Clubul meu de carte în limba română, fizic și online: îl iubesc!

Știați că există un club de carte în limba română în Olanda? În carne și oase, nu pe zoom. Un club pentru care oamenii se pregătesc, citesc din vreme aceeași carte, se gândesc la teme principale, digeră textul, povestea, personajele, mesajele și intenția autorului, apoi se întâlnesc să dezbată?

Sunt foarte bucuroasă să spun că eu știu că există, pentru că l-am organizat și l-am moderat acum două zile! :))
Și tocmai am creat și varianta lui online. Dacă doriți să participați, mâine începem dezbaterile online despre cartea Simon! Aici puteți adera la clubul de carte. Totul e gratuit, trebuie doar să fi citit cartea.

Îmi plac mult cluburile de carte, am participat la câteva (unul în care s-a discutat chiar Semn că te am, unul dintre romanele mele, a fost o experiență extrem de interesantă pentru mine), mi-au plăcut cluburile la care am mers, dar mereu aș fi vrut să mai discut și alte teme, să intrăm mai profund, să ne contrazicem, am vrut un club de carte mai… nu știu. Mai intens. De citit citesc oricum, știu că oamenii din jurul meu din Olanda citesc și ei, așa că mi-am zis: Asta e șansa ta, Ioană!

Și am pornit clubul de carte! Am ales ceva ce tocmai citeam când mi-a venit ideea, Simon, de Narine Abgarian, am făcut o comandă comună la Libris, am trimis apoi cărțile cu poșta sau din mână în mână până toată lumea care a dorit a avut cartea.

Am stabilit întâlnirea chiar la Biblioteca publică din Amsterdam, care e pe malul apei, cu o priveliște grozavă, 8 etaje de cărți, săli și experiențe (mulțumesc, Maria de la Biblioteca Românească din Olanda, pentru intermediere, aici e pagina bibliotecii).

Au venit 19 participante, și am dezbătut două ore și jumătate! A fost genial!

Am discutat despre cum ni s-a părut cartea (unele doamne au zis că duioasă, intimă, altele au zic că li s-a părut frustrantă sau problematică), despre cum ne-a lăsat lectura ei (pline de speranță, dornice să aflăm poveștile generațiilor anterioare, vindecate, intrigate, fericite, plânse, frustrate), am discutat despre personajele principale și despre cele secundare, despre fazele din carte care ni s-au părut fracturate, despre glume și ziceri, despre final, despre stilul autoarei și despre ce am luat fiecare din carte. La final am citit fiecare pasajul preferat din carte.

Doamne, ce mi-a mai plăcut!

Interacțiunea asta despre o carte bună, care e, de fapt, mai mult despre noi, despre asemănări și diferențe (la un moment dat părea că vorbim despre cărți diferite), râsul împreună, conversația inteligentă, argumentată, asumată, limpede, sunt excelente!

Mă bucur foarte mult că am timpul și oamenii alături de care să fac asta!

În septembrie și octombrie citim Cetatea cucului din nori, pe care o dezbatem în noiembrie, apoi citim Elif Shafak, Insula copacilor dispăruți, pe care o dezbatem la început de ianuarie.
Intenționez să extind clubul de carte și online, pentru cei care nu pot ajunge fizic la întâlniri. Putem dezbate în scris acolo, în comentarii, toate aspectele pe care le discutăm live. Daar ideal e să fiți fizic acolo, e sooo much fun!

Avem planuri mari! Sper să nu rămân singură în club! 🙂

Ce voiam să vă zic: vă recomand cluburile de carte, sunt so much fun! Căutați în zona voastră, și cele online sunt bune în lipsă de altceva. Sau faceți voi unul, de ce nu!?