Cînd am dat peste poza asta, a trebuit să-mi trag un scaun sub fund.
Iacă așa mă plimba mama acum 32 de ani fix, pe platoul lui Ștefan cel Mare. În acest landou de împrumut, cu bare de metal lipsite de protecții duble, cu roți fără suspensii, cu zero salteluță impermeabilă sub popou, fără coș de cumpărături dedesubt și suport de pahar, fără prelată, plasă de insecte, complet nerabatabil și imposibil de cărat pe scări, greu de manevrat, dar plin de copil fericit proaspăt ridicat în fund, cu căciulă de lînă pe cap, desigur. Copil iubit de o mamă foarte trendy și mai ales tînără, complet lipsită de internet, care n-a făcut nicio ecografie în timpul sarcinii și care s-a întors la muncă la cinci luni, în timp ce fie-sa a crescut mai departe în curtea bunicilor, cu lapte de vacă, mămăligă fierbinte și gem de prune cu nuci.
cum, n-ai fost alăptată decât până la cinci luni? sigur ai rămas cu sechele… 🙂
pai nu se vede?
ps: in plus, mama a fumat in sarcina. 😀
pfoaaaa, clar! acum se explică tot 😉
Hihi, eu doar pana la 5 saptamani. Si tot carucior de genul asta am avut si nu mi-am rupt gingiile in barele de metal. Suntem exagerat de protectori si ne complicam viata.
Da mai, le ascultau medicii cu o „goarna”, aia era cam singura chestie de control, ti-o lipeau de burta si atat… Si uite ca suntem ditai oamenii! Dar na, nu erau nici atatea E-uri, poate nici atata poluare… nu mai stiu cum sa zic………..
Si nici atatea canale prin care sa se prolifereze info ds copii cu probleme – in sarcina, sau la nastere, copii care sa fi cazut in cap, sau sa se fi nascut cu malformatii :(. Mie imi luasera un ham (nu stiu de unde), pt ca ma zvarcoleam f tare in caruciorul „sport” si era sa cad de nenumarate ori in cap. Deci, nu ne complicam chiar inutil viata.
si eu am o poza din asta, trebuie sa o caut………..:)))))
asa ma gandesc si eu cand incep sa ma stresez prea tare – eu cate aveam cand eram copil, si uite ca am reusit sa ajung un adult responsabil (zic eu)
si intreg!
Ce de-a asemanari cu bebelusia mea, cu exceptia faptului ca sub carutul cu care ma plimbau ai mei mai era un fel de plasa, in care-o puneau pe sora mea, cu cativa anisori mai mare… deci era un carucior 2 in 1. A, si mama s-a intors la munca dupa 3 luni… dupa care din pacate m-am delectat doar cu lapte praf.
Desi mama ta nu se vede prea bine in poza, am impresia ca semeni foarte bine cu ea :).
Ce mama frumoasa ai,Ioana! Sa fiti sanatoase toate trei si sa va bucurati de timpul petrecut impreuna.
In vremurile trecute viata era mult mai simpla…
Si-acum e simpla, noi o complicam
no ase. vezi ca se poate si fara… stai sa vezi cand o sa inceapa sa plimbe carutul si sa se tarasca… stai asa.. nu mai e mult….
:))))) nu stiu cine esti, dar citind acest brate imi vine sa te iau in brate.
Ahh … cautam cu ardoare un buton de like… Ohh, yeah… a big big like!
Imi amintesc si astazi caruciorul meu mic si rosu, tot de imprumut… ca asa era pe vremuri, cand crestea unu… se dadea mai departe. Si ce-mi mai hurducaia fundul in el…imi clantaneau dintii in gura.
Ce nostalgie……
Vad ca silueta restabilita la normal dupa sarcina este in familie 🙂
Mie chiar mi se pare misto landoul din poza, e chiar destul de modern fata de caruciorul in care am, crescut eu! Si ai mare dreptate cand spui ca pe vremuri copiii se cresteau mai cu calm, fara atata panica. Eu de ex nu mai am parte de mama, insa soacra este de-a dreptul oripilata cand ma vede cate masuri de precautie imi iau si de cate pericole imaginare imi feresc fetita :))
hihi, exact dupa carucioare incepeam sa ma uit acum si mi l-am amintit pe al meu, pe care l-am gasit in garaj cativa ani dupa si ne jucam cu fetele de pe strada cu el.
era in principiu ca al tau, colectia 86 🙂
Ce faina erai!!!!!
Măi, dacă stau să mă gândesc bine avea un fel de suspensie, ceva cu niște arcuri, că am ”meșterit” un d-ăsta cu frate-miu când eram mai mari…și mai meșteri 🙂 Cam așa cum e inglesina ăla de jdemii acum. Și după ce am terminat faza de bebe…mă târa frate-miu cu el prin curte pe la bunici… Ce vremuri… Așa o să-și arate și ai noștri copii pozele copiilor lor…care vor fi plimbați în niște treburi pe bază de levitație…sau cine știe…
Pupici la pitici.
Da, este adevărat ca noi am crescut altfel, dar asta nu înseamnă ca și noi v trebuie da ne creștem copiii la fel… Nu cred ca asta era ideea articolului… ca daca tot adoptam principiul „pe vremea mea nu era/nu se făcea […]” pentru creșterea copiilor, ar trebui să îl aplicam si in rest… adică, să renunțăm la TV color, internet, sau hârtie igienică cu trei straturi, pufoasă si parfumată!
Nu pot sa nu te intreb:esti suceveanca de te plimbai prin curte la Stefan?
Vaaaai :)))) plimbarea era oricum numai relaxanta nu.
Pai daca asta ar fi fost tot ce aveam si noi ne-am fi adaptat. Si eu am crescut cu lapte proaspat muls, mamaliga vartoasa, colarezi cu lapte … mare da, frumusica zic unii, normala cica …intreaga? Am dubii.
Dar cunosc oameni perfect normali din acea perioada, crescuti tot cu putin, cu lipsuri,cu stat la coada, tot in somn or fi fost iubiti? Tot cu autoritate crescuti ca sa nu si-o ia in cap? Iar am dubii. Sper sa fac treaba mai buna si confirmarea sa o primesc de la fiul meu. Atunci pot sa mor linistita vb mamaitei mele 😀
Nu stiu de ce mi-a aparut o lacramioara in coltul ochiului privind la mama ta 🙂
E pretioasa poza.