Aseară, la discuțiile de noapte bună, când de obicei fie ascultăm ce muzică vrea el, fie doar stăm în liniște împreună câteva minute, fie îmi povestește ceva despre Fortnite (desigur), îmi trece prin cap că nu l-am mai întrebat de mult ce mai face pe la școală. Nu-i place, așa că am decis să-l întreb rar, iar el a fost de acord ca rar să-mi răspundă. Îmi fac și eu datoria de mamă, am zis, iar el a aprobat, cu ochii dați peste cap (desigur).
– Și, pe la școală ce mai e? Ce subiecte studiați luna asta?
În mod surprinzător, avea chef de vorbă. Adică mă rog, chef de vorbă are mereu, dar nu despre școală.
– Păi, la taal (limbă) facem chestii despre draaien, adică despre tot ce se învârte. Roți, mori de vânt, curenți și altele. Citim dintr-o carte despre asta și apoi completăm o fișă cu răspunsuri despre ce-am citit. Apoi avem dictare cu cuvintele noi.
– Și tu cum te descurci?
Ochi dați peste cap cu mare, mare viteză. Mă tem că nu mai revin la locul lor, dar totuși cumva se întorc la timp pentru următoarea replică:
– Mami, mă simt jignit. Știi deja că mă descurc foarte bine. Eu fac Plus, primesc extra materiale și citesc de două ori mai repede. Iar la dictare pur și simplu nu greșesc. Foarte rar, când se întâmplă ceva ciudat.
– Dar cum de ești așa de bun?
Ochii pornesc spre ceafă cu viteza luminii. Devine chiar bun la chestia asta, credeam că soră-sa mai mare e talentată, dar clar are și el genele bune, talent natural. Eu când încercam să-mi dau ochii peste cap, imediat îmi luam una peste ceafă, să se ducă la locul lor.
– Nu știu să îți explic. E pur și simplu ușor.
– Aha, OK. Și la mate?
– Vai, e foarte plictisitor. Acum facem înmulțiri cu cifre mari, eu termin repede și apoi fac IQ Games. Adică jocuri din alea cu bile și segmente.
– Pe tabletă?
Se ridică de pe pernă să se uite mai bine la mine. Zici că am găinaț pe nas sau ceva.
– Mami, pe tabletă dăm doar testele. În rest, lucrăm pe foi, ca bătrânii (desigur).
– Și la engleză?
– Păi, colegii mei învață să numere, iar eu stau deoparte și citesc din cartea în engleză de la bibliotecă, ca să nu mă enervez.
– Și la celelalte materii? Ce mai ai? Istorie, tehnică, orientarea în lume?
– Mami, scuze, dar exagerezi. Cred că e mai bine discuția asta să se termine aici, înainte să ne enervăm.
– Bine. Scuze. Sunt și eu curioasă.
– Ar trebui să ai mai multă încredere în mine. Și, mom, please, stop being such a mom. Its not cool. (aud asta de trei ori pe zi, în zilele bune)
Ochi dați peste cap, și eu, și el. Suntem așa de drăguți împreună!
Și n-are încă 10 ani. Desigur.
