e intuneric bezna. afara se aude cite-o masina trecind.
stau la doi metri de tine, intinsa pe canapea. tu esti in patutul alb, invelita cu patura portocalie. nu te vad, dar te aud, te miros, te simt. acum iti freci calciiele de cearsaf. acum atingi cu mina stinga ciupercuta rosie pe care ti-am cusut-o pe aparatoarea de pat. acum iti freci ochii cu pumnisorii tai grasuni.
iti cint in soapta un cintecel al meu, cu versuri stupide. tu ingini cu mine, uneori taci ca sa auzi daca eu inca mai cint. suspini. clipesti.
mai trec doua minute. nu te mai misti. respiri regulat. cint atit de incet ca nici eu nu ma mai aud.
astea-s singurele mele momente de liniste dintr-o zi. cele 20 de minute in care-ti cint pe intuneric, iar tu te predai incet incet si adormi. intotdeauna pe o parte, cu paturica intre picioare, inghesuita intr-o margine.
e asa liniste in momentele astea ca ne aud sufletele. danseaza impreuna. in intuneric, pe muzica asta soptita.
Acestea, si nu numai, sunt/vor cele mai frumoase amintiri. Chiar daca nu stiu cum e sa ai in pantec un prunc, sa-l nasti si acea conexiune dintre mama si copil, stiu cum e sa ai un copil langa si sa ii canti din suflet, sa-l cresti odata cu tine. La 13 ani imi tineam fratele pe burta mea si el adormea simtind inima si auzindu-mi glasul, de la 16, cand mama nu a mai fost l-am adoptat cu sufletul.
Noapte buna!
De nepretuit! Va invidiez si va ador! :*
Te iubesc printesa! O fericesc pe Sofia ca te-a ales pe tine sa-i fi mamica, iar cand va fi mare sunt absolut convinsa ca toata iubirea asta pe care o daruiesti tu acum, ti-o va intoarce inzecit!
Somn usor si vise somnoroase!
Esi atat de talentata incat ma faci sa-ti simt trairile foarte intens! e emotionant!
beautiful.
This is love.
Imi place sa te citesc foarte mult…:)
hehe cu paturica intre picioare:)) asa dorm eu de cand ma stiu:))
🙂 Bună ziua pe-aici! Cum printre postările cu AMR/donaţii se mai strecoară unele cu altă temă am putea, zic, profita, să-i facem şi noi dacă nu o donaţie (reală), măcar un cadou (virtual) prinţesei. Nu? (‘ce că ba da – dacă nu un regat adevărat, măcar un orăşel virtual). Eu l-am făcut, haideţi să-l vizităm, să ‘crească’.
Poftiţi: http://printesa.myminicity.com/
multumesc! da ce e asta si cum functioneaza? 🙂
E un joculeţ, ca sa aibă mămicile&citioarele pe unde-şi petrece cele 1,121212 secunde libere… algoritmul e simplu: la fiecare accesare mai ‘vine’ câte-un locuitor în orăşel, şi creşte, şi tot creşte/uneori, la câte-o accesare, mai pleacă frun locuitor mai îndrăzneţ, aşea (‘An inhabitant has left oraselul..X.. to look for a job’). Acuma, mdaa, se mai întâmplă să apară probleme gen increase unemployment rate ori mai grave (alea cu crime rate şi cu pollution).
E doar un simplu joculeţ… dar dacă-ţi aduce un strop de bună dispoziţie, why not to have your own town? Poţi chiar să-l pui ca link în sidebar ori să-i faci un buton, să-l vază şi cine-a ‘sărit’ comm. de la postarea asta.
Aha. Sorry da nu e genul meu de activitate. Am cam un milion de alte lucruri mai bune de facut cu cele 5 minute libere…
Cit despre buton, u have to be kiddin.