Copiii erau la școală, bărbatul la birou. Când sunt singură acasă, e PETRECERE! În sensul că pot lucra ca nebuna, nimic altceva.
După ce am scris o vreme, m-am ridicat să mă dezmorțesc. Nu știu dacă știți cum sunt casele aici, dar în majoritatea poți vedea din stradă.
Nu în sensul că le vezi perdelele de la geamul de bucătărie.
Nu, în sensul că vezi prin geamul de bucătărie toată bucătăria, sufrageria și curtea din spate. Sau invers, dacă sufrageria e la drum, atunci pe geamul ei (care e, de obicei, cât tot peretele și NU are vreo urmă de perdea sau draperie) vezi sufrageria, bucătăria și curtea din spate.
Ei, și cum dădeam din aripi în mijlocul sufrageriei ca să-mi pun sângele în mișcare, văd o mașină de la primărie trecând încetișor prin fața casei. Parchează aproape și din mașină coboară un domn în salopetă, cu mai multe scule de grădinărit.
Ce drăguț, m-am gândit, vin să tundă boscheții. L-am salutat discret când s-a uitat spre mine și m-am dus în treaba mea.
Frecvent vin echipe de oameni (majoritatea extrem de înalți, blonzi și frumoși) care îngrijesc peluzele dintre case, copacii și tufișurile care aparțin primăriei.
Peste câteva ore, am ieșit din casă și am pornit spre școală, să iau copiii.
Când am ieșit de pe aleea noastră și am trecut pe lângă tufișul cel mare, casa noastră, am rămas cu gura căscată.
Înainte să vă povestesc de ce, vreau să vă descriu cum arată acest tufiș. E un soi de ficus cu frunze mari, extrem de verzi și lucioase, care rămâne verde tot anul. A crescut de dimensiunea unui urs grizzly, să zicem, e mare și grăsuț, verde și superb.
De fapt, mai bine vi-l arăt.
Nu prea vedem de el când ieșim cu mașina de pe aleea din fața casei, dar dăm cu spatele încet, iar pe strada asta oricum nu trece aproape nimeni.
Iubim tufișul acesta!
Ei, ce-am văzut în acea fatidică zi? O creangă mare din mijloc părea să fi fost ruptă cu dinții sau ceva similar. Așchii în toate direcțiile și o mare gaură fix în mijlocul lui. De parcă ar fi tras cineva cu tunul fix în centru.
Iacă:
Mi-a venit să plâng, mă durea fizic. Tufișul nostru iubit se uita la mine cu ditamai gaura în vintre.
M-am perpelit câteva zile și câteva nopți, până am aflat că pot depune o reclamație la primărie! Pfai! Păi nu depun eu reclamație?
Am intrat pe formularul online. Poți anunța acolo orice, de la o piatră sărită din pavaj la un coș de gunoi public spart sau un copac scos din rădăcină de furtună. Poți completa anonim sau asumat. Am completat toate câmpurile, am atașat poze și o descriere a ce s-a întâmplat. Am trimis și în secunda următoare am uitat că am trimis.
Dar de tufiș n-am uitat, pentru că îl văd de zece ori pe zi când vin sau plec de-acasă.
Săracul, uf.
Peste vreo săptămână, sună la ușă, deschide soțul, eu scriam ceva, mă întreabă din hol:
– Ai sesizat tu ceva la primărie?
– Nu, am zis, ce să… A, ba da! Boschetul!
Am sărit de pe canapea (eram în pijama) să vorbesc cu omul.
Cu legitimație de primărie la gât, deja analiza tufișul.
– Mda, zice, cam urâtă treabă s-a făcut aici. Mai ales că tufișul acesta nu aparține primăriei, deci nu trebuia tăiat de noi.
Hopa! Dar cui îi aparține oare?
– A cui e magazia de care e lipit?
– A vecinului din dreapta.
– Atunci tufișul e tot al lui. Acuma, conform regulilor, acest tufiș e de opt ori mai mare decât trebuie să fie și împiedică vizibilitatea. Vorbiți cu vecinul să-l taie. Cât are acuma? Trei metri înălțime și doi grosime? Să-l taie de 50 de centimetri, sferic, așa. E mai bine și pentru copac, și pentru cartier.
– Să-i spun eu vecinului?
– Dacă sunteți drăguță, da.
– Îi spun. Dar cu felul în care cineva în serviciul primăriei a tăiat aici ce facem?
– O să vorbesc cu persoana în cauză. A folosit un instrument greșit. Probabil nu știa ce face. N-o să se mai repete. Mai doriți să mai vorbim și despre altceva?
Ăhm, poate despre cum naiba faceți de sunteți așa de eficienți?
– Nu, vă mulțumesc că ați venit să verificați.
S-a urcat pe bicicletă și dus a fost.
Tufișul se reface încet, vecinul amână să-l tundă.
Probabil s-au gandit ca-i deranjeaza pe pietonii ce trec pe trotuar, pe langa boschete.Pare ca i-au taiat partea ce crescuse in directia aceea, nu ca el nu ar fi crescut peste tot la fel. Nu trebuie sa te superi, in primavara vei vedea ca va avea crengute noi, tinere, stufoase.
Primaria putea sa anunte vecinul ca tufisul afecteaza pietonii dar a fost mai eficient sa taie imediat chiar daca nu ai avut la indemana instrumentele necesare. Dar vecinul risca amenda daca nu intretine tufisul. Noi avem niste floarea soarelui pe trotuar pe un patrat verde si o floare era crescuta in lateral spre pietoni. Cand a trecut de patrat au taiat-o si au legat cele ramase sa nu se incline cand bate vantul. Ideea e ca accesul trebuie sa nu fie afectat.
Avem si noi in Bucuresti aplicatie in sector 3 si o folosesc la greu. S-au reparat gropi monstruoase in asfalt dupa o sesizare de-a mea. Coincidenta sau nu, s-a rezolvat. Totul tine se spiritul civic. Exista sau nu in Romania? Nu stiu ce sa zic 😔
Nu exista asa e, spirit civic la noi, iar daca pe unii iar duce capul la o idee, le e teama, e deranj, agita spiritele, isi pune gand rau*, sau sa nu se piarda prea multa energie.
Daca ar exista, hm suna a basm deja..
Da, in sectorul 3 e super, si mie imi place. Palmieri, dragut, apreciez si barurile care ocupa absolut orice trotuar din sector, chiar daca sunt la parterul unor blocuri, si oamenii de acolo poate mai au in program si nani. Si bordurile sunt ceva frumos.
Spiritul civic se vede si la vot, si la vot iese Negoita.
boschetul asta e laurel cred, e indestructibil, si probabil invaziv. eu l-am taiat cu totul si a dat din nou din radacini. creste cate 20-40cm pe an lejer.
In Timisoara, pe strada pe care stateam se deschidea o clinica stomatologica si intr-o zi observ cum s-au taiat 3 copaci din jurul acesteia, ca sa planteze tuia in loc si sa puna pietricele decorative. Am facut reclamatie la primarie si primesc raspuns peste o vreme ca acei copaci erau uscati si ca de aia au fost taiati. Copacii aveau muguri si le dadeau flori, nu stiu cum puteau fi uscati. A ramas clinica perfect vizibila ( ma gandesc ca asta ii incurca de fapt) cu niste tuia obositi…
Am si eu o poveste cu un tufis de acelasi tip, crescut la fel de maaare..Vecinu mi-a spus in limba lui, ca vrea sa ridice un gard de 1 m ca are un caine nou (initial gardul era inalt cam de 30cm) ..si probabil trebuie sa mai tunda din tufoi (ca tufis nu mai era). Am zis ok, era maricel, ocupa din gradina noastra cam 1m/3m . Cum stateam eu linista si lucram acasa in pandemie, vara, aud ca tot troncaneste alaturat, da am ignorat zicandu-mi ca stie omu ce face. Seara cand am iesit in gradina, tufisul era efectiv pe jumatate ciopartit, rupt, zici ca isi facuse un nebun felul cu cutitul. Urat de tot, ca noi am luat apoi pavilion cu prelata numa sa acoperim hidosenia ramasa…Ce vreau sa spun ca deja in iarna erau crescute frunzele inapoi…nu neaparat crengile, dar se facuse frumos la loc…ca imi parea rau ca il acoperisem cu prelata…si primavara deja era un cuib de pasarele nou facut, acum avea loc sa se strecoare mama pasare. Deci tot raul spre bine. dar iti inteleg socul si uimirea..ca am trecut la fel prin ele!!
Parintii mei au un corcodus care le cam ia lumina de la geam . Mie mi-e drag, da nu stau eu acolo iarna cand zilele sunt mai scurte si oarecum nici lumina nu e extraordinar de abundenta.
Intr-un an l-au taiat aproape de tot. Sa lesin nu alta. Acum dupa 3 ani e la fel de glorios ca de obicei . Sunt specii care cresc foarte repede.
Si mie mi-e mila de copaci si tufisuri nu inteleg deloc de ce trebuie sa le taiem sferice, conice etc. Mi-e cumva greu sa inteleg de ce i-ar fi mai bine patrat, conic si cum se mai taie uneori pentru gradinile astea manichiurate in loc sa fie el asa salbatic . Admit ca poate sunt si motive pe care eu nu le stiu , mie imi plac si mai salbatici asa.
Nu mai stiu daca am povestit asta, dar este categoric vremea sa povestesc din nou. Intr-o zi cand am venit de la serviciu disparusera niste coroane ale copacilor de sub geamul meu. Pur si simplu fusesera taiate coroanele, si ramasesera doar trunchiurile celor 2 copaci. Inalte, ca mai inainte, dar fara coroana. Am scris la primarie, la garda de mediu si parca si la politie. Garda de mediu mi-a raspuns ca a trimis o echipa de specialisti si acestia confirma ca cei doi copaci au fost „toaletati” abuziv, „afectandu-le coronamentele”, ca nici macar nu erau in lista de copaci toaletati, si au forwardat reclamatia mea la Politie, sa faca ei demersurile necesare pe mai departe.
Politia, va dati seama, POLITIA, a trimis si ea un „specialist” care… care… a zis ca nu reiese, de fapt, ca celor doi copaci le-ar fi daunat toaletarea!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Caz inchis. Treptat au disparut si trunchiurile copacilor.
acum acolo e parcare.
Fiecare articol despre Olanda, iti da impresia unei tari „wow”.🙂 Si sunt convinsa ca din perspectiva ta e asa. Insa perspectiva ta implica a locui in the (upper) middle class suburb, a nu fi pe piata de munca olandeza(sotul lucreaza cu siguranta in engleza, intr-un domeniu unde este nevoie de el, poate firma la care lucreaza a ajutat cu relocarea/gasirea unei locuinte),a nu trebui sa lucrezi in olandeza, a nu avea contact cu lumea in afara acestei bule,etc.
Ar fi interesant sa faci niste interviuri cu oameni care trebuie sa lucreze in olandeza, discriminarea la locul de munca, greutatea de a gasi locuri de munca/locuinte de inchiriat ca si emigrant, etc. Just to balance the story, which is almost the story of a perfect little society, where everything is pink, discrimination, drugs and gangs don’t exit, your neighbours welcome you open arms, everyone is so excited cand le stalcesti limba, etc.