Neerlandeza: de la zero la C1 în doi ani, în paralel cu job, casă și copii

Luna asta se împlinesc doi ani de la primul curs de neerlandeză. Doi ani! Miercuri voi merge la ultimul curs de la nivelul C1, pe care îl închei în glorie.

Doi ani în care am făcut cinci cursuri la rând (de la zero la A1, apoi A2, B1, B2, acum C1), cu pauze de 1-2 luni maximum între ele. Acum mă voi opri, pentru că nu mai sunt cursuri pentru nivel mai avansat. Și sincer, sunt epuizată.

Voi continua să citesc, să ascult podcasturi în neerlandeză și să conversez cu orice prilej care îmi iese în cale, dar și organizat, cu cineva care vorbește bine, cel puțin o dată pe săptămână. Din experiența mea, acesta e lucrul cel mai greu: să produci cuvinte când ai nevoie de ele. Să înțelegi ce ți se spune, ce citești, să scrii, cu astea te descurci binișor după câteva luni de cursuri și teme, dar să vorbești fără să îngheți sau să cauți soluții în engleză, pentru asta e nevoie de mult, mult antrenament. Abia după B1 am reușit să fac asta, acum nu mai am nicio treabă, ba chiar visez uneori în neerlandeză, mă cert în capul meu cu oameni în limba afurisită, fac glume cu copiii, îmi vin cuvintele în cap mai repede decât în engleză. Sigur că tot româna e de bază, dar mă bucur că acum vorbesc încă o limbă binișor.

Am mers fizic la cursuri în acești doi ani, de două ori pe săptâmână câte trei ore, o dată pe săptămână seara la C1.

A costat în jur de 630 de euro fiecare curs, undeva la 3.650 de euro cu totul.

Dacă e să adaug și banii pe care nu i-am încasat în perioada asta, pentru că a trebuit să renunț la cam o treime dintre proiectele pe care le fac de obicei, ca să am timp de cursuri și de teme, atunci investiția e mai importantă. Dar a meritat! Am realizat ce mi-am propus: să fiu fluentă în doi ani!

Am făcut teme cam în trei, patru zile din șapte. Am ascultat zilnic știri la radio.

Am citit măcar de două ori pe săptămână literatură sau presă în neerlandeză.

E un proces extrem de viu, de fluid, trebuie hrănit constant.

Am făcut și ceva Duolingo înainte, nu simt că m-a ajutat.

Am urmărit ceva cursuri plătite video de la Kim, aici. Nu am reținut mare lucru, dar m-au ajutat să înțeleg ritmul limbii.

Cel mai mult m-a ajutat proful, Ton, despre care am mai tot scris. Aici primul articol. Aici cu el despre sistemul medical olandez. Aici despre metodele lui.

Ce vreau să zic e că se poate învăța, limba nu este atât de grea pe cât pare. Norvegiana, daneza, finlandeza, maghiara sau ceha sunt mult mai grele, nu mai zic de limbile asiatice.

Olandeza are o grămadă de cuvinte pe filieră franceză, care sunt și in română, multe, sute!

Gramatica seamănă parțial cu cea a limbii engleze. Pronunția și vocabularul seamănă și cu engleza, și cu germana.

Cu un pic de timp zilnic dedicat, se poate învăța orice, la orice vârstă.

Proful, Ton, are 72 de ani. Vorbește fluent engleza, franceza, spaniola, germana, în ultimii zece ani a învățat poloneză, acum se încăpățânează cu româna și turca. 🙂

Tot înainte. Next step! Facultatea a doua, în neerlandeză. Glumesc. Sau nu? Nici eu nu mai știu. Dar îmi place să visez frumos!