Când copilul se joacă afară și-l aleargă boierii…

Știu când pleacă afară la joacă, dar nu știu când vine. Uneori lipsește și trei ore. Noroc că i se face foame, așa mai trece pe-acasă.

Nu știu ce face afară și nici nu doresc să știu, e treaba ei să se descurce, e responsabilă, știe ce e bine și ce nu e bine de făcut, are nevoie de libertatea asta, să mai facă și prostii, să sufere consecințele, am încredere că nu va face prostii prea mari. Are 12 ani și jumătate, nu sunt mașini, câini sau persoane dubioase, nu chemați Protecția copilului, vă rog.

Uneori vine în casă și se duce în viteză sus, în camera ei. Atunci știu precis că ori a căzut iar în vreun canal (nu e panică, nu sunt mai adânci de brâu), ori e plină de noroi (după ce a fost la pescuit crabi, prilej cu care își mai pierde câte-un papuc sau o cizmă), ori iar a căzut de pe vreun gard și și-a rupt pantalonii.

Dar zilele trecute, eheee, vine acasă după multe ore, mai îmbujorată ca de obicei.

-Ești bine, drăguțo?

-Hă, hm, da, stai să respir, ne-a alergat boierul.

Vă dați seama că la așa declarație habar n-am avut ce să zic. Nu am nici cea mai vagă idee ce numește ea boier.

După ce s-a liniștit, a băut un litru de apă și a mâncat doi biscuiți, începe să povestească cum ea și prietena din vecini s-au dus la plimbare, ai făcut un concurs de sărit peste canale pe câmp (care câmp e ca o tablă de șah, iar zonele de separare între alb și negru sunt canale cu apă, mai late sau mai înguste). Pe câmp sunt la păscut oi, vaci și capre, unele zone sunt delimitate de garduri rare din lemn. Mai sunt și rațe, egrete, ciori, iepuri și pisici care caută de mâncare pe-acolo.

-Și după ce am sărit peste canalele alea, mami, adică mă rog, peste unele am sărit, în altele am căzut, nu e important, am ajuns în locul ăsta unde păsceau, nu, păscăleau, în fine, mâncau iarbă niște oi, sau poate erau capre, erau din astea mici și crețe, oi, da, și am început să le cântăm cântecele ca să le înveselim, dar dintr-odată a apărut boierul și a început să strige la noi să…

-Stai, pauză, cine a apărut?

-Boierul, adică domnul care stăpânește oile…

Paranteză, în olandeză boer (citit buăr) este fermierul, cel care crește animale, iar de la buăr la boier nu e mult, mai ales când apare din senin și începe să strige la tine.

-Nu mă mai întrerupe, mami, deci a început boierul ăsta să strige la noi de departe, noi am crezut că ne salută, i-am făcut cu mâna, dar apoi am văzut că e tot mai aproape de noi și nu părea prietenos, mami, venea boierul pe MOTOCICLETĂ spre noi și era supărat, mami, zicea că sună la poliție că îi agresăm oile, dar noi nu le agresam deloc, în fine, am luat-o la fugă și am sărit toate canalele, de data asta chiar am reușit, și am alergat până aici. Ce voiam să zic, mâine pot lua sandalele tale la școală? Mă gândesc la un outfit all pink.

Avem sandale identice, ale mele roz prăfuit, ea are negre, că urăște rozul (nu chiar tot timpul, se pare).

-Bine, zic, dar mi le dai și tu pe ale tale.

-Mami, nu ai idee pe unde au fost sandalele alea azi. Mai bine iei altceva.

-Am notat. Și te rog să nu mai agresezi oile boierului.

-Nu, normal, de ce aș agresa o oaie. Boierul ăsta e ciudat, mami, alții sunt mai drăguți. Mă duc afară, paaaa!

Nu vreau să știu. Chiar nu.