Nu am mai apucat să vă povestesc, dar pentru că am ajuns la capătul cursurilor de neerlandeză (după C1 nu am mai găsit nimic generalist, toate sunt pe domenii: C2 medicină, C2 inginerie în construcții etc), am convins trei college de la curs și pe proful zăpăcit să continuăm întâlnirile săptămânale, ca să nu ne oprim din învățat.
Așa că odată pe săptămână, o româncă, o moldoveancă, o ucrainiancă și o turcoiacă se întâlnesc prin rotație la una dintre ele acasă, unde vine și olandezul Ton, cu care comentăm câte un capitol dintr-o carte în neerlandeză, facem exerciții de vocabular, gramatică, dar cel mai important e că vorbim între noi, ca să nu ne amorțească neerlandeza, pe care niciuna dintre noi nu are prilej să o folosească la muncă (având joburi în engleză sau în limba natală).
Ei, când am mers la colega din Turcia, care stă în Amsterdam, am întrebat-o de parcare (era departe să merg cu bicicleta), mi-a zis să vin că are un loc de vizitator platit de ei. M-am dus, am parcat, ea mi-a zis Stai liniștită că soțul meute-a înregistrat în aplicație, eu am stat liniștită, a doua zi mi-a venit cu poșta amenda de 79 de euro pentru parcare neachitată.
E o greșeală, zic, stai că le explic. Am sunat la colega, care zice siiigur e o greșeală, uite screenshot aici, soțul te-a înregistrat în aplicație, depun contestație, aștept. Peste vreo lună îmi dau răspuns că nu am aus suficiente dovezi, să mai trimit acte. Trimit de la colega actul de la primărie cu locul de parcare inclus, tot ce am.
Acum trei zile vine decizia, se pare că soțul n-a făcut ce trebuie și e musai să plătesc amenda. Am anunțat colega, s-a oferit ea să achite, am zis No way, e amenda mea, eu mi-am asumat riscul, puteam să achit și gata (m-ar fi costat vreo 10 euro). Dar între timp mi-am dat seama că am pierdut scrisoarea cu amenda, deci nu știam ce să plătesc și unde.
Trei clicuri mai târziu am găsit un număr de la serviciul Parcări Amsterdam, unde sun:
-Huiă morhă
-Huiă midah.
Neerlandeza mea nu e așa bună, putem în engleză, zic eu, alsjeblieft, adică pretty please?
-Facem un târg, zice doamna mucalită, că eu aud o neerlandeză foarte bună acolo la tine, mevrouw (adică doamnă): Tu vorbești neerlandeză și eu îți trimit actul de care ai nevoie, deși nu de la mine se obțin în mod normal aceste acte.
-Dat klinkt goed, îi zic, adică sună bine, îmi fac curaj, îi zic ce s-a întâmplat, îmi cere adresa de email, numărul amenzii (îl aveam în emailul de răspuns la contestație). La final îmi zice: Mevrouw (se citește măfrau), neerlandeza matale e grozavă, nu mai fi așa de modestă, he?
Măi, ce contează că m-a costat 79 de euro, mi s-a umflat pipota, auzi!
Când primești un compliment de la un olandez , ar fi bine să îl crezi! Sunt tare atenți atunci când “aruncă” cu complimentjes 😁. Bravo pentru reușită și perseverență!