Dacă tot avem ocazia neprețuită să nu mai plecăm la mare la soare, am zis să facem câte-o mică aventură în fiecare zi. Sâmbătă a dormit la noi prietena mea, am stat la povești și la film, duminică am fost la pădure cu prietenii (unde am luat căpușe, iuhuu, dar suntem experimentați deja, le-am reperat și le-am scos rapid, deși erau bebelușe, mici cât un vârf de ac), luni am zis să mergem la cinema.
Avem aici la noi în sat o sală multimedia foarte modernă și mare, un fel de cămin cultural, să îi spunem. Aici se joacă Shakespeare când vine trupa națională de teatru, aici se țin concertele de jazz, aici rulează două filme pe zi. Norocul nostru, cele două erau fix ce ne doream! Inside out 2 și Despicable me 4. Bilet ieftin, am luat online, ne-am pus pe biciclete și dă-i bătaie.
4 kilometri pe pistă separată de stradă, pe marginea apei, prin pădurici, superb.
La un moment dat, curbă strânsă și în pantă la dreapta, intrare în pasaj pe sub stradă. Ivan era primul, a trecut ca fulgerul, eu a doua, am luat curba în viteză, înclinată, Sofia după mine, la un moment dat aud un mare trosc metalic și un Aaaaargh în spate, întorc capul rapid, o văd prăbușită chiar în curbă.
Frânez din instinct fără să mă gândesc, doar pe roata din față. Bicicleta se înclină mult în față, cad pe contrasens, bicicleta vine peste mine. Mă ridic rapid cu ochii la Sofia, ridic bicicleta și o arunc în boscheți, să nu încurce circulația pe pistă.
-Ești bine, mami? o aud.
Dacă vorbește, nu e grav, îmi zic. E pe jos, cu bicicleta peste ea.
Are o bicicletă de oraș mare, mai mare ca a mea. A derapat în curbă și a alunecat ca o sanie.
-Of, iubito! Care-i paguba? o întreb în timp ce o ajut să iasă de sub bicicletă și o trag de pe pistă.
Îmi arată palma, sângerează un pic.
I-o arăt și eu pe-a mea:
-Ooo, rana ta e mai mare! zice cu admirație.
Într-adevăr, o bucată de piele s-a mutat de la locul ei.
-Și mai ce? o întreb.
Îmi arată o coapsă fără un strat de piele.
-Da, și eu am o bucă șnițel, confirm eu. Altceva?
Îmi arată și un cot julit. Aveam și eu unul.
-Mâna ruptă cum e?
Fix anul trecut pe vremea asta înainte să plecăm în Mallorca și-a rupt mâna dreaptă, radiusul și un os din încheietura. Încă o mai doare uneori.
-E ok, am căzut pe partea cealaltă.
-Poți să mergi pe bicicletă?
-Normal.
Am râs amândouă.
Am verificat bicicletele, nu se strâmbase nimic. Ne-am urcat pe ele și-am mers mai departe. Pe partea cealaltă a tunelului, Ivan nervos:
-Haideți, bre, ce faceți, vă aștept de juma de oră, pierdem începutul.
-Taci, Ivan, îi zice soră-sa, că am avut accident, eu și mami. Să vezi câte răni avem! mai spune cu mândrie în timp ce-l depășește elegant.
În sala de cinema ne-am apucat să ne dezinfectăm și să ne ștergem de praf și de sânge. Ivan ne privea invidios.
-Deci, unde? La curba aia? Și eu am trecut de ea așa de ușor… a zis, un pic dezamăgit.
A doua zi, marți, am refăcut aventura, am mers și la Inside out 2, de data asta fără incidente. Încă așteptăm să facem coji la bube.
Ah, da, să le vedeți, pe ambele, foarte drăguțe, mai ales Inside out 2, explică foarte fain intrarea în adolescență, nesiguranța de sine, stima de sine, emoțiile cu care vine această etapă.
Vacanța acasă continuă, stay tuned for more bube!
Bună.
Sănătate multă tuturor!
Va fi bine!
Văzusem la un moment dat într-un comentariu ca recomandai un spray împotriva căpușelor, dar nu mai găsesc.
Pupici
Buna, Para Kito.
Avand Harlem si alte lochri asemanatoare in apropiere, o excursie de o zi la mare poate fi o idee. Desigur, nu e Grecia…dar macar mai alina putin din dorul arzator.
Uf, ca mai luasem cu altele si am uitat sa vin sa te cert 😀
Doamna draga, lasati in colo bicicletele astea uriase si fara nicio noima de „ergonomie”, ia-i fetii o bicicleta PE MASURA EI in primul rand si treceti si voi pe mountain bike. Stiu ca nu e city bike (se pot pune roti slick, daca simtiti nevoia sa derapati frumos :)), dar au o tinuta de drum mai OK si sigur nu te rastorni la frane. Am umblat intr-o perioada aproape exclusiv cu bicicleta (cateva sute de km pe luna) si doar cu din astea m-am inteles. Si acum la senectute, daca vad bicicletele astea „de fete” ma apuca dracii.
Poti cauta second un KTM sau un Cannondale decent, daca nu ceva mai putin „de firma”, dar cu frane bune si un profil mai prietenos pentru cel care o calareste. Am mers de putine ori cu city-bike, is aproape tampita pe ele, asa de greu e sa imi tin echilibrul sau sa merg ca oamenii. Sa nu zic ca-mi place inca sa sar bordurile 😀
Bun, long rant done, folositi voi linistiti ce va place, ca stiu ca MTB-urile nu sunt pe placul tuturor. Imi pare rau ca ati inceput cu zdrelituri, dar o sa treaca. Pupam familia princiara si citim, chiar si cand nu apucam sa comentam