All of us, strangers.
Străini cu toții, e tradus la noi.
Am plâns la filmul ăsta cum n-am mai plâns de mult. M-a impresionat atât de mult, e atât de delicat, de fin, de inteligent, de bun și de blând!
E vorba despre Adam, un scenarist gay (jucat de Andrew Scott, care mi se pare teribil de talentat, pur și simplu nu-mi pot lua ochii de la el, am terminat de văzut și Ripley, în care este extraordinar, e pe Netflix, cred că am văzut cam tot ce-a făcut în ultimii ani, începând cu Fleabag) care își imaginează cum ar fi să-și reîntâlnească părinții (morți într-un accident de mașină când el avea 12 ani), cu care are ocazia acum, în imaginația lui, să clarifice, să repare, să mărturisească, să primească acceptare și iubirea care i-au lipsit când era copil. Paul Mescal face și el un rol bun, diferit de cele în care l-am mai văzut. El este Harry, vecinul lui Adam. Străin și el în propria familie, un străin care cere ajutorul, dar nu e auzit la timp.
Sunt atât de multe momente în care m-am identificat ba cu Adam copil, ba cu mama lui, ba cu tatăl lui, e atât de multă sinceritate și fragilitate în aproape fiecare scenă…
Nu e un film complicat, sunt doar patru personaje, dar replicile sunt atât de bune, actorii își fac atât de bine treaba, muzica e atât de bună, imaginea, lumina din film, totul e exact așa cum trebuie.
Nu lăsați să vă sperie faptul că personajul principal e gay, dacă nu sunteți confortabili cu subiectul. Nu e despre asta, deși e și despre asta, e despre felul în care cei diferiți, străinii, sunt tratați altfel de la început, izolați, judecați de familie.
Toți trecem prin asta, indiferent că suntem gay sau nu. Toți ne simțim străini. Și apoi, e replica asta a lui Harry: E ciudat, nu, de cât de puțin e nevoie să ne simțim din nou ca atunci… (singuri, greșiți, străini).
Finalul m-a cutremurat. Am plâns și în timpul filmului de câteva ori, dar la final am bocit în hohote, și l-am revăzut de două ori (finalul).
Acum tocmai am văzut a doua oară tot filmul, la două luni după ce l-am văzut prima oară.
Vi-l recomand, mai ales dacă ați avut o relație complicată cu părinții, dacă v-ați simțit singuri, străini, în copilărie. E reparator, cumva. M-a ajutat să plâng lucruri pe care încă le țin încuiate.
Filmul se poate vedea pe Disney+. Merită!
Ma bucur ca ai scris despre filmul asta! Si mie imi plac mult actorii, mai ales Andrew Scott si Claire Foy asa ca am vazut trailerul imediat ce a aparut (in UK) si pentru prima data la un trailer am plans! mult! pana si trailerul e emotionant, apai filmul. Baietelul meu e micut, probabil vom ramane asa in trei, o familie mica ca in film, asa ca eu mai astept putin pana sa vad filmul, inca nu ma simt pregatita. imbratisari Ioana
Declarat filmul anului! Extraordinar! Terapeutic aș spune. Scoate la iveală nostalgia legată de relația cu părinții. Extrem de fin sugerat faptul că avem nevoie de iubire.
Azi am terminat cartea după care a fost adaptat scenariul. Incomparabil mai bun filmul!
Mi-a plăcut foarte mult All Of Us Strangers! Îți recomand un alt film terapeutic, emoționant, semi-biografic: Aftersun, cu Paul Mescal în rolul tatălui depresiv al unei fete de 11 ani.
Vazut de cand a aparut!