Acesta este un eseu despre relația mea cu geaca de damă de-a lungul celor 45 de ani de existență.
Până pe la opt ani, nu aveam nici o părere despre geci. Mă îmbrăca bunica Sofica așa cum credea de cuviință, iar când ea nu era, mă îmbrăca mama. Ambele erau adeptele filosofiei mai bine să se sufoce fata de cald decât să tremure de frig. Mie nu-mi păsa decât de pisici și de titlurile cu litere mari din ziare, pe care le citeam cu limba-ntre dinți, concentrată și încăpățânată.
Pe la 10 ani, deja începusem să desconsider hainele groase. Nu păreau să fie deloc cool.
La 13 ani, le uram din tot sufletul. Mama mă obliga, desigur, să mă îmbrac bine, era frig rău la Piatra Neamț iarna. Erau și minus 20 de grade dimineața, noaptea era chiar mai rău. Dar mie nici că-mi păsa. Plecam din casă cu geacă pufoasă până la genunchi, fular, căciulă și mănuși, coboram cele trei etaje, mă dezbrăcam de scârbavnicele accesorii impuse, înghesuiam căciula și fularul în mâneca gecii, pe care o îndesam fie în spatele caloriferului de la parter, fie, dacă acolo era deja ocupat cu hainele groase ale altor adolescenți din bloc, o aruncam direct sub scară, afară, bine dosită după buruieni.
Plecam în bluză la școală, muream de frig, dar eram extrem de mândră de mine. Făceam amigdalită, urma sfânta cură de penicilină zece zile, apoi o luam de la capăt.
Sfidarea gecii a continuat până după facultate, când au început anexitele, cistitele și durerile de șale.
Mă vedeți mai jos la 24 de ani, la baza traseului spre Cabana Poiana Izvoarelor, iarna. Desigur că după această aventură m-au durut rinichii și am ajuns la spital.
Brusc, gecile au intrat din nou în grații. Unele mai scurte și mai puțin pufoase, desigur, dar totuși, geci. Am dat o șansă și paltoanelor, dar la fel au făcut și moliile din garsonierele în care am stat cu chirie, așa că am revenit rapid la fâș, pe acesta nu mi-l mânca nimeni.
După asta m-am îndrăgostit și muream de cald pe interior, dar și pe exterior. Geaca de damă s-a subțiat și s-a scurtat.
Aici sunt eu pe ger, la 29 de ani, în 2008. Se citește în poziția mea că muream de frig.
Apoi am devenit mamă și n-am mai avut nevoie neapărat de geacă, mă încălzeam la copii, pe care i-am purtat la piept patru ani consecutivi, după care iar m-a luat frigul.
Am revenit la geacă, de data asta varianta plăpumioară.
Am avut geci tip cârnat, din care-mi ieșeau doar moțul căciulii de lână și vârfurile ghetelor îmblănite, geci tip pernă, cu atât de multe straturi de puf de nu știai dacă vin spre tine sau plec, geci de schi cu fermoare și fante de aerisire (pe care nu le deschideam niciodată) și o geacă elegantă, cu guler sidefiu, cadou de la mama, pe care o purtam rar, să n-o stric.
După care m-am mutat în Olanda.
Relația mea cu frigul s-a schimbat în primul an, în sensul că a început să nu-mi mai fie frig. De fapt, să nu mă mai deranjeze când mi-e frig.
Dorm buștean la 17 grade, iar când sunt peste 19, mă ia cu amețeală. Pot sta afară în tricou la 12 grade fără să observ că plouă. Port iarna una din două geci: una subțire, cu un strat de puf, pe care o pot face mică de intră într-un buzunar, și una tip foiță, cu o căptușeală subțire, cadou de la soț, rezistentă la ploaie și vânt, pentru că dacă nu te bate vântul și nu te udă, rezultă că nici frig n-o să-ți fie, nu trăim totuși la Polul Nord.
Mai jos sunt tot eu, de curând, la 5 grade cu vânt în Amersfoort.
Nu știu ce etape mai urmează. Vecina mea de 86 de ani care încă merge pe bicicletă iese să ducă gunoiul în halat la 2 grade, fără ciorapi și fără haină, deci bănuiesc, de fapt, sper că spre genul acesta de termostat mă îndrept și eu.
La voi cum e? Tot așa, love & hate?
Buna Ioana, foarte faină progresia spre a suporta frigul. Dar care ar fi explicația, de ce în Olanda ai putut dormi așa de bine la 17 grade și apoi să poți purta doar geci subțiri. De ce sunt frigul, ploaia, umezeala diferite acolo? E oare doar pentru că v-ați mutat acolo setați să vă aclimatizați și să faceți exact ce fac ei și încet-încet v-ați obișnuit? Intreb pentru că e posibil copilul să plece la o facultate în vest, poate îl vom urma și noi. Iar noi dacă ne vom hotărî să plecăm suntem exact pe sistemul să învățăm limba, să respectăm ce obiceiuri au ei, să ne integrăm. Dar asta cu frigul în casă și ploaia și frigul de afară de suportat, nu știu dacă ne poate ieși. Așa că tare aș vrea să înțeleg cum ai reușit. Mulțumesc frumos!
Si eu sunt tare curioasa! 😅
Sincer, aici am descoperit ca vremea e o problema doar daca nu esti tu bine oricum. Te adaptezi incet incet, desi aici nu e mai frig iarna ca in Ro, dimpotriva, e mai cald. Dar da, in case se tine mai rece, pentru că e mai sanatos. M-am obisnuit cu asta in primul an si acum nu mai tolerez caldura in interior, ma ia cu lesin. La hotel in ROmania am crezut ca ma sufoc, erau 25 de grade in camera si 28 la receptie. La micul dejun, turistii straini erau in maiouri, transpirati fleasca.
Verile sunt luminoase, lungi si blande, iernile ne facem de lucru in case, chiar nu mi s-a parut vremea o problema.
la -20 sunt afara zilnic, cu o haina subtirica, cateodata si cu manusi, de multe ori le uit. In Ro paralizam de frig iarna si nu nunai.
Mie, de exemplu, imi acapareaza focusul ceea ce am de facut si nu cate grade sunt afara.
in Ro nu faceam mai nimic in afara de serviciu si plans ca „ce frig e”.
Cred ca e vorba de mediul/tribul pe care ti-l construiesti in jur si incet incet te pliezi.
Comfortul-fizic si mental-vin dupa ceva ani de muncit cu tine insati.
Da, am renuntat de multi ani la veste si sosote de lana 🙂 si e…bine.
foarta simpatica calatoria ta spre aclimatizare 🙂 eu sincer sunt in Belgia de 10 ani și tot tremur de frig. acum insa, apreciez soarele mult mai mult. Parca lipsa soarelui e mai resimtita decat temperatura de afara. Insa, in casa nu avem mai mult de 23 grade ziua, si noi ne am sufoca la 28 si inainte era temperatura mea de confort
Eu iubesc caldura, rezist foarte bine la caldura… la frig nu prea rezistam dar de cand am copii am fost mult pe afara, mult pe munti si iarna si vara si parca nu mai am nevoie de asa multe haine iarna
copii la fel nu se imbraca foarte gros.
p.s. un club de lectura la cluj? nu sti? as vrea tare mult sa particip🙈
Multumesc
Subscriu la 17 grade pentru somn. Stau de mai mult de 20 de ani in Germania, și într-adevăr anotimpurile sunt mult mai blânde decât în România. Dar fără paltonul meu de lână și geaca pufoasă gen sac de dormit, nu trec prin iarnă 😅