A fost Omul pe la noi. O zi tare scurtă şi două nopţi complet neromantice, în care eu am adormit cu dopurile de urechi în palmă, nici energie să mi le înşurubez în timpane n-am mai avut. Fata i-a zîmbit, el i-a lăcrimat, deh, ca între un tată şi fie-sa, lucruri pe care mă-sa nu le pricepe.
Ne-am despărţit scurt, n-am vrut să mă dau jos din pat să-l conduc pînă la uşă de teamă c-o să mă agăţ de gîtul lui şi nu-l mai las să plece la autocarul cel prăfuit şi urît mirositor.
E greu la distanţă. Greu pentru noi, adulţii, că ştim că sîntem despărţiţi. Ea mica nu prea ştie că lipseşte o jumătate părintească. Şi imediat ce ne reinstalăm la noi acasă, o să-şi aducă aminte rapid că ochelaristu e ta-su care-i e drag.
Acum vreo două luni am decis să stăm săptămînile astea cele mai încinse la Piatra Neamţ, la mama. Şi-am făcut foarte bine, chiar dacă ziua a fost şi aici foarte cald. Noaptea însă e răcoare, rar mai mult de 20 de grade. Şi-am avut şi cîteva zile chiar reci, o binecuvîntare pentru plimbările noastre în marsupi. A dormit bine nopţile, am ieşit în oraş cu ea cel puţin o dată pe zi, fata a stat în braţe la bunicii mei, care s-au bucurat s-o vadă rîzînd. În plus, mama m-a ajutat cu umplutul farfuriilor, cu supravegheat copilul cît m-am spălat pe cap, cu sterilizat chestii şi cu întins rufe. Una peste alta, au trecut săptămînile astea ca fulgerul. A fost bine. A crescut frumos beberiţa, în ciuda refluxului şi a căldurii din timpul zilei.
A plecat din mansardă cînd împlinea două luni, se întoarce cînd va avea patru. Ditamai fata. Aproape nu mai încape în landoul în care a dormit toată vacanţa la munte. Cînd a plecat, cu greu rostea trei vocale. Acum nu-i mai tace gura. Comentează cînd o schimb, cînd ne jucăm, cînd o culc îşi cîntă singură, la trezire chiuie ca nuntaşii, ba şi cu fălcile pline de lapte are ceva de menţionat.
Mai avem de stat cîteva zile. Apoi ne întoarcem acasă, la vaccin, la pisică, la urbea cea prăfoasă. Apoi mergem la mare toţi trei. Apoi vine toamna. Şi se mai duce un an. Cel mai plin.
Cat de frumos!
Cu ceva timp in urma iti scriam ca imi este teama, acum port o fetita!La toamna o asteptam 🙂
Multumesc pentru incurajarile de atunci!
Uraaaaa!!! Ce ma bucur! Sa ai nastere frumoasa si sa tii in brate curînd cea mai frumoasa si norocoasa faptura!
Drag mi-e de voi 🙂
🙂 multumim, ne straduim! 😀
Haideti acasa, cred ca va veti linisti si reechilibra, cum altfel cu asa pisica frumoasa la casa omului? Si praful si zgomotul ajung sa faca parte din noi, din pacate… Si o sa vezi si marea… O sa fie frumos, haideti acasa!
Sint un pic speriata de caldura, dar cit poa sa mai tina???
PS: Ne vedem?
Ar fi frumos! Daca nu o sa imi stea burta in cale sa ma tina de la drum, m-as bucura!
Da-o incolo de caldura, lasa ca se duce, haideti acasa!
O sa tot fie caldura cica si in august si vreme buna pana in octombrie. Dar trece. Va asteptam in parc, pregatim loc la umbra, racoros, unde noi dormim si 2 ore. Suna bine? 🙂
suna aproape bine, ca domnita nu doarme decit miscata. si treaza pe loc are rabdare cam juma de ora. da e buna si aia!
Ce mai bebelusa simpatica si cooperanta, s-o mananci nu alta 🙂
Sa fie sanatoasa si sa va sparga urechile cu povesti si gangurit.
Mama imi povestea ca, avand eu vreo 8 luni, isi gasise motiv de ingrijorare: fata e prea cuminte. Hmmm. Asta a durat pana cand s-a produs intalnirea dintre mine si… o lingurita. Din momentul ala n-am mai fost cuminte, bateam cu ea in ce apucam. De preferinta in suprafete metalice ;;)
Va doresc din tot sufletul o Sofia energica si cat vrea ea de obraznicuta 😀 Vorba lui nenea Iancu, sa consimtim la personalitatea copilului 😀
As indrazni sa spun ca vaccinurile nu sunt obligatorii si necesare:)e doar o alegere a fiecarui parinte! gandeste-te la asta..
Desigur ca e o alegere! 🙂
si eu completez aici, legea vaccinarii nu exista, exista deja un grup consident de copii nevaccinati in Romania, tara cu cel mai mare nr de vaccinuri din Europa.
Buna Ioana,
sa fiti sanatosi si sa cresteti mari, impreuna toti trei 🙂 Iti citesc si eu blogul frecvent, chiar daca nu am comentat pana acum. Am si eu o fetita, de 5 ani si jumatate, si ti-am impartasit trairile.
Acum am indraznit sa-ti scriu cu o recomandare pentru tine si copil: o bona minunata, care a avut grija si de fetita mea de la 1 an la 2 ani jumatate. In caz ca ai nevoie.
Salut, da, o sa am nevoie, insa peste citeva luni. Te rog sa-mi trimiti datele ei, sa avem timp sa ne imprietenim.
Multumesc pentru sugestie, sa-ti traiasca pitica!