai fericiți și cred ca vei ajunge sa nu mai simți ceea ce simți.

15. Bună ziua! Din experienta pe care o am va spun ca singura concluzie este ca are pe altcineva , clar , nu fiți naivă ! Lipsa de interes pt. sex la bărbați în totalitate , în cele mai multe cazuri 99.9 % înseamnă alta femeie. În momentul în care nu mai este interes din partea lui este ca și cum a-ti fi doar mama , menajera, bucătăreasa dar dvs sunteți FEMEIE iar dacă a-ti discutat și face psihologie inversa „ca de fapt sunteți de vina” căutați motivul adevărat .

16. Nu știu de unde noi femeile avem ideea ca doar bărbatul trebuie sa ne dorească, doar bărbatul trebuie sa vina spre noi. V-ați gandit vreodată ca poate și bărbații își doresc sa fie doriți? De ce sexul a devenit un fel de “task” de pe ordinea de zi/săptămâna/luna/an. Trebuie bifat și gata, am scăpat pana la următoarea data planificata. E normal ca in timp sa scadă libidoul Pt ambii parteneri, dar nu e normal sa nu îți mai dorești intimitate. Și cred ca ruptura este in primul rând sentimentala, abia apoi este de natura fizica. Atunci când nu te mai conectezi sentimental cu partenerul, nici partea intimă nu mai vine natural. Am trecut și noi printr-o perioada asemănătoare, când am devenit părinți, când totul in jurul nostru s-a schimbat, când toată Armonia de cuplu s-a dezechilibrat cu schimbările venite. Timp de 2 ani nu am știut (niciunul din noi) sa integram intimitatea in viața de familie. Ușor, ușor, când cumva ne-am stabilizat ca și părinți, am putut sa reluam și alte aspecte lăsate pe ultimul loc. Dar nu au fost discuții, nu au fost certuri pe tema asta, desi se simțea o oarecare tensiune. Oricum, intimitatea după o o lunga perioada de pauza, este ciudata, incomoda, aiurea și încerci sa îți aduci aminte ce funcționa atât de bine înainte. Dar …. Rotitele o data puse in mișcare, incep sa se învârtă rapid și cu mare mare drag!

17. Buna. Si eu am trecut prin exact aceeași situație (soț foarte de treabă care ajuta in casa si e un tata minunat dar care nu ma mai dorea, totuși imi spunea ca daca eu cer poate face un efort pt mine si imi declara ca el ma iubește si sunt minunata, dar e obosit sau il doare spatele etc etc.)
    Sunt o persoana ambitioasa din fire asa ca am tot incercat sa discut cu el, sa ii zic ca nu mi se pare normal si ca trebuie sa existe conexiune intre noi de ambele parti, etc. Dar asta doar il facea sa devina mai rece si mai frustrat, nicidecum sa găsească soluții pe partea lui. Sa vada ce se întâmplă.
    Astfel ca mi-am tranferat ambiția in alta parte. In loc sa trag de ceva ce parea pierdut, m-am concentrat pe ceva ce el sustinea ca este inca acolo: buna înțelegere si iubirea. I-am zis ca înțeleg ca „dragoste cu forta nu se poate, iar doar sa faca de nevoia mea nu imi trebuie, mai bine o lasam deoparte.” Dar conexiunea trebuie sa existe intr-o alta forma ai cu acordul lui ne-am stabilit sa avem un program de seri in care dedicam 1-2 ore unei activități in cuplu (un film, sau conversatii lungi despre orice, un joc de societate) astea 2 ore existând daor intre noi doi, după ce copiii erau deja pusi la somn (nu avem niciodată cu cine lăsa copiii, părinții sunt departe)
    Totodată pe cont propriu mi-am re-analizat noul fel de a fi, cel de mama. Si am realizat ca nu prea aveam grija cum aratam, aceleași haine ponosite, acelasi par strâns la repezeală intr-un coc (eram prea obosita sa ma uit in oglinda). Am muncit si pt a schimba asta. Am avut mai multa grija cum aratam cand el era acasa si am incercat sa ii zambesc mai des si lui, nu doar copiilor.
    Iar după 3-4 luni lucrurile au început sa se schimbe, a inceput sa imi zâmbească si el inapoi, si i-a mai revenit si din dorinta de intimitate. Iar acum lucram de comun acord la a nu mai pierde intimitatea dintre noi.
    Cred ca in general lipsa intimității in cupluri este doar o consecință a ceva. Trebuie găsit acel ceva ce lipsește. Ce lucruri va uneau la începutul relației? Pt ce fiecare l-a ales pe celălalt sa ii fie partener? Mai sunt ele prezente azi, măcar întrucâtva?

18. Buna. Am trecut prin ceva similar recent. La noi insa situatia a fost invers de cand ne stim. El cu o nevoie mare de intimitate, eu, nu prea. Dupa nasterea celui de-al doilea copil insa, ceva s-a schimbat in mine, hormonal banuiesc, si deodata m-am trezit eu trangand de el spre intimitate, in timp ce el devenise total fara chef. Inteleg perfect cat de nedorita te simti, si l-am inteles mai bine si pe el atunci. Ce am facut? Pai am discutat mult despre lipsa lui de chef, am cautat cauze, stres, lipsa socializarii si a exercitiilor fizice(a fost pandemie), lipsa somnului. In cazul lui, am inceput sa vad semenele instalarii unei usoare depresii, el refuza discutia cu un terapeut ca nu intelege cu ce l-ar putea ajuta. Asa ca l-am incurajat sa socializeze, sa mearga la sala si in plus am contiunat sa ii propun apropiere intima, am devenit mai afectuasa cu el si pot sa spun ca cheful lui a revenit incet incet. Ca si in cazul tau, el imi spunea ca ma iubeste in continuare, nu e vorba de lipsa atractiei, ci pur si simplu o lipsa totala de chef. Care se manifesta si in alte domenii nu doar viata intima. Te imbratisez si iti doresc sa treceti impreuna peste acest hop al relatiei voastre.

19. Am trecut fix prin aceeași situație timp de mai mulți ani. Concret: (acum) fostul soț este un om cu un suflet deosebit de bun, extrem de muncitor și dedicat familiei (în special familiei din care provine). Prin natura jobului, trebuie să călătorească timp de 3-4 zile pe săptămână, iar noi eram împreună doar în weekend, timp pe care îl folosea să se „refacă”. Când au început problemele noastre, eram o tânără familie care „bifase” cam tot ce se putea bifa: un copil minunat și sănătos, casă, mașină, concedii și salarii decente. Apoi el a început să fie din ce în ce mai obosit… Nu petrecea timp cu copilul decât la TV, pentru că așa se putea relaxa, nu făcea mai nimic în casă pentru că el pleca în delegații, iar eu eram acasă mereu (cu 2 joburi și un copil de 3 ani). Am fost înțelegătoare o perioadă lungă (aproximativ 1 an fără contact sexual), s-a și nimerit să fie o perioadă foarte aglomerată. Apoi s-au liniștit lucrurile și am încercat în numeroase rânduri să discut cu el calm, cu toate că existau ceva frustrări acumulate. Am venit cu „n” propuneri, de la psiholog și/sau sexolog (refuzate din start pe motiv că el nu e nebun sau bolnav), până la sugestii de cărți, filme sau vacanțe romantice în 2. Cu toate m-am lovit de un zid și de refuzuri mai mult sau mai puțin categorice. Argumenta mereu că are chef de sex când e în delegație, dar nu și când e acasă. Așadar, mi-am luat concediu, am lăsat copiii la bunici și am plecat și în câteva delegații, și tot degeaba. După 3 ani în ritmul acesta am decis să pun punct, nu mai aveam în comun nimic din ceea ce ne apropiase cândva, practic nu mai eram într-o relație. Nu am vrut niciodată să aflu dacă m-a înșelat sau nu, cu toate că toți bărbații cu care am discutat mi-au spus că e imposibil să nu. Cert este că după divorț copilul meu și-a dobândit tatăl, iar acum au o relație excelentă. Fiecare dintre noi și-a refăcut viața, cel mai probabil cu parteneri mult mai adecvați nevoilor fiecăruia.
    Așadar, pentru mine, rămânerea într-o relație pentru care am încercat tot ce am știut/crezut/gândit, doar de dragul copilului, nu a fost o opțiune. Copiii sunt cei mai afectați de tensiunile sau lipsa afecțiunii dintre părinți. Fiul meu (avea 6 ani atunci) mi-a spus la vreo jumătate de an după despărțire că îi pare rău că noi nu mai suntem împreună, dar că amândoi suntem mult mai liniștiți așa…
    Succes cititoarei, indiferent de calea pe care o va alege!

20. Eu cred ca in sinea noastra,noi femeile visam la ceea ce am vazut in filme. Sa fie mereu atractie si mangaieri si pasiune ca la inceput. Insa nu e asa si nu e doar de datoria barbatului sa ceara.
    Sotul meu are o vorba,calitate nu cantitate si eu m-as focusa mai degraba pe aspectul asta al intimitatii,daca atunci chiar reusiti sa va apropiati sau si atunci e absent. Atunci ar trebui sa iti pui semne,daca chiar efectiv e detasat… si sa stii ca si ei la randul lor au nevoie sa se simta iubiti. Am trecut prin toate perioadele posibile,de la lipsa interesului pana la cea mai intensa activitate de cand suntem noi impreuna,tot cu doi copii,tot cu joburi solicitante. Noua ne era dor de noi,de tihna,nu de sex rapid pe fuga pe un colt de canapea de frica copiiilor. Si eu consider ca am ajuns la un stadiu de maturitate,daca nu este un fustangiu,daca munceste si vine acasa si te ajuta cu tot ce poate in familie,daca te respecta,poate doar e obosit,satul de viata asta de zi cu zi,caci stim cu totii ca usoara nu e. Si e de datoria ta sa lupti,sa ceri,caci da,pofta vine mancand sa stii,in pat in relatia cu sotul tau orgoliile trebuie date la o parte si sa va bucurati cu adevarat unul de altul. Poate e doar o perioada..la noi au fost atatea urcusuri si coborasuri ca nici nu le mai tin minte..

21. Dar ce mi-ar mai placea sa fiu lasata eu sa hotarasc cand am chef … uhh.
    Inteleg totusi ca nu toata lumea functioneaza la fel.

    Sigur, pot fi multe motive ptr care asta se intampla. Una e ca a murit pasiunea. Mna, life happens. Nu toate iubirile sunt ca in povesti.
    Dar chiar daca e asa, cred ca trebuie sa te educi in directia de intimitate, sa nu pierzi din vedere dorintele celuilalt.

    Un alt motiv, si scuza-ma ca sunt atat de straight forward – e posibil sa existe o alta femeie in viata lui?
    Da, stiu cum suna. Dar, din nou, life happens. Daca au fost momente tensionate, daca pasiunea a disparut, e f posibil sa se fi indragostit de altcineva.
    Faptul ca nu lipseste des de acasa nu e un indicator. Poate fi o “relatie”, o pasiune care se materializeaza rar, dar se traieste des.
    Ce as face eu?
    As incerca sa fiu eu mai romantica, dar nu insistenta. Sa fac lucrurile mai natural.
    Sa organizez iesiri – in oras, in alte orase, cu alta lume, alt vibe, ca uneori pasiunea moare si ptr ca se inchide intre aceeasi 4 pereti.
    Nu as mai reprosa – ca asta inhiba rau.
    As incerca sa ma arat oarecum indiferenta dar sexy in port si atitudine.
    Usor usor, ar trebui sa fie bine….

    Si iti vorbesc din experienta de a fi de cealalta parte a baricadei :).

    Ahh, si oricand exista calea de exit. Dar e o decizie pe care doar tu poti sa o cantaresti si sa o iei.

22. Scriu acest mesaj pentru ca s-ar putea sa te ajute sa vezi o perspectivă de ” cealalta parte”. La mine situatia este invers, soțul ar dori in fiecare zi, el inițiază sexul in 90% din timp, dar nu prea există dorința din partea mea. De ce? Din cauza problemelor care s-au adunat in cei 12 ani de casnicie, a (lipsei) comunicării , de multe ori am impresia ca nu ma asculta cand ii vorbesc, nu petrecem suficient timp in doi, deși i-am vorbit despre asta, i-am explicat, totusi eu sunt cea care depune cele mai multe eforturi ca relatia sa meargă. Cand doar tu tragi la căruță, apare singurătatea in doi si te distanțezi de cel de lângă tine. Si uite asa apare si lipsa chefului de a mai face sex. Este un tata si un om bun, atmosfera din familie e una ok, dar uite ca sunt lucruri intre noi care s-au adunat in timp. Unii iau casnicia de buna, ” for granted”, m-am casatorit , gata, totul vine de la sine, ori nu e deloc asa. Analizează cu atentie relația voastră si incercati sa va apropiati afectiv mai întâi, nu sexual.

    • Ana, poate v-ar ajuta terapia de cuplu unde fiecare își zice „of”-ul și e terapeutul/a care e parte obiectivă. Eu și soțul facem terapie de cuplu și consider ca ne ajută mult în relație. Cumva….fiecare stă pe partea lui de stradă și se concentrează sa rezolve treburile lui. Eu nu voi putea niciodată sa îl schimb pe el. Dar eu pot schimba lucruri în mine ce îl deranjează pe el. Și viceversa. Doar o idee (cu terapia).

23. Pe langa multe alte cauze posibile, as vrea sa atrag atentia asupra uneia in mod special – o potentiala dependenta a lui de pornografie. Sunt tot mai multi barbati care nu mai manifesta interes pentru o interactiune sexuala reala, cu o femeie reala, partenera lor, pentru ca au acces la o sursa mult mai facila si mai intensa de satisfactie. Pornografia le ofera mult mai multa dopamina decat ceea ce le mai poate trezi partenera lor reala. Si asta distruge mult, foarte mult. E o adictie foarte nociva si e foarte greu si dureros sa traiesti ani de zile
    cu un asemenea barbat, sa fii pururi cea cu initiativa si sa te lovesti mereu de refuzuri. Iti demoleaza incet increderea in tine, oricata ar mai fi acolo, se deterioreaza grav si relatia – si e ft greu in genere sa traiesti intr-o relatie din care lipseste o componenta ft importanta pentru tine.
    Si mai sunt si alte probleme. Cercetati si vedeti daca e cazul…e si asta o chestie care se poate rezolva, oricum, daca inca mai e vie conexiunea dintre voi doi si daca exista suficient de multa vointa din partea amandurora.

24. Nu comentez din postura de expert, dar simt un iz de amantlâc. Posibil ca el își respecta soția dar nu îl mai atrage. Și cred ca el găsește în alta parte ce nu găsește acasă. Și acum îmi vine în cap vorba lui mamaia ” Daca bărbatul nu este „hrănit” bine acasă, el o sa slăbească si o sa ii cada pantalonii. Și nu acasă, mamaie! „

25. Realitatea e simpla, nu poti impune dorinta sexuala.
    Orice ar face sau n-ar face sotia, sotul tot nu o va dori sexual.
    De multe ori se ajunge la un consens, dupa acea ‘comunicare’, in care sotia ameninta sotul ca pleaca daca el nu vrea sex. In cele din urma sotul va incepe sa performe sex de rutina cu dorinta ZERO, sotia se va minti ca e dorita, si uite asa trec anii.
    Chestiunea asta cred ca poate fi usor integrata si la abuz. Manipularea emotionala si obligativitate sexuala. :-))
    Toti ne dorim sex sincer, in care sa simtim dorinta partenerului. Sexul fara aceasta dorinta sincera de intimitate care este recipropa, mai bine nu exista. (Ca oricum nu exista!)
    Deci sotia are de ales in a sta intr-o relatie in care accepta si realitatea sotului, facand acest compromis, focusandu-se pe celelalte aspecte pozitive, fara a mai pune presiune inutila pe sot intr-o directie in care el NU SIMTE. A doua varianta e sa plece, dar fara drame, ca acestea din urma tot nu o vor face dorita sexual.
    Ps: Nu va mai mintiti, ca daca faceti jocuri sexuale si va puneti neglijeuri, dorinta apare.
    Dorinta sexuala e un instinct, daca s-a dus, s-a dus, restul e rumegus.

    • Culmea, majoritatea sfaturilor date NU au fost despre lenjerie sexi ci despre regasirea intimitatii cu celalalt. Oamenii sunt diferiti, cuplurile sunt diferite. Daca de dorinta sexuala din relatia dumneavoastra s-a ales praful/ rumegusul, nu inseamna ca este sau va fi cazul tuturor.

    • Dorinta sexuala depinde de multe aspecte ale vietii, care de multe ori nu au legatura cu partenerul, sunt persoane care nu mai simt dorinta sexuala dupa ce fac un copil (din cauza stresului adaptarii la o noua viata si a schimbarilor hormonale), anumite probleme de sanatate (fizice sau psihice, de exemplu depresia) pot duce la scaderea dorintei sexuale, perioade stresante (financiar, probleme in familie, la job etc.) pot duce si ele la o lipsa de interes. Toate aceste exemple nu au legatura cu atractivitatea partenerului si se pot rezolva la fel de repede precum apar, caci nu suntem roboti, ceea ce se intampla in vietile noastre ne afecteaza in mai multe feluri.
      Ce mi se pare mie mai grav, dincolo de lipsa sexului din relatie, este lipsa comunicarii. Da, sunt multe motive care pot duce la scaderea dorintei, dar mi se pare lipsa de respect fata de partener sa nu SPUI ce te deranjeaza, ce te doare, cu ce te poate ajuta, sa il lasi sa se framante si sa se intrebe care ar putea fi problema (si probabil sa se invinovateasca).

    • @Mihaela, normal ca nu in toate cuplurile dorinta sexuala reciproca dispare. Chiar cred ca sunt cupluri care se doresc pana la adanci batraneti. Dar sunt si cupluri, care in loc sa accepte faptul ca unul din parteneri NU SIMTE, indiferent de motiv, incearca sa reinvie acest instict, dorinta. Eu, personal, nu cred ca se poate. Si aici vorbesc si din experienta. Am fost in relatii, in care la un moment dat, dorinta disparea total, zero. Si da, am incercat tot, de la comunicare, terapie, mai multa intimitate etc, nimic nu mi-a mai trezit dorinta. Doar un alt partener mi-a trezit-o. Si cred ca sunt multi cu aceeasi experienta ca mine.

    • Sigur ca sunt cupluri la care dorinta dispare, dar sunt si unele la care reapare. Nu inseamna ca daca la unii nu mai apare niciodata, nu ar putea aparea la sotul autoarei postarii. Sau la oricine altcineva. Posibilitatile sunt absolut infinite. Poate sa reapara, sa dispara din nou, sa reapara si sa nu mai dispara niciodata, sa reapara cu sotul dupa ce este „trezita” de alt partener. Raspunsul meu viza „nu va mai mintiti…” etc, de parca experienta ta este un adevar general valabil. Dorinta poate sa dispara din multe motive, si sansele sa reapara depind de motivul pentru care a disparut. As merge chiar pana intr-acolo incat sa spun ca nici in situatiile mentionate de tine nu se stie ce s-ar fi intamplat daca ai fi continuat relatiile, daca ai fi facut altfel.
      In ceea ce ma priveste pe min personal, dorinta nu a disparut niciun moment, dar au fost perioade in care desi dorinta exista, eram prea epuizata sau stoarsa emotional ca sa am energie sa fac sex. Am avut perioade in care chiar visam noaptea ca fac sex cu sotul si imi doream sa fac, dar cand aveam prilejul, voiam doar sa dorm sau sa zac. Este foarte posibil ca cineva care nu are exercitiul de a-si analiza emotiile si dorintele sa confunde epuizarea sau tristetea cu lipsa de dorinta. Repet, posibilitatile sunt infinite. Sotul autoarei nu esti tu, nu sunt nici eu, si nimeni nu poate sa stie cum vor evolua lucrurile si de ce factori depinde evolutia lucrurilor.

26. În primul rând aș recomanda terapie de cuplu. First and and foremost.

    Perioade și perioade mereu vor fi în cuplu și depinde foarte mult de dinamica fiecăruia. Aș sta puțin și aș reflecta asupra momentului în care cer sex: e dimineața când are omul energie, la prânz când poate are treabă sau seara când e lat de oboseală? Contează și asta. Cum și când se întrețineau relațiile intime înainte de copii? Existau jocuri, preludiu?

    Apoi, înainte de toate frustrările adunate, m-aș axa pe preludiu. Luați o fustă fără lenjerie intimă când ieșiți undeva și șoptiți-i treaba asta la ureche. Luați un neglijeu mai deocheat, lăsați copiii la prieteni 30 de min și făceți-vă câteva poze indecente pe care să i le trimiteți soțului când îi e lumea mai dragă. Faceți preludiul ăsta să dureze câteva ore sau zile. Există jocuri pentru cupluri cu întrebări diverse care să ajute la sudarea relației și comunicare. După ce se culcă copiii dați drumul la un film porno, luați câte un pahar de vin, ciocniți și vă ciocniți. Dacă nimeriți un moment fără copii prin preajma casei, încercați să vedeți ce reacție are dacă îl suprindeți cu un sex oral.

    Era o vorbă cam oacheșă: „femeia tre’ să fie doamnă în societate, gospodină în bucătărie și c***ă în pat” Eu aș băga puțin din c***ă în toate domeniile, cât să fie aprinsă imaginația și dorința.

    Spre deosebire de femei, care au nevoie de intimitate și siguranță, la bărbați primul stimul sexual este cel vizual. Jucați-vă cu asta.

    Sună de parcă inițiativa este tot a dumneavoastră, însă aici doar îi prezentați… oferta.

    Succes!

    • Sfaturile mi se par cam desprinse din reviste pentru adolescenți. Sa nu porți lenjerie când ieșiți în oraș – mi se pare un clișeu absurd, și planul este faceți sex în toaleta restaurantului? Sau așteptați sa ajungeți acasă când veți fi la fel de obosiți ca în orice seara în care tu ai purtat lenjerie de corp? Sa ii trimiți poze deocheate cu tine când ii e lumea mai dragă? Mie nu mi-ar plăcea sa ma trezesc cu o poză cu soțul dezbrăcat când sunt la birou și încerc sa îmi fac treaba.
      Dacă omul are o amantă, atunci este penibil sa te gândești cum i se vor părea pozele cu soția deocheata, încercând disperata sa ii între în gratii. Dacă omul e în depresie, nu va vedea cu ochi buni nici pozele, nici perspectiva lipsei de lenjerie. Dacă are probleme medicale sau criza vârstei mijlocii, la fel, nu se rezolva ca îți dai jos chiloții. De asemenea, mi se pare un clișeu sa spui ca femeia trebuie sa fie curva în pat. Jeeez. Mai multe clișee la un loc nu am mai citit de când apărea revista Bravo. Sfaturile astea ca desprinse din Grease în care Olivia Newton John se apuca de fumat și se îmbracă în piele ca să îl obțină pe John Travolta mi se par puerile. Problemele celor doi trebuie discutate, intimitatea regăsita, cele nespuse trebuie spuse. Sa te porți de parca cheia este în chiloți mi se pare o dovada de superficialitate.

    • Votez afirmativ

    • Recomand cu caldura, aprob afirmativ, chiar dacă primul răspuns e scris de cineva speriat și îmbătrânit

27. Buna! In aceeași situație sunt și eu. Eu si soțul avem un băiețel de 2 ani și de un an și ceva așa ma simt și eu, nedorita, neiubita, neatractivă. Orice fac simt ca nu ma dorește, fie ca îmi pun lenjerie sexy sau fie ca eu inițiez partidele de sex, ma simt nedorita.
    Soțul a avut amanta pe o perioada de câteva luni bune! Eu am aflat, am suferit enorm, încă nu mi-am revenit complet având in vedere ca asta s a întâmplat după ce a apărut copilul.
    Înainte de toate astea, de copil de amanta, am avut relația perfecta, nu puteam cere nimic in plus. Suntem împreuna de 17 ani.
    In 15 ani am avut relația ce poate unii nu o au intr-o viața întreaga.
    Tocmai din acest motiv încercam sa facem relația sa funcționeze, și reușim în mare parte, dar pe partea intimă mai avem mult de lucrat se pare.
    La fel îmi spune ai el, ca e obosit, ca e stresat, ca mâine, ca nu se întâmpla nimic!
    Nu știu ce as putea face mai mult decât fac, poate doar sa las timpul sa treacă și poate cândva o sa fie atras de mine cum era înainte.

28. Din proprie experienta vorbesc….Fara sa fie copii la mijloc ( la acel moment) si fara sa se modificat in mod dramatic viețile noastre: a venit la un moment dat o zi care s-a transformat intr-o luna, apoi in mai multe, intr-un an si apoi in mai multi ani. Fara sex!
    Motivele invocate erau aproximativ asemănătoare cu cele din cazul in discutie.
    Pana am descoperit intamplator blisterele goale ale unor pastile “ de putut” dar care nu au fost folosite cu mine ci erau pentru a trata “ dureri de cap pentru ca sunt eficiente”. Pana am fost mai atenta si am observat ca împlinirea emotionala/sexuală si-o satisfăcea in alta parte. Ajunsesem vecini de apartament si ocazional parteneri de petrecere a timpului liber. Usor-usor am fost desexualizata devenind mai mult “ buddy”. M-a rănit si am suferit foarte mult in anii aceia.
    Da, viata de cuplu ne-a fost iremediabil afectată in lipsa sexului pentru ca nu mai aveam acea conexiune intimă si emotionala necesara unui cuplu aflat in floarea vârstei ( povestea a durat intre cei 35-42 de ani ai mei).
    Daca as fi putut sa fac mai multe?! Putin probabil pentru ca la momentul acela imi transferase mie vinovăția “ incapacității “ lui , fapt ce ma dezarma total. Terapia de cuplu a exclus-o total si a fost de acord de abia atunci cand intentasem divorțul. Din pacate era mult prea tarziu.
    Privind in urma, imi dau seama ca in cazul lui pur si simplu asa stăteau lucrurile. Asta era modelul lui relațional.

29. Nu-mi dau seama daca cititoarea care a scris e doamna in cauza sau … daca doar relateaza problemele unei prietene de-ale ei.
    Conteaza asta, pentru ca, daca nu e vorba despre ea, atunci nu are cum sa stie tot ce se intampla in acel cuplu.

    Nu cred ca domnul are pe altcineva, tind sa cred ca altul e motivul, dar nu stiu sa spun care.
    Poate fi si o epuizare psihica si/sau fizica. In casatorie trecem prin tot felul de momente si bune, si rele, mai ales cand copiii sunt micuti.
    De asemenea, faptul ca sunt plecati in tara inseamna (probabil) ca nu au un bunic la care sa poata apela in caz de neparata nevoie (si noi ne crestem singuri copilul in 95% din timp, dar uneori, apar situatii-limita si e linistitor sa stiu ca pentru acel 5% am pe cine sa sun).
    Nu stim nici ce varste au copiii (daca sunt inca micuti sau mai mari).
    Deci ar putea fi si o epuizare psihica din cauza rutinei zilnice care presupune slalom printre sarcini de rezolvat (la serviciu sau cu copiii)

    In orice caz, se pune prea usor problema renuntarii la casatorie doar pentru asta, fara sa se fi aflat macar motivul.
    De asemenea, societatea in care traim pune foarte mult accent pe apropierea fizica si pune in mod inconstient presiune pe noi prin faptul ca peste tot vedem cuvantul „sex”. Numai daca deschid Netflix-ul trebuie sa stau sa caut printre filme in incercarea – grea – de a gasi un film neutru, macar de 13+; cele de 7+ sunt chiar rare (ma tot uit pe repeat la „Pride and prejudice” si „Sense and sensibility” pentru ca m-am saturat de scenele din filme, im idoresc altceva).

    Tot sotul si sotia pot ajunge la raspunsuri si solutii, doar sa aiba disponibilitatea sa le ofere si sa le afle; unul de la celalalt, reciproc.
    As sfatui sotia sa nu puna presiune, sa nu devina cicalitoare pe tema asta, dar sa mai caute momente bune in care sa initieze discutii in care sa incerce sa afle cauza. Sa ofere liniste, blandete, sa aiba rabdare, sa aiba disponibilitatea sa-l asculte, sa taca, sa nu-i reproseze, sa nu se certe.
    Spun asta nu pentru ca as considera ca e de datoria femeii, ci doar pentru ca in acest moment se pare ca sotul e cel care e veriga „slaba” si trebuie regasit echilibrul sufletesc.
    Si sotul, si sotia trebuie sa fie la fel intr-o casatorie, o ancora pentru celalalt. Cand unul, cand altul.

    Sper, din suflet, sa se rezolve situatia cat de curand.

30. S-ar puea sa-l piarda pe acest om minunat. Din pacate, daca barbatul nu e mai atras, cu sinceritatea de dinainte pe care femeia l-a cunoscut, ori psihologic nu e bine din cauza neva nemultumire interoara, ori e atras de altcineva, si constiinta nu-l lasa sa mai faca dragoste cu sotia. Si cum la barbarie sexul e pe piedestal, o sa se rupa la urma urmei.

31. Bună!
    Eu vorbesc din perspectiva mea și a prietenilor mei bărbați… Nu cred ca exista bărbați care sa nu își dorească sex cu soția dacă totul este în regula între ei.
    Ori a apărut altcineva în viata lui, ori exista o alta problema. Nu intru în detalii pentru ca poți fi multe: de la dependenta de pornografie pana la faptu ca nu te mai considera atrăgătoare sau probleme de natura psihologica sau medicala. Va trebui sa descoperi tu cauza.
    Cert este, cel puțin din perspectiva mea, bărbat căsătorit de 15 ani și care are doi copii acasă, ca nu exista sa nu-ți dorești sa faci dragoste cu soția dacă lucrurile sunt asa cum trebuie în familie. Nu se întâmpla ori de câte ori vrem sau cât de des vrem, sunt adeptul calității nu cantității, dar viata sexuala nu lipsește din căsnicie.

32. Foarte buna chestiunea pusa in dezbatere si foarte actuala. Ma bucur ca am citit si cateva comentarii inteligente. O sa imi spun si eu parerea desi stiu ca e subiectiva.
    In primul rand cred ca aceasta problematica, (barbatul nu mai are dorinta de a face sex) e foarte complexa, nu exista un raspuns simplu si aplicabil in orice cuplu. Problema are multe cauze si depinde de la barbat la barbat.
    Sunt barbati innebuniti dupa sex la 60 de ani si altii dezinteresati de la 40, asa sunt ei construiti.
    Ceea ce influenteaza mult lucrurile in ultima vreme este internetul, laptopul.
    Barbatii se uita tot mai mult la filme porno, acolo eroinele filmului sunt mereu perfecte, cu trupuri perfecte si mereu amabile, zambitoare, imbietoare. Asta creeaza un ideal in capul lui, o utopie pe care el nu o constientizeaza ca prinde radacini in creierul lui, si incepe sa isi doreasca si el … ce vede in filmele respective… .
    Personal, eu nu cred ca un barbat isi evita partenera pt ca are o amanta. De obicei barbatii care au amante sunt mai sexuali si au chef de sex si cu sotia lor, fara probleme. Chiar mai mult, cauta sa ascunda faptul ca au amanta facand cadouri si sex mai des. Chiar mai mult… faptul ca au amanta le da mai multa energie sufleteasca sa isi satisfaca si sotia. Si invers … atunci cand nu au nicio amanta li se umple inima de frustrare si asteptari de perfectiune din partea sotiei, intra in cercul vicios de rigiditate mentala si sufleteasca – totul sau nimic – “ori esti perfecta ori nu te mai vreau”
    Nu stiu care e explicatia in acest cuplu, dar tind sa cred urmatoarele: Daca cei doi fac sex de mai mult de 7 ani si in primii ani el o dorea mult, atunci … :
    omul chiar e epuizat de munca si de griji si de neimpliniri in sfera profesionala.
    nu se simte apreciat, vazut, iubit de sotia lui (desi e doar in capul lui asta) (Recomand cartea Cele 5 limbaje ale iubirii – … poate pt el iubirea inseamna… Cuvinte… sa-i spuna sotia ca e frumos, destept, puternic, … nu doar sa-i cumpere cadouri sau sa-i faca mancare, etc) (de exemplu … Ana … spune “de multe ori am impresia ca nu ma asculta cand ii vorbesc, nu petrecem suficient timp in doi” … acolo e vorba de Limbajele iubirii, pt ea Limbajul este Timpul petrecut impreuna )
    unii barbati sunt sensibili (da, exista si din astia) si au nevoie de comunicare sufleteasca, sa simta ca ea e jumatatea lui, nu doar un corp de facut sex, iar atunci cand sufletul lui e departe de ea, creierul reactioneaza inconstient si nu declanseaza erectie
    Recomand cartile lui John Gray … cu Marte si Venus… barbatii sunt ca elasticul, femeile ca valurile, … el are nevoie sa se indeparteze pentru a intra in tensiune, iar cand el revine “in forta” ea e suparata pt ca el s-a indepartat … ori … se afla in partea de jos a valului si il respinge… etc
    alti barbati au nevoie de condimente (nu puse direct pe penis, … ci mentale) de exemplu, sa iasa in club si la 50 de ani, (cu ea imbracata in fusta mini chiar daca are 45 de ani) si sa faca sex in garderoba clubului, cu riscul de a fi prinsi) etc
    alti barbati sunt obositi mental de ideea ca trebuie ca ei mereu sa faca totul, … preludiu ca in filme, orgasm ca la carte, performanta inalta ca James Bond, etc
    in momentul de fata societatea trece printr-o tranzitie incalcita de la machism la feminism, barbatii nu mai stiu cum trebuie sa fie ca barbati, iar femeile inca nu au mentalitatea necesara pt a lua ele initiativa, cred ca totul trebuie sa vina doar din partea lui, li se pare rusinos, umilitor sufleteste sa trebuiasca sa il stimuleze ea pe el, sa creeze ea preludiu, sa genereze ea dorinta… (E un subiect foarte lung si complicat) Aici rezonez cu Elena -27 iulie 2023,10:31 am – Nu știu de unde noi femeile avem ideea ca doar bărbatul trebuie sa ne dorească, doar bărbatul trebuie sa vina spre noi. V-ați gandit vreodată ca poate și bărbații își doresc sa fie doriți?”
    Ramane de discutat daca monogamia e o constructie a naturii, a lui Dumnezeu sau a societatii… . Poate dupa 20 de ani de relatie si sex e timpul ca un cuplu sa se desparta si ea sa aiba alt partener. Sau sa ramana impreuna pt copii dar sa aiba libertatea reciproca de a se intalni si cu alte fiinte umane. E mult de dezbatut aici… .
    Oricum, daca vi se pare ca acestea sunt probleme ale lumii actuale… pregatiti-va de viitor, copiii nostri vor face sex mai mult cu roboti decat cu fiinte umane.
    Inca un aspect postmodern e munca excesiva la calculator si internetul. Acesti factori obosesc mintea si spiritul mai mult decat munca fizica de pe timpuri. Ne lipseste viata din vechime: natura, hrana, munca fizica ( sportul ), somnul, râsul… .
    Barbatii se drogheaza cu heroina de pe internet si eroina din viata lor nu mai are niciun farmec… .

    • „mai mult sex cu roboti decat cu fiinte umane”.. :))) imi si imaginez: atunci cand intalnesti o fiinta umana mai acceptabila, deconectezi robotul, dar cand e cazul (si va fi cazul!), il repornesti, no hard feelings.
      Din pacate, este foarte posibil ca asa sa arate viitorul. Dresden Dolls au prevazut asta :))
      https://www.youtube.com/watch?v=j4gPZPKJc0s

    • :))) … no hard feelings … :))) ….
      Multumesc pt videoclip, Mihaela, nu-l stiam…
      Desi imi imaginez ca sufleteste e trist sa faci sex cu un robot, totusi femeile vor fi mai avantajate decat barbatii, in cazul acesta, din punct de vedere tehnic
      Tehnologia va avansa foarte mult si robotii vor fi dintr-un silicon foarte asemanator cu pielea umana, vor avea ochi verzi sau negri sau ce culoare alegi tu, vor emana parfumul tau preferat, vor rezista 2 ore in pat sau cat vrei tu, vor canta melodia ta preferata, te vor duce in brate din bucatarie in dormitor, nu vor avea dureri de spate, vor avea chipul actorului tau preferat, te vor asculta 2 ore fara sa te intrerupa, vei putea sa-i reglezi lungimea / grosimea penisului dupa preferinte, sa-i reglezi temperatura corpului la 38 de grade, sau iarna la 40 de grade si sa te tina in brate toata noaptea (faci economie si la factura de gaz :))) …) poti conversa cu el in limba italiana sau spaniola, te va trezi la ora pe care i-o spui, iti va spune ca esti cea mai minunata fata din cate a cunoscut el vreodata etc etc… Artificial Intelligence is the future… unfortunately.
      Va recomand filmul HER … eu aproape m-am indragostit de Scarlett Johansson doar ascultand-o…

    • ..in legătură cu sexul ca în filme ai dreptate, soțul meu a vizionat multe astfel de filme unde soția e perfectă după ce a stat o zi întreaga cu 2 copii perfecți și ei,’unde ii pui acolo stau’ ea ii culca și apoi incepe nebunia, soția perfect aranjată sare pe el și face sex în toate pozițiile. Apoi cand revine la viața reală e foarte dezamăgit, soția e obosită după o zi de tantrumuri și negocieri cu 2 copii din viața reală unde numai unde ii pui nu stau ,apoi soțul ca sa se simtă mascul adevărat ceartă copilul mare cu reproșuri și jigniri nedemnne de un copil mai da câte o palmă apoi după o astfel de ceartă unde soția nu e deacord cu abuzul asupra copiilor și se simte f tristă apetitul pentru intimitate cu el e la pământ…dar el se așteaptă totuși la o pantera noaptea în pat ceea ce nu se întâmplă și el e foarte dezamăgit și vine cu reproșuri ca ea nu face un efort că e leneșă și ca el nu a avut parte de sex sălbatic și câte și mai câte.

    • da, eu chiar am vrut sa raspund la mesajul initial ca asa cum barbatii se uita la porno, femeile se uita sau citesc carti romantice si perspectiva lor asupra realitatii este distorsionata. Se pare ca si barbatii se pot uita la asemenea filme. Mie personal filmele de la Hollywood mi se par o plaga :))) chiar si cele care se vor mai revolutionare, care sunt exact despre cum viata nu e ca in filme (imi vine acum in minte „Marriage Story”, pe care nu am putut sa il vad pana la final, atat de tare mi-a strepezit dintii prima parte) sunt tot despre oameni minunati care sunt toate lucrurile in acelasi timp, si esueaza simbolic la un capitol neimportant si plutesc prin viata cu simplitate si bucurie. Nu cred ca situatia sotului este ireversibila. Cred ca ar trebui incurajat sa inceteze sa mai consume asemenea filme, dar si social media, si sa se ancoreze mai bine in viata reala. Sa iesiti si sa va petreceti vacantele cu cupluri care au si ei copii, cu sotii cu vergeturi care isi pierd cumpatul si se enerveaza pe copii, sa se exploreze pe sine ca sa vada cat de mult seamana el insusi cu personajele masculine din aceste filme (ca si ele sunt desprinse din rai!) inainte sa pretinda de la tine sa fii un asemenea personaj. De atfel, pentru foarte multe probleme din zilele noastre cred ca tratamentul este simplu: o intoarcere la viata reala.

    • Alina, … înţeleg ce spui…, îmi pare rău … ! sper ca timpul să rezolve problemele pe care le aveţi, pe măsura ce copiii cresc… . Totuşi, în acest articol e vorba de … altceva, e vorba de situaţia (rară şi bizară) în care soţia vrea să facă dragoste cu soţul ei , iar el NU vrea.
      Iar eu am încercat să ofer câteva posibile explicaţii, dintr-o perspectivă masculină.

    • Mihaela, … da, e buna analogia, filmele excesiv de romantice sunt pt femei ceea ce pt barbati sunt filmele erotice…., trist e ca fiecare il condamna pe celalalt, femeile dispretuiesc barbatii care se uita la asemenea filme iar barbatii nu inteleg cum pot fi femeile atat de visatoare etc… .
      Si eu ma intreb de ce natura ne-a creat atat de diferiti…?!
      Eu personal am chiar un pic de ură faţă de acesti regizori de filme, atat de inteligenti, care sunt atat de buni psihologi si stiu sa exploateze atat de bine toate nevoile feminine si masculine.
      Freud a spus undeva ca „Omul are nevoie de un vis ca să poată suporta realitatea!”
      Iar filmele asta fac. Creeaza iluzii si utopii. Dar aceste iluzii si utopii (atat din filmele excesiv de romantice cat si din cele excesiv de erotice) mai mult ne otrăvesc viaţa decat sa ne-o regleze.
      Cum spuneai si tu, o semi-solutie ar fi intoarcerea la viata din vechime, fara ecrane si cu munca fizica in natura, cred ca multe depresii s-ar vindeca astfel, dar din pacate acest tip de viaţă nu se va mai intoarce niciodata inapoi, Eu chiar cred ca relatiile cu Inteligenţe Artificiale sunt la o generatie distanta de noi, doar. Aş calcula un 25 de ani.
      Deja un calculator l-a invins la şah pe cel mai inteligent şahist din lume, deci o inteligenţă atât de intuitivă ca cea din filmul HER, eu o văd posibilă in viitor.
      Legat de moderarea comentariilor, cred ca Printesa are anumite motive bune pt care face asta, altfel exista riscuri ca in timp sa apară tot felul de aberaţii pe aici, dar eu cred ca le distribuie cat de repede poate si ea, avand la randul ei copiii, sotul, casa, jobul etc etc. Deşi ai dreptate, se pierde din placere si spontaneitate.

33. De obicei se întâmplă tocmai invers, adică femeile evită intimitatea, mai ales după ce fac copii și corpul lor se schimbă . Posibil că doamna sa nu mai aibă grijă de ea așa cum o făcea înainte de copii și de căsătorie și soțul nu mai este atras de ea sexual deși o iubește, nu mai vede in ea o amantă ci doar o colegă de apartament etc.

34. Oare de ce există această moderare pe blog? Poate cititorii doresc să își continue discuțiile și dacă nu e nimeni pe fază să aprobe un comentariu. Până la urmă a, care este rolul? Am văzut ca trec și comentarii urâte, agresive, deci nu cred că ideea este trierea după bun simț. Nu e vreun site politic sa zici ca te asiguri ca nu sunt posturi manipulatoare /plătite etc.. Pe Facebook presupun ca nu se moderează comentariile. Mi se pare straniu, mai ales ca într-o postare de acum ceva vreme spuneai că lumea nu mai comentează (presupun ca în sensul de ‘nu mai comentează ca alta data „. Mi s-a întâmplat sa revin și de câte doua trei ori sa vad dacă a răspuns cineva la comentariul meu, dar apoi renunț /uit.
    În fine, unele discuții ma prind și m-aș întinde la vorba, dar dacă mi se publica comentariul la doua zile după ce l-am scris, nu mai este aceeași placere în a continua discuția

35. Buna!
    Eu as intreba asa: sotul mai face ceva din ce ii facea placere inainte?
    Cand ajungem sa traim intr-o rutina permanenta, cu grija de a face mereu ce trebuie pentru familie, pentru serviciu, pentru societate, mai putin pentru noi, intram intr-o depresie fara sa ne dam seama. Nu mai facem nimic din ce ne facea odata placere, pentru ca nu mai avem timp, bani, gasca sau orice altceva. Si azi renuntam la un lucru, maine la inca unul si tot asa, fara sa ne dam seama ca renuntam la tot.
    Eu n-as mai insista pe inimitate momentan ci pe a crea experiente care candva ii faceau placere. Daca ii placeau drumetiile, as organiza o excursie la munte. in fiecare saptamana cate o experienta care sa ii produca fericire. Si cum pofta vine mancand…
    Daca este iubire, e nevoie si de intelegere, toleranta si sprijin. Poate e doar o perioada!
    Toate cele bune!

    • Da, si eu cred asta, ca… „Eu n-as mai insista pe inimitate momentan ci pe a crea experiente care candva ii faceau placere” … cred ca omul are nevoie sa se re- echilibreze la interior, sa fie bine el cu el, apoi vazand si ca sotiei chiar ii pasa de el, va reveni si dorinta de intimitate, in mod sigur.

    • Bravo Misule!!! Fata desteapta!

36. Buna!
    Te inteleg perfect. Sa te simti dorita e ceva ce conteaza si te face sa te simti iubita. Probabil nu e pt toti/toate la fel si e de inteles.
    O perioada dificila din punct de vedere solicitant pe alta planuri poate fi cauza.. Cred ca o idee ar fi in prima faza sa incerci sa aveti parte de momente doar voi doi: iesi la un film, iesiti la plimbare, la o inghetata. Cred ca momentele astea in care incerci sa te conectezi cu celalalt conteaza enorm, iar in toata agitatia asta numita viata uitam deseori sa ne privim in ochi, sa ne observam ridurile si efectele pe care timpul le lasa asupra noastra si modul in care ne schimbam. Reincercati sa va descoperiti o perioada si vei stii mai apoi ce e de facut. Sunt convinsa ca vei simti in adancul sufletului tau ce e de facut pe termen lung.
    Te imbratisez, multa putere.

37. Este ceva ce a intervenit în timp.
    După o anumită perioadă se instalează o monotonie. Când unul are chef, celălalt nu poate, nu vrea sau…doarme. Faptul că femeile dorm mai frecvent cu pruncii este un motiv întemeiat. În calitate de bărbat am întâmpinat diferite situații. M-am strecurat în pat lângă ea, cu erecție de zile mari. A tot refuzat până a murit totul. Dezamăgire, gânduri negre, somn cu supărare.
    Alte dați, a promis că vine la mine peste noapte. Am tot așteptat, până când o auzeam sforăind lângă copil. Iar somn cu supărare.
    Pentru diversitate și menținere, ai unele..fantezii. Îți faci curaj și i le etalezi. Sare ca arsă că nu se poate așa ceva, niciodată! Iar rămâi dezamăgit. Mna, când vezi că toate cele sunt împotriva ta și nimic nu se aliniază, ce îți rămâne de făcut?
    Masturbare, o amantă, prostituate. Sau, abandonarea tuturor căilor de atac și resemnarea. Privind lucrurile printr-o anumită fantă de lumină, totul se vede limpede. Dar, cine vrea sau măcar încearcă să privească?
    Părerea mea, că doamna în chestiune nu spune totul în mesaj. Adevărul, ca întotdeauna, este undeva, la mijloc.
    Nu dau sfaturi. Doar mi-am exprimat o părere.

    • Da, si eu cred ca doamna in chestiune nu spune totul in mesaj, …
      Nu imi dau seama daca exagereaza intentionat pentru ca se simte ranita de respingerea lui ( cum sugereaza si Raluca mai jos – ea insasi are o problema de selfesteem – ” rani emotionale precum „I am not good enough” sau „I am not worthy (of love) ) ” ori e foarte subiectiva si nu are empatia necesara pt a intelege si sentimentele lui… . Da, de obicei adevarul e undeva la mijloc, in cazul unui cuplu care odata s-au iubit / dorit cred ca amundoi gresesc undeva… .

    • poate fi si o chestiune de educatie, multe femei sunt invatate in familie, societate, cerc, ca sexul e doar pentru facut copii si prins fraieru. plus, notiunea asta absolut cretina de rusine. o gramada de lucruri in societatea romaneasca sunt rusinoase. o imensa prostie. asta se vede si din modul in care relateaza doamna, foloseste un limbaj de mironosita. daca asa ii transmite mesaje si sotului, nu ma mira ca omul nu prea intelege.

38. SI eu m-am gandit automat la cartea „Cele cinci limbaje ale iubirii” de Gary Chapman. As spune ca limbajele principale ale doamnei sunt „physical touch” si „quality time”, iar al domnului „acts of service”.
    Momentan invat foarte mult despre stilurile de atasament si domnul pare sa fie „dismissive avoidant”. Cateva indicii care sa va ajute sa determinati asta: nu prea vorbeste despre trecutul lui (foste relatii, traume) si nu a prea facut-o nici macar la inceputul relatiei caci prefera sa lase ce a fost in trecut acolo si nu vede rostul sa rascoleasca ce nu poate schimba, nu prea are amintiri de cand e mic, e inca foarte atasat de parinti/un parinte, nu ii plac discutiile profunde, nu isi prea exprima emotiile (nu plange in fata dumneavoastra… sau vreodata), fuge de conflicte, nu considera ca terapia ar fi utila, nu e foarte sociabil, are nevoie de timp si spatiu pt el, ca sa se incarce etc. Daca chiar are stilul acesta de atasament, de fapt are o frica de intimitate, chiar daca la inceputul relatiei a reusit sa o ascunda, frica provocata de traume din copilarie. Acest lucru nu are nicio legatura cu dumneavoastra, dar inteleg ca e extrem de greu sa nu iei asta personal. In acest caz, nu are nicio amanta. Ar trebui si dumneavoastra sa vedeti daca nu aveti ceva rani emotionale precum „I am not good enough” sau „I am not worthy (of love)”. Daca da, refuzul domnului poate face sa doara si mai mult. Daca asta e situatia, solutia ar fi sa va vindecati dumneavoastra si sa sperati ca veti fi un exemplu pt el, iar intimitatea se va imbunatati ca o consecinta. Daca acesta e stilul lui de atasament, limbajele lui principale ale iubirii sunt probabil „acts of service” si „words of affirmation”. Legat de primul, oamenii vor sa fie iubiti „pe limba lor”, deci in carte se recomanda sa ii faceti dumneavoastra mai multe servicii pe care de obicei le face el (spalat, gatit daca e cazul, munca prin casa, grija de copii etc.) timp de cel putin o saptamana si sa vedeti daca sunt rezultate. In legatura cu al doilea, incercati sa ii faceti complimente (legat de bunatatea lui de ex.) si sa ii aratati ca sunteti recunoscatoare ca lucreaza mult ca sa intretina familia si va ajuta mult si acasa. De asemenea, persoanele cu acest stil de atasament percep orice mic repros ca o critica acuta, deci fara cicaleala. Se spune ca e cel mai greu sa traiesti cu oameni cu stilul acesta de atasament caci nu prea vor sa se vindece (desi, paradoxal, e stilul de atasament cel mai usor de vindecat caci sunt destul de calmi si nu au nevoie sa invete sa isi stapaneasca emotiile). Numai dumneavoastra puteti hotari daca doriti sa ramaneti intr-o astfel de relatie daca nimic nu se schimba dupa ce dumneavoastra ati muncit la ea, in functie de importanta nevoii de intimitate/sex (mare, banuiesc).
    Alte cateva resurse utile: canalul de Youtube, cursurile online (prima saptamana gratis) si grupul de FB „Personal Development School” ale lui Thais Gibson, grupul de FB „Avoidant Attachment in Relationships: Support Community”. Pe canalul de Youtube sunt cateva filmulete despre Dismissive avoidant and intimacy, iar pe FB puteti cauta „DA sex intimacy”.

    • Esti foarte inteligenta, Raluca! Nu stiu daca esti psiholog, poate esti chiar Raluca Anton din Cluj, dar daca nu esti ar trebui sa devii psiholog.
      Si eu cred ca autoarea are si ea anumite … ” rani emotionale precum „I am not good enough” sau „I am not worthy (of love) …”
      Ai intuit bine ca Limbajul iubirii pt el sunt „serviciile oferite”, dar cred ca Limbajul iubirii pt ea sunt si Cuvintele. Din cate simt din articol, ceea ce o deranjeaza mult este cum i-a VORBIT el „Daca iti trebuie, vii si ceri si primesti” . Eu inteleg de aici ca el este totusi la dispozitia ei, deci nu e vorba de lipsa de sex, adica daca ea cere ea va primi cu siguranta, insa ceea ce o face sa sufere este ca ea trebuie sa ceara, in loc sa vina automat de la el, spontan si pasional.
      Nu stiu daca omul s-o fi exprimat chiar asa, dar daca asa i-a vorbit cred ca nu si-a dat seama ca pe ea o raneste aceasta atitudine.
      Eu cred ca mai degraba e vorba de faptul ca in general un barbat nu prea percepe aluziile unei femei, el vrea sa-i spui clar ce vrei, (… un lucru care le deranjeaza pe multe femei).
      Eu cred ca la mijloc poate fi si un joc psihologic intre cei doi. Recomand cartea Jocuri pentru adulti – Eric Berne (…” Teoria jocurilor psihologice oferă o explicaţie nepreţuită asupra modului în care oamenii, în mod inconştient şi sistematic, eşuează în a coopera, în a-şi satisface nevoile autentice, în a obţine relaţii împlinite, deşi îşi doresc foarte mult contrariul şi se străduiesc din toate puterile. … ”
      Sunt sanse ca el sa aiba anumite resentimente impotriva ei, pe care nu i le spune direct, ci se razbuna in mod voalat.
      Poate daca ea ar sti sa fie mai abila psihologic si sa ii satisfaca lui orgoliul intr-o anumita sfera care pt el conteaza, atunci si el si-ar depasi barierele latente impotriva ei si ar avea parte amundoi de sex frumos si regulat.
      DAR … presupun ca nici ea nu poate fi asa de abila, chiar daca e inteligenta, datorita faptului ca are si ea (asa cum bine ai intuit ) anumite … „… rani emotionale precum „I am not good enough” sau „I am not worthy (of love) …”
      Apoi respingerea lui ii creeaza ei resentimente impotriva lui…, iar apoi cercul vicios se rostogoleste de la sine… .
      E complicat… .

39. In cazul prezentat mi se pare a fi vorba despre testosteron si despre refuz.
    Cu testosteronul e clar, la 35-40 de ani nu mai e la fel de mult ca la 20-25 de ani. Organismul barbatului isi gaseste un echilibru intre cat testosteron secreta si cat foloseste.
    Cat despre refuz, fiecare barbat are o limita, iar daca nu are o limta devine pisălog, obsedat, sâcâitor etc..
    De asemenea, nici unui barbat nu ii place sa fie refuzat si nu e de mirare daca un barbat cauta (constient sau nu) calea prin care sa reduca numarul de refuzuri pe care le va primi. Oricat i-ar place unei femei ca acesta cale sa fie prin a o surprinde sau a o impresiona, uneori calea gasita poate fi de a nu cere cand are motive sa creada ca va fi refuzat (o vede obosita sau suparata) sau (mergand la extrem) prin reducerea numarului de cereri. Organismul barbatului intra intr-un echilibru, secretia de testoteron se stabilizeaza la un nivel scazut si doamna se trezeste ca (prin refuz repetat) a adus frecventa actelor sexuale la un nivel atat de scazut incat nici ei nu-i mai este pe plac.
    Doamna a ajuns sa puna in balanta daca sa mai ramana langa el (pentru ca au copii) sau sa plece. Daca are o dilema este pentru ca, barbatul in cauza nu este un barbat de aruncat si sotia il descrie ca fiind „respectuos, ajută prin casă, spală, muncește destul de mult, un om foarte bun la suflet și bun ca persoană”, dar in acelasi timp conteaza si ceea ce tine de intimitate si se pare ca lipseste.

    Ce ar fi de facut? In primul rand trebuie rabdare. Sper ca nu isi inchipuie cineva ca daca sotia cicaleste toata ziua, cand vine seara sotul se va duce langa ea sa o „imbuneze”. Cred ca intr-o atare situatie, cand se baga la somn, sotul va savura linistea si se va feri sa o atinga.
    Deci va astepta rabdatoare si in liniste pana cand se va produce atingerea mult asteptata. Atunci sotia ar trebui sa il laude (discret, nu mai mult decat sa-i spuna ca l-a simtit de parca ar avea iar 25 de ani), eventual sa ii sugereze un da discret pentru data viitoare si sa ii lanseze o mica provocare (ca nu s-ar mira daca ar incerca si urmatoarea seara). Iar daca se intampla si urmatoarea seara, din nou o lauda si o noua provocare (M-ai terminat, lasa-ma sa ma odihnesc noaptea asta si maine seara, dar in weekend ai putea incerca din nou).
    Sotul i-a spus ca trebuie sa ceara si ca nu va fi refuzata, dar stim deja ca femeile nu cer niciodata in mod explicit. Eu, sincer, nu stiu cum as reactiona o cerere explicita, dar mi-ar place sa fiu provocat de o femeie asa cum am descris mai sus.

40. În plus față de tot ce s-a scris, mai merită adăugate următoarele 5 aspecte:

    1. dacă Nico e mai tânără chiar și doar cu 1-2 ani, încă nu a ajuns la vârsta lui să vadă ce nevoi va avea și ea atunci când va avea vârsta soțului. Totul e dinamic peste tot. Așa cum nici un copil adolescent nu mai vine la pupat și îmbrățișat ca unul de 2 ani la mami, nu ai cum să vezi static nicio relație cu nimeni. Ce merită este să exprimi iubirea față de ființele iubite în felurite moduri astfel încât să ajungi să te conectezi.

    2. Soțul din situație e dispus să se conecteze ori de câte ori e dorit, deci răspunde bine. În aceeași idee, și mie mi-a spus soțul că acum, după 4 copii mă va lăsa pe mine să-i spun cd anume doresc, pentru că i se pare mai elegant și mai respectuos astfel față de timpul nostru plin cu atâtea responsabilități.

    3. La muncă am o colegă care de 15 ani de când lucrăm în același birou a tot divorțat căutând un alt bărbat tot așa, mai performant și mereu cu Zen-ul și cu cheful la el. De curând ne-a anunțat că se căsătorește a 6-a oară!!!!!! Are 52 de ani și a cărat copilul de la 2 ani prin n-șpe bărbați, case, apartamente, garaje, etc. la unii tați de împrumut, la alții nu, între timp copilul e adolescent și doar unul ce sare și el din floare în floare, nu îi place cartea ci doar ….că ce a văzut el la mamița lui decât fuga după …..Deci cine dă cu piciorul la o situație bună cum e cea prezentată în articol nu are nicio garanție că va găsi rapid ceea ce-i lipsea uneori și nici că la altul va mai găsi aspectele pozitive ale tatălui natural al copiilor apăruți din iubire.

    4. Cine are copii la școală poate remarca cu ușurință că elevii cei mai slabi la învățătură sunt cei din familii divorțate pentru că traumele unei astfel de experiențe sunt devastatoare pentru copii.

    5. important la o relație este să mențină măcar cineva flacăra. Dacă unul din cei 2 zice „dar de ce eu să întrețin focul?”, abordarea este cam puerilă și/sau egoistă. Important e ca flacăra să fie mereu aprinsă și îngrijită! CUM se întâmplă acest lucru depinde de ritualurile și specificitățile fiecărui cuplu îm parte. Sunt de admirat lupii, căluții de mare, gibonii, pinguinii și alte viețuitoare care sunt monogame! Cumva lor le iese treaba cu „flacăra aprinsă”.

    • Aveţi dreptate, doamna Monica V. , în tot ceea ce aţi scris.
      Şi eu sunt unul din acei copii cu părinţi divorţaţi, care a avut mai mulţi taţi … de-a lungul copilăriei şi am trecut prin toate … fazele, inclusiv cea în care tatăl meu vitreg (unul dintre ei)… într-o noapte ne-a luat la bătaie şi pe mine şi pe mama, şi ne-a scos afară din casa lui… . A trebuit să fugim în toiul nopţii … doar cu hainele de pe noi, un ghiozdan şi o valiză… .

41. Barbat, 49 ani, pierdut virginitatea la 21, casatorit cu fata din prima relatie semnificativa la 28, ea avea 26, copilul facut la 36, aproximativ 10 relatii repartizate astfel: 2 in primii 40 de ani, restul dupa.
    Cred am experimentat toate starile descrise mai sus, copilul, stressul, rutina, criza de 45, depresia. Ma simt indreptatit sa dau cateva sfaturi:
    1. Cata vreme copilul e copil divortul este cea mai proasta si egoista idee.
    2. Nu te concentra pe ce face el extraconjugal, nu vei sti niciodata si iti vei otravi mintea fara rost, te-ai maritat cu un tip inteligent.
    3. Arunca pijamaua aia ponosita de pe tine si fa sa arati in asa fel incat pana si tu sa te indragostesti de tine.
    4. Ia-l si du-l la un hotel ca si cand ati fi musafiri in propriul oras, copiii la soacra, bineinteles.
    5. Sexul nu va mai fi niciodata ca inainte de copii, asta e, dar exista speranta. Vorbiti cu onestitate despre fantezii sexuale, s-ar putea sa descoperiti chestii in comun.
    6. Mergeti si transpirati impreuna la o sala de sport.
    7. Lasa-l sa aiba timpul lui doar pentru el, asa cum trebuie sa il ai si tu pentru tine. Daca vrea sa iasa singur intr-o seara nu il cicali. Valabil si invers.
    8. Intreaba-l despre burnout si depresie.

42. Subscriu la ce a scris Traian, in afara de punctul 2.
    E foarte important daca te inseala sau nu.

43. Bună,mă numesc Violeta am 28 ani și am să vă relatez problema mea cu speranța că voi fii ajutată cu un sfat ?
    Problema este legată de intimitate,intimitatea cu soțul meu a scăzut mult si brusc,mă confrunt cu asta de circa 9 luni. Eu sunt divorțată de primul soț cu care am o fetiță,având custodie comună. Pe actualul soț l.am cunoscut la muncă,ne.am îndrăgostit fiind apropiați de când noi doi eram angajați în alte relații, după ce am divorțat la scurt timp ne.am început povestea de dragoste, ne.am mutat împreună si suntem căsătoriți de 1 an,si stăm împreuna de aproape 2 ani. Problemele de intimitate au început cam de vro 9 luni,la început sexul nu lipsea,nu îi simțeam lipsa, profitam de orice momente de singurătate, spun asta fiindca fetița mea nu stă permanent la mine avănd o custodie comuna cu fostul soț stă destul de mult și la el,iar noi ne bucuram din plin de intimitate,venea totul de la sine. Acum situația s.a schimbat, am ajuns să cerșesc sexul,iar asta e foarte jignitor pentru mine,mă simt neiubită, nedorită . Lucrurile astea i le-am comunicat și lui,că mă simt neiubită etc, că s.a schimbat,că mă simt foarte prost că nu mai e ca la început. Am căutat tot felul de motive,pe care i le.am comunicat și lui foarte deschis, gen: ai pe altcineva? Nu mai te atrag? (m.am îngrăsat de când sunt cu el) iar el spune că nu e adevărt că astea sunt doar în capul meu,că sunt cea mai frumoasă,că mă iubește etc. Ca și relație e una foarte oki,nu ne lipsesc săruturile,îmbrățișările,,,te iubesc,, este zilnic, nu exista jigniri,adică avem o relație sănătoasă,dar pe partea intimității am ajuns să cerșesc destul de des. Plus de asta ne dorim foarte mult un copil, și i.am spus în condițiile astea greu,fiindca noi nu avem intimitate, îmi spune ba că e obosit,sau, nu acum mai târziu,ba dă vina pe fată că nu poate cu ea în casă…bun dar când este plecată? De ce nu mai profită cum făcea la început?…Am început să îmi pun întrebări,să fiu deprimată si frustrată,fiindca avem abia 2 ani de când suntem împreună și eu am ajuns să cerșesc intimitatea,e foarte jenant,ba chiar ma simt vinovată de cele mai multe ori si dau vina pe faptul că am luat kilograme… îmi spune că îl stresez pe subiectul ăsta,și că nu este ce cred eu,că nu sunt eu de vină,că așa este el…nu mă văd într-o relație în care nu mi se oferă sex…in 9 luni am tot auzit scuze dar nu se schimbă mai nimic,ba că e cald si nu vrea acum,ba e obosit,ba că maine etc., am ajuns să cred că o face doar de gura mea
    Acum în vacanță o săptămână fetița sta la mine o săptămână la fostul soț,o săptămână cat suntem singuri ar fii trebuit să profite la maxim de libertatea pe care o avem,dar abia se întâmpla o dată și asta că îl presez eu,lovindu.mă de refuzurile lui am început să îmi fie teamă să inițiez eu cu atingeri etc,teamă de refuzurile lui,care mie mi se par destul de vizibile,bă chiar a spus că vrea el să intițieze nu eu, adică să facem sex atunci cand vrea el și când are el chef,ceva de genul…eu niciodată nu l.am refuzat,niciodată. Înțeleg că avem serviciu si mai avem zile obositoare, sau pur si simplu avem chef de altceva, nu sunt absurdă,dar înainte cum pleca fata profita la maxim de fiecare zi iar acum am ajuns sa facem sex de 2…3 ori pe lună,în condițiile în care iși dorește si un copil,ne dorim…. am avut discuții cu el și i.am spus deschis cum mă simt,si a zis că a înteles si că încearcă să țină cont si de dorința mea,dar nimic nu s.a schimba, deja am devenit prea cicălitoare pe subiectul ăsta si deja nu mai vreau eu să îl deschid, ba chiar am deschis subiectul ăsta si cu soacra mea,cu care vorbesc orice și mă întelege,si este de acord cu mine ca suntem tineri si nu ar avea motive sa ma respingă, ba mai mult am cerut si eu un sfat la prietene,colege ,si li se pare absurd,cum un bărbat să te respingă? Adică bărbatul e ăla care e refuzat de soție în 99% din cazuri ,dar invers foarte rar. În concluzie ce pot face? Ce părere aveți și ce sfat îmi dați?

    • Nu stiu care e sfatul cel mai bun, nici nu pot sa-mi dau seama de motive, bineinteles, insa o sa scriu mai jos ceea ce-am gandit atunci cand am citit comentariul tau.
      Poate ar fi bine ca pentru o perioada sa-i lasi spatiu si timp, sa nu mai aduci in discutie acest subiect. S-a ajuns la o cicaleala … cu care nu prea ai succes oricum.
      Nu mai discuta cu prietene, colege sau cu soacra – sa-i spui soacrei suna ca si cum l-ai pârât mamei lui. Nu stiu daca el se va simti bine cand va afla ca a fost expus judecatii tuturor.
      Din experienta vietii mele de familie, nu prea ajuta ca in problemele de cuplu sa fie amestecate rude sau prietene pentru ca acestea vor tine automat partea cuiva, nu vor fi neaparat de partea adevarului pentru ca ele n-au de unde sa stie tot, doar vad din afara unele lucruri, dar nu tot.
      In cuplu lucrurile se rezolva intre cei doi, cu multa rabdare, cu deschidere. Si cu ajutorul duhovnicului celor doi, daca au, pentru ca duhovnicul ii cunoaste pe amandoi, cu bune si cu rele si de aceea este si un mediator.
      Ai mentionat de doua ori in comentariu despre kilogramele in plus. Nu stiu daca kg pot fi un motiv. Dar uite, din moment ce-ti doresti sa ramai insarcinata, incearca sa adopti o alimentatie mai sanatoasa care sa-ti pregateasca corpul pentru o eventuala sarcina si, totodata, ca o consecinta, sa te ajute si sa pierzi, incetisor, din kg in plus (e mai bine ca in sarcina sa intri cu o greutate normala). Asa scapi si de acesti „pitici pe creier” despre kg.
      Va doresc sa va fie bine!

    • Ti-ai dat raspunsul, te-ai ingrasat. El e suficient de intelept cat sa nu spuna asta, pt ca ii vei reprosa o vesnicie si vrea liniste acasa. Cel mai probabil problema e de aspect fizic la tine. Rezolva asta, si nu il mai cicali, nu mai trage de el. Daca nu isi revine nici asa , pune-ti problema ca are pe altcineva. Daca s-a separat ca sa fie cu tine, se poate separa si de tine la fel de usor
      PS : gandeste-te bine daca ramai insarcinata cu un barbat care nu prea te mai vrea

44. @Vio: cred ca as incerca, ca atunci cand se va intampla (fara cicaleala) sa fie cu protectie. Poate de fapt nu isi doreste totusi un copil sau nu inca…poate are niste temeri in legatura cu asta.

45. Am trăit într-o situație similară 10 ani. Pe lângă faptul că fostul soț nu iniția sexul, mă și refuza, preferând să se masturbeze. Fiecare încercare de a rezolva problema se lovea de zidul lui invizibil care-mi comunica că problema este în capul meu. În timp, problemei sexuale i s-a alăturat și abuzul, în diferite forme, mai mult psihologic, probabil din nevoia lui de a mă controla în vreun fel.
    La început am fost marcată de sfaturile băbești, cum să lași tatăl copilului pentru sex, cum să spargi o familie pentru curvăsteală, ba chiar am încercat să îmi iau un amant, ca să-mi rezolv singură problema “mea”. În final, după ce m-am uitat bine în oglindă, mi-am înșirat așteptările de la viață, pentru mine și nu pentru copilul, părinți, soț ori societate, am decis să divorțez. Am hotărât că merit o viață mai bună, cu satisfacție sexuală, cu iubire, afecțiune fizică și un tratament respectuos de la persona cu care o împart. Nu a fost ușor, dar a fost cea mai bună decizie. Din acela moment a început de fapt viața mea intimă, ce mi-a dat o enormă stimă si iubire de sine. Femeile adoră și trăiesc pentru a fi iubite si dorite. O femeie nedorită poartă cu sine o rană foarte dureroasă.
    Acum am un partener alături de care am o viață sexuală frumoasă, cum îi place li să spună. Și satisfacția sexuală îmi dă energia să fac fata tuturor așteptărilor trecătoare ale vieții cotidiene.
    Nu am nici un sfat de dat doamnei cu problema din post, vreau doar să-i spun că îmi pare tare rău pentru experiența ei, și indiferent de atitudinea soțului sunt convinsă că-i o persoană atrăgătoare, senzuala și frumoasă. Ai tot dreptul draga mea, să te simți dorită ?.

46. Bună ziua tuturor cititorilor,

    văd că se vorbește foarte mult despre efecte aici: lipsa de atracție, masturbare, înstrăinare, răceală, dar nu am găsit pe nimeni care să vorbească despre adevăratele cauze. Acum nu pretind că eu cunosc adevărul, doar am să scriu și eu, cât mai pe scurt, câteva concluzii la care am ajuns și care m-au liniștit pe deplin odată ce le-am acceptat.
    1. societatea în care trăim astăzi este rezultatul unor transformări culturale și administrative care au impus familia monogamă. În mod natural și biologic (dacă se acceptă în mod logic evoluționismul) în lumea mamiferelor masculul nu este conceput să fie monogam, ci este programat biologic să însămânțeze cât mai multe femele.
    2. Unii bărbați se adaptează mai bine, alții mai puțin bine acestui rol. Practic este o lupta a disciplinei împotriva naturii, dar până la urmă este o luptă împotriva naturii, oricât de mult îți iubești soția și familia, instinctul este acolo, înăuntru, hormonii nu-i poți stăpâni și programa, sunt puși de natură să își facă treaba.
    3. O femeie, prin procreare, își îndeplinește rolul natural, ea devine mamă. Tatăl devine tată prin constrângere socială.
    4. Discutând la rece cu soția am fost de acord că ar fi fost mult mai comod o căsătorie poligamă în ziua de azi pentru că două sau mai multe femei (care se înțeleg) ar putea să ducă mult mai ușor o casă, fiecare preluând din responsabilități. De exemplu una ar putea sta cu copiii în timp ce cealaltă se poate odihni.
    5. Înainte să spuneți: „dar tu, ce faci?” vă spun că sunt un tată 100% implicat în familie, mă grăbesc să ajung acasă ca să o ajut pe soție, ies cu fetița să mă joc ca să îi las ei timp cât mai mult, dar cad ca un măgar ostovit seara înaintea fetiței mele, în timp ce îi spun poveștile de seară. Și da, câteodată nu mai reușim să facem dragoste deși ne dorim, din cauza oboselii, și da, câteodată mă masturbez din cauza stresului și din cauză că suntem programați să ne dorim să însămânțăm și alte femele. Nu e nimic rău în asta, e firesc. Nenatural este să trăiești și să lupți împotriva naturii care te-a programat altfel.

    • Zorax, îți inteleg perfect punctul de vedere, pe de o parte, deoarece, pe de alta parte, de ce crezi tu ca femeile sunt programate altfel decat barbatii, ca dacă au făcut un copil si-au îndeplinit rolul și gata?! Eu nu vad asa treaba. Personal pot sa ma gândesc și sa am relatii cu alți barbati decât partenerul meu, dar m-am setat ca vreau sa am o căsnicie fericita și nu am ochi decât pentru bărbatul meu, chiar îl găsesc cel mai sexy și nu pe alții pur și simplu nu-i vad. Ca altfel, dacă vrei sa mergi pe ideea ca bărbatul e setat sa insamanteze cat mai multe femei, atunci ar trebui sa știi și faptul ca nicio femeie nu poate fi satisfăcută de un singur bărbat. Femeia poate avea orgasme unul după altul, iar un singur bărbat nu o poate ajuta cu asta. Și atunci ce facem, dacă fiecare partener face după cum e setat biologic? Pentru ca nu poți sa fii de acord ca tu poți sa te masturbezi uitandu-te sau imaginandu-ti pornografii cu alte femei, în timp ce partenera ta ar trebui sa stea cumintica. De ce nu ar face și ea același lucru sau chiar sa aibă relatii reale cu alții, pentru ca, deși poate ți se pare absurd, ce faci tu e considerat tot înșelat pentru o femeie?!

47. Pot fi varii motive , dintre care enumar
    – femeia in cauza s-a ingrasat
    – femeia in cauza are probleme de igiena corporala ( probleme cu dintii, nu se spala, pilozitate corporala, mustata )
    – barbatul are o depresie
    – barbatul e amortit din cauza pornografiei
    – barbatul are pe altcineva
    In ultima instanta, daca barbatul nu mai este atras , n-ai ce sa-i faci si trebuie rupta relatia, este crunt ca femeie sa stai cu un barbat care nu te doreste

48. Zorax, îți inteleg perfect punctul de vedere, pe de o parte, deoarece, pe de alta parte, de ce crezi tu ca femeile sunt programate altfel decat barbatii, ca dacă au făcut un copil si-au îndeplinit rolul și gata?! Eu nu vad asa treaba. Personal pot sa ma gândesc și sa am relatii cu alți barbati decât partenerul meu, dar m-am setat ca vreau sa am o căsnicie fericita și nu am ochi decât pentru bărbatul meu, chiar îl găsesc cel mai sexy și nu pe alții pur și simplu nu-i vad. Ca altfel, dacă vrei sa mergi pe ideea ca bărbatul e setat sa insamanteze cat mai multe femei, atunci ar trebui sa știi și faptul ca nicio femeie nu poate fi satisfăcută de un singur bărbat. Femeia poate avea orgasme unul după altul, iar un singur bărbat nu o poate ajuta cu asta. Și atunci ce facem, dacă fiecare partener face după cum e setat biologic? Pentru ca nu poți sa fii de acord ca tu poți sa te masturbezi uitandu-te sau imaginandu-ti pornografii cu alte femei, în timp ce partenera ta ar trebui sa stea cumintica. De ce nu ar face și ea același lucru sau chiar sa aibă relatii reale cu alții, pentru ca, deși poate ți se pare absurd, ce faci tu e considerat tot înșelat pentru o femeie?!