Că nu pot închide într-o cutie etanșă mirosul tăușialmeuîmpreună.
Că nu pot înregistra undeva felul în care ți se luminează ochii a zîmbet cînd mă vezi, deși mă vezi de trei mii de ori pe zi.
Că în curînd n-o să te mai pot ține la piept așa, toată odată, ca pe un balon mare și moale cu ochi verzi.
Că nu știu a scrie mai precis cît de mult, de imposibil de mult te iubesc.
Că uneori tu ești prea fermecată de rațele de cîrpă care se rotesc deasupră-ți ca să mă simți cum îți mestec degetele de la picioare, groase ca niște cîrnăciori care se îțesc dintr-o chiflă burtoasă.
Că nu s-a inventat încă o tehnologie care să mă ajute să-ți pot păstra pumnișorii ăștia mici, mereu strînși la piept, într-o amprentă pe pieptul meu, să rămînă acolo pînă o să mor.
Că în unele zile sînt prea obosită să-ți cînt cîntecele corecte, așa că bălbăjesc ce-mi vine la gură, iar tu rîzi de încurcătura din capul meu.
Că a mai trecut o zi din asta în care mă simt atît de norocoasă, de iubită, de iubindă, și că deși mai sînt o grămadă de zile dintr-astea, mie mi se rupe sufletul în fiecare seară la gîndul că în curînd, peste niște luni, peste 10 ani, peste 50 de ani sau peste toată viața mea, o să vină o clipă, apoi două, apoi mii de clipe, în care n-o să mai fim cum sîntem acum: lipite, îndrăgostite, dependente.
Și-atunci nu știu ce-o să mai fac. O să-l strîng pe Om de mînă și-o să sper că știe de ce. O să citesc textele astea și-o să plîng chiar mai mult, și-o să te iubesc și mai imposibil de mult, și-o să sufăr de dor și de dragoste, și-o să mă rog și mai apăsat la toate universurile, la toți sfinții și dumnezeii, să fii fericită. Măcar la fel de fericită cum ești acum, cînd tot ce-ți trebuie e aici, la cel mult cinci metri de tine.
off atat de frumos si de bine spus , pacat ca nu putem sa fim toata viata langa mama sa ne protejeze si sa ne iubeasca asa…viata e grea dupa o varsta . Bine ca scrii toate astea sa nu le uiti si mai ales sa le vada si ea si astfel sa te poata simti mereu langa ea citind aceste randuri :). Eh…si totusi mai e mult pana atunci …acum poti sa te bucuri de fiecare moment special dintre voi doua .
Si cate ar mai fi de spus, draga Mama … 🙂
Enjoi!
N-ai sa-l uiti niciodata. De miros zic, si de pielea ei, si fragilitatea ei. N-o sa-si schimbe niciodata cautatura, doar ca-i va da alte sensuri, si pe tine te va impresiona la fel de puternic. Si peste zece ani, peste douaj’ de ani, peste treij’ de ani, te vei topi la fel si in ea o sa te vezi tot pe tine si pe omu’ tau la un loc si chiar daca ea o sa fie o femeie in toata firea, asa cum esti tu azi, indragostita, iubita si iubind, tot o sa iti amintesti de mogaldeata roz mirosind a lapte (acru uneori), si de parturi si sughituri si degetele mici. Intotdeauna o sa-i poti citi luminitele din ochi, doar ca n-o sa stii precis pe cine vad ochii ei, si peste niste ani o sa te bucuri cand o sa ai ocazia sa morfolesti o alta generatie de degetele mici si roz, si o sa te bucuri ca ai apucat sa vezi minunea nascuta din minunea ta. N-ai cum sa nu-i ramai lipita, indragostita si dependenta de ea tot restul vietii tale. Vei afla asta. Intreab-o pe bunica-ta…
wow, my god!
Foarte frumos!
Slavă Domnului, „prima iubire” nu se uită niciodată. Enjoy cât poți, că la a doua treaba e deja un pic fumată. 🙂
ai aparatul foto…:))) trebuia sa ii fac reclama… sau camera video…. ca acum toate le fac pe amandoua. deci … nu e chiar totul pierdut. ai si randurile astea…
si asta e doar inceputul. si o mai poti tine inca cativa ani la piept. chiar daca are 6 tot il pot lua pe mihnea in brate.
Si eu care aman sa fac copii …. cred ca nu stiu ce pierd.
Imortalizeaza, inmagazineaza in cutii mari ale mintii si pune de-o parte tot ce poti pt ca merita.
Sunt ingeri veniti sa ne invete cum sa fim iarasi oameni si cum sa iubim neconditionat.
Nu fii trista, raman aceste cuvinte frumoase pastrate intr-un caiet, virtual sau pe noptiera, sa iti aminteasca mereu cum te-ai simtit acum!
Te urmaresc de cateva luni si nu ti-am scris pana acum un comentariu. Am un baietel de 1 luna si trec prin multe emotii frumoase acum…Iti multumesc ca stii sa exprimi asa de frumos ce simt si eu..
Minunat de frumos si adevarat! Ce bine ca exista oameni care stiu sa scrie in cuvinte toate astea! Multumesc!
Minunat! Eu astept sa vina puiul meu cat de curand (4 sapt pana nasc) si numai gandul ca imi pot baga nasul in gatul lui sa il miros, sa il strang la piept si asa cum spui si tu sa ii rod degetelele de la picioare…..plang de emotie si nerabdare 🙂
Iti multumesc ca pui in cuvinte si pt noi cei ce nu ne pricepem cele mai frumoase momente (si nu numai) cu al tau om si gargarita mica.
Ce frumos !!!!!!!
Sentimente emotionante care trezesc emotii si in ceilalti!Desi copiii mei au 27-28 de ani, prin ceea ce scrii imi revin in suflet aceleasi emotii traite, ca si tine,cand erau atat de dependenti de mine.
Pai, nu, nu va mai fi niciodata ATAT de fericita. Din pacate, am senzatia ca fericirea noastra e pusa intr-o cliepsidra d-aia cu nisip: cu cat inaintam in varsta, cu atat curg la vale mai multi ferici…
Te-am descoperit cautand ceva despre enterocolita si acum nu ma mai pot dezlipi de pagina ta.Iar postul asta e pur si simplu minunat. Suntem norocoase sa putem avea asemenea sentimente si asemenea minunatii langa noi.Am visat 5 ani la un copil dar nu mi-am imaginat niciodata ca poate fi atat de bine. Ca nu mai ai nevoie de mancare, de apa, de somn, decat pentru a-ti prelungi momentele de fericire langa ei.Traim prin copii nostri si respiram odata cu ei.Eu ma bucur de fiecare minunat alaturi de minunea mea care maine implineste un anisor si ii multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu si Sf. Nectarie ca mi l-au daruit.Crestere usoara si multe clipe minunate impreuna
ma faci sa plang.in hohote.
…si eu care nu aveam un plans cu muci si toate alea in plan pt. ziua de azi… pana nu ai puiul tau nu stii ce inseamna cu adevarat sa fii mama 🙂
Offf Printesa! M-ai facut sa plang! Vb atat de frumos! Multumesc ca impartasesti cu noi toate gandurile si trairile tale!
Cat de frumos Vorbești si Cata dreptate ai in vorbele tale!! Trăiește clipa …
Aoleo, mi s-au înnodat lacrimile sub barbă..
Cred ca si eu am acelasi model de carusel si am o nelamurire. Alea-s rate sau gaste? #feelingstupid 🙂
Cand mananca lapte si il tin mult in brate, pe antebrat imi ramane imprimata forma urechiusii lui. Cel mai frumos tatuas. As vrea sa-l am toata viata
Exact așa doarme acum mititica mea pe pieptul meu cu pumnii strânși si strangandu-ma in brațe cum simte ca ma mișc puțin. E așa de frumos sentimentul, si îmi pare rău ca eu nu am talentul de a așterne pe hârtie in cuvinte așa frumoase ceea ce simt…..ma simt stângace până si când mai notez diverse in jurnalul ei…..
Pffff…pentru ca pumnisorii mei au abia 6 saptamani..am plans la citirea acesrui text emotionant! Superb Printesa!
Superb!!!
Ma identific in cuvintele tale. Asta simt si eu pentru adoratul meu baiat insa nu știu să o zic asa frumos cum o faci tu. Ma uit la el si ma gândesc că va veni o zi in care nu va ma lasa sa il pup, sa ii miros parul, sa îl strâng în bratele mele. O zi in care va pleca singur din casa iar eu voi privi cu durere in piept usa cum se închide in urma lui. Printesa frumoasa, te superi dacă o să scriu şi eu un post despre asta? Nu de alta, dar asa tare m-ai inspirat ca sunt sigura ca vor curge cuvintele de la sine…
E asa de minunat cand sunt mici de tot, e minunat cand cresc si ne spun toate minunile din lumea, cand se pupa si se iubesc cu fratii lor (la noi se intampla des asta). E minunat sa fim parinti! Minunat de frumos, de complicat, de obositor!