Pentru mine, subiectul eșecului este unul foarte interesant. Am crescut cu Cât a luat colegul?, Tu de ce ai putut doar 9 și el a luat 10? Orice notă în afară de 10 la materiile importante era un eșec. Și asta pune multă presiune. Cine e perfect la toate, în afară de Dumnezeu? E corect să le cerem copiilor așa ceva?
Cred că avem nevoie să ne reașezăm definițiile termenilor eșec și succes.
Ce ziceți de acestea?
Ai succesul atunci când ești competent într-un domeniu care îți place, la care ești bun și în care poți contribui în bine în viețile altora.
Iar eșecul e inabilitatea de învăța din greșelile tale.
Da, copiii noștri vor greși de multe ori, nu vor face perfect de nenumărate ori. Și e foarte bine, cum altfel să învețe să facă mai bine?
Adolescenții noștri vor lua decizii proaste. Își vor face prieteni greșiți. Vor bea poate prea mult la o petrecere. Vor face lucruri prostești. Vor rata poate câte un examen. Vor pierde bani. Se vor urca pe motocicleta unui prieten fără cască și se vor răni.
Sunt acestea eșecuri? Doar dacă nu învață nimic din aceste episoade.
Cum reacționăm noi în aceste situații? Putem face o criză de nervi, putem pedepsi copilul, ne putem învinovăți. Sau putem aborda strategia celor trei pași: Controlează, Soluționează și Evoluează.
Controlează înseamnă să extragi copilul din situația periculoasă. Să îl izolezi de prietenii lui câteva zile, să îi iei telefonul, să-l ții în siguranță până trece perioada critică.
Soluționează înseamnă să îl încurajezi pe el să caute soluții să repare ce a stricat, să remedieze situația așa cum poate.
Evoluează înseamnă să discutați despre cele întâmplate, copilul să formuleze niște concluzii, apoi să mergeți mai departe fără să-i mai reproșezi la fiecare ceartă episodul tocmai încheiat.
Îmi place mult această abordare! E detaliată în cartea 8 obstacole care pot ajuta orice copil să aibă succes, de Michelle Icard, autoarea celebrei cărți 14 conversații până la 14 ani. Am avut marea onoare de a sta de vorbă cu Michelle despre aceste subiecte complicate, e o femeie atât de caldă și de deșteaptă! Las mai jos dialogul nostru video, să îl ascultați când aveți timp, e în engleză, subtitrat în română. Las AICI și link cu cele două cărți ale ei, extrem de bune și de practice pentru părinții de copii peste 10 ani!
Iată câteva pasaje din interviu:
Vreau ca părinții să se acomodeze cu ideea de a-și privi copiii simțindu-se inconfortabil. Și doare, chiar doare. Dar e pentru binele lor. Chiar trebuie să le permită să-și dezvolte abilități pentru a deveni puternici, acum, cât încă sunt lângă ei. Puteți fi dulci cu ei, puteți face lucruri drăguțe pentru ei, îi puteți mângâia, dar nu-i puteți salva. Vrem să ne antrenăm copiii, puțin câte puțin, să înțeleagă că atunci când se simt rău, dacă fac un pas mic, vor începe să se simtă mai bine. Poate va fi nevoie să-i ceară cuiva iertare; sau poate nu au făcut nimic greșit, dar e o neînțelegere și au nevoie să învețe mai mult despre cum funcționează ceva; poate e nevoie să repare ceva și să facă ceva pentru o persoană pe care au rănit-o. În carte este o listă întreagă de lucruri pe care copilul le-ar putea face. Nu contează cu adevărat ce fac, important este acest antrenament. Aceasta se întâmplă când mingea este în terenul lor. Iar apoi mingea revine în terenul tău, al părintelui, pentru ultimul pas, care se numește Evoluează. Iar atunci depășești momentul. Nu poți continua să vorbești despre asta, nu poți continua să apeși pe o vânătaie care doare. Trebuie doar să spui „A fost greu! Te-ai descurcat bine și nu e nevoie să tot vorbesc despre asta; nu e nevoie să mă asigur că ți-ai învățat lecția. Vom merge mai departe!”
După ce se întâmplă ceva rău, trebuie să-l privești într-o lumină nouă: „Ești în continuare copilul pe care-l iubesc, în care am încredere și pe care-l ador!”, chiar dacă a făcut o mare greșeală. Iar copilul se va ridica la aceste așteptări. Și va deveni persoana pe care tu o vizualizezi, cu condiția ca tu să treci peste sentimentele tale de rușine și eșec și regret referitor la ce a făcut copilul.
Cel mai bun lucru pe care-l putem face este să fim blânzi unii cu ceilalți. Iar când copilul cuiva se confruntă cu un eșec, de orice fel, cel mai drăguț lucru pe care-l poți face este să zici «Sunt aici, îmi pare rău. Putea fi copilul oricăruia dintre noi. Ce pot face să te ajut?» Atât. Fără să judeci!
Sunt curioasă dacă ați trecut prin situații limită cu copiii voștri mari și cum le-ați depășit.
