S-au adunat deja 500 de comentarii la postarea asta pe FB, cele de la profesori nu fac decât să confirme cât de deconectați sunt mulți, prea mulți, de realitatea unei relații autentice favorabile învățării. Las mai jos textul integral.
Citesc întristată despre cum o profesoară din București a declarat că profesorii nu au cum să intre în școală pe aceeași ușă cu elevii, e nevoie musai de intrări separate, pentru că „sunt categorii sociale diferite” (așa a zis ea) și folosirea aceleiași intrări pentru copii și dascăli ar „uzurpa imaginea cadrului didactic.”
Citez (sursa):
La școală, ca la spital
Claudia Osiceanu, profesoară de română la Școala Gimnazială „Grigorie Ghica Voievod” din București este de partea cealaltă a spectrului părerilor. „Este o formă de uzurpare a imaginii cadrului didactic. În primul rând, suntem categorii sociale diferite”, crede profesoara.
Ea face comparație cu o altă instituție vitală în societate, la fel ca școala, spitalul: „Nici la spital, dacă mergem, nu dăm nas în nas cu doctorul pe scară. Au intrări separate medicii și pacienții”.
„Un cadru didactic, chiar și în societatea contemporană în care este afectată imaginea profesorului, rămâne un mentor, un formator de destine. Și ca să pot să fac lucrul acesta corect, îmi trebuie o stare, îmi trebuie un statut, un loc în instituție. Haideți atunci să le deschidem și cancelaria. Să intre și în cancelarie”, încheie Osiceanu.
Nu comentez declarația, nu cred că e nevoie.
Vă las în schimb mărturia unei mame, pe care am primit-o pe whatsapp acum 5 minute. Fiul ei de 4 ani (român) a început școala acum câteva luni într-un sat cu 17.000 de locuitori din Olanda.
„Ne-am mutat în Olanda în septembrie 2023. Cea mai mare îngrijorare a mea a fost adaptarea băiețelulului meu la școală.
Învățătoarea lui e tipul acela de persoană pe care copiii o îndrăgesc instant, un fel de mamă-cloșcă, în jurul căreia stau toți copiii ca niște rățuște. Fără să cunoască limba copilului meu, iar el fără să înțeleagă limba ei, au reușit să se conecteze. Nu din prima, dar atât de armonios și natural. Fără să zică el nimic cateva luni, ea a reușit să-i înțeleagă personalitatea, preferințele și fricile. Este o experiență cu totul deosebită, să vezi cum se desfășoară acest proces de împrietenire între învățător și copil care nu vorbesc limba unul altuia.
Totuși, nu despre adaptarea lui vreau să zic în acest text, ci mai degrabă despre ce mi s-a întâmplat astăzi, în prima zi după vacanța de iarnă.
L-am adus la școală și am așteptat, ca de obicei, la geamul grupei lor ca să-l văd când intră și să mă vadă. E ritualul nostru. În timp ce stăteam la geam, învățătoarea deschide geamul și îmi zice că are ceva pentru mine. Am fost destul de surprinsă, evident. Ea scoate dintr-o cutie o carte pentru copii și mi-o dă. Era o carte în limba neerlandeză cu traducere în română. Mi-a zis că a comandat-o pentru băiețelul meu și mă roagă să i-o citesc până când reușește să o înțeleagă bine, apoi să o aduc înapoi învățătoarei ca să-i citeasca și ea. Apoi mi-a zis că în vacanță a început să învețe româna pe Duolingo și mi-a spus câteva cuvinte. A zis că vrea să învețe fraze și cuvinte de bază ca să-l poată ajuta pe copilul meu să se adapteze mai ușor. Vrea ca el să simtă că și alții vor să-i cunoască limba și că se face efort pentru el.
A recunoscut învățătoarea că e foarte grea limba română dar că îi place și nu se lasă până nu reușeșe să lege câteva propoziții cu el.
Ce am făcut eu – am plâns. Am simțit că vreau să o îmbrățișez și i-am mulțumit de multe, multe ori. Sincer, nu am crezut că se poate să facă un învățător asta și am simțit că face asta și pentru mine ca să mă asigure că copilul meu va fi bine și ea îi este alături.
Am vrut să împărtășesc aceasta cu cât mai mulți oameni, din cât mai multe locuri, nu ca să arăt că aici e cel mai bine, ci pentru că vreau ca ceea ce face această învățătoare să inspire alți dascăli de oriunde din lume, să ajute un copil așa cum este ajutat al meu. Sau poate pur și simplu, acest gest va încolți dorința unei persoane de a ajuta pe cineva și de a arăta că profesionalismul și bunătatea pot merge împreună.
Vă mulțumesc că ați citit până la capăt.”
Maria Cornițel
Wow, ma pregateam sa scriu ca pana la urma ce mare drama ca sunt intrari separate, imi amintesc cu un sentiment ciudat de emotie intrarea profesorilor din scoala mea primara, avea arcada, si o bolta frumoasa de ceva iedera :))) pe partea elevilor era o curte mare, cu sala de sport, si erau mereu balti in gropile din asfalt :)))
apoi am citit comentariile de la postarea de pe Facebook si nu mi-a venit sa cred ca in alte tari nu este asa :))) Mda, poate ca m-am obisnuit sa iau unele lucruri cum sunt, fara sa ma intreb de ce profesorii trebuie sa intre pe alta parte, cu bolta de verdeata, si elevii prin gropi :)))
La scoala fiicei mele chiar s-a introdus recent ceva cartela pe la intrarea profesorilor, deci nici din greseala, nici in caz de extrema urgenta :))) nu poti intra pe acolo.
Altfel, si la scoala la care invata fiica mea (probabil cea mai naspa scoala din Bucuresti :))), fosta ei invatatoare (care are acum o clasa noua de pregatitoare) mi-a spus ca incearca sa invete spaniola, pentru ca au un elev care nu vorbeste decat spaniola. Cred ca e normal sa cauti metode sa te intelegi cu un elev cu care nu vorbesti aceeasi limba (chiar si daca esti din alta categorie sociala decat el :))))
Sunt TOTI profesorii olandezi in acest stil sau de ce punem in antiteza sistemul romanesc cu cel olandez strict prin acest exemplu, sugerand – iarasi – cat de rau e in Romania versus Occident? 🙁
Acea profesoara olandeza este OM in primul rand si-si iubeste profesia si ma bucur pentru copil ca are un mare sprijin in ea.
Cred ca intrarile separate pentru profesori din scolile preuniversitare sunt, poate, reminescente din comunism sau o obisnuinta rea in scoala romaneasca (nu stiu de ce au aparut si de ce se mentin). In universitatile romanesti nu exista astfel de intrari separate, profesori intra pe aceeasi usa ca si studentii, desi profesorii universitari ar avea mai multe motive sa se simta superiori decat cei din preuniversitar (pentru ca au activitate de cercetare obligatorie, multe articole stiintifice, doctorate, proiecte stiintifice importante etc.).
Pacat ca unii profesori se simt superiori prin faptul ca au intrari doar pentru ei, dar asta e problema lor, punctual.
Si in Romania sunt multi profesori cu suflet bun care-si iubesc elevii si profesia si care fac gesturi frumoase sau se straduiesc sa-i ajute.
Un mic exemplu de gest simpatic (desi nu are importanta academica, ci e doar un gest dragut): profesoara de franceza a copilului meu (de la o scoala obisnuita de stat din Romania) a fost in Franta intr-un schimb de experienta cu scoala. La intoarcere a adus bomboane din Franta si i-a servit pe toti elevii ei cu cate o bomboana. Asta inseamna ca tine la ei pentru ca si-a facut loc in bagaj ca sa care acele bomboane, desi ar fi putut sa n-o faca.
Nu-mi plac astfel de articole. Asta nu inseamna ca neg problemele din tara noastra, dar m-am saturat si ma intristeaza sa tot vad romani vorbind de rau Romania constant si preponderent.
Tot iinerc sa inteleg inversunarea ca sistemul romanesc e cel mai cel sau ca muuulte s-au schimbat.Doamna, tot gaunos e! Si sunt fost dascal.
Ce nu reuseste romanul sa invete: sa isi asume responsabilitatea pentru greseli intentionate sau nu. Prea putini sunt dascali umani si pregati profesional in invatamantul romanesc pt ca in promul rand formarea lor in licee si facultati este tot bazata pe programe gaunoase si inca formarea lor este facuta de profi traiti in comunism, plini de cutime, plini de xenofobie si racism.
Dar da ca de obicei sa negam tot ce face vecinul mai bine.
Daca Romania era atat de fantastica nu am fi plecat atat de multi din ea.
Zau daca va mai inteleg pe cei ramasi in Romania, care nu scapati ocazia de a intra cu bocancii in blogul altuia, doar ca indrazneste sa arate ca e mai nasol IN GENERAL in fosta tara, decat in cea actuala. Si asa este, ca de aia am plecat si noi. Amuzant este ca nu stiu roman sa nu se planga ZILNIC de cate indura in Romania, dar sa dea naiba sa zica un expat ceva, ca l-a luat scaraotchi.
Este stupida atitudinea de dumnezeu pe care o au majoritatea cadrelor didactice din Romania. Intrare separata, cancelaria interzisa pentru copii etc. Despre asta au scris mai multe bloguri si ziare, nu doar Ioana.
Eu i-am socat pe cei de aici cand le-am povestit cum se urla in Romania la copii, cum sunt loviti (chestie vazuta pe viu in Romania, la o gradinita „de fite”, cat inca era fie-mea acolo). Norocul ei este ca, stiind de eterna meteahna a educatoarelor in general, i-am anuntat pe toti ca, daca o ating, le dau foc. Asa ca ea nu a fost lovita, dar altii erau, pentru ca si parintii mergeau pe ideea ca o palma nu strica.
Am adus un copil timorat la 5 ani, ca nici nu indraznea sa vorbeasca, chiar si dupa ce a invatat engleza si era oricum mult peste nivelul celor de aici. Timp de aproape 2 ani imi spuneau invatatoarele ca le-ar placea sa o vada mai „infipta”, ca stie bine, dar pur si simplu parca ii e frica sa deschida gura. Normal ca ii era, ca se urlase la ea la ca idioti, intre 3 si 5 ani. Le-am povestit cum inca se mai face invatamant de unde am plecat si s-au uitat la mine ca la filme japoneze.
Asta este imaginea in general (si stim cu totii ca inca se merge pe urlat si chiar pocnit). Pe batjocorit si bullying. Dar, am inteles, nu e OK cand observam noi, astia plecatii, fenomenul.
La scolile frecventate de copil (3 pana acum) toti profesorii sunt calmi si zambitori, copiii sunt mereu bineveniti in „office”, daca au nevoie de ceva, sunt incurajati si iubiti.
Si nici aici nu sunt clase de 5 elevi, copii suta la suta cuminti si nici profesorii nu sunt milionari. Dar se merge pe RESPECT si dragoste fata de munca lor si mai ales fata de copii.
Fiica-mea, asa timida si aproape salbatica inainte, este acum super-relaxata, isi adora toti profesorii, e super-activa si interesata. In fiecare an, cand revenim in Europa, cumpara magneti pentru teachers, chiar daca nu mai sta cu ele la clasa, pentru ca se schimba anual. Ii cautam noi prin scoala si le ofera micile cadouri. Iar astia se topesc de drag si de emotie ca s-a gandit copilul la ei.
Singura educatoare pe care o adora din Romania a fost o doamna de la clasa de germana, cu care a facut 3 luni, inainte sa emigram. Ca exemplu ca si noi avem oameni super, frau a desenat pe un A2 harta Romaniei, apoi cu rosu-galben si albastru au pus palmute copiii din grupa si ea. A scris in romaneste si germana urari pentru fata.
Hai sa spunem ca am adus cu noi acest minunat cadou si este la loc de cinste pe perete, in camera copilului.
Asa ca da, exista dascali senzationali si in Romania, dar exista si unii care au nevoie de usa separata, ca nu se simt dumnezeu suficient 🙁
Dojo, problema nu era că sunt toți perfecți aici, nici că îi arată pe cei care greșesc, indiferent dacă îi arată cineva plecat sau cineva rămas aici, problema e modul asta teribil de enervant de a pune in antiteza raiul de acolo cu iadul de aici! Când povestea, punctual, despre ceva rău de aici, fără a ridica in slăvi iarba verde din alte părți, nu prea s-a atacat nimeni. Dar antiteza asta forțată (de când a plecat n-a mai zis un cuvințel de bine despre nimic din țara asta, parcă n-ar mai fi nimic bun aici si, bineînțeles, nimic rău despre acolo unde toate sunt roz) e fie cam ipocrită, fie făcuta special pentru divizare și ceartă, ca asta vinde,pe modelul Facebook.
Lia, nu ai obosit sa tot spui ani si ani la rand despre Ioana ca e ipocrita? Eu stiu ca am obosit sa tot citesc asta.
Nici macar nu folosesti cuvantul cum trebuie in aceasta situatie. Ipocrit e unul care una spune si alta face sau una arata si alta este, nu unul care alege sa vorbeasca despre ce vrea el in loc sa vorbeasca despre ce vrei tu.
Ioana nu are nici o obligatie sa prezinte situatia completa a Romaniei, si cu bune si cu rele, doar ca sa zici tu ca scrie echilibrat (ne-ipocrit). Evident, nici tu nu ai nici o obligatie sa-ti placa ce/cum scrie, dar cred ca am depasit momentul cu „nu-ti place, nu citi”, e clar ca o sa citesti in continuare desi nu-ti place iar eu inteleg asta, ca si eu citesc bloguri care nu-mi plac de fapt.
Revenind, Ioana pur si simplu scrie despre ce ii vine sa scrie si este evident pentru toata lumea ca unele lucruri o declanseaza mai mult decat altele, ca pe fiecare dintre noi – pe tine de exemplu te triggeruieste ca nu scrie de bine de Romania, pe ea o triggeruiesc aspecte negative care se intampla in RO despre copii, educatie, abuz samd. Asta-i viata, ce pot sa zic.
Cat despre „divizarea si cearta care vinde” … doamne, esti total pe alaturi.
Postarile de genul asta nu numai ca nu vand nimic, ba chiar ii fac rau dpdv popularitate, pt ca sunt multi oameni care decid copilareste sa nu o mai citeasca etc din pricina ca nu le convine ce a scris.
Unde mai pui ca are ea parte de suficient scandal si fara sa faca nimic in privinta asta, aminteste-ti cat de balacarita a fost de o tara intreaga numai pentru simplul fapt ca a decis sa isi anunte cititorii ca emigreaza.
Daca vrei sa stii, Ioana se mai consulta cu mine din cand in cand daca sa scrie sau nu despre ceva cu potential de scandal.
Dupa atata vreme, am ajuns sa ii spun: „stii bine ca o sa scrii pentru ca nu poti sa taci, chiar daca stii ca nu e bine pentru tine”.
Si cand zic „nu e bine pentru tine” nici macar nu ma intereseaza ca o sa piarda cititori, ma intereseaza faptul ca sta si se framanta si se consuma pentru ca o injura unul si altul, ca inca nu a ajuns si probabil nu va ajunge niciodata sa o doara in cot, cum eu ii tot recomand fara pic de succes de ani de zile.
@Lia, da si nu.
Realitatea este ca, atunci cand pleci si esti stabilit pe deplin in alta tara (nu vorbesc doar de turism, care nu se pune, nici de-ai fi vizitat 100 de tari, ci de traiul zilnic, ala in care te confrunti cu autoritatile locale, administratia, sistemul de transport, de sanatate etc etc), tinzi sa vezi mult mai bine ce rau, urat si agresiv se traieste in Romania. Discrepantele sunt mult, mult mai mari. Si da, te miri de ele, si eu cred ca ma mir si mai mult de mine cum de nu le vazusem sau resimtisem atat de intens inainte de-a emigra (pe modelul broastei fierte).
Inteleg ca acest lucru ii irita la maximum pe cei aflati in Romania, dar cei care am plecat nu putem face nimic in privinta asta. Sa nu mai citeasca sau sa emigreze si ei.
Robo, are you kidding me? Scandalul nu vinde? Pe asta nici tu n-o crezi, nu? Tocmai mi-am reactivat profilul de Facebook ca să verific fix asta (si informațiile despre Claudia Chiru, despre care auzisem de aici si rămăsesem cu o impresie bună, well inca un mit spulberat). Ce am observat este că majoritatea postărilor au intre cateva sute si 3k de reacții, mai puțin cea in care se plânge că Facebook îi ascunde postările si invită lumea să reacționeze, aceasta strângând peste 6k de reacții. Postarea cu scandalul are peste 15k! Nici una din ultima vreme nici măcar nu se apropie de atât (am scrollat până prin vară). Dacă nici asta nu înseamnă să vinzi (profitând de algoritmul pervers al Facebook si incitând la scandal, pentru ca mereu genul ăsta de postări „triggeruiesc” lumea) nu stiu ce altceva însemnă! Iar dacă nici asta nu e definiția ipocriziei (să știi ce înseamnă rețelele sociale, să indemni lumea să își țină copiii departe de așa ceva, dar totuși să provoci scandal pentru like-uri) nu stiu ce altceva e! Și nu, nu se poate să faci asta de atâția ani si sa nu știi exact ce faci si cum câștigi din asta!
Asa e Lia, cu banii de pe like-urile de la postarea asta o sa ne schimbam masina, demult astepta Ioana sa spuna nu stiu ce profesoara tampenia cu clasele sociale, avea postul pregatit pentru viralizare pe facebook – ne-ai demascat!
(gizas f craist).
As vrea totusi sa revenim un pic la ipocrizie. Intai ai zis ca e ipocrita pentru ca nu scrie de bine despre Romania, acum insa zici ca e ipocrita pentru ca, citez, „să știi ce înseamnă rețelele sociale, să indemni lumea să își țină copiii departe de așa ceva, dar totuși să provoci scandal pentru like-uri”.
Fraza asta este atat de absurda incat denota rautate oarba.
Cred ca cel mai bine pentru toata lumea e sa nu mai citesti/scrii pe aici, nu cred ca ai nevoie de furia pe care ti-o provoaca blogul asta.
Ok Robo, să revenim la ipocrizie, ar trebui, într-adevăr, să nu mai scriu, ci să desenez, ca să nu se mai facă unii că nu înțeleg. In primul rând, nu m-a deranjat decât antiteza asta forțată intre aici și acolo, nici că a zis de rău de aici, nici că a zis de bine de acolo, ci că a luat, special, o situație rea de aici (asta cu declarația profesoarei ăleia) și a comparat-o cu un exemplu bun, dar fără nicio legătură, de acolo. Au fost si aici o mulțime de profesori care au învățat câteva cuvinte in ucraineana când au venit refugiații (ăia care chiar au fost alungați de acasă, nu cum se plâng alții), totuși pe ăia nu i-a văzut, cum nimic bine nu mai vede aici si nimic rău acolo.
De ce această comparație și multe altele, între situații fără nicio legătură, făcute tendențios, evident pentru a inflama spiritele și a provoca scandal? De ce fix pe un blog care promovează educația fără violență (cu care sunt complet de acord) autoarea aruncă din când in când (mai exact când scade numărul de reacții la postări) această sămânță de scandal, care de fiecare dată are fix același efect si anume de a face părinții ăștia blânzi să își sară virtual unul altuia la beregata? Nu e asta fix definiția ipocriziei?
Si care e problema mea cu modul în care își câștigă alții existența (ipocrit, in cazul ăsta)? Păi tocmai asta mă deranjează pe mine la societatea românească (nu știu dacă nu e, de fapt, natura umană pur și simplu) : divizarea asta medici/pacienți, profesori/părinți si elevi, bugetari/privat, pensionari/angajați, plecați /rămași, războiul ăsta surd al tuturor cu toți. Așadar oricine pune paie pe acest foc, mai ales dintr-o poziție de influență si in scopul de a câștiga din asta, mă face să reacționez uneori disproporționat. Să vezi ce circ fac la politicieni!
Din cate inteleg eu, practic nu exista nici o posibilitate ca Ioana sa scrie despre ceva negativ fara ca tu sa consideri ca e ipocrita si / sau doreste scandal. Practic singura posibilitate e sa nu mai scrie despre nimic rau. Imi pare rau, lucrurile nu functioneaza asa, iar pozitia ta e absurda.
Referitor la chestia cu educatia non violenta… nu stiu cum sa zic, dar aia se refera la interactiunea dintre parinti si copii. La fel si social media, e nociva pt copii, asta zice Ioana. Ioana nu e Dalai Lama, nu a facut nici un juramant de non-combat si de evitare a oricarui conflict cu orice pret, ca sa zici tu ca e ipocrita cand scrie lucruri care nu iti convin tie sau altora. Ce zice ea e sa nu ne batem copii samd, nu sa tacem cand vedem nedreptati ca sa fie „liniste” si sa nu fie scandal.
In plus, Ioana nu poate fi responsabila ca lumea nu stie sa dialogheze si ca se ajunge la scandal. In Romania se ajunge la scandal pe absolut orice tema, ca na, radicalizarea e una din caracteristicile vremurilor in care traim. Sa zici ca Ioana e vinovata de asta e complet absurd.
Deci, pozitia ta e absurda de la un cap la altul, de aia si zic ca e rauvoitoare. Sau ma rog, e la fel ca a lui Iliescu pentru care scopul suprem era, aparent, „sa fie „liniste in tara”. Sa bagam lucrurile sub pres ca sa nu se supere „lumea”.
…mda..păi relațiile INTERUMANE în România sunt normale….atunci cum să avem pretenția la un comportament echilibrat în binomul profesor/elev…în actuala atmosferă viciată excepțiile pozitive întăresc regula….tutu-i cu susul în jos….VAI NOUĂ !!!😢
Nu impartasesc parerea doamnei profesoare care vrea intrari separate in scoala pt ca nu stiu cui ar aduce beneficii.
Am citit comentariile de pe facebook la care face doamna Macoveiciuc referire si nu am vazut ce a vazut dumneai „profesori romani deconectati de la realitate”, nici nu erau prea multe comentarii de la profesori.
Se putea da un contraexemplu din scoala romaneasca, al unui profesor care isi face jobul cu pasiune si darurire fata de elevi? Da, sunt destule exemple, si in comentariile de pe facebook, si in diverse articole din presa, emisiuni tv, dar cum sa te folosesti de astfel de exemple cand iti place sa cauti doar exemple negative care sa iti reconfirme alegerea de a pleca din tara? ca sa arati ceva pozitiv din Romania ar insemna ca nu e chiar iadul aici, si atunci alegerea plecatului in raiul olandez ar fi pusa la indoiala…
De vreo cativa ani si noi ne gandeam la plecare, acum cand vad ce publica autoarea acestui blog aici, imi dau seama ca oricata verdeara ai in jur, ratza, canale, nuferi pe apa si natura, tot nu te linistesti, nemultumirea si negativismul carandu-l pe oriunde te-ai duce. Si atunci nu locul unde traiesti e problema, ci bagajul interior.
Cristina,
Noi am plecat din țară deoarece:
1. Sistemul educational este foarte în urmă, dascăli nepregătiți , metode depășite, lipsesc materialele didactice, dar mai ales mulți dascăli nu au dăruirea pe care meseria o cere. Evident vorbesc din prisma experienței personale, probabil sunt și excepții, nu le cunosc din păcate.
2. Lipsa infrastructurii, numărul mare de accidente de pe șosele și agresivitatea din trafic
3. Sistemul medical defectuos
Sunt principalele motive , mai sunt și altele.
Și am revenit în Olanda, unde chiar este mai bine!
Așa cum mulți o acuză pe autoare ca încearcă să își valideze alegerile, pot și eu spune ca fix aceia încearcă să se “îmbete cu apă chiora”.
Baftă și zile senine tuturor, oriunde alegem să fim!
Dincolo de declarația grotescă a dnei Osiceanu, acest articol mi se pare ca face o comparație malițioasă între mere și pere. Dacă vrei sa ajuți cumva sistemul educational romanesc, nu cred ca asta e cea mai buna cale, mai bine nu zici nimic decât sa strici și sa provoci gunoaie de comentarii pe FB. Nu cred ca ajuta, din contra, face rău celor rămași. Bine-nțeles ca e stricat sistemul și excepțiile sunt putine, dar câteodată fac diferența, iar dacă ai evidenția părțile bune, cred ca am avea cu toții de câștigat!
Poți da un exemplu bun și evidenția cum am putea avea “cu toții” de câștigat?
Mulțumesc frumos!
Pentru ca ma intriga genul asta de articole, am revenit cu un raspuns pentru Exemplu cu un exemplu de cativa oameni care fac diferenta: Melania Medeleanu, Oana Moraru, Mihaela Stefan (viceprimarita sectorului 6) si mai sunt cativa, putini ce-i drept. Mai vin si cu un exemplu personal de educatie de strada: cand eram cu copilul in parcul din cartier si mai multi cetateni de etnie roma mancau seminte si le scuipau pe jos, am mers la gardianul parcului si l-am intrebat daca are o matura si m-am apucat sa matur fara sa zic absolut nimic, iar cand am ajuns la banca lor ei mi-au zis sa ma opresc ca matura ei cand termina….am zis ok, no pb, am mai stat in parc vreo ora si i-am vazut cum s-au apaucat sa mature in locul in care au stat dupa ce si-au terminat punga. Vreau sa va intreb pe cei care ati plecat (fara sa o luati in nume de rau si va intreb fara sa va reprosez nimic) daca ati facut tot ce e omeneste posibil sa schimbati ceva, sau ati mers din motive emotionale, pentru ca sa stai si sa faci ceva e mult mai greu decat sa pleci si sa te uitii la iarba verde si sa-ti amintesti din cand in cand sa arati cu degetul….PS facebook-ul nu mai e relevant ca si comentarii, pentru ca tinerii sub 35 de ani nici nu il mai folosesc, doar dascalii trecuti de 60 de ani au ramas pe baricadele lui sa isi verse veninul ramas din comunism
Multă frustrare, durere și nevoie de a fi „cineva” se citește din textul acelei profesore ce are nevoie să intre pe o ușă separată decât elevii. Uitasem de această practică penibilă din România și sincer nici măcar nu mi-o pot imagina în Polonia, pare total absurd.
Problema pe care o au astfel de profesori nu este cu elevii, ci cu ei însăși. Este o problemă des întâlnită și fundamentală a societății românești, căreia comunismul i-a distrus valorile. Oamenii au nevoie să se simtă ca sunt “cineva”, să se simtă importanți, să se simptă superiori semenilor, ca să se poată respecta pe ei însăși.
Ca o mică degresie, am observat în timp că, cu mici excepții au rămas în sistemul de învățământ românesc în general cei mai slabi studenți, cei mai buni luând-o pe alte căi.
Nimeni nu a apus ca in Romania nu sunt probleme. Si sunt destule si le stim cu totii. Dar a vrea sa schimbi criticand si facand mereu comparatii intre 2 tari aratand ce rau e in una si ce bine e in alta nu ajuta. Nu stiu de unde ati dedus ca cine e in tara se imbata cu apa chioara.
Fiecare are optiunea de a se raporta la ce vrea: unii vor si cauta ce e bun, altii vad numai rau si doar rau cauta in tot ce e Romania.
Treaba dvs de ce ati plecat din Romania. Nu e subiectul discutiei.
Absolutivizarile nu isi au rostul si nimeni nu le-a folosit. Nimeni nu a a zis ca in Romania e numai bine, numai oameni bine intentionati, nici macar ca sunt majoritari cei care isi fac treaba cum trebuie ci doar ca avem si exemple pozitive si nu doar cateva.
Si eu am fost o perioada in afara tarii, dar m-am intors cu ce am aflat bun acolo si pot influenta in bine aici. Nu ma intereseaza sa critic nici tara care m-a gazduit si nici Romania pt ca in ambele am gasit oameni buni si lucruri frumoase care merita pastrare in amintire.
Sa aveti o seara buna!
Comentariul era pt Brandusa, nu stiu daca am dar reply unde trebuia.
Dna invatatoare a copilului meu a cumparat din banii ei tuturor copiilor din clasa, pe rand, cartile din lista de lectura ce trebuiau citite de acestia. Da, nu editii scumpe, insa tot se aduna o suma. Iar la masa de pranz le citeste cu voce tare.
Cateva profesoare au zis că ar fi bine sa intre în școală separat de elevi, că se cred ele categorie socială superioara. Concluzia e ca tot sistemul educațional românesc e praf. Știți cumva cate scoli au intrări separate pentru elevi și profesori în România și câți profesori au o problema reală cu treaba asta? Sunt convinsă că nu. Ați citit câteva comentarii de la persoane despre care presupuneti că sunt profesori și ați tras din nou concluzia că România e de rahat. Aceleași generalizări contraproductive, mascate de bunăvoința de a deschide ochii acestui neam adormit . Doar că dacă induceți sila romanului fata de tara lui, nu vă puteți aștepta să vrea sa schimbe sau să construiască ceva aici. Și nu este despre ascunderea gunoiului sub preș sau despre a fi refractari in a învăța de la alții. Este despre judecăți de valoare și aprecieri bazate pe ceva irelevant. Iar curățenia în țara ta nu o faci după ce ai ales sa trăiești în alta și nici aruncând cu 💩 in ea.
E de ajuns sa citesti comentariile de pe grupurile de profesori, si la postarea mea sunt destule, ca sa vezi ce mentalitate au multi profesori, nu putini. Nu cre ca ei sunt exceptia, din pacate, de asta am si ales sa pun problema asa. Cred ca asa sunt majoritatea. Dispret fata de parinti si elevi, multa aroganta, lehamite. Da, din acest punct de vedere, diferenta fata de tarile civilizate este enorma, si da, este mult de invatat! Este destul de evident si ca majoritatea scolilor inca au intrari separate folosite ca atare. Sunt mii de comentarii pe aceasta tema in ultimele 2 zile. In alte tari nu exista asa ceva. De ce oare? Si cum s-or descurca ei?
Citeste comentariile de aici, inclusiv ale aplaudatei Claudia Chriru, care este o oportunista si o malagioaica de prima clasa, si care si ea zice ca da, usile separate sunt importante, ca asa stii ca pe cele ale profesorilor intra cei care au valoare. https://www.facebook.com/printesaurbana/posts/pfbid02ukhRViYxqKvMTcnhzF6ny62Zx3TEZ2kvYERRQg8UifDJt8epvwrk7h8xF5DJ2SxHl
Onico, ai văzut postul Ioanei despre seara românească? Înțelegi oare ca autoarea face mult bine prin scrierile ei? Chiar și atunci când critica, ajută! Doare critica, dar cu siguranță trezește simțurile! Oare de ce nu comentați și la articolele în care se vorbește frumos și cu dragoste despre România? 🤔
Valeu. Am intrat sa citesc, pentru ca mi s-a parut dur cuvantul „mahalagioaica”, dar am presupus ca nu e folosit fara motiv. Am citit putin si pe pagina invatatoarei in cauza, dar mi s-au strepezit dintii si am renuntat. Pentru ca nu urmaresc asemenea specimene, nu mi-a mai venit de multa vreme in minte vorba „a-ti ridica poalele in cap”. Exact asa face tantica. Si poti sa postezi un anunt de recrutare si la final sa trantesti o ironie de trei lei, personala? Trebuie sa fii pe acelasi tipar sa aplici la asa ceva.
Mi-o amintesc si din „scandalul” cu setul cadou. Mi se pare jenant ca este cadru didactic.
Majoritatea profesorilor sunt vai de capul lor?! Foarte frumos spus, dna Macoveiciuc. Dvs ne dati lumina „de la civilizati” cum alta doamna transmite de la „bogati” „Mars la clasa” profesorilor. Asteptam o rubrica impreuna cu dumneai despre „ametitele si mafiotii „pa” Olanda. O luati si pe doamna pe care o faceti mahalagioaca pt ca, sincer, toate 3 sunteti faima Romaniei.
P.S. ” numai ametitele stau in Romania, femeile adevarate „rup pa” Olanda”:))
Doamne fereste. Cand a fost exemplul de mai sus ca avem si profesori buni, de ex. Oana Morar si Claudia Chiru, mi-am dat oricum ochii peste cap, chiar si sa fie profesori buni, nu ajuta 2 profesori rasfirati, iar daca mai sunt si la scoli private sau de fitze, chiar nu sunt reprezentativi pentru Romania. De unde vad eu lucrurile chiar sunt jalnici profesorii! Am ajuns sa simt ca am „toata stima” pentru profesorii care nu fac greseli de gramatica atunci cand scriu pe grup (ca majoritatea fac!), pentru cei care nu se imbraca precum niste sorcove sau cocalari la ore, pentru cei care nu urla la copii la clasa si nu cer bani in mod direct de la elevi! De ce va ofuscati asa? Sistemul de invatamant este absolut la pamant. am terminat facultatea de litere in 2007 si NICI UNA, nici una, absolut niciuna dintre colegele mele de an nu e profesoara! an de an scolile si facultatile se degradeaza, profesorii sunt tot mai slabi, iar cei care nu sunt, nu rezista mult in invatamant ca nu isi doresc sa fac parte din cloaca asta cu pile, cu facut frumos pe langa doamna directoare etc.
Mie una mi se parea mai frustrant cand Ioana era in Romania si avea copiii la scoli private (ceea ce eu una nu imi permit) si se concentra pe faptul ca sistemul privat de invatamant este decent, si scapa din vedere faptul ca cel public ESTE LA PAMANT. mi se pare perfect in regula sa atraga atentia a ceea ce se intampla in scoli. Multe lucruri oricum nu le stie, si nu le stiu multi dintre cititorii acestui blog, care isi duc copiii la scoli private. Despre meditatiile care se fac chiar si la clasele „bune”, despre cum din clasa a 5-a in multe scoli din romania se fac aranjamente si se pun in clasa ( sub cine stie ce pretext hilar de clase de intensiv la care intrarea este aranjata) doar „elevii buni”, si elevii „prosti” (mai exact elevi din familii normale, cu parinti care nu se pot implica din cale afara pentru copiii lor nici financiar, si nici intelectual) raman toti in aceeasi clasa, facand acele clase un calvar pentru profesorii fara pile care ajung acolo! Se ajunge ca intr-o scoala sa fie 2-3 clase „bune”, aranjate, cu copii care merg la olimpiade spre mandria profesorilor ce se au bine cu directoarea, si 2-3 clase „proaste”, cu elevi cu care profesorii fara pile se chinuie, trebuie sa scada nivelul de predare, sau ajunge sa nu mai predea deloc pentru ca elevii fac circ la ore. Directoarea de la scoala fiicei mele a fost intrebata la o intalnrie de consiliu de ce nu lasa repetenti elevii cu probleme (nu neaparat ca asta ar fi o solutie, dar sa vezi atitudine in raspuns!) si a spus ca nu ii lasa pentru ca si ei, profesorii, vor sa scape mai repede de acei elevi! In scoli e plin de doamne Chiru care asteapta pachetul cadou de lux si trateaza elevii diferentiat in functie de ce primesc de la parinti. Absolut jalnic. si sa sari de fund in sus pentru postari in care se spune adevarul, asta e revoltator. Ca sunt 3-8 profesori in regula in fiecare oras, or fi. dar si ei, daca sunt sinceri cu ei, stiu ca marea masa de profesori NU sunt in regula
@Mihaela: aveti tot respectul meu doamnã, pentru ca aveți înțelepciunea să vedeți adevarata problema. Imi pare tare rău ca lucrurile nu sunt mai bune în țara, îmi plânge sufletul când realizez ca efectiv nu sunt șanse sa ne reîntoarcem în România, noi cei care am avut curajul să luăm calea “străinătății” ( aici vorbesc în numele meu și al familiei mele).
Pentru cei care cred ca noi comentam doar ca să subliniem ce bine e pe unde am ajuns, nimic mai adevărat…am vrea sa putem ajuta, am vrea sa fim acasă și noi, am vrea sa ne fie bine tuturor. Faptul ca noi ne spunem oful cu un gust amar, nu este o critica asupra celor rămași, noi credem ca dacă arătăm ce nu e OK, vor putea vedea și alții. Poate așa, puțin câte puțin, se schimbă mentalități, se deschid ochi și se ia atitudine. Cineva întreba ce am făcut noi cei care am plecat, dacă am făcut “tot posibilul” să schimbăm lucrurile în bine…eu nu știu dacă am făcut “tot posibilul”, dar am încercat până am fost doborâtă de neputiinta, frustrare și dezamăgire.
Nu am plecat de bine, noi cei care am plecat, oameni buni! Aveți înțelepciunea să nu ne judecați pe noi! Faceți să vă fie vouă celor rămași, bine!
…
Edit: nimic mai NEadevarat!
https://www.dutchnews.nl/2023/12/teacher-in-court-accused-of-online-abuse-of-70-children/#:~:text=A%20former%20primary%20school%20teacher,Brabant%2C%20was%20arrested%20last%20August.
https://dutchreview.com/news/a-quarter-of-teachers-in-the-netherlands-report-to-be-verbally-or-physically-abused-by-students-in-school/
https://www.nytimes.com/2010/12/14/world/europe/14netherlands.html
https://www.smh.com.au/world/dutch-teacher-abused-58-young-children-20100316-qa0s.html
https://www.iamexpat.nl/expat-info/dutch-expat-news/dutch-primary-school-teacher-suspended-after-complaints-caning
Hai să îi comparăm pe ăștia cu doamna Oana Moraru, sau cu doamna Claudia Chiru sau cu orice alt profesor bun, cred ca am avut fiecare câțiva! Dacă tot e să comparăm ce au olandezii mai bun cu ce avem noi mai rău poate n-ar strica si invers, că au si ei mere pădurete cât cuprinde! Cazurile astea de le-am pus aici le-am găsit extrem de ușor, in condițiile in care nu vorbesc limba, cu siguranță cineva care trăiește acolo și vorbește limba a auzit mai multe, dar nu se poate să spunem nimic de rău, nimic care să strice iluzia că numai la noi sunt oamenii oameni (adică unii răi și alții buni) la alții e raiul pe pământ și curge lapte și miere!
Cât despre intrările diferite, bine ar fi sa fie asta ultima problemă a învățământului, nici n-am observat-o când eram elevă. Am observat că nu erau destui profesori, că sediul școlii era nerenovat, că se învața in schimburi, că manualele nu veneau uneori nici in a treia săptămână de școală, că examenele se schimbau de la un an la altul, intrarile diferite nici nu le-am observat. Tocmai intrarile in școală sunt marea problemă acum, ceea ce e bine, înseamnă că restul s-au rezolvat.
Păi de ce compari criminali cu profesori? Nu ar fi bine să îi compari cu alți “ilegali”. Nu îți înțeleg punctul de vedere.
Ilegalii ăștia pe care i-am pus sunt profesori toți! Dacă as locui acolo as fi găsit, cu siguranță, și profesori care nu au comis infracțiuni, ci doar au spus tâmpenii pe Facebook, doar că ăștia sunt mai greu de găsit când nu vorbești limba pentru că nu apar pe site-uri de știri în engleză. Ideea era că n-am inventat noi nici infractorii, nici dobitocii, poate doar turnatul de cenușă in cap aiurea!
Lia, problema nu este ce anume si cum dezbate Ioana un subiect (orice subiect); tu ai o prblema mare: iti e.ciuda cand Ioanei ii merge bine. Atata ciuda rar am mai intalnit. Practic Ioana te calca pe toti neuronii (de ce?! pt ca tu ai mii de pb nerezolvate in interiorul tau) dar tu o citesti neintrerupt….ceva de neinteles pt mine. De ce o citesti si mai si raspunzi cu urateniile cu care raspunzi? Ca sa ce?
Nici un comentariu de al tau nu a fost unul productiv care sa adauge un pic de fond vreuneia din dezbateri.
Lia, nu esti tu cititoarea care se lauda in trecut ca baietelul ei de 4-5 ani se uita la filme horror? Si ca stati toti 5 intr-o garsoniera si dormiti intr-un pat? Daca tu esti, atunci e de inteles de ce esti atat de invidioasa pe Ioana si de ce improsti mereu cu atata ura si venin in toate comentariile pe care le scrii aici.
Lia greșește in unele privințe, dar nici atitudinea asta de ”huo, ești invidioasă pe Ioana”, pe care o văd ori de câte ori se scrie și altceva în afară de laude și ”ești minunată” nu e deloc în regulă.
Mai luați o gură de obiectivitate, oameni buni și mai terminați cu atitudinea asta mioritică de ”dușmanii-mi poartă pică, ei valoarea mea nu are” (sic), că nu-i nimic atât de ieșit din comun la Ioana – un expat ca milioane alții – încât să-i tot dați cu ”invidia”….
Cand se atentioeaza asupra ceva din Ro nu se atentioneaza legat de teritoriul/natura romanesc/romaneasca care inca mai exista (nu au fost omorati tot ursii inca, doar s-a ridicat cota de vanatoare de curand, deci mai e muuult de abuzat si exploatat pe acea parte), nu de Romania ca si un concept abstract, se atentioneaza despre faptele romanilor…si asta doare, doare frate pana in rarunchi…pentru ca stim ca e adevarat si uram sa ni se atraga atentia. Noi negeniali?! Produc altii chestii mai bune care chiar functionesza?! E in regula, noi cu noi, cei mai tari din parcari! Am inteles, dupa zeci de ani am inteles de ce nu merge „Romania”…din cauza celor mii ca voi ca va spalati pe creier ca noroiul pe care il produceti e sanatos sau cel putin normal, mere si asa frate, ca doar e Romanica, nu ne trage nimeni de maneca prin amenzi usturatiare ca si ala cu amenzile tot roman de al nostru!
Exceptiile…care exceptii si cate la populatia de acolo?
E in regula sa punem copiii de etnie roma in banci doar intre ei „ca sunt tigani” si nu ne ia nimeni la intrebari, e in regula sa tipam la un elev care nu intelege si sa il si caftim ca nu vine nmeni sa ne traga la raspundere, e in regula sa avem.intrari separate pt doamnele profesoare cu sarmalute in cap sa se simta ele puternice ca in vreemea comunismului cand ele erau sefe de trib, e in regula sa ne batem joc de toti si de toate si sa punem capu’ in pamant…pentru ca avem 3 exceptii dedascali sanatosi mental.
No lasa tu sfatoaso, nu mai striga atat de tare ca doar te-ai carat din Ro si de ce iti mai pasa, soro? Nu mai bine tacem toti si ramanem asa cum suntem?!
Nu e vorba despre Romania ci despre multi romani care fac o treaba de doi lei pe o gramada de planuri.
Si Lia….chiar ma intrebam cand o sa raspunzi. Legat de linkul postat de tine…doar din zona mea dlin Ro vin cu mii de exemple de abuz petrecut de generatii..
Comentariul ăsta! Atât de dureros de adevărat! Mentalitatea de struț e agreată maxim in Romania! Îmi pare rău pentru cei puțini care iau atitudine și fac ceva! Îmi pare rău pentru ca sunt sufocați de cei care nu vor să vadă, să se implice , să ajute! Dau cu pietre în cei care au avut curajul să plece, vânează orice ar putea să îi critice pe aceștia din urmă, aștepta cu nerăbdare să poată striga din toți rărunchii “așa le trebuie, să vadă ca iarba nu e mai verde” … oare ce de nu își “dau mâna cu mâna “ să schimbe un sistem corupt, demagog, o mentalitate defectuoasă și autodistructivă…îmi pare rău pentru cei care au rămas și îmi pare rău pentru cei care au plecat spre mai bine, pentru ca în special acestora din urmă le este greu!
Eu locuiesc in Franta. Copiii mei au fost la 2 licee diferite aici. In fiecare din aceste licee existau 2 intrari diferite: una pentru profesori si invitati si cealalta pt elevi. Nu s-a ofuscat nimeni niciodata. La intrarea profesorilor este un birou al paznicului la care trebuie sa te prezinti atunci cind intri ca vizitator si-ti da un badge (pe profesori ii cunoaste). Elevii intra si ei cu badge, direct in curte si exista mai mult spatiu, ca sa nu fie nevoiti sa se inghesuie (si nici sa fie obligati sa astepte gramada in strada – obligatie plan atentat!)
Școala de stat din sectorul 4 la care merge copilul meu are mai multe intrări, fiind o școală foarte mare. Dar intrarea profesorilor este folosită și de către elevi.
Interesant , eu am observat asta la facultate, ca profesorii de acolo nu se simt jigniti sa intre pe usa cu studentii sau sa manance cu ei la cantina . La liceu si generala aveam intr-adevar intrari separate, dar nu era impus asa fortat, era mai mult o regula nescrisa.
Diferente de mentalitate. Respectul se emana nu se impune, dar cand nu ai cum sa il emani incerci sa il impui prin masuri din astea superficiale
Vad si in locurile de munca cu firme conduse predominante de romani versus (mult hulitele corporatii) . Dupa facultate am lucrat prin niste companii americane dupa care m-am dus la un interviu la o firma cu o cultura tip romanesc. Directoarea de hr s-a aratat ofensata ca nu i-am spus dumneavoastra. Pana atunci si dupa acea experienta, peste tot la munca lumea isi spune pe numele mic, chiar la inceput cand intrasem la job ma corecta toata lumea, pentru ca mediul este unu mai informal. Dar in locurile mai traditionaliste romane. , ai „respectul pentru sef” , „dom Director” ” doamna Directoare ” etc :))) Eu se pare ca am prins totusi scoala post comunista mai relaxata pentru ca atitudinile astea ma amuza doar . Dar am colegi mai in varsta care isi amintesc metodele astea de relationare super ierarhica .
Ce m-a socat mai mult ca am auzit la radio discutat acest caz si moderatorii erau mai degraba de acord, si m-a surprins de cate ori au folosit termenul „sa impuna” , „sa se impuna” etc. E un gradient de putere oricum care vine din respectul natural al copiilor pentru un alt adult care conduce 4-6 ore din viata lui, din experienta sa de viata, etc. Nu e nevoie sa il fortam . Dar se pare ca inca asta e mentalitatea multor adulti din romania in general, ca si cum ar fi sefii copiilor lor , si superiori oricarui alt copil de pe lume . Patetic si trist, ma bucur totusi ca se mai ia atitudine si se mai schimba lucruri.
Asa este, in Romania multa lume are pretentia sa fie respectata, uitand ca respectul se castiga, nu se impune.
@Claudia
Lia nu doar ca „mai greseste in unele privinte” dar arunca multe rautati …din invidie si in continuare citeste acest blog. Tare bizar si nesanatos.
Ioana e chiar un om care macar a incercat sa schimbe una alta si a ajutat…deci nu doar un expat si de cate ori pune pe tapet un subiect care scormoneste „romanu”, apar tot felul de neploticosi care arunca in dezbateri noroi si nici un comentariu care sa aduca substanta discutiei. Ca am o groaza de expati in jur pe care nu ii citesc ca nu am ce invata de la ei. De exemplu, de la Lia nu am avut de invatat un gram din toate comentariile ei….foarte trist.
Cert e că generația cu cravată de pionier la gât era mai învățată de către profesorii duri de atunci în fața cărora nu îndrăzneai să zici nici mâc.
Acum tentațiile de a petrece timpul altfel decât învățând sunt mai mari iar profesorii nu mai au autoritate unii find chiar bătuți aici în România de copii de bani gata.