Tocmai am avut o relevelatie geniala! (am iesit din dus sa scriu repede asta, am si facut o mica balta aici pe parchet, si norisorul asta de spuma de pe ureche face un zumzet destul de enervant)
Deci e asa: acum fix 9 luni, intr-o zi de luni (1 decembrie) implineam 29 de ani. Era ora 9 dimineata si ma gindeam ca sint 9 zile de cind il cunosc. Doar 9 zile si stiam sigur ca e El. Stiam sigur ca felul in care il iubesc deja e un inceput sigur, e drept, pripit, dar sincer, adevarat, complet.
Noua e un patrat perfect. Habar n-am numerologie, dar mi se pare ca suna asa, potrivit, rotund. Ieri stateam pe plaja la bulgari si ne aminteam cum, cu exact 9 luni in urma, intr-o zi de duminica, tot in Bulgaria, ne tineam stingace de mina si faceam primul nostru plan, inca timizi, cu nod in git, dar cumva siguri. Eu spuneam ce misto ar fi ca dupa ce ne intoarcem acasa, in duminica aceea inainte de lunea care era ziua mea, sa cumparam un vin si ceva bun de mincare si sa stam in casa la un film. Si el s-a oprit, s-a uitat la mine cumva amuzat si mi-a zis: „A, ne facem deja planuri impreuna?”
Uite ca a trecut primul patrat perfect rotund de luni si noi ne facem planuri exclusiv impreuna. Numai ca acum planurile includ case pe pamint si copii in numar de radical din 9.
Gata, ca mi se umfla parchetul sub talpi.
Ce voiam sa zic de fapt, din nou, e ca sint norocoasa si ca rozul da pe-afara aici la palatul meu din piata muncii. Ca daca n-ar fi asa, n-as fi reusit sa scriu postul asta in doar doua minute. 🙂
ce-mi plac potrivelile astea. mai ales cand iti apar el singure in minte, fara sa le cauti 🙂 multumim ca ne spui si 9, ca sa zic asa :)) la cat mai mult roz :*
Buna Ioana, Ma bucur foarte tare pentru fericirea ta si sper sa semene cu a mea si sper sa nu se termine niciodata. Iti urmaresc blogul de ceva vreme, dar nu ti-am mai scris pana acum.
Si totusi, fara a fi rautacioasa si mai ales departe de mine gandul de a-ti taia craca de sub picioare (si nici nu se poate doar dintr-atat), dar 9 nu e patrat perfect.
Dar, hei, poate fii, nu? doar totul e posibil
Andreea, welcome, 😀 sigur ca nu e patrat perfect in lumea obiectiva, dar noi nu despre lumea asta vorbim… in lumea unde totul se modeleaza cum vrem noi, 9 e patrat perfect, ca nah, asa am decretat eu sub dus. Mai scrie-mi!
Merat, tot spun, de la o vreme mi-e tot mai greu sa tin pentru mine, nu vezi? 😉
Ba da, e, doar ca nu ma concentrez eu. Si ma gandeam la numar prim. Ufff, ce zapacita sunt…
Vad, imi place si astept mai mult 😀 i'm addicted!
Ah si eu care speram ca am uitat toata matematica… Uite ca inca ma mai urmaresc lucruri! 🙂
E 3 la patrat, so – se cere personajul no3. Presupun ca e din seria "stay tuned".
😀
Ioana, eu am inteles atat: ca patratul e perfect rotund pe baza de 9!
(La mine e cam pe baza de 11, numar prim, insingurat).
Patratele perfecte sunt cercuri de roz care se intind din maini si din picioare intr-o reactie de superbine, de fericire care surprinde prin concretete, pe care o avem dupa una din noptile alea…
So, 9 sa fie numar-de-numar norocos, patrat, perfect rotund neaparat!!!
Aaaa, Andrada, sper ca nu esti una dintre acele persoane care cred ca motivul pentru care m-am maritat asa devreme e ca sint gravida! 🙂 Sa spunem deocamdata ca numarul 3 exista deja, are blana si nume de desert. 😀
B85 Cum zici tu, da, exact asa e, asa sa fie! Cu cercuri, cu roz… Tin pumnii!
Au. Nu! 🙂
Ma gandeam doar ca e din seria "lucruri de facut".
heia…ce fain ai scris si ce frumoasa suna povestea spusa de tine in doar 2 minute!!! hmm… in 9 luni se creeaza o fiinta umana, la voi a fost din doi a iesit una singura!cam asa vad eu povestea cu 9 :d o zi frumoasa!
aaa, am uitat sa ma semnez :d Alina Ene…sorry, inca nu am baut cafea
Hehehe… sunteti de numai noua luni impreuna??? Wow!!! Parca sunteti de o mie asa bine aratai impreuna, comunicarea aia non verbala e minunata…
Bravo ma! Deci se poate
BE happy. Pune muzica si dantuie!