Paa, copii, să aveți o zi bună, să vă distrați cu colegii, o să-mi fie dor de vooo….
Oioioi, bine că s-au dus. Mai aștept puțin, să-i văd că intră pe poarta galbenă a școlii și că nu mai ies. Sigur au intrat, da? Sigur nu mai ies, da? Mă uit pe geamurile claselor ca stalkeru, dap, uite că s-au așezat la locurile lor, gata, au primit și foaia de lucru, socializează, a început treaba, iar eu…
Uhuuuu, eu mă pot duce înapoi acasă SINGURĂ, să fac ce VREAU EU, mă rog, nu chiar, că am de muncit, dar barem o să fiu DOAR EU!
Îmi fac ceaiul de ghimbir, fierb un ou, prăjesc o felie de pâine.
Ah, un mic dejun în liniște. Primul după 16 zile. Delicios. Sunt în paradis. Câte lucruri pot face în această LINIȘTE….
Mă duc la toaletă, nu închid ușa, căci heheheeee, sunt SINGURĂ acasă. Dau pantalonii la vale, mă așez.
Zbang, un cap de ușă.
Mă dezorientez. Mă, nu-i lăsasem la școală? O fi vecinul? Nu se poate, cred că am încuiat ușa. Deși cel mai adesea uit și stau cu ea descuiată. Sunt relaxată, ultima oară când mi-am uitat telefonul pe șaua de la bicicletă și am făcut liniștită cumpărături o oră l-am găsit tot acolo.
Intră prima pisică, din curbă. Îmi sare în poală direct. Zece gheruțe mi se înfig în coapsele goale. Vrea mângâiată.
O mângâi, măcar nu vorbește și nu îmi cere de mâncare. Drăguțo, ce drăguță ești tu!
Aud derapaj pe parchet.
Tot din curbă cu derapaj la frână intră și a doua pisică.
Observă dezamăgită că poala e ocupată. Se trântește la picioarele mele și începe să-mi lingă un ciorap. Toarce. Ce ușor faci fericită o pisică.
Ce bine e să ai fani, stima mea de sine e la cote uriașe! Sunt iubită, apreciată, văzută și am un ciorap plin de scuipat. Awwww!
Termin treaba, mă ridic, pisicile cad una peste alta și se scuipă, mă spăl pe mâini. Încep treaba.
Pisicile se trântesc lângă mine, mă sug de pantalonii de casă și în mai puțin de un minut, sforăie. Aaah, VIAȚĂ!
Mă uit la ceas: au trecut cinci ore, trebuie să mă duc după ei. Am reușit să fac trei lucruri din cele 38 de pe lista de făcut azi. Începusem bine, dar apoi am văzut că sunt reduceri la Uniqlo, după care-am observat în trecere un reel drăguț, mi-au scris pe whatsapp prietenele mele, a trebuit să verific cazarea la schi din februarie, mi-am adus aminte că vine ziua mamei și am căutat un cadou, am făcut lista cu ce gătesc săptămâna asta și ce trebuie să cumpăr pentru ce gătesc, apoi am primit notificări de la școală că trebuie să predau niște poze cu Sofi pe care trebuie să le selectez din cinci mii de albume, proful de olandeză mi-a dat reminder că mâine cursul e la mine acasă, trebuie să-mi fac tema și să iau ceva gustări pentru colegi, VIAȚĂ. Iar stau la noapte să-mi termin treaba.
Dar măcar am fani! Nu vor decât pliculeț (de trei ori pe zi) și iubire. Unele lucruri sunt totuși simple.
Nora și Zoey
Ce simpatice sunt! Fetita mea (aproape 5 ani) cere pisica de vreo 2 ani intens. Am si exersat cu o prietena care ne-a vizitat impreuna cu pisica ei o saptamana (foarte cuminte pisica, nu cred ca sunt toate asa 😅). Intrebarea e: de la ce varsta sunt pregatiti copiii sa aiba pisica? Ma refer la modul sa contribuie cat de cat la a avea grija de ea, sa fie capabili sa invete responsabilitatea unui animal. Si a doua intrebare e ce facem cu animalul in vacante (nu avem prieteni/vecini cu timp disponibil de a avea grija de animalul nostru cand suntem plecati). 3. Exista vreo posibilitate cand cumperi/adopti sa iti dai seama daca pisica e sociabila/te potrivesti cu ea? Am vazut pisici si pisici – unele foarte dragastoase, altele care stau tot timpul sub pat. Ce ne recomanzi?
Sunt senzationale 🙂
Deci nu doar Tandarica al nostru suge paturica, ca intram la banuieli ca nu-i normal (nu ca am avut eu pana acum pisica sa stiu). La noi alearga toata ziua trancanitul asta mic cu Iris dupa el. 3 kile de motanel, 50 de kile de caine. Stau covoarele indreptate exact 3 minute pe zi.