Cununia religioasa (foto)

E simbata, 25 iulie, curtea bisericii Popa Soare, ora 12.10. 45 de grade. Mireasa zimbeste ca sa creeze impresia ca totul e sub control. De fapt, nimic nu e sub control. Ii tremura genunchii sub rochia cu patru straturi de voal plus dantela. Domnisoara de onoare o tine de vorba in incercarea naiva de a-i distrage atentia de la faptul ca mirele urmeaza sa apara in citeva secunde. Mire care inca n-a vazut-o mireasa.

Apare mirele, frumusel si aranjat. Priveste mireasa emotionat si-o intreaba din ochi daca e pregatita. In biserica e un preot care urmeaza sa recite niste chestii destul de serioase. Tot in biserica vor fi si 50 de grade. Plus circa 50 de rude si prieteni buni cu bratele pline de flori, fruntile pline de broboane de transpiratie si sufletele pline de fericire.
Mireasa pudreaza fin fruntea si nasul mirelui, sa nu luceasca in bataia blitzului. Scopul nerostit al operatiunii este sa mascheze tremurul fin al membrelor la gindul ca mai sint 10 minute si se intimpla chestia cu robul si roaba…In timp ce rudele se strecoara discret in curtea bisericii, mirele si nasul au un moment intim, ca intre barbati.
Aparent stapin pe situatie, nasul (mare) apuca mireasa de-o aripa si-o conduce intelept pe covorul rosu, spre locul faptei. In spatele lor, nasa si mirele pasesc atent sa nu compromita trena. In biserica se pregatesc batistele, evantaiele, suspinele si rugaciunile instant.
Primele 40 de minute din slujba trec intr-o clipa. Mireasa stringe mina mirelui, hotarita s-o rupa, daca asta o ajuta sa nu cada din picioare de cald si de emotie. Nasa mai da din cind in cind din evantai. Nasul admira ceasul de la mina preotului. Parintii si bunicii pling si rid, rid si pling, invitatii se muta de pe un picior pe altul, nerabdatori sa plaseze florile si sa iasa la aer. Domnisoara de onoare si nasa incurajeaza mireasa. E aproape gata. Acum facem hora aia in jurul mesei, pupam cartea din aur si-ai scapat. Dupa asta putem face poze in voie. La aer. Corul cinta, verighetele stralucesc, vinul de impartasanie isi face drum prin decolteul miresei, urmind a se aseza curind pe rochie sub forma unei pete de forma unei omlete roz dintr-un ou.Ploaie standard de confeti (confeti d-alea adevarate, de nici trei zile mai tirziu, in luna de miere, nu reusisem sa scap de petele mov si verzi de pe piele). In sfirsit, mirele si mireasa respira.I love you. I love you too. E cald rau.
Inainte de imprastiere, evident, poza de grup. Cu ochii in soare, cu picaturile de sudoare la vedere, care mai de care mai pe virfuri, sa se vada de coafura celui din fata. Asta e, am uitat ca scarile alea au si ele un rost… Da’ nu-i asa ca sintem misto?
Va multumesc ca sinteti aici, deasupra. 🙂