Femeile mele

Azi scriam un text pentru o antologie despre tata și mi-am ridicat ochii spre perete, în căutarea unui cuvânt care se încăpățâna să fugă de mine.

Și atunci m-a lovit: tablourile de pe peretele biroului meu sunt toate cu fete, pictate de femei. Toate patru.

Mi-a venit să râd, pentru că viața mea dintotdeauna a fost plină de femei.

În copilărie, bunicile mele bune și blânde, prietenele și surorile lor, vecinele care mereu aduceau sau luau ceva bun de mâncare.

Apoi mama și sora ei, care mi-a fost ca a doua mamă.

Apoi colegele de facultate, prietena mea cea mai bună.

Fiica mea.

Cumnata mea.

Prietenele mele de la maturitate, cu care țin aproape, cu care râd și plâng și împart aproape orice.

Mamele care mă invită să fac evenimente la sute de kilometri, și eu urc în avion și mă duc, deși nu le-am văzut niciodată în viața mea.

-Unde te duci, nevastă, iar? Măcar cunoști oamenii ăia? mă întreabă bărbatul de fiecare dată.

-Nu, dar am încredere.

El nu înțelege. Mă duc, am încredere, pentru că ele sunt femei, sunt mame.

Am grupuri de femei, de mame, mă văd cu femei în vacanțe, la masă, la cursuri, la piscină, cred că 90% din viața mea o petrec cu femei.

Bărbații au plecat devreme. Fie în lumea celor care-s vii în altă parte, fie în alte țări, locuri sau familii.

Femeile însă au rămas, au trăit mai mult, au iubit mai mult.

Am avut norocul să fiu înconjurată de mică de femei bune, blânde, care dacă vorbeau desppre altcineva, o făceau cu blândețe și iubire. Nu-mi amintesc bârfe, răutăți, glume disprețuitoare, doar multă bunătate și la bunicile mele, și la mama.

Am avut parte, pe parcurs, și de relații dezamăgitoare, de minciuni, trădări și bârfe, pentru că-mi lipsește acest organ, nu știu să miros intențiile rele, pentru mine, femeile sunt bune și gata. Uneori nu-i așa, din fericire, rareori.

Femeile sunt pentru mine locul acesta liniștit, hrănitor, plin de înțelepciune și pace, din care mă trag și în care mă retrag.

Sunt foarte recunoscătoare, cred că asta voiam să zic. Femeilor care-mi sunt familie, prietene, celor care-mi corectează cărțile, femeilor terapeut din viața mea, femeilor care pictează desenele la care mă uit zilnic, fetiței mele, care îmi permite să dau mai departe dragostea mea pentru femei, femeilor care mă citesc și îmi trimit mesaje de apreciere, femeilor cărora le e greu cum îmi e și mie.

Las aici o poză pe care o iubesc enorm, cu mama, bunica și Sofi, dar să știți că mă gândesc cu drag la voi toate, vă apreciez și vă mulțumesc.