De cind ma stiu am undeva sub 50 de kile. Poate 51 vara, cind ma dedau la cantitati deloc moderate de cirese si inghetata de ciocolata. Tot de cind ma stiu, maninc ce-mi vine, la orice ora din zi si din noapte. Toata studentia am molfait saorme la miez de noapte, cu grasimea si sosurile siroind in barba. Seara rareori mincam altceva decit cartofi prajiti cu oua ochiuri, scaldate in smintina si telemea de oaie. Cind aveam bani, rupeam in doua cofetariile. Cind n-aveam bani, faceam clatite groase, cu lapte si oua de la bunica, pe care le inecam in dulceata de visine. Totul cu tone de piine si litri de cola sau bere. Si-am ramas intoteauna slaba. Nici cind m-am lasat de fumat n-am luat cine stie proportii. M-am ingrasat vreun kil, recunosc, dar l-am dat rapid jos cu o pneumonie serioasa.
Bun, deci avem 28 de ani de dezmat. Dulciuri, carbohidrati, grasimi, totul de-a valma, dupa pofta inimii. Miscare mai deloc, poate doar ceva dat din miini pe la concerte. In rest, fundul in masina, cheia in contact, indiferent de distanta de parcurs. De sport n-aveam timp, ca eram prea ocupata sa maninc. 😀
Pina vara trecuta. Cind mergeam linistita pe Magheru, dupa munca. Prin drept pe la Scala, trec in viteza pe linga mine un fost coleg cu prietenul lui cel mai bun, care ma cunostea si el binisor. Eu le zimbesc, ei trec fulger pe linga mine. Ma uit dupa ei perplexa, pina il aud pe fostul coleg spunindu-i amicului:
„Pfoa, ai vazut-o pe asta care mi-a zimbit? Daca n-ar fi fost asa grasa, as fi putut sa jur ca e Ioana”.
Am incremenit. Care… asta? Eu sint Ioana, deci sanse mari sa seman cu mine. Si ii zimbisem. Dap, despre mine vorbea. Si folosise cu cuvintul ciudat „grasa”. Iar eu sint, de cind mai stiu, mai degraba slaba…
M-am intors alergind spre ei, l-am batut pe om pe umar. S-a intors, intii confuz, apoi lamurit. Si-a deschis larg bratele si mi-a zimbit caaaald de tot: „Aaaa, Ioana, deci chiar erai tu… Felicitari, vad ca esti gravida!” Noroc ca ma luase in brate intre timp, altfel imi intindeam toate kilogramele in plus direct pe caldarim.
Am balmajit ceva, nici eu nu mai stiu ce, mi-am desprins sunculitele din bratele lui si le-am urcat rapid in masina. M-am dus direct acasa la o prietena despre care stiam ca are un cintar ultraperformant (eu n-aveam astfel de aparatura, ca deh, ce sa fac eu cu dinsa…) Pe scarile blocului calculam cu voce tare. Bun, am pus ceva vara asta, ca am mincat cam multe grisine si nuci si ciocolata cu miere. Un kil, maaaxim doua. Ma urc pe cintar. Ma uit. Ma dau jos. Ma urc iara, de data asta cu dreptul inainte. Nu se poate. Ma dau jos. Ma asez pe marginea cazii. Deci stai asa. Daca eu am de obicei 49 de kile, si acum ultraperformantul asta imi arata 58, asta inseamna ce? Ca sint gravida. Clar. Cu un ditamai copilul de 9 kile. Altfel n-are cum. Mi-am dat jos tot, cercei, ceas, fusta de in. 57,8. Negru pe alb.
Dap, m-am ingrasat 9 kile in doua luni, nefacind nimic deosebit fata de rutina mea culinara obisnuita. Dimineata ceva uscaturi, gen croisant cu unt, grisine, saratele, saleuri, la prinz o mincare gatita de la catering, musai cu desert, seara ceva bun prin oras. Dintr-odata, corpul meu dintoteauna firav devenise pufos. Bratele mele erau asa ca niste franzelutze. Aveam sini de gravida in 4 luni. O umbra fina de gusa. Obraji rotunjori si rosiori. Fund bombat si solduri tot mai generoase. Bai, si jur ca nu mi-am dat seama. Vara porti chestii largi, ca ti-e cald si n-ai chef sa ti se lipeasca lucruri de piele. Pina nu-ti zice cineva in fata ca esti gravida, sa mor de-ti dai seama.
Am plins in seara aia. Am plins cum imi imaginez ca plinge o gravida in care danseaza hormonii si cvasi-depresiile pre-natale. A doua zi m-am dus direct la nutritionist. In 45 de zile m-am intors la cele 49 de kile ale mele, cele pe care le cunosc si le iubesc. Numai ca de atunci, paradisul meu gastronomic se supune citorva reguli. In continuare maninc numai ce-mi place. Si dulciuri, si patiserii. Dar am grija la felul in care le combin. Si la cantitate. N-am mai mincat o portie de om normal la restaurant de mai bine de un an. Deja stomacul meu s-a adaptat in consecinta si chiar sa vreau, nu mai pot inghesui in el mai mult de-un papanas cu smintina sau de-o juma de castron de ciorba.
Nu-i rau deloc. Ce e rau e ca-mi dau seama ca ce-a fost nu mai este. E clar ca organismul meu nu se mai misca pe interior ca inainte. Ok, firele de par alb din virful capului le pot ignora. La fel si ridurile fiiine de tot de pe git. Dar 9 kile… greu. Grele.
Voi va abtineti de la chestii ca sa tineti pasul cu metabolismul? Merita? Eu de exemplu nu pot renunta nici in ruptul capului la nuca… Si la telemea. Si la crochetele cu parmezan de la cofetaria asta de la Muncii. Si nici la pufuleti. Ori la clatite. Si la biscuitii cu unt. Ca sa nu mai zic de cremele de ciocolata. Si de cozonacul de casa. Sau de alcazare. Desi nici gogosile vanilate nu-s de lepadat…
Bunaa!!
de cand am vazut titlul..woow a avut Ioana bebe.. de unde.. :))
acum vreo luna, cam asa ceva, am dat peste blogul tau si ti'am citit toata arhiva intr'o noapte.
Si stai linistita. Nici eu nu pot sa ma abtin de la micile bunatati gen gogosele, papanasi si clatite facute ca la bunica acasa.
Sunt Iulia. 14 ani. Prahova 🙂
Incantata! :*
P.S: ai foarte mult talent la scris. Cel putin pe mine m'ai cucerit!
lucrul de care mi-e cel mai dor e shaorma,urmata de paine,savarine si biscuiti cu vanilie.dar merita,dupa cum spune oprah:nici o prajitura nu se compara cu satisfactia pe care o ai uitandu-te in oglinda cand esti slaba.
Buna dimineata, Iulia, bine-ai venit! Ce bine ca esti din Prahova, poate imi zici unde se maninca bine in Sinaia. 🙂
Camy, as putea s-o contrazic pe Oprah… Pe alta parte insa, n-as mai vrea sa ma mai simt vreodata cum m-am simtit in seara aia. Dar si sa renunt pentru totdeauna la unele lucruri care-mi plac… Uf, greu! Ce bine era daca eram barbat! 😀
Cam toata viata mea am avut o imagine gresita despre greutate, fiindca eu, maica-mea si sora-mea, desi suntem slabe, niciodata nu am avut mai putin de 60 de kg la 1.65. Avem o densitate osoasa mult peste medie, motiv de hipocalcemii si alte minuni. Nu e nimic patologic, doar ca asa suntem noi:) Cand am ajuns la facultate,desi eram cea mai slaba din serie, aveam cea mai mare greutate.
In rest fac mult sport, pentru ca dupa 25 de ani cam totul se depune:) si asta imi permite sa mananc tot ce vreau.
Ce zici tu, ca regreti ca nu esti barbat? Si eu maninc ce vreau de cind ma stiu. Am 36 de ani si 92 de kg, cu tot surplusul adunat pe burta. Eu sunt gravid in 8 luni, daca e s-o iei asa. Cu gemeni. De la o vreme, mi se pare chiar ca au inceput sa imi creasca si sanii. La ce nu pot eu sa renunt sunt asa: pizza, pastele, patiseria, jumarile cu ochiuri si berea. Adica tot ce e mai rau, cred. Ce ma sfatuiesti?
Si mie mi s-a intamplat tot anul trecut. Nu aratam gravida ca nu pun mai deloc pe burta ci pe solduri si pe picioare, dar situatia devenise destul de serioasa incat sa ma duc la nutritionist. A durat mai mult de 45 de zile pentru ca asa era dieta (nu de alta dar mi-era clar ca nu pot sa mananc la ore fixe sau sa cantaresc, deci trebuia altceva), mai exact 12 saptamani, dar am slabit putin peste 12 kile si am redevenit slaba. Pana atunci si eu eram foarte convinsa ca, fiind mai mereu slaba in anii trecuti, daca vreau sa slabesc pot si singura. Dar nu numai ca nu mi-a iesit, ci dimpotriva. Mi-a explicat nutritionista ca asta e varsta la care se schimba metabolismul, bla bla, e normal. Dar eu nu vreau 🙂 Daca ani de zile am avut 50 de kile desi am peste 1m70, atunci nu puteam sa ma suport la 67 🙂
@Anonim, e bine ca ai timp sa faci atit de mult sport, si eu incerc, dar sint zile in care pur si simplu nu mai e loc si pentru asta…
Victor, sint sigura ca ce-ti creste tie acolo nu-s sini… 😀 Te sfatuiesc sa maninci mai putin din toate, daca zici ca nu te poti abtine. Si sa dai din corp la sala, sau la inot, ori cu rolele…
Andreea, ce bine ca nu-s singura! E clar ca e ceva hormonal. Bine ca ai avut vointa si ti-ai revenit rapid, cred ca e suficient sa treci prin asa ceva o data si din momentul ala, stii ce ai de facut!
Asa-i, Ioana, dupa experienta dietei am reusit sa trec de sarbatorile de iarna fara vreun gram in plus si fara sa ma infometez. Cu ocazia asta mi-am dat seama ca nu e foarte greu, trebuie doar sa nu amesteci cateva lucruri (de ex. proteine cu dulciuri, ceea ce poate fi dificil in fata fripturii de porc si a cozonacilor… )
Dap, si eu respect Montignac. Ma rog, nu imi iese chiar tot timpul, dar macar citeva zile pe saptamina tot le tin conforme. 🙂 Si vorba ta, am reusit sa trec peste sarbatori, vacante si nunti fara sa pun mai nimic pe unde nu trebuie…
Ioana, deci vreau sa iti multumesc din tot sufletul. Ai sa ma intrebi pentru ce.
Iti multumesc pentru momentul in care alegi sa publici un post nou. Pentru ca eu cand ma asez cu cafeluta la calculator am mereu nadejdea ca Ioana a scris ceva nou. Si imi face atata placere sa citesc ce scrii.
Greutatea asta mare bataie de cap ne da! Si eu ajunsesem sa pun 10 kg pe mine si la 170 cm veam 74 kg. Ma simteam cat ursul! Am inceput sa fac foarte multa miscare, nimic dupa ora 18.00 decat ceaiuri, nimic prajeli, nu paine, micul dejun obligatoriu….si am slabit si acum privesc mandra in oglinda. Cel mai dor imi este de cartofi prajitii cu oua ochiuri si cabanosi si smantana…..dar baba rabda la frumusete:)
P.S. Nashica, in Sinaia papi foarte bine la cabana "La teleferic", dar si la "Snow". La teleferic au o ciorba in paine….mmmm
Hei, Sim, welcome, multumesc, ma bucur ca ne petrecem diminetile impreuna! 🙂
Simona draga, gata, cind mergem? 😀
Am avut si eu batai mari de cap, depresii peste depresii ce-am fost si ce-am ajuns, ca organismul nu se mai adapteaza la stilul meu de viata si tre' sa ma adaptez eu la al lui, acuma am facut pace, o data ca mine, o data ca el.
🙂 Corect, Princess, foarte bine ai descris ceea ce probabil e un stil de viata sanatos, cu ceva excese drept exceptie. Acum ma scuzati, ma duc pina la cofetarie. 😀
Ma tenteaza si pe mine ideea unui nutritionist, dar stilul meu de viata nu-mi permite, inca 🙂
Sunt o fire pofticioasa si capricioasa, deci nu pot renunta. Doamne fereste de vreun regim!
Esti super tare, cum iti scriu mereu ca esti. Cand ma fac mare vreau sa fiu ca tine!( mental ca fizic ma simt muuuult mai batrana din pacate, dar asta in alt episod 🙂
Dap, intru totul de acord. E foarte trist cand constati ca lucrurile nu mai sunt cum erau odata. Si ca nu prea au sanse sa revina la ce-au fost 😀 asta ca sa ne ducem baldabac in butoiul cu melancolie. :))
Eu schimb prefixul la anul si-n cei 29,5 ani de pana acum, n-a fost nevoie niciodata sa fiu atenta ce mananc. Exact cum ai zis tu: mancam ce si cat si cand voiam si se uitau la mine prietenele cu repros. Si-mi spuneau ''o sa-ti vina si tie randul''.
Eh, de vreo 7-8 luni… mi-a venit randul ala 😀 daca nu-s atenta, pun 1-2 kile pe mine in no time. Seara mananc numai fructe sau un iaurt daca e musai… unde-s vremurile cand infulecam vesela si nepasatoare o pizza sau o portie de pui shanghai cu cartofi prajiti si maioneza de usturoi la 11 noaptea, fara stres?
Asta e, fuse si se duse 😀 Trebuie sa avem grija de noi cat putem de bine. Si sa ne para bine, pentru ca am fost norocoase: ne-am putut bucura de toate bunatatile, fara stres, ani de zile. Altii s-au chinuit mereu cu diete…
O metoda de a tine greutatea proprie sub control, care functioneaza pentru mine si pe care nu o recomand nimanui, este sa fii suficient de lenes ca sa-ti vina greu sa te scoli de pe scaun si sa pleci – in cautarea mancarii – catre locuri exotice si indepartate cum ar fi frigiderul din bucatarie sau, in cazuri extreme, chioscul de la poalele blocului.
Ca sa raspund la intrebari: nu ma abtin de la nimic si nu, nu merita.
Montignac e sănătos, adică trebe să tai de undeva din lista ta de plăceri…. si eu si consortul ne chinuim cu el!!!
Dar, fără mișcare (eu fiind pentru mersul pe jos, că mersul la sala e prea complicat), la un moment dat doar dietele nu mai sunt de nici un folos!!!!!!
Tata manâncă mult, ok, nu le are cu dulciurile, dar are aproape 70 de ani, merge cel putin 3 km zilnic si are aceeasi greutate de zeci de ani. Și mobilitate de invidiat. Fără alte sporturi dau diete.
Mișcare, Ionouka, și să vezi ce activezi și hormonii ăia care s-au lenevit …
Evergreen, nici n-ai nevoie inca. enjoy it while you can!
@Anonim, multam, acum sint tare si slaba! Pacat ca nu m-ai vazut cind eram tare si dolofana… 😀
Ingrid, dap, eu chiar sint foarte recunoscatoare pentru toti anii astia de libertate nemasurata… Desi nici acum nu-i chiar asa de rau. Felicitari ca te mentii!
Dan, s-a notat. Cum ziceam, mi-ar fi placut sa fiu barbat. Si lenes.
Mekone, foarte adevarat ce spui, de anul trecut din vara am devenit foarte sportiva. Urc pe munte, ies cu rolele, dansez, iar cind e urit afara, fac bicicleta d-aia de interior, o incing de-i merg fulgii! 🙂
Cei mai buni papanasi din viata mea i-am descoperit dupa 3 ore de mers pe jos din Sinaia pana sus la cota 1400. Nu stiu cum ii zice la local, de fapt e o dugheana mica cu niste mese de plastic pe afara. Cu dulceata de afine si o smantana cum n-am mai vazut ! Salivez numai gandidu-ma la ei si la faptul ca in cateva zile voi ajunge acolo sa ii devorez, sa ii pozez 😀 Iar la mancare sincer nu stiu altceva infara de renumita Taverna Sarbului. Poate mai descopar ceva bun acum cand merg si iti zic.
O zi frumoasa!
Summer, bine-ai venit, o da, o portie de papanasi buni e intotdeauna binevenita. S-ar putea sa ajungem si noi in zona cit de curind. Promit sa caut dugheana cu papanasi de pomina. Eu dupa Taverna Sirbului nu prea ma omor, ca nu-mi place carnea in mod deosebit, dar au ei acolo niste clatite intr-un sos de sampanie… o minune! Astept si alte ponturi, in functie de ce mai descoperi…
Dragilor, fete si baieti, lume, pai sa va spun istoricul kilogramelor mele si o sa vedeti ca voi sunteti piece of cake :))
Pana in anul III de facultate nu tinusem regim in viata mea, numai ca dupa o despartire care mi-a tavalit moralul, am pus 10 kg in cateva luni (de la 51 ajunsesem la 61). Soc! Si da, tu nu te vezi, nu stiu cum naiba! Trebuie sa-ti spuna cineva de la obraz si prima reactie e sa-l injuri si sa te uiti urat la el. Buuun! Am luat imediat masuri si la propriu si la figurat si am slabit 11 kg in decurs de un an. Si m-am mentinut asa vreo cinci ani….pana m-am mutat cu iubitul, actual sot. Si ce faceam noi in serile de iarna, cu ochii in tv? V-ati prins! Balotam sandwich-uri cu muuult cascaval topit, facute la microunde sau la sandwichmaker. Si pe la 12 noaptea mai coboram la chioscul de la parterul blocului si luam cate o ciocolata si o inghetata si chipsuri si popkorn si…biscuiti cu crema. Cand nu aveam nimic gatit (de obicei nu prea aveam) dadeam o fuga la McDonald's sau KFC. M-am trezit si din cosmarul asta in urma repetatelor mistouri de la serviciu si cand am constatat ca nu ma mai incap hainele. Inca nu posedam cantar. Revenisem la 61-62 kg. Ei, de atunci ma tot duc la nutritionist, ma tot infometez, mananc batoane de slabit, am fost chiar si la aerobic (urasc sa fac sport)dar nu mai am vointa din anul III……Asaaa….Vine anul de gratie 2008, 24 ianuarie, fac testul de sarcina care iese pozitiv, bucurie mare, pofte mari si multe, nu mai tin cont, bag si bag si bag…ca deh, cere bebe! Si ajung la finalul celor 9 luni, cu nici mai mult nici mai putin de 93 kg! Bine, bebe a avut aproape 5 kg dar….restul de 88?!? Dupa nastere am dat jos fara sa ma chinui 17 kg dar tot am ramas cu muuulte….mai am de dat 15 ca sa ajung de unde am pornit, adica 60. Ufff, ce de cifre, ce de sunculite. Acum, stand acasa cu bebe, mananc cand apuc si ce apuc, nu ma incape decat un trening….poate ma apuca ambitia cand voi relua serviciul. Nu de alta, da' mi-ar parea rau sa dau de pomana doua dulapuri cu hainutele preferate. Ah, iar sotul (care mananca si nu se ingrasa), nu ma scuteste deloc cu comentariile si aluziile si mistourile….Bai, ar cam fi cazul sa ma simt.
Ohohoo, Adela, un adevarat carusel la tine acolo. Dar nu-i nimic, bebelusul tau merita! O sa dai jos sigur dupa ce mai creste piticul si o sa ai ceva timp si pentru tine. Uite, in zilele urmatoare o sa scriu despre ce-am facut eu sa slabesc, sigur te vor ajuta unele chestii.
Sunt tentata sa te critic pentru ca suprapui doua instincte si rezultatele lor. Sa fim gravide e altceva decat sa fim grase. Confuziile nu-si au rostul. Cele doua instincte se intalnesc in punctul abtinerii de la ele. Imi asum sau nu graviditatea, adica pruncul care urmeaza? Risc sau nu sa ma ingras? adica sa-mi dezechilibrez organismul, pentru ca nu e vorba doar de aspectul trupului. Rotunzimea nu e in cele doua cazuri perfectiune, ci abatere de la forma normala.
Poftele vin periodic si se intensifica. Trebuie sa ma abtin. Am stabilit ce am de facut si fac. Daca nu vreau sa raman gravida, procedez in consecinta, pentru ca nu renunt la placere, ci o obtin astfel incat sa nu raman gravida. De infometat nu ma infometez! Dar nu beau alcool, gust doar dulciurile, cat sa ma bucur de ele nu sa ma si satur de/cu ele, ma feresc de sare prea multa si de acumularile de fainoase. Ma bucur de legume si de fructe si ma minunez permanent cat de gustoase sunt. Mananc aproape mereu cat mai putin de fiecare data ca sa nu-mi fie foame, sa nu las instinctul sa ma chinuie. Nu uit de instincte, sunt permanent atenta la ele, ma pregatesc permanent sa mi le satisfac. Daca le uit, creste pofta peste masura. Atunci ma reped fara control sa-mi potolesc pofta si esuez! CE PREDICA AM FOST IN STARE SA COMIT!!! Stim cum ne vom potoli instinctele azi, peste un ceas, peste trei, peste opt? Trebuie sa pregatim totul in detaliu. Placerea va fi mare, fara consecintele de temut.
Mauricia, ma inclin! Problema e numai ca deh, sintem si noi oameni, deci supusi greselii… si socoteala din excelul cu planul nu se potriveste intotdeauna cu pofta de la fata locului… Ca de-asta ne si trezim cu 15 kile in plus…
Cit despre instinctul de mama, el e la locul lui, asocierea lui cu niste kile in plus era o gluma fara pic de miez de realitate, promit!
Seara excelenta la toata lumea!
Pentru o bucata de vreme si eu am crezut ca ai fost insarcinata, mai ales ca imi picase netul si am citit in graba .. 😀
Eu cel mai mult am avut 45 de kg(in doua luni 5-6 kg), faceam miscare dar si m-a indopam cu toate bunatatile, avea oare si aerul ceva(milano), din care am dat imediat jos cand am venit in tara, cu ajutorul si unei raceli crunte.. Acum fac cruce si multumesc cerului si daca ajung la 40/41 de kg .. de altfel am 39 chiar si mai putin cand sunt bolnava sau cu sistemul nervos la pamant..
Sanatate sa fie!
Vaidemine, cum 39 de kile? Ma gindesc ca n-ai mai mult de 1.50 m, nu? 🙂
ba am chiar 1.63 😀
Ha! Deci esti mai inalta ca mine. Si ai cu 10 kile mai putin. You must be reaaally thin.
Yep, this is me:
http://picasaweb.google.com/mihaela.mihordea/InGradinaPublica#5243932531228905826
Nice talking to you dear 🙂
Aaa! Ce frumoasa esti! Si ce rochie frumoasa ai avut, si ce mire elegant! Casa de piatra!
mhhh…. iti recomand cu toata caldura sa citesti cartea lui michael montigniac. Dieta lui deja celebra este simpla si rezonabila: nu ai voie samananci mai deloc cartofi sub nicio forma, au indicele glicemic ridicat, nu ai voie cartof fiert, faina alba, mai ales asta din comert ultra rafinata, iar de zahar trebuie sa uiti. ai voie spghetii fierte timp de 6 minte cu sos de rosii facut de tine din rosii proaspete, orice fel de paste integrale, salate felurite si cat mai colorate, friptura de care vrei u, eu mananc foarte mult pui si peste. ai voie ce branza vrei, cereale integrale si cauta faina integrala daca vrei sa ti faci clatite parjituri. nu doar ca am slabit vreo 7 kg, in 2 luni, dar ma simt si mult mai bine. chiar este eficienta cura asta, este rezonabila, poti manca multe chestii. te invata cum sa mananci sanatos si sa ai si o silueta ok. eu de la 53 kg am ajuns la 46 si am 1,58 m, dar nu vreau sa ma opresc aici.
http://ginabubulinavintage.blogspot.com/
http://iordachelaura.blogspot.com/
Multumesc, laura, stiu de momti, m-a ajutat sa slabesc si inca mai tin, dar nu chiar non-stop… in weekend maninc la liber, moderat, desigur. monti e foarte eficient, intr-adevar!
am ras cu lacrimi:)))
delicios penelul
ha, Oana, am si uitat de textul asta… ca sa vezi, acum sint gravida si nu prea-mi mai vine sa rid, nici de dimensiunea sinilor, nici de dansul hormonilor… n-am pus inca 9 kile, dar probabil urmeaza… 😀
Intr-o zi ma duc sa-mi iau pantaloni noi. Cer cel mai mic numar disponibil – 25 – nu-mi vine. Trec la 26, nu vine nici asta. Ajung la 27, merge. Ma gandesc fericita, uite ca au scos astia si numere mai mici, deci exista si persoane mai slabe ca mine. Dupa 2 saptamani descope pe cantar ca numerele de pantaloni erau aceleasi, greutatea mea crescuse cu 5 kg.
Eu am avut o cadere nervoasa anul acesta de Paste.
Masa in „familie”, toate neamurile prietenului meu, de la mic la mare. Bineinteles, ca niste ladies ce suntem, trebuie sa aratam impecabil. Si atunci te pui pe probat haine. O pereche de blugi. Nope, nu imi vine. A doua pereche de blugi. Nu, nici astia. Ok…deja incep sa ma crizez putin. A treia pereche de blugi. Nici macar pana la genunchi. M-am demoralizat de tot. A patra pereche de blugi. Lacrimi. Multe lacrimi. Si mult dezgust pentru propria persoana.
Concluzia: nu m-am dus niciunde. Am stat si am plans cam vreo 3 ore, singura, in mijlocul patului. Eu, dintr-o silfida pe care o sfatuiau oamenii sa mai manance ca are toate sansele ca la prima pala de vant sa zboare spre cer, ajunsesem „a big mamma”. Si partea proasta e ca, desi stiam ca luasem ceva kilograme in plus, nu prea am avut ambitia sa le si dau jos. Pana la momentul critic „X”, cand ajungi sa nu te mai suporti tu pe tine insuti.
Asa ca m-am documentat despre dieta Dukan, si dupa 3 luni si 20 kg pierdute, eram aceeasi silfida speriata de palele de vant. E al naibii de bine.
Si da, Oprah are dreptate…nimic nu se compara cu placerea de a fi slaba.
Fataaah, eu in ultima vreme am inceput sa ma pufosesc nitel. Si-am intrat sa ma veselesc un pic la postul asta, sa vad cum a fost si ce-ai facut. Si deci, asa, 28 de ani, care se apropie cu pasi repezi. This age is cursed I say. Cred ca in seara asta ar trebui sa renunt la barabule prajite cu ochiuri, nu? Poate si la turte cu varza molfaite la miezul noptii, ca ieri gateam pe la 2 dimineata … off, ce dor o sa-mi fie de perioada ante 28 …