Da, e un post foarte lung. Dar deh, asa au fost pentru mine si ultimele citeva zile. Abia acum pot sa pun aici lectia mea de viata. Care nu e scurta, si nici placuta pentru mine. Dar e relevanta, pentru ca acum stiu ceva in plus despre oameni, despre dezamagire si cit poate fi ea de ascutita cind ti se infige direct in ficat. Asadar, acum ca m-am scuturat de praf si umilinta, zic asa:
Nici nu m-am gindit vreodata ce tare poate sa doara o nunta (si nu ma gindesc deloc la faptul ca-i posibil sa ma bata pantofii de mireasa). Am chemat la nunta mea putin peste 100 de oameni. De fiecare dintre ei ma lega cel putin un moment special. O mina intinsa, un vis posibil, un zimbet complice. Obligatii n-aveam, la fel cum nici unul dintre ei nu avea obligatii fata de mine. N-am chemat pe nimeni pentru ca e bogat, pentru ca maninca putin, danseaza frumos sau pentru ca ar da bine la mesele lungi de 12 persoane. Am chemat oameni pe care mi-ar fi placut sa-i am la citiva metri de mine cind bocesc in biserica, cind dansez, cind tai tortul, oameni pe care emotia mea i-ar fi facut sa suspine. Am invitat oameni care acum nu-mi mai sint aproape, dar care la un moment dat mi-au fost si cu care-mi aduc aminte cu drag. Am invitat si oameni care-mi sint aproape de putin timp si care-mi sint dragi desi nu le stiu inca numele de familie.
Primele nedumeriri le-am avut cind citiva dintre cei pe care i-am invitat la un ceai sa le ofer invitatia la nunta s-au imbolnavit brusc, au inceput sa plece des in interes de servicu sau au disparut pur si simplu luni la rind. Bun, am inteles manevra fina de evitare si-am mers mai departe. Pina la sfirsitul lui martie am oferit aproape toate invitatiile albe cu putin roz. Au urmat trei luni de zen. Invitatii mei ma intrebau aproape saptaminal la telefon, prin viu grai, pe mess sau pe mail cum merg pregatirile, daca am emotii, cum e rochia, unde plecam in luna de miere si-alte interesuri d-astea pozitive. Asa am ajuns sa cred ca nunta mea e cumva importanta si pentru ei, macar cit e un film care ti-a placut si e programat vineri seara la proteve.
Mda. Apoi am inceput sa-mi sun prietenii sa-i intreb daca vin la nunta mea. Aproape 100 de prieteni. De oameni care cind au primit invitatia mi-au zimbit intre ochi si-au exclamat chestii galagioase de bine.
Cam 10 au murit. Ma rog, ei n-au murit, dar se comporta ca si cum ar fi murit. Nu raspund la telefon, la sms, la e-mail, au disparut de pe mess. Una dintre persoanele astfel decedate a avut ghinionul sa se aseze ieri la aceeasi terasa cu mine. Evident ca la citeva secunde dupa ce mi-am pus servetul pe brate, a luat-o la goana pe sub umbrele si s-a ascuns in masina, sperind ca n-am vazut-o si ca in continuare cred despre ea c-a murit.
Altii m-au scris mailuri lungi. Infinite. Despre ei si viata lor, despre suferinte si dezamagiri. Mailuri care se terminau cu „Iti doresc o nunta de vis. Adio”. Adica s-au despartit de mine pentru ca i-am chemat la nunta mea. Iata un deznodamint pe care cu greu l-as fi banuit inainte…
Vreo citiva mi-au trimis sms-uri. Scurte, la obiect, cu un NU asezonat cu-o urare de casa de piatra.
Altii s-au oferit sa vina la nunta de la Piatra. Ca se potriveste mai bine cu planurile lor de concediu, ca oricum au drum pe-acolo in august, ca e orasul mai frumos si mincarea mai buna. Foarte bine, ce sa zic, va astept cu mare drag acolo.
Mai sint citiva care mi-au confirmat in prima faza, si care dupa care o zi sau doua mai tirziu s-au razgindit. Ca a intervenit una sau alta, chestii insurmontabile, care ok, poate s-ar putea amina, daca e foaaarte important pentru mine ca ei sa fie acolo. 🙂 Thx, but no thx.
Iar restul mi-au comunicat pe cale orala motive intemeiate pentru care nu pot ajunge. Nu le comentez, doar le trec in revista aici pe cele care-au avut mai mult de 3 rostitori.
„Bai, sa vezi potriveala naibii, fix atunci plec cu familia la mare”.
„Hm… pica prost, ca ma intorc din concediu tocmai in weekendul ala si-o sa fiu obosita si nah…”
„Mi-ar placea tare mult sa vin, dar nu pot. Din motive obiective.”
„La naiba, ce rau imi pare, sint in delegatie exact in simbata aia”.
„Am o promisiune de ceva job de la cineva. Daca ma angajez saptamina viitoare, sigur vin.”
„Pai… pot sa ma mai gindesc o saptamina?”
„A, lucrez in ziua aia. Pina seara tirziu. Si a doua zi lucrez. De dis-de-dimineata, ultra devreme.”
„Acum zic nu, ca stiu sigur ca nu pot. Dar daca intervine ceva pozitiv pina atunci, o sa te trezesti cu mine acolo.”
„Ah, iubita, ce misto, o sa fie super, eu nu pot sa vin, ca am promis c-o sa fiu in alta parte atunci, dar voi sa va distrati frumos acolo, da?”
„Bai, mie nu-mi plac nuntile. Ca nu beau, nu dansez, stau acolo si ma plictisesc. Asa ca nu vin”.
„Am avut o groaza cheltuieli neprevazute luna asta si practic nu-mi permit inca una, sper ca intelegi.”
Sigur ca inteleg. Inteleg prea bine.
Nu va spun citi oameni au spus ca vin. Nici nu vreau sa ma gindesc citi dintre ei se vor razgindi in urmatoarele 10 zile. Pentru ca mi-e teama ca daca o sa ii numar, ma prabusesc iar in mijlocul sufrageriei. Mi-a ajuns ziua de luni, in care-am innodat in barba mai multe lacrimi decit stiam ca pot produce. Si nu pentru ca m-au durut refuzurile (sigur ca e si asta), ci pentru ca nu inteleg. Despre mai bine de jumatate dintre oamenii astia as fi putut sa jur ca VOR sa fie acolo. Nu ca vor fi acolo ca vreau eu, ci ca VOR ei sa fie acolo. M-au pacalit. Cu bucuria lor pentru bucuria mea, cu intrebarile repetate despre dantelurile albe… Si nu-nteleg de ce. De ce tot jocul asta actoricesc?
Inteleg ca decizia de a merge la o nunta e personala si n-are legatura cu mireasa. Calculele merg cam asa: Ai vreo obligatie fata de acesti oameni? Ai bani de dat? Ai cu ce sa te imbraci? E evenimentul asta cel mai important din ziua aia? Daca raspunzi DA la toate intrebarile de mai sus, esti dispus sa iei in calcul varianta sa mergi la nunta cu pricina. Stiu bine ca asa e.
Dar nimic din toate astea n-are legatura cu mine. Si cumva in mintea mea, credeam ca nunta mea e mai mult despre mine. Ca eu sint mai importanta pentru acesti oameni cu care la un moment dat am impartit un ceva mai mare sau mai mic. Mai importanta decit 50 de euro. Mai importanta decit un drum la mare, poate putin mai importanta decit un somn bun dupa vacanta. Pentru fiecare dintre oamenii astia, eu mi-as fi programat concediul astfel incit sa fiu acolo. M-as fi imprumutat de bani. Mi-as fi reconditionat o rochie veche. As fi ignorat faptul ca nu-mi plac nuntile. Si m-as fi dus la nuntile lor. Pentru ei, nu pentru mine.
Sint naiva, stiu. Nu e o calitate prea comoda. Mi-a fost rau citeva zile. Mi-a venit sa renunt la tot, sa uit dansuri, sa arunc clame in forma de crini albi, sa las pisicile sa-mi rupa crinolina, sa renunt la tot ce am si sa ma mut in alta tara. Mi-a fost rusine. M-am simtit umilita, mintita, vinduta pentru citeva zeci de euro. Am plins ca un copil mic, pierdut pe plaja. Nu m-am lasat alinata de nimeni, n-am ascultat vorbele bune (si adevarate) ale putinilor oameni care sint cu adevarat aici. Am plins pina n-am mai avut ce.
Acum mi-am tras sufletul. A trecut. Ma uit cu drag la numele celor care vin si pentru ei mi-am atirnat crinolina sus in debara, sa n-o ajunga pisicile. Nu ma mai gindesc la ce credeam, la ce speram, la ce asteptam. Am inteles ca lucrurile astea erau adevarate doar pentru mine. Si ca realitatea oamenilor e alta. Le doresc acestor oameni sa aiba prieteni mai buni decit am avut eu.
Gata, mergem mai departe. In grup restrins, dar vesel. Stiu c-o sa fie minunat, c-o sa rid si c-o sa pling si-o sa ma invirt pe-acolo pe iarba ca un ied nebun. Mai e atit de putin….
Imi pare tare rau. Am la tine o intrebare si orice raspuns este ok: pot sa vin sa te vad mireasa la biserica?
Sunt plecata in concediu saptamana viitoare dar sambata sunt destul de sigura ca voi fi deja in Bucuresti.
Bai, tu vorbesti serios? A fugit de la terasa? Doooamne fereste, ce oameni… Mi-e ciuda pe tine c-ai plans din cauza lor.
Si uite-asa iti iei adio de la o multime de oameni. Foarte bine, their loss. Promite aici in mod public ca nu le mai raspunzi la telefon sau e-mail niciodata, iar daca iti ies in cale pe strada, o sa te uiti in sus si te prefaci ca nu-i cunosti. Hai, promite!
Si eu vreau sa vin sa te vad mireasa la biserica. 🙂
Pup!
Sunt in aceiasi pozitie, aceiasi poveste, parca e scris de mine! Eu mai am o saptamana, inca nu mi-am revenit! Sper sa-mi revin si sa fiu cum trebuie la nunta mea! 😘
Adriana, Ioana, va astept cu mare drag! O sa-mi creasca sufletul sa va stiu acolo in spatele meu cind eu, roaba, ma cunun cu el, robul… 🙂
Victor… promit! Bine, cred ca asta e genul de promisiune care trebuie reiterata cel putin anual. Te tin la curent. Stii cum se zice, se invirte roata. Fara exceptie.
Multumesc! Eu o sa fiu tipa aia de langa Adriana care n-o sa se vada din cauza unui buchet mare de floarea soarelui pe care il tine in brate! Ca stii, buchetul de la tine… l-am pus in apa, florile au crescut si uite asa se intorc la expeditor, cu realitatea in frunze! 🙂
Te rog scrie-mi ora si locul pe mail (ioanapreda.ro@gmail.com) sau spune-i Adrianei si ma up-dateaza ea.
Oferta de a veni la biserica suna a "n-am bani de cheltuit cu tine, dar hai sa fac un gest frumos!"
In rest… mi se pare ciudat, dar foarte real ca 60-70% dintre invitati sa considere ca un prieten nu merita 300-400 de lei o data in viata, ca dar de nunta + bucuria unei petreceri de tip. E ca si cum ar alege o geanta in locul tau.
Insa nu esti tu exceptia aici, ci regula.
Petrecere frumoasa, draga mea! Cei care vor veni sunt cei care merita atentia si prietenia ta.
Uite cum unii nu vin nici invitati, nici sunati si altii vin din proprie intiativa, de drag si de buna voie. Cred ca asa o sa fie si cand o sa-mi cunosc El-ul 😉
Sa nu mai plangi.. poti sa plangi de fericire, e singurul tip de plans admis.. Dar, din cauza unor astfel de oameni niciodata.. ca nu merita, doar stii si tu.
Toti avem asteptari mari si ne bucuram cand ele sunt implinite. In fond cred ca si dezamagirile au o parte buna. Daca ar fi doar faptul ca iti arata ca esti viu si nu te lasa sa pierzi din vedere "the big picture" tot ar fi ceva!
Nu te stiu prea bine.. as zice mai deloc, dar din toate gandurile tale intinse aici, pot zice ca tu esti o fire asa prietenoasa si sociabila. Tu iubesti oamenii. Si crezi in prietenie si in oameni. Si o sa crezi mereu in ei. Dar, sa fii mai atenta cu increderea.. si cu iertarea..
Ziua aia e despre tine, despre oamenii care vor veni sa te vada, care se vor simti minunat si deosebiti ca sunt prietenii tai.. O sa fie fain, ai sa vezi!
Uite de ce nu planuiesc eu nicio nunta… e prea de basm si prea multa suferinta si stres.
Pentru tine nunta este "momentul" pentru altii e un business.
Femeie! fii fericita pentru tine si viitorul sot si pentru cei care vor fi acolo 🙂
E suficient.
Io zis sa spui cand te cununi religios. Si daca soarta nu va fi potrivnica poate o sa-ti vina pretenii virtuali
:*
@Anonim, poate sint din nou naiva (nu ma dezmint deloc, dupa cum observati), dar cred ca oamenii care vin la biserica o fac pentru ca vor sa fie acolo macar asa. Nu sint din categoria celor pe care i-am invitat, au refuzat, dar s-au oferit sa vina la biserica pentru ca se simteau prost. Pe acestia i-am rugat frumos sa stea acasa.
Multumesc pentru urari vorbele frumoase.
Ioana, Evergreen, o sa anunt atunci detalii de ora si loc, si-o sa ma bucur daca o sa fiti acolo si n-o sa ma supar daca n-o sa fiti.
Dana, nu mai pling, promit. A inceput un nou sir de zile bune. Sa ai nunta frumoasa, nici la tine nu mai e mult…
Nu lasa pe nimeni sa-ti strice bucuria. Oamenii au fost mereu asa. Nu le-ai vazut aceasta fata pentru ca nu venise momentul sa si-o arate.
Si inca ceva: nu lasa ca povestea, basmul pe care il traiesti sa fie rescris. Au dreptul sa creada in asta toate fetele de pe pamant… Ai o responsabilitate – sa duci visul de fericire mai departe! Pe toate printesele le-a incercat soarta, lumea rea, vreo Baba Cloanta care se dadea cand Zana Buna, cand moarta de-a dreptul…
Povestea merge mai departe. Acum, cu tine… Peste un an-doi, cu fiica-mea…
Printre femeile care au adus-o pana la voi sunt si eu, si mama ta…
Biggest hug and good luck!
Mie mie se pare frumos cand cineva vine macar la biserica.
La nunta unei prietene, la biserica au venit si oameni neinvitati si bucuria + surpriza au fost mari. Si stiu ca, la aceeasi nunta, s-au dat special invitatii numai pt biserica si a fost la fel de ok. Pt ca poate sunt cunostinte sau profesori sau colegi care vor sa te vada mireasa, dar pe care poate chiar tu, mireasa, nu-i vrei la nunta ta, la chef….
In fapt, evenimentul important e la biserica, nu la party-ul de dupa….
Si mie personal nu imi place ideea de nunta ca o afacere.
Cel mai mult mi-au placut nuntile grecesti la care am fost, unde fiecare a dat cat a vrut – putut, incepand de la o suma foarte modica, fara obligatia de a-ti plati meniul… Unde(la una dintre ele) ceremonia s-a tinut seara, la o bisericuta in padure, iar apoi cheful pe malul marii, cu bufet suedez, multa muzica si si mai multa voie buna.
Eh, Ionouka, viata are si parti din astea care se lasa cu lacrimi si dezamagiri, insa tot raul spre bine, de acum vei sti mai bine sa-i selectezi, sa te increzi in zambetul lor…., sa-i numesti sau nu "prieteni"…
Sunt sigura ca nunta va fi splendida si ca va fi asa cum ti-o doresti. Meriti asta din plin!
Te pup
Buna Iona!
Mai intai de toate, iti urez casa de piatra! E prima data cand las un comment pe blogul tau, recunosc ca am capatat o dependentza ciudata; spun ciudata, deoarece motivul constant pentru care intru aici este acela al uluirii.
De fiecare data raman uluit, am descoperit aici ceva total diferit de ceea ce credeam ca este Ioana Chicet.
Am descoperit, din punctul meu de vedere, ceva extrem de poleit.
Sunt uluit cum aici se pune atata pretz pe fandoseli si sensibilitatzi extrem de ieftine din punctul meu de vedere. Scriu acest comment pt. ca e posibil sa ma numar printre persoanele care nu ti-au raspuns la nr de telefon pe care-l stiai, dar pe care, intre timp, nu-l mai folosesc. Personal nu vreau sa particip la nunta ta din mai multe motive si am sa ma straduiesc sa ti le enumar cat mai direct aici.
Iata-le:
1. blogul tau m-a facut sa vad o cu totul si cu totul alta Ioana, una la care nu subscriu sub nici o forma
2. felul in care ai facut din nunta ta un capitol demn de revista cosmopolitan
3. felul in care, desi vrei sa ai o nunta ca-n basme, uiti ca o conditionazi financiar, transformand-o intr-o afacere
4. vrei sa ai 2 nuntzi si nu una
5. vrei sa ai 2 rochii de mireasa si nu una
6. vrei sa fii printzesa Verushka
7. vrei sa fii tot ceea ce-ti imaginezi ca poti fi
8. toate mirosurile si totzi aburii aia din copilarie care te fac sa te simti extrem de speciala
9. cele 56 de rochii
10. cele cateva sute de perechi de cercei
11. postul de purificare pe care l-ai tinut
12. felul in care ti-ai tuns pisicile, sustinand ca le era prea cald
13. posturile tale feministe, anterioare perioadei James Bond
14. cele 2 sau 3 intalniri uluitoare ale tale cu moartea
In trei cuvinte: TOATA POLEIALA ASTA!
Mi se pare asha, din categoria: Adidas-Adibas; Reebok-Reabok etc.
Sunt curios daca-l postezi, ca te tot plangeai de oamenii care se ascund in spatele anonimatului.
de data asta da-mi voie sa nu fiu intru totul de acord cu tine. de ex eu nu am fost la nunta unia din prietenii mei(si am cativa prieteni. restul: cunoscuti, amici, s.a.m.d.). daca ma intrebi acum de ce nu am mers tzi-as zice ca motivul e mai mult decat subred la o examinare mai atenta dar atunci mi s-a parut cel mai important din lume (nu il voi expune pt ca nici chiar eu nu il mai inteleg acum ..iar taner nici atunci nu la inteles). multa vreme am evitat sa ma intalnesc cu el cand mergeam acasa dar crede-ma ca a venit un moment cand chiar nu am mai putut evita acest lucru…am stat cu el de vorba si m-a inteles fara sa ma lase macar sa ii dau o explicatie.. tot ce ar fi vrut era sa ma vada si pe mine acolo intr-una din cele mai importante zile din viata lui. motivul nu conta. el a considerat ca oricare ar fi fost am luat cea mai buna decizie la ora respectiva.. n-am venit asta e… nu-mi poarta pica. acum ne intelegem din nou la fel de bine ca acum vreo 4-5 ani cand jucam licitatie pana dimineata..
deci eu te rog sa nu te grabesti cand treci pe cineva pe lista aia cu "persoana-pe-care-daca-o-inatlnesc-intorc-capul-si-ma-fac-ca-nu-o-cunosc"
Ca de obicei, un comentariu scurt si la obiect si de la mine. Nu stau sa te mai sfatuiesc sa nu mai bagi in seama pt ca vad ca altii deja au vorbit f frumos si ti-au dat sfaturi bune. Sa iei ce e mai bun din comentariile de mai sus si pe unul, extrem de rautacios, poti sa-l arunci intr-un cos de gunoi imaginar. Si ce e mai important: sa-ti vezi de nunta ta, de mirele tau, de cei care vor sa se bucure alaturi de voi. O sa fie o zi pe care o s-o tii minte toata viata si meriti sa fie una frumoasa! Abia astept poze pt noi, cei care nu putem fi acolo. Sa te vedem fericita, white si in love :*
Hmmm… sa-mi dau si eu cu parerea, zic… Ca se cere sa-mi dau cu parerea.
Nici mie nu-mi plac nuntile "obligatorii". Si tocmai ce am evitat cateva, tocmai pentru ca nu-mi place ideea ca daca ne stim de multi ani, indiferent care ar fi relatia dintre noi si indiferent de faptul ca omul ala de fapt habar n-are cine sunt eu, ar trebui sa ma fac act de prezenta. Drept urmare am zis pas.
Insa cand si daca ma voi marita vreodata cred ca ar fi o suma de oameni care se vor bucura sa fie acolo. Adica se vor bucura sincer ca eu, xulescu, e posibil sa fiu fericita. Fie si numai cateva ore/zile/luni.
in fine. Si atunci cred ca m-ar durea destul de tare sa ma prind ca de fapt oamenii aia nu dau doi bani pe faptul ca eu sunt fericita. Fie si numai cateva ore/zile/luni.
Se numeste dezamagire. 🙂 And i hate it.
@hatefate ai fi uimit cate femei isi doresc sa se simta printese. nu e chestie de poleiala, cat de – CULMEA – sinceritate. Sunt doua chestii opuse, care au cam aceeasi manifestare. Suntem cotofene, ne plac hainele (d-alea le cumparam…), avem nevoie de atentie, in fine. Tot felul de mizilicuri d-astea. Doar ca in general ne dam asa… cum sa zic eu. Cool. Si tocmai aia e poleiala 🙂
in fine. nu stiu ce mai vroiam sa zic. Ca de obicei, ma pierd in detalii si nu ajung nicaieri.
Mah, care e sa vina, sa vina, care nu, sa nu vina. Da' macar ziceti de la inceput. 🙂
A, da, ma rog, e prea tarziu pentru asta.
@evergreen d-aia nu vreau nici eu sa organizez nunti 😛
HA!
inainte sa ajung acasa, as vrea sa-ti spun ca jubilez acum: sunt intr-adevar foarte destept!
:))
da, eu am fost primul de pe planeta (!) care a emis ipoteza ca o parte din cunoscuti au ajuns sa te antipatizeze exact din cauza blogului… mie mi-e clar: unii oameni cred fie ca exagerezi foarte mult cand scrii, deci implicit au o banuiala cum ca ai fi ipocrita si vrei doar sa pozezi (asta inseamna aceasta "poleiala" de care scrie hatefate) iar altii probabil banuiesc exact contrariul, si anume ca tu chiar traiesti ceva ce ei nu ar putea niciodata sa traiasca, deci reactia lor e ca nu vor sa auda de asa ceva (nu vreau sa pomenesc cuvantul "invidie"… sa zicem ca e o reactie de genul "nu stiu daca e adevarat sau nu, dar daca e, cu siguranta nu vreau sa stiu, pt ca n-o sa-mi faca bine")
ah, daca ar sti lumea cat de simple, firesti si nesenzationale sunt lucrurile de fapt… si ca exact asta le face extraordinare…
ce frumoasa replica..
PS: trebuie sa recunosc ca m-a deranjat ceva in posturile tale si anume felul cum te-ai invatat sa etichetezi persoane (bine e blogul tau si pana la urma parerea TA conteaza cel mai mult).. insa nu prea iti statea in fire..
NOTA: asta nu mi se pare insa un motiv sa nu vin la nunta ta.. n-are nicio legatura.. deci ne vedem la nunta!
Hai c-am pierdut un pic sirul comentariilor, si s-au spus chestii interesante aici, le iau pe rind. Intii va multumesc tuturor pentru pareri si vorbe, urari si critici, se pun, ca de fiecare data.
@B85CSP:Ii doresc ficei tale sa aiba norocul unei intimplari de dragoste cum a fost a mea. Toate "incercarile" de care spui sint complet neimportante acum, pe linga ce am in suflet.
Anna, mi-ar fi placut si mie o nunta cum o descrii tu, din pacate logistic nu s-a putut. Dar avem gradina si multe multe alte chestii neobisnuite. In a good way, offcourse.
Hatefate, hei, long time no see. Nu prea am ce comenta la comentariul tau. Poate doar ca uluirea e, in general, buna. Ca si invidia. Si sa te indemn sa love fate, ca poate o sa-ti zimbeasca la un moment dat.
Quiz, relatia ta cu taner e speciala. ceea ce nu pot spune despre relatia mea cu oamenii care m-au prafuit zilele astea.
Robobaby, ca de obicei, esti mai inteligent ca mine. Respect. And love, dar despre asta vorbim cind ajungi acasa. 🙂
Sahara, cind ti-o veni vremea (suna urit, dar e vorba despre o vreme frumoasa, cam cum e a mea acum), ma iei advisor. Si eu te pregatesc fizic si psihic. Impletim funde de pus pe masini, taiem oameni de pe liste, ne dam cu negru pe la ochi sa plingem mai artistic… E viata, bai, si e misto asa cum e!
Urat gestul acelor persoane, insa nu trebuie sa te consumi pentru asta. Vei sarbatori evenimentul si fara prezenta lor.
O nunta asa cum ai visat iti doresc si petrecere cat mai frumoasa!
Ioana,in calitate de prieten virtual,vreau si eu sa vin la biserica,te rog sa spui din timp ziua,ora si locatia,pe blog sau pe mail la "bartaexpert@yahoo.com".
In nebunia cotidiana ajungi sa nu mai ai timp pentru tine.. si de aceea, putinul timp care il ai merita impartit, alocat doar pentru persoane care merita.
Eu cred ca cei care sunt in jurul tau (nu pt. ca ii obliga circumstante gen job etc), care sunt acolo de bunavoie, care te suna sa vada cum ti-a mers ziua, daca nu mergeti la o cafea sa vorbiti despre nimicuri.. acelea sunt pers. care ar trebui sa se bucure de prezenta la nunta ta. Si sunt sigur ca acele persoane nu au gasit scuze penibile. Restul nu conteaza atat de mult; pentru mine cel putin nu ar conta.
Daca au fost prieteni care au dezamagit, bucura-te; ai aflat intr-un final ca nu merita atentia si importanta pe care le-o acordai, nu mai merita timpul tau. Fa-ti timp doar pentru oameni care merita.
Se zice ca ai nevoie de 10 prieteni adevarati ca sa te poti declara fericit. Eu cred ca ajung 5 🙂
O nunta de vis iti doresc. Fericire. Multe zambete. Si strumfi.. cati vrei tu 🙂
Bai, tu esti din Piatra? 😀 Stiu, uite ce am retinut eu din articol, dar sunt prima data pe blogul tau si m-a socat asta. Ghici de ce :)))
Am scris 14 randuri. Delete. Rezumat.
1 We are what we share.
2 Dupa nunta lumea se imparte in doua: Familia ta si restul lumii.
Buna dimineata! Va multumesc tuturor pentru mesajele frumoase, aveti dreptate cu totii, drept dovada iata, azi am o zi foarte buna!
Pavel, so true. Am si uitat de asta. De simbata viitoare o sa am familia mea, practic. N-o sa mai fiu parte dintr-o familie, o sa fiu o familie. 🙂 Can't wait.
Moldoveanca draga, dap, raised and born in the beautiful PN. Nu-mi spune… Si tu?!?!
@Oamenisilocuri: Eu cred ca ajung 2, da' cu adevarat buni! Multumesc de sprijin.
Mihaela, promit sa va anunt din vreme. Abia astept sa te cunosc!
Zi buna tuturor.
spuneai la un moment dat ceva de intors roata…oare nu acum s-a intors roata?ai primit ceea ce ai dat…parerea mea
sa ai o nunta frumoasa!!!
O nunta este si un prilej de a cunoaste oamenii asa cum sunt ei, de a vedea cine iti este prieten si cine nu. Partea frumoasa este ca vei petrece alaturi de cei care isi doresc cu adevarat sa fie martorii bucuriei voastre.
Asa ca… cheer up si petrecere frumoasa. In 20 sau 50 sau in 100, have fun!
Iulia, promit sa ne destrabalam la cote scandaloase. Bine ca sintem in padure si nu ne-aude civilizatia… 🙂
ma, eu nu inteleg. adica inteleg ca-i iubesti si ca va leaga multe lucruri. ca-i vrei aproape. dar… de ce trebuie ei sa vina? crezi ca faptul ca nu vin la nunta inseamna ca te iubesc mai putin? ca se bucura mai putin? eu nu m-as supara pe cei ce n-ar veni la nunta mea. sincer. e alegerea lor, daca imi sunt prieteni, ii inteleg si le respect alegerea.
uite, am o prietena, am locuit cu ea etc etc. s-a maritat si m-am dus. dar sincer, as fi preferat sa nu merg. de ce? pentru ca nu o cunosteam decat pe ea, care avea treaba si nu a stat pe langa mine, pentru ca nu aveam bani – si stiu ca n-ar fi fost o problema sa-i zic, dar m-as fi simtit prost, pentru ca as fi preferat sa stau cu ea la o cafea dup-aia, doar noi doua, sa-mi spuna numai mie cum se simte.
de ce trebuie sa-i obligam pe altii sa priveasca fericirea noastra?
intr-adevar insa, faza aia cu fugitul de la terasa e de doi bai si trebuie sa-ti dea de gandit, da' de fapt, deja ti-a cam dat
Ioana,
ai pus o intrebare foarte buna: de ce trebuie sa-i obligam pe altii sa priveasca fericirea noastra?
pai, nu obligi pe nimeni, dar te gandesti ca prietenia, care e tot o forma de dragoste, presupune faptul ca fiecare din cei doi este capabil sa se bucure de bucuria celuilalt. mie asta mi se pare dovada ultima de prietenie, nu aia ca te ajuti la nevoie.
ei, si cand iti dai seama ca de fapt cineva pe care il considerai prieten mai degraba s-ar bucura de nefericirea decat de fericirea ta, ai un soc. mai mare sau mai mic, in functie de cat de mult ai investit emotional in ideea ca oamenii sunt frumosi 😛
Banii nu sunt o scuza…si eu am mers la o nunta chiar daca nu aveam bani. am imprumutat, m-am descurcat si tin sa adaug ca nu imi plac nuntile deloc deloc. Am mers pentru ea, pentru mireasa ca era cea mai buna prietena a mea, Asa ca te inteleg perfect ca esti suparata dar nu ar trebui….esti naiva sa crezi ca ai 100 de perieteni. Ai 100 de cunostinte. Prieteni adevarati…daca ai 5 sa stii ca esti norocoasa. Fi mai realista. Aceai cativa oameni care vor fi prezenti acolo, ei tin cel mai mult la tine si nu restul. Si nu e asta cel mai frumos prilej sa-ti dai seama?
Banii nu sunt o scuza…si eu am mers la o nunta chiar daca nu aveam bani. am imprumutat, m-am descurcat si tin sa adaug ca nu imi plac nuntile deloc deloc. Am mers pentru ea, pentru mireasa ca era cea mai buna prietena a mea, Asa ca te inteleg perfect ca esti suparata dar nu ar trebui….esti naiva sa crezi ca ai 100 de perieteni. Ai 100 de cunostinte. Prieteni adevarati…daca ai 5 sa stii ca esti norocoasa. Fi mai realista. Aceai cativa oameni care vor fi prezenti acolo, ei tin cel mai mult la tine si nu restul. Si nu e asta cel mai frumos prilej sa-ti dai seama?
Banii nu sunt o scuza…si eu am mers la o nunta chiar daca nu aveam bani. am imprumutat, m-am descurcat si tin sa adaug ca nu imi plac nuntile deloc deloc. Am mers pentru ea, pentru mireasa ca era cea mai buna prietena a mea, Asa ca te inteleg perfect ca esti suparata dar nu ar trebui….esti naiva sa crezi ca ai 100 de perieteni. Ai 100 de cunostinte. Prieteni adevarati…daca ai 5 sa stii ca esti norocoasa. Fi mai realista. Aceai cativa oameni care vor fi prezenti acolo, ei tin cel mai mult la tine si nu restul. Si nu e asta cel mai frumos prilej sa-ti dai seama?
un eveniment de genul asta e un bun prilej sa stii pe cine si in ce fel poti conta. nu neaparat cine iti este sau iti poate ramane prieten. transforma-ti asteptarile de la ceilalti in functie de ce s-a intamplat zilele astea, dar nu te grabi sa tragi concluzii definitive. multi iti pot fi alaturi in viitor in multe alte feluri. n-ai de unde sa stii. dar sigur sunt si multi care nu mai au ce cauta in viata ta. ce bine daca, in sfarsit, vor disparea!
o alta mica observatie – e foarte mare tentatia sa pici intr-o logica usor paguboasa, in opinia mea, aia ca "e cea mai importanta zi din viata mea, e ziua in care numai eu contez, e ziua in care tot ceea ce vreau trebuie sa iasa ca atare". peste ani, crede-ma, n-o sa ti se mai para cea mai tare zi din viata ta. sunt atatea alte chestii care nu dureaza o zi, ci 3 secunde, de pilda, si care iti vor topi sufletul si vor ramane memorabile, facand marea festivitate a nuntii sa se umileasca intr-un colt. pana la urma, e ziua in care incepi, cum spuneai si tu, sa fii o familie. si, cu ocazia asta, organizezi o petrecere. cam atat. nu esti nici printesa, nici zana, nici altfel decat erai cu o saptamana inainte. esti o femeie care trece printr-o etapa prin care aleg sa treaca o multime de alte femei. Ai sansa de a fi extrem de fericita. iar daca asta se va intampla sau nu va depinde numai si numai de tine si de cel de langa tine. toti invitatii (prezenti sau dati la fund), toate florile, toate rochiile, toate petalele de trandafiri, toate pregatirile si calculele nu vor conta niciodata in viata voastra si in felul in care vi se va aseza fericirea.
va doresc tot binele din lume! sa nu pleci urechea la rautati, inclusiv la cele de pe-aici. cum spunea si robo, multi de-abia asteapta sa se bucure de nefericirea ta sau de faptul ca lucrurile nu-ti ies cum ti-ai dori. ei, si?! de ce ti-ai bate capul cu defectiuni d'astea? sa fie la ei, acolo. voi sa va bucurati de tot ce e frumos in jurul vostru. felicitari pt tot!
auzi… vezi sa-ti iei si pantofi lejer de dans.. ca am de gand sa te zapacesc de cap..
si ai grija te rog cum e cu coregrafia ca o sa ai cel mai aspru critic acolo langa tine 🙂
si stii ceva… mai bine mai putini.. dar vreau sa stiu si eu ceva vital pentru existenta mea: au renuntat din fetele alea multe dragute si singure.. cu care te laudai ca o sa ne servesti la aperitiv? 🙂
Bai, eu speram ca nunta mea sa fie prilej de bucurie pentru mine si oamenii mei dragi, nu prilej de triere cu rezultate dramatice a oamenilor din viata mea. Dar daca asa a fost sa se intimple, cu atit mai bine. Asa e, trebuie sa fiu mai realista. Incerc, dar nah, starea mea naturala e una cu capul prin alte atmosfere… 🙂
@Someone, sint perfect de acord, chestia asta cu cea mai importanta zi e un loc comun. Lasa-ma un pic sa depasesc momentul si-o sa iti zic imediat cum a fost ziua. Si daca pe parcurs apar altele si mai si (zile, ore, secunde), promit sa le pun direct aici pe tapet. Ca sint exhibitionista, stim asta deja. 🙂
Erwin dragule, pantofii sint pregatiti (3 perechi, una special pt tine, ca stiu ca esti maaare dansator). Cit despre companie, don't worry, e selecta.
Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!! Iote mai ca este bloggarie si in Piatra, mai mai ca ma simt ca o bucuresteanca! Daca suntem 2, deja formam un grup de bloggeri, nu? :)) Ce ma bucur ca te-am gasit!
Hei, Modoveanco, same here. Pai sa ne tinem bine una de alta, sa tinem piept taberelor dusmane… 🙂
ce zici de motivele astea doua invocate de 2 prietene atunci cand le-am sunat sa vad daca vin sau nu la nunta mea, ca nu dadusera niciun semn dupa primirea invitatiei: "eu la ora aia fac ore pt scoala de soferi, nu pot sa le aman, ca se apropie examenul si trebuie sa fiu pregatita" si "sa nu te superi pe mine, dar chiar atunci vin aia de la firma de termopane sa imi puna geamurile".
asta e, m-a intristat atunci, dar am trecut peste. ceea ce te sfatuiesc sa faci si tu, oricum, asta e o buna modalitate de a vedea cine iti e aproape si cine nu, parerea mea. chiar daca pt ceilalti e doar o nunta ca oricare alta, ar trebui sa fie acolo doar pentru ca stiu cat e de important pentru tine si ce mult iti pasa de prezenta lor.
inca odata, casa de piatra si viata lunga si fericita alaturi de alesul tau!
Sti ce ma enerveaza cel mai mult?!
Ca de obicei se scrie pe invitatie: Va rugam confirmati la nr de tel. 0748xxxxxx
Ceea ce inseamna ca daca vreau sa vin trebuie sa imi confirm participarea. Si atunci nici o rusine, nici o proble ma suni: Ba vin la nunta.
Daca nu vrei sa vii nu sun, nu trebuie sa vin cu scuze…astfel daca nu confirm venirea mea inseamna ca nu ma prezint
Dupa parerea mea asa ar trebui sa se desfasoare lucruile. Dar bineinteles ca doar eu vad asa lucrurile caci au confirmat 200 si au venit cu multi peste.
Dressaddict, nu-i asa ca oamenii sint f ciudati? Eh, mi-a trecut, noi sa fim sanatosi… 🙂
Pavel, ce sa zic, unii sint mai norocosi si mai populari decit altii..
N-ai înțeles ideea.
Ai scris frumos şi trist, în acelaşi timp…
Dar uneori lucrurile se rezolvă de la sine, grâul se cerne de neghină, iar alături îţi vor rămâne acei oameni care merită să fie lângă tine…
Înţeleg că mai ai puţin până la marele eveniment….Îţi doresc să îl simţi cu tot sufletul şi să ai parte de surprize minunate din partea celor dragi…
Casa de piatra.
Sper ca nu ti-a ramas ceva amar legat de povestea aceasta trista prin care ai vazut la ce se limiteaza unele relatii umane.
Trebuie sa profitati deplin de fericirea voastra. Ma bucur pentru voi.
Si ma felicit pentru decizia pe care am luat-o eu, atunci cand a fost sa fie: http://mirandolina.over-blog.com/article-34264776.html
Obiceiul asta, de a face nunta cu dar mi se pare de un prost gust extrem. Daca nu ai bani sa-ti inviti prietenii sa fie alaturi de tine fara sa plateasca pentru asta (si presupun ca nu toti cei 100 de oameni pe care-i pomenesti iti sunt chiar prieteni apropiati, care sa fie implicati afectiv) de ce iti mai faci nunta? Sau de ce te superi ca oamenii nu au chef sa-si piarda vremea pe banii lor?
Sunt perfect de acord cu Anca. Locuiesc in Belgia de cativa ani si aici cand esti invitat la o nunta te simti privilegiat, pentru ca esti invitat sa participi la un eveniment deosebit si nu sa contribui la reducerea cheltuielilor de nunta. Un obicei de foarte prost gust. Intreaba-te daca ai fi fericita ca sunt alaturi de tine la acest eveniment "deosebit" daca ti-ar oferi ca si cadou de nunta un buchet de flori….. Asta e parerea mea, dar cred ca sunt in dezacord cu multe obiceiuri din Romania…
Anca, Adina, credeti-ma ca intre un om care a venit la nunta mea cu un buchet de flori si niciun ban, si un om care n-a venit, dar mi-a trimis niste bani intr-un plic, pe cel care-a venit il simt mai aproape, pe celalalt il scot din viata mea cu bani cu tot. Eu una asta speram, ca oamenii pe care i-am invitat sa se simta privilegiati ca ii vreau alaturi de mine, si sa vina oricum, pentru ca le-am explicat din start tuturor ca nu fac nunta cu dar, ca n-am nevoie de bani si ca nu de asta fac ditamai evenimentul. Cine-a vrut sa inteleaga si sa fie acolo, a fost, fara bani si fara cadouri.
Sunt sigura ca la cat de frumoasa a fost nunta ti-au trecut deja supararile…imi pare rau ca nu am citit inainte sa iti fi spus cum privesc eu… ca poate ajuta.
Si eu am fost dezamagita din acelasi motiv, se pare ca e leitmotiv pe la noi (desi eu nu credeam)…mi-a parut rau in special pentru ca aveam un numar destul de restrans de oameni si literalmente am taiat de pe lista oameni despre care stiam ca ar fi vrut sa vina doar pentru a-i invita pe altii care nu s-au sinchisit nici macar sa dea un raspuns…
da! e pacat! dar mi-am spus ca ma bucur totusi ca nu vin daca ei nu isi doresc…pentru ca in final am avut langa mine oameni care si-au dorit cu adevarat sa fie acolo…si a contat enorm…a fost deosebit, nu am fost stresata ca poate nu le va placea privirea ospatarilor sau altele…
Am mai luat si o lectie buna de viata in sensul ca oamenii nu se cunosc numai la evenimente grele dar se pare ca si la cele bune…
In plus am fost extraordinar de impresionata de o veche prietena din Piatra care m-a sunat din intamplare in acea saptamana (joi) spre mai mare rusinea mea (ca nu o invitasem), iar cand i-am spus cu ce eram ocupata in acel week-end (fara sa am curajul sa lansez o invitatie atat de tarziu), cu toate ca iesea din garda in acea dupamiaza si mai avea si o alta nunta…a trecut pe la petrecerea noastra si ne-am imbratisat si am stat de povesti vreo ora (ca nu ne mai vazusem de 2 ani)…
Morala e simplu de tras…dar trebuie sa ne autoprotejam de meschinariile oamenilor (spun eu acum intelept desi atunci am fost si eu dezamagita 🙂 )
cand ti-am citit aceasta postare, acum mai bine de un an…mi se parea imposibil ce spui, mi se parea culmea ghinionului, mi se parea ca oamenii aia despre care vorbesti nici nu pot fi considerati oameni…acum, cand am si eu nunta si sun dupa confirmari…:)…ma gasesc fix in aceeasi situatie…de fapt mult mai rau ca deh…e criza…m-au dezamagit atat de multi oameni incat am ajuns sa ma simt ultimul om din lume, cel care nu conteaza nici macar un pic pentru nimeni…dar, ori de cate ori sunt la pamant, ca acum, iti citesc postarile astea triste si apoi pe cele vesele, de dupa nunta:)…si gasesc si eu putere sa merg mai departe…sa am parte de nunta mea de vis…chiar daca am pierdut o buna parte din prieteni cu ocazia ei…asa ca iti multumesc…:)
Dana, draga mea, stiu ca nimic din ce-ti spune oricine nu vindeca durerea dezamagirii, stiu ca te simti naiva, gresita si toate cele… o sa treaca, iti promit. eu am uitat tot raul. si pe cei care mi l-au provocat. pe toti. oamenii aia nu mai exista in viata mea. si nu0i regret nici o clipa.
nunta e despre altceva. e despre cei care vin, si despre voi doi.
Uite de asta n am niciun fel de chef sa mi mai fac prieteni , din sutele de asa zisi prieteni nu mai vreau sa deranjez pe nimeni , am trecut prin toate fazele dezamagirii referitor la prieteni , acum m am cam sarturat asa ca , pentru cei care nu mi sunt prieteni n am timp de pierdut:)Sa ai o casnicie lunga si foarte fericita.
Cum (Doamne iarta-ma) sa spui ca nu vrei sa participi la o nunta pentru ca:
„4. vrei sa ai 2 nuntzi si nu una
5. vrei sa ai 2 rochii de mireasa si nu una
6. vrei sa fii printzesa Verushka
7. vrei sa fii tot ceea ce-ti imaginezi ca poti fi
8. toate mirosurile si totzi aburii aia din copilarie care te fac sa te simti extrem de speciala
9. cele 56 de rochii
10. cele cateva sute de perechi de cercei
11. postul de purificare pe care l-ai tinut
12. felul in care ti-ai tuns pisicile, sustinand ca le era prea cald
13. posturile tale feministe, anterioare perioadei James Bond”
Ioana draga, eu nu vin la nunta ca nu imi place cum ti-ai tuns pisicile si pentru ca vrei sa fii printesa cu multi cercei si 56 de rochii.
Ma intreb daca persoana respectiva traieste in lumea noastra sau doar in a ei in care aliniaza oamenii asa cum doreste ea si neaparat sa nu vrea cineva sa devina ce-si imagineaza ca poate fi ca altfel se supara si nici la telefon nu mai raspunde.
Eu am făcut cununia civilă doar cu 2 martori şi botezurile copiilor acasă, cu oamenii cei mai apropiaţi. Am vrut să evit „invit-o şi pe fata verişorului de gradul 3 că s-ar bucura” şi multe alte stresuri de-ale mele. Şi surpriză, am rude şi cunoscuţi care s-au supărat foarte tare că n-au fost invitaţi, atât de tare că nici n-au trecut să-mi vadă copiii sau să mă felicite la telefon.
Deci dacă-i inviţi nu e bine, dacă-i inviţi iar nu e bine. În ambele cazuri se va supăra cineva. Există o cale de mijloc?
Nici nu iti imaginezi cat de rau imi pare ca te-am descoperit asa de tarziu…nu ne cunoastem, poate nici nu se va intampla vreodata asta, insa iti jur ca nu mi-as fi dorit decat sa vin sa iti urez un „Casa de piatra!” din inima. Eu sunt o persoana care clar nu stie sa isi aleaga prietenii, am pierdut dublu fata de cat am dat, si chiar daca nu vreau o nunta mare in viitor, as vrea ca mana aia de oameni pe care ii vreau aproape sa fie acolo. Din nefericire, citind postul asta mi-am dat seama ca probabil nici aceia nu vor fi…e trist ca pentru unii conteaza atat de mult banii, cand singurul lucru care e important at the end of the day e faptul ca vrei sa iti imparti clipele alea de fericire cu ei.
Acum, la doua luni si ceva dupa nunta noastra, postul acesta mai vechi al tau are sens si pentru mine. Si la noi s-au triat oameni. O tipa care a urlat la telefon de fericire cand a auzit ca ma marit, m-a anuntat cu o zi (una zi!) inainte de nunta ca nu mai vine, ca s-a certat cu iubitul; ca sa vad la cateva saptamani mai tarziu poze cu ei la mare, facute in weekendul nuntii noastre; ca sa nu mai zic ca a avut tupeul sa-mi spuna ca intelege problema baniilor si ca tine foarte mult sa ne vedem sa imi plateasca tacamul ????!!! (si tot tine sa ne vedem de doua luni; tine-ti fata banii!)
A lipsit inclusiv colega mea de banca, cea care mi-a fost cea mai apropiata prietena din clasa a 4-a pana la faculate. Ca a ramas fara bani. Cu o saptamana inainte de nunta. Dupa doua luni petrecute in vacanta in Brazlia!
Doamne fereste de problemele de sanatate adevarate care ar putea impiedica pe cineva sa participe. Dar nu vorbim despre asta, ci despre nepasare si preferinta de a sparge a paguba cateva milioane la mare sau intr-un club inecacios, decat a participa la un eveniment unic.
In fine, ideea e ca pricep ce zici si ca se pare ca mai toate trecem prin asta cu ocazia nuntii.
P.S. Poate mi-ai purtat noroc… mi-am intalnit sotul acum cativa ani, la cateva zile dupa ce m-am vazut cu tine la Casa si-am mancat o chesti dulce calda-rece si mi-ai dat un pandantiv maaare, cu piatra ochi-de-pisica. S-a murdarit rau snurul de cat l-am purtat, dar piatra e si acum intacta 🙂 Multumesc!
[…] etc (nu glumesc, pe asta am auzit-o chiar eu în dimineața nunții). Acum niște ani citeam ce scria prietena mea, Ioana – și deși înțelegeam pe jumătate cât e de nasol, abia acum, când am clienți care se lovesc de […]
[…] articolul ăsta la bloggerița mea preferată, despre dezamăgirea produsă de niște multe refuzuri cel puțin […]
Frumos… Te superi pe cunoștințele tale ca nu vor sa cheltuie minim 1000 de lei pentru tine… Ii pui sa se împrumute… Sa nu mai plece în concediu… Doar ca sa te simți tu bine în rochie de mireasa…
Nunta a ajuns ceva de cacat… Niște bani pe care ii dai ca sa ajungă în proporție de 80-90% în buzunarul patronului de restaurant, a lautarului , a unei firme care face o rochie din plastic alb, a unor florarii, etc…
Îți spun sincer ca peste jumătate din oameni simt ca primesc o lovitura în moalele capului când aud de invitație la nunta.
Stiu cazuri concrete în care sunt 8-10 nunti în an pentru o familie… cum te descurci atunci? Ești în stare sa muncești ca sa pui deoparte 100de milioane și sa te bucuri alături de amicii tai?
Nu ai inteles, eu nu am avut nunta cu dar. Eu am vrut sa am linga mine prieteni, nu oameni care sa ne dea bani.
Dar da, sint de acord ca nunta a ajuns o sperietoare si e pacat.
le-ai spus ca la nunta ta se vine MOKA? daca ii vroiai aproape le spuneai ca e MOKA si gata veneau toti!!
Dar cand persoana respectiva a facut nunta anterior si a incasat bani de la acele persoane a fost bine? Spune tu. Nunta e un imprumut, atata tot, doar ca unele persoane „uita” ca dupa ce cineva a venit la nunta lor au si ele obligatia de a participa inapoi.
Printesa Urbana: „Nu ai inteles, eu nu am avut nunta cu dar.” Nici ca ai specificat in textul tau ca nu ai cerut bani celor invitati. Oricum iti este rusine sa te duci la cineva la nunta si sa nu dai bani.
Am fost la nunti unde am platit 100 € de persoana si am manca ca la cantina de studenti. Cui crezi ca ii mai convine sa plateasca atatia bani si sa manance niste porcarii ?
O prietena foarte buna de a mea s-a maritat si m-a invitat la nunta, am intrebat-o care este meniul si s-a uitat la mine de parca ii ceream explicatii.
Un alt prieten s-a insurat si i-am spus in dupa eveniment ca mancarea a fost proasta desi am platit cat a fost de platit.
Am si o experienta fericita insa acolo pentru oamenii erau de alta natura, erau protestanti si chiar au avut grija de toate si de toti sa fie bine.
Poate ar fi sincer fericiti pentru tine daca ai specifica ca nu primesti bani deloc, pentru ca nunta ta nu e un boost economic ci doar o reuniune cu cei la care tii intr-un moment special vietii tale. Totul se reduce la bani, eu nu as accepta niciodata bani de la cei pe care ii consider prieteni. Eu sunt sincer, mereu cand apare o nunta a unei cunostinte, coleg ii spun fara nici o jena ca nu am de gand sa vin, atat ii datorez oricaruia, sa nu fiu duplicitar.
Pregătește-te psihic și ca unii să nu vină deloc la nuntă deși au confirmat până în ultima zi. Eu am avut vreo 8. Scuzele: deces în familie, ceartă cu nevasta, „credeam că e week-end-ul următor” sau nicio explicație.
dap, s-au intimplat si la noi. sa confirme seara si a doua zi sa nu apara, fara scuze.
Si decesul in familie chiar nu ar fi o scuza? Esti total exagerat!!!
Acei oameni care anunță din prima că nu vin, prin SMS sau prin alte metode, sunt cei mai buni prieteni pe care îi vei avea. Nu se compară cu oamenii pentru care plătești meniu la restaurant și nu vin, dar trebuie să fii suficient de copt ca să-ți dai seama de asta. Nu vreau să-ți stric zenul, dar viața înseamnă interacțiunea cu o mulțime de oameni dintre care cei mai mulți amăgesc ca să nu dezamăgească și sfârșesc prin a le face pe amândouă. Cei curajoși prin sinceritatea lor își asumă riscul de a primi priviri crucișe, dar genul acesta de oameni e mai rar decât pietrele prețioase. Când vei reuși să te înconjori doar de oameni care privesc lucrurile doar din unghiul din care le privești tu, vei ajunge să știi cum e să fii Kim Jong Il sau Ceaușescu.
Poate ca nu despre ei este vorba ci despre tine. Te-ai gandit si la varianta ca ai judecat gresit acele lucruri care credeai ca te leaga de aceste persoane? Ca poate nu i-ai citit deloc pe oamenii astia iar acum ai, de fapt, prima proba in viata in care iti triezi lista cu cei de care „ma lega cel putin un moment special”.
Cred ca judeci un pic cam gresit anumite situatii.
Ok, e neplacut cand un om se ascunde de tine, te evita sau cand anunta ca vine si ups, liniste.
Lucrurile stau cam asa:
1. Fiecare are VIATA lui, PLANURILE si PROBLEMELE proprii.
2. Daca TU ai prefera sa te imprumuti pt a merge la nunta cuiva, altii NU TREBUIE sa faca la fel. Se numeste alegere.
3. Poate sunt persoane care nu-si expun toate problemele pe tapet si nu vor sa stie toti/oricine ca la job nu e ok, ca au probleme etc. Poate isi permit 1 concediu / an sau din varii motive ambii parteneri isi pot lua concediu DOAR in acea perioada. Poate unul din parinti s-a imbolnavit si banii economisiti i-a folosit in acest scop si exemplele pot continua.
4. Prioritatile tale nu sunt si ale altora. Ce e important pt tine nu inseamna ca e (la fel de) important si pt altul.
5. Daca nu ai specificat clar ca NU se accepta dar, atunci e vina ta.
6. Perceptia ta asupra nuntii tale nu e aceeasi cu a altora. Ambele sunt reale, adevarate, doar ca sunt diferite si nu se autoexclud.
Ca tot ii comentezi / judeci tu pe cei care nu au venit, ce fel de prietena le esti daca nu intelegi ca POATE UNII chiar au probleme financiare sau de orice fel ? Stiam ca prietenii inteleg, iarta, ajuta. Tu nu faci nici una din astea.
Da, e nasol sa fi refuzat, sa te simti respins. Asta e viata. Grow up.
Da, nasol ca unii nu au avut bunul simt, maturitatea si respectul sa anunte. Ar trebui sa zici merci ca macar ai stiut si nu ai patit ca o buna prietena care s-a trezit la nunta cu 80 invitati din 120 (cati au CONFIRMAT).
Am doar cateva foarte bune prietene. Restul imi sunt amice. Din pacate in ultimii 2 ani jumate am avut in total 10 zile de concediu si am lucrat inclusiv in week-end-uri. Daca in momentul de fata o amica s-ar supara ca nu vin la nunta ei pt ca in sfarsit reusesc (dpdv material si ca timp de la job) sa-mi iau concediu fix in perioada aia, atunci sa fie sanatoasa.Nu-mi trebuie acel om in viata.
Despre asta era vorba, despre refuzuri mincinoase si nejustificate. Repet, motivul financiar nu a fost un motiv si am explicat asta tuturor, am pretentia ca am prieteni inteligenti, care ma cunosc si stiu ca n-as fi renuntat la prezenta lor pt 50 sau 100 sau 200 de euro. Fiecare face ce vrea, desigur, dar sa nu ai curajul sa-ti asumi decizia, sa dispari ca magarul in ceata… nu, asta nu am de ce sa accept si sa iert.
Nu am pt ce sa zic merci, decit poate mie, ca am avut o nunta minunata! 🙂
si cum vezi tu, mai exact si concret, situatia in care cineva sa mearga la o nunta si sa nu dea nici un dar? Crezi ca exista asemenea om? Si acum nu ma refer in imaginatia ta, ci un om normal in carne si oase care sa mearga la o nunta unde sa danseze si sa manance toata seara, dupa care sa plece linistit acasa. Ah, daca toti ar face asa da. Dar banuiesc ca nu s-a pus problema la nunta la tine sa fie specificat clar pe invitatie ca nu se accepta „dar”.
Deci e logic si clar ca toti cei care au refuzat sa vina nu aveau chef sa iti dea suma x de bani. Nu renta pentru ei treaba asta, nu aveau suma respectiva, etc. Acum ca unii sunt mai relaxati din punctul asta de vedere si pot spune verde in fata, sau unii sunt mai cu probleme de sine si prefera sa ascunda cumva motivul…asta tine de fiecare in parte si nu cred ca e cazul sa ii judece cineva.
Si nu in ultimul rand, poate ca ar trebui sa iti pui si tu o problema legata de modul in care intelegi relatiile cu cei din jur. Daca te-ai aflat vreodata cu cineva intr-o oarece conjunctura ce ti s-a parut tie speciala, s-ar putea ca celuilalt sa nu ii fi parut la fel. Stiu ca ne place sa ne credem speciali, ca toata lumea ne place si suntem prieteni la catarama cu toti, dar e bun si cate un reality check din cand in cand.
Printesa, imi pare rau ca ai prinmit un dus rece dar imi pare bine ca ai invatat o lectie. Cumva succesul relatiei tale este legat de faptul ca ai defilat in rochie alba in fata a 10 sau 100 de oameni? Te iubeste sotul tau proportional cu numarul invitatilor sau cu succesul respectivului eveniment?
Ai nevoie de prieteni si neamuri, nu esti in stare sa gestionezi familia si relatia ta?
Uite eu nu dau doua parale chioare pe nunti, nu ma duc si nici nu vreau sa fac, pentru ca nu imi plac evenimentele in sine. Ma intereseaza mai mult daca viitoarea mea sotie va fi frumoasa in tricou decat in rochie de mireasa, daca ma voi sincroniza cu ea atunci cand ne iubim si cand vom tine familia, decat daca ne sincronizam la „Pinguinul”. Nu ma intereseaza cati vin, cum vin, daca dau bani sa nu, daca rochia e de firma, daca s-au distrat neamurile samd. Ma intereseaza ca relatia sa mearga, sa ne iubim, sa ne intelegem, sa trecem peste bune si rele. Cand stau in bratele ei vreau sa m-i se rupa catargul de neamuri si prieteni.
N-am nevoie de o zi speciala, ci am nevoie ca toate sa fie asa si mi-e frica ca pana sa se intample astfel, se va abate asupra mea supararea unei alte printese urbane, ca nunta ei nu a iesit cum a vrut ea.
P.S. Pentru o viata sanatoasa, evita excesul de prietenie. Prieteni si bauturi proaste gasesti pe toate drumurile, poti sa-i arunci la gunoi si maine gasesti de doua ori mai multi. Asa cum s-a mai zis, fiecare are viata lui, situatia lui, problemele si capriciile care il definesc. Daca te raportezi la ele, o sa ai mereu de pierdut, pentru ca fiecare isi va satisface interesele iar tu vei ramane mereu pe langa si poate iti vei distruge viata si relatia. Fii mai egoista, gandeste-te intai la tine si apoi la altii, stabileste alta ordine a prioritatilor, raporteaza anturajul la viata ta si nu invers.
What the fuck? Nu mai e prieten ca nu ti’a venit la nunta ?
Unii chiar nu suporta nuntile. Si da, de multe ori e vb si de bani.
Si nu, nunta nu e doar despre tine. E despre amandoi in mod egal.
100 de prietenii…niciodata nu am crezut in numere mari cand vine vorba de prietenie , oamenii funt fiinte egoiste .Totusi imi pare rau ca nu au venit toti , insa cateodata avem im preajma noastra oamenii care ori nu au bani , ori nu sunt tipul petrecaret.
Salut,
Imi pare tare rau ca in ziua de astazi se intampla astfel de lucruri , oamenii nu gandesc, dar se pare ca asa e … si eu m-am lovit de aceeasi problema , dar ce am intalnit fata de tine este ceva, cred, un gest ţigănesc de-a dreptul… şi anume omul la care ai fost la nunta in urmă cu 2 luni sa te cheme in spatele clădirii unde lucrezi şi să motiveze că soţia lui are programări că e „Make-up artist” şi nu poate sa vina şi îţi vâră un plic în care cikă e „CADOU DE NUNTA” dar defapt îs banii care i-ai pus în plus tu la nunta lui (deci scăzând meniul şă băutura care se presupune că ai consumat-o) pe lăngă meniu astfel încât sa-i ajuţi pe drumul care au pornit , deci în concluzie tu ai fost alături de mine da pe mine mă doare-n cur de tine… sau variante in care chiar daca ai fost la nunta vine cu o scuza „mi-o murit pisica” … oamenii acestia nu merita nici sa-i mai saluti pe strada! Parere proprie , cat despre oamenii care n-au obligatie , defapt nu isi dau seama ce rau isi fac ei singuri, ca de fapt daca esti la rau cu mine trebe sa fii si la bine si vice-versa , deci isi dau „arama” pe fata…
Casa de piatra sa ai si bucura-te de eveniment ca asta e cel mai important!!!
draga Printesa, ti-am descoperit blogul acum cateva luni. Ma regasesc in multe din postarile tale – inclusiv in aceasta cu nunta.
Noi am avut nunta pe 13 iunie 2009. Am trecut prin aceeasi experienta: refuzuri de la cine nu m-am asteptat (si am invitat doar persoane apropiate si persoane care „mi-erau datoare”). Am fost refuzata de o prietena la a carei nunta am participat (si cotizat) pe motiv ca „stam 3 saptamani in Grecia, ajungem in seara nuntii, dar, desi suntem cu masina, nu putem sa pornim cu cateva ore mai devreme”, sau de un var primar „tocmai mi-am facut ieri rezervare la avion, daca sunai inainte…”, sau „suntem in doliu – 2 familii-, doar peste 3 saptamani se face anul de cand a murit tata” (in conditiile in care parintii mei au fost la nunta acestor 2 verisoare la nici 2 luni de la decesul bunicii mele…), s.a.m.d. Am avut si noi confirmari care nu au mai ajuns, am platit aiurea vreo 6 meniuri. Am varsat si eu o multime de lacrimi, dar, in final, totul s-a terminat cu bine.
Si, draga Printesa, am si eu o fetita de 5 ani jumatate, si un baietel de 10 luni, si mai avem multe puncte comune. Iti descopar postarile treptat, nu reusesc sa stau prea mult la calculator, dar le citesc si am impresia ca scrii despre mine :))
Te imbratisez (virtual :). Melanie
Salut, și eu trec prin același lucru, cine vrea sa vina la nunta mea nu trebuie sa dea nimic e invitat cu mare drag. Repet la comment.
Dragă Ioana,
Subscriu la tot ce ai scris în articol. Vom avea şi noi nunta duminică şi ne-am lovit şi noi de aceleași refuzuri multe şi venite cu întârziere. Ca pe lângă că au refuzat foarte multi în stilul bine descris de tine, a trebuit şi sa stăm să dăm telefoane la toată lumea. Cred ca i-as putea număra pe degete pe cei care au confirmat la timp. Anyway, după ce m-am enervat bine, am trecut peste şi acum sper ca toate vor fi bune şi totul bine 🙂
Cu drag,
O altă Ioana 🙂
Problema Ioanei nu era despre ce credeți voi, era despre faptul că unii zic „invită-mă, sper că nu uiți de mine”, și apoi s-au tras pe cur! Am nunta în septembrie, în 16 și sunt în aceeași situație. Oamenii care s-au auto-invitat nu vin și evită subiectul și cei care nu au zis nimic, vor veni la nuntă! DECI, OAMENII SUNT DE TOATE FELURILE!!!!
[…] printre multitudinea de modele de corturi nunta, vei gasi cu siguranta ceea ce se potriveste evenimentului tau. Alege ceea ce e potrivit pentru tine si invitatii tai si profita de imaginatia ta in organizarea […]