Și, cam cât de oribilă e vremea în Olanda?

Poate fi destul de nasoală, da, dar poate fi și superbă, ambele în decurs de un sfert de oră. :))

Ce se poate spune cu certitudine despre vremea în Olanda e că nu se poate spune mare lucru, pentru că poți avea trei anotimpuri într-o oră pe o suprafață de 20 de metri. E posibil ca în bucătărie să ai senin și pe geamul de la sufragerie să vezi potop. Vecinul să stea la plajă și tu să scoți apă din grădină cu găleata. Să pui și să scoți de pe tine hanorace și foițe de cinci ori într-o excursie de 30 de minute. Așa e într-o țară perfect plată, aflată pe malul mării. Isterie meteorologică. Când superb, când agonie. :))

Dacă ești turist și prinzi cinci zile în care aduni cu greu trei ore fără ploaie, o să spui convins că vremea în Olanda e sinistră.

Dacă ai noroc de zece zile de vară cu soare, cer ca în picturile lui Vermeer, 24 de grade ziua și 20 noaptea, o să zici că e vremea ideală.

Cerul lui Vermeer (și vă garantez că fix, FIX așa arată când e senin, acesta e avantajul unui peisaj plat, aproape de mare și mai la nord) este limpede, de un albastru azuriu pe care eu nu l-am mai văzut în altă parte:

Tabloul lui Vermeer este expus în Haga, la muzeul privat Maurithuis, se numește View on Delft

Sau poate pici în mijlocul unei furtuni și ai nevoie să te ții de stâlp ca să nu te ia vântul din stația de tramvai, atunci clar o să concluzionezi că mai rău ca aici nu se poate.

Pe malul Mării Nordului, în martie. Bătea vântul un pic. 🙂

Doar că astea-s doar extreme. Vremea în Olanda nu e nici mereu ploioasă, nici mereu vântoasă. Depinde mult de anotimp și de noroc. 🙂

Dar cum e totuși vremea în Olanda?

Da, uneori plouă. Poate să plouă chiar foarte mult. Primăvara și toamna îndeosebi.
Alteori e vânt. În orașele de lângă mare, bate vântul mai des și mai tare. La noi în oraș și în multe altele, bate vântul tare doar când sunt furtuni, de 5-6 ori pe an câteva ore. În rest, nu bate vântul mai tare ca pe Bd. 1 Mai din București, la colțurile cu blocuri înalte.

Și alteori e perfect. Vara cel mai adesea sunt 20-24 de grade. În ultimii ani au fost și 30, ceea ce aici e considerat super mega caniculă. Se împarte apă pe stradă, se opresc tramvaiele și autobuzele electrice, până și trenurile sunt confuze.

Sunt luni secetoase de vară, cum au fost iunie și iulie, când am avut 5 săptămâni la rând fără pic de ploaie. Și luni ploioase: în august a plouat multe zile la rând, 18 grade, în timp ce noi ne coceam la București la 38 de grade. Septembrie și octombrie au fost însorite și calde, 25 de grade, ploaie din când în când, scurt de tot. În septembrie am făcut și baie în Marea Nordului (avea vreo 18 grade apa, afară 28). A fost aproape plăcut!

Iar în octombrie:

Acum, în noiembrie, toarnă cu găleata cinci zile încontinuu, apoi trei zile e uscat, apoi mai toarnă cinci zile și tot așa. Iarna plouă mai puțin, și fie e rece și uscat (prin rece vreau să spun 6-10 grade, rareori scade sub zero), fie e mai cald, 12 grade, cu ploaie.

Aici sunt la plimbare prin Amsterdam, pe podul tipărit 3D din Cartierul Roșu. Ploua.

Să vă povestesc două instanțe, apropo de vreme și de cât de nasoală e ea (sau nu, chestiune de percepție)

Episodul 1: Ploaia

Acum câteva zile, ies să mă văd seara un pic cu prietena mea, care ia tramvaiul până la mine după ce termină treaba la universitatea unde predă (sunt tare mândră de ea, că e așa deșteaptă și a răzbit în țara această străină să predea drept și statistică la uni, hehe!). Ne întâlnim chipurile pentru trei minute (să facem schimb de caserole cu mâncare, cărți și diverse alte mărunțișuri), dar stăm 20 de minute la discuții ca babele. Să vezi, fato, ce-am pățit, haha, ești nebună, eu m-am dus la curs și etc etc. La un moment dat îi zic: Auzi, dar să știi că ne plouă. Da, zice ea, și?
Stătuserăm amândouă în PLOAIE 20 de minute, fără umbrele, fără glugi, la 20 de metri de un gang. N-am simțit, nu ne-a deranjat.

Cam așa e cu ploaia. E doar apă. Cu hainele potrivite, nu te încurcă mai deloc.

Eu, după ce am alergat 8 km prin ploaie, în Amsterdam. Vie!

Episodul 2: Vântul

Merg să iau copiii de la școală, e o zi vântoasă, furtuna Ciaran, îi zice. A făcut dezastru prin Belgia, aici nu e așa de rău. Dar bate vântul. Sunt vreo 300 de părinți în curtea școlii, toți înclinați ca niște țepușe oblice, cu capul spre vânt, să nu-i dărâme. Vreo 3-4 bunici se țin de gard un pic mai încolo. Stau de vorbă între ei, e nevoie să răcnească pentru a se auzi, dar în rest, nimic deosebit, râd, își fac semne, se țin cu o mână de gard, cu alta de fesuri, să le țină pe cap.

Încep să iasă copiii, mulți sunt în tricou și pantaloni scurți, deși afară sunt cam 8 grade. Plus vânt, am zis de vânt? Îi lovește vijelia cum dau cu nasul de exterior, se țin unii de alții, râd, vorbesc, nimic special. Părinții îi preiau și-i țin bine, se urcă care pe biciclete, care în mașini, și gata.

Pe aici, oamenii n-au treaba cu vântul sau cu ploaia. Lumea își vede de treabă netulburată indiferent de ce e afară. Pistele de biciclete sunt pline, când plouă rău oamenii au haine de ploaie pe ei, inclusiv pantaloni, bicicletele cu coș în față sau în spate au copertinele trase, înăuntru 2, 3, chiar și 5 copii, alții au doar pungi pe cap, iar câțiva merg prin ploaie de zici că-i cer senin. La început mă întrebam ce-or fi fumat, acum știu că sunt atât de relaxați încât n-au nevoie să fumeze.

Când e vânt puternic, apar gecile de vânt (cel mai adesea, sunt aceleași cu cele de ploaie) și viața merge mai departe.

Ce este cu adevărat enervant aici e imprevizibilitatea vremii.

Asta e diferit de alte țări. Fiind atât de aproape de mare, de unde se ridică nori de toate felurile, și neavând deloc munți sau măcar dealuri, tot ce produce marea și tot ce vine pe mare de la vecini ajunge direct în capul nostru. Acum poate fi soare, cer perfect senin, iar peste cinci minute poate turna cu găleata, iar temperatura să scadă cu 5-10 grade.
S-a întâmplat de multe ori pe geamul de la bucătărie să văd senin și în curtea din spate să fie potop.
Am pățit în Amsterdam să stau sub umbrelă și să nu pot păși de ploaie în timp ce 3o de metri mai încolo oamenii să stea la soare pe terasă și să se uite ciudat la mine, cocoșată toată sub umbrelă.

Odată ce accepți asta, înveți să fii pregătit mereu, să nu ai așteptări de la vreme, să-ți iei mereu cu tine ceva de ploaie, să te îmbraci în straturi și să nu te mai sperii de apa care cade din cer, cred că vremea din Olanda poate fi chiar frumoasă!
Ah, da, mai e ceva. Zilele scurte și fără soare.

Prin februarie și martie, când zilele sunt încă scurte, iar cerul e multe zile la rând acoperit de nori, te pot apuca bâzdâcii. Pentru asta, eu recomand doze de Vitamina D, lampă solară, multe lumânări drăguțe, ieșiri cu prietenii și activități călduroase, dar despre asta o să scriu separat.

Na, sper că v-am lămurit, că tot primesc zilnic întrebări despre cum m-am acomodat cu vremea. Mi se pare că m-am acomodat foarte bine, mai ales că eram teribil de friguroasă și mimoză înainte. Acum pot sta în vânt, ploaie și frig fără ca măcar să-mi dau seama că stau în vânt, ploaie și frig. Deci na, se poate. 🙂

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4265

7 comentarii

    • Eh, e complicat, dupa ce am facut research cateva saptamani, dupa ce am luat si am returnat o lampa, am decis sa folosim un bec de mare putere cu lumina 6500K, mie mi se pare ca e acelasi lucru.

      Expunerea la lumina poate ajuta cu SAD (Seasonal Affective Disorder) dar poate si da ciclul circadian peste cap, deci e diferit de la persoana la persoana.

      Cred ca cel mai bine e sa incerci diferite lampi si sa vezi ce ti se potriveste.
      Eu cred ca toate dau aceeasi lumina, diferenta o face modalitatea si timpul de expunere: unor persoane le face bine sa stea 10 minute cu lampa pe birou la intensitate mare, altele toata dimineata la intensitate mai mica, altele folosesc niste ochelari cu lumina pe care ii poarta mai multe ore etc

  1. Eu locuiesc de mai bine de 10 ani in sudul Frantei si pot sa spun cu mana pe inima ca asa vant puternic nu am cunoscut niciodata! In spatele casei avem niste bambusi, iar atunci cand bate vantul se indoaie la 90°, vantul ne smulge tarusii de fixare ai trambulinei, sotul pune saci de nisip pe ei ca sa nu se intample !
    Vantul acesta puternic dureaza cateva zile urmat de ploaie sau furtuna, iar eu ma simt ca Dorothy din vrajitorul din Oz, am impresia ca inca putin si-mi iau zborul cu casa cu tot !

  2. incerc sa inteleg grimasele si atentia focusata pe vreme cand se emigreaza sau se viziteaza dar prea putin atentie pe cum o influentam noi prin ceea ce facem sa fie extrema tot mai desi..nu poci… dar am invatat de la danezi sa ma bucur de fiecare schimbare meteorologica si sa dau jos veste, sosete si caciuli de lana. O vecina de-a lor a scris „There’s no such thing as bad weather”(Linda Åkeson McGurk) metaforic si literalmente.
    Ma bucur ca ai vorbit de vreme! Merg la -30 si daca imi ingheata gandurile, o cafea buna dupa este apreciata si mai mult.

  3. Aceeasi intrebare o primesc despre vremea in Irlanda. Sau comentarii legate de faptul ca vremea ploioasa sau mai mohorata te face sa iti fie somn, etc.
    Vremea e perfecta asa cum e, important este sa ai hainele adecvate si incaltarile potrivite. Cui ii pasa ca in iulie a plouat in fiecare?! Viata este despre capacitatea de a te adapta si a te bucura de viata in orice conditii meteo.

  4. In primvara sau inceputul verii viitoare ne dorim sa ajungem si noi prin Olanda. Avem prieteni care s-au mutat definitiv acolo si o sa mergem la ei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *