Nu știu de unde se trage relația asta a noastră. Am fost mereu atrasă de ea. Mă seduce.
Când îmi zic “gata, te știu, fată, te cunosc ca pe mine”, pac, mă surprinde cu ceva nou.
Visez cu ea. E cusută în mine.
Am crescut cu ea. Am iubit cu ea. Am plâns cu ea. Am sperat cu ea.
Acum, că trăiesc în altă țară și la magazin vorbesc altă limbă, parcă mai mult o iubesc pe a mea.
Îmi e familiară, ca o casă caldă în care intri după ce ai termurat de frig toată ziua.
Nu știam ce se va alege de profesia mea odată emigrată. Știm sigur că voi învăța limba țării în care mă mut. Știam sigur că voi continua să trăiesc în română.
Copiii vorbesc acum trei limbi, dar tot “te iubesc” ne zicem, nu I love you și nici Ik hou van jou.
Am scris mult de când sunt aici. M-am înconjurat de români. Ținem legătura strâns, ca într-o horă.
Citesc mult în română, deși citesc și în celelalte două limbi destul.
Am pornit clubul de carte în limba română, avem deja 16 ediții. Citim în paralel aceeași carte, apoi ne întâlnim să dezbatem. Suntem tot mai mulți, vorbim tot mai mult, mai liber, mai profund. Ne contrazicem uneori. Facem schimb de alte cărți.
E darul meu pentru iubita mea, limba română. Să n-o uit, ba dimpotrivă, să mă leg și mai bine de ea, ca de un catarg.
Când am pornit clubul de carte, mi-am promis încă ceva: că voi aduce autori români la Amsterdam. Să-i onorăm, să-i descoasem, să-i cunoaștem. În limba noastră comună.
În fiecare an, un scriitor sau doi vin la clubul nostru de carte. Îi invit, deși nu întotdeauna îi cunosc. Ei sunt curajoși și zic DA, deși uneori nici ei nu mă cunosc pe mine.
A fost Cami Cavadia, a fost Iulian Tănase, l-am avut și pe Jan Willem Bos, olandezul care iubește limba română mai dihai ca noi! Le mulțumesc că au avut încredere.
Anul acesta vom avea la Amsterdam încă doi autori români contemporani tineri și foarte, foarte talentați. În martie pe Ioana Bâldea Constantinescu, vom dezbate Castelul din orașul meu, iar în iunie, Cosmin Leucuța, vom discuta despre Cerul ca oțelul. Abia aștept!
Când avem autori invitați, vin la club oameni nu doar din Olanda, dar și din Belgia, Germania, uneori Franța sau România. E un eveniment, până la urmă!
Am scris ca să vă invit să vă salvați data. Să veniți la club. Aduceți o prietenă. Sau iubitul. Mergeți la clubul de carte. La al meu sau la altul. Citiți. Nu luați de bună relația cu limba noastră, trebuie și ea îngrijită, răsfățată.
Dată mai departe copiilor prin cărți și timp împreună, în limba noastră. E important, să știți.
