Zilele astea primesc de la maică-mea pe whatsapp tot felul de detalii despre orășele, străduțe, mâncăruri și case. Suntem în Luxemburg, îmi scrie. Plouă! Acum suntem în Franța, e frumos! Am mâncat paste carbonara, au fost bune. Am intrat în Elveția! E soare! Gata, Austria! Suntem pe un domeniu schiabil, nu știu cum îi zice. Au zăpadă! Ne-am cazat la hostel! E baia pe hol, la comun, hihi!
A plecat în turul Europei cu prietenii ei din liceu, care se întâmplă să fie și nașii mei, niște minunați!
Înainte de asta, mama a fost cu noi în turul Normandiei, după ce șase luni a stat la sora ei, în Atlanta (SUA).
N-are treabă. Doar dă-i jumătate de portbagaj să-și pună valizoiul, încă niște loc pentru rucsac și poșetă plus extra geacă și gata, e mulțumită!
Se bucură de orice, gustă de toate, merge pe jos fără să crâcnească, zâmbește la poze, orice o întrebi dacă vrea să facă, ea zice DA, sigur, să încercăm, de ce nu.
Mă bucur așa de mult că e sănătoasă, veselă, curioasă, că are curaj să facă lucruri noi, să încerce, să călătorească mult, îmi vine s-o pup nonstop!
Și mă bucur că are prieteni buni, care de atâția ani de când e singură (s-au făcut trei decenii de când a plecat tata) îi sunt aproape și la greu (incendii, înmormântări), dar și la bine. Mereu fac gașcă mare la petreceri, merg în vacanțe împreună, vorbesc des la telefon.
Sunt oamenii cu care am crescut, cu copiii cărora dormeam la grămadă cât ai noștri jucau canastă până dimineața, vecini de bloc, de cartier, ieșiri la iarbă verde toată vara. Satul. Satul de care tot citim.
Am avut satul acesta, mama încă îl are.
Copiii mei nu-l au, încerc să-l construiesc, dar e greu. Viața e mult mai fragmentată acum.
Dar mama, cât de tare e mama cu nașii!
Mai au câteva zile de Austria și Ungaria, apoi revin la ei acasă, la Piatra! Sunt curioasă ce mai urmează! :))
Sa fie sanatoasa mama calatoare!
Frumos și adevărat.