Valentina Eftimiu, bona nepotrivită

Doamna Valentina Eftimiu e cu noi din octombrie, am angajat-o part-time cînd Sofia avea 6 luni în ideea ca aveam nevoie de ajutor în casă și că numai bine pînă îmi găsesc eu serviciu, are și ea timp să învețe tipicurile noastre, apucă și Sof să se obișnuiască bine cu ea, avîndu-mă în același timp aproape.

Am găsit-o prin Agenția Mom Shift a Simonei Giosanu, după ce am intervievat alte zece femei care mi-au fost recomandate de prieteni, amici, cunoscuți și vecini. Nu se legase nimic pentru că nici nu m-a impresionat cine știe ce vreuna, dar mai ales pentru că majoritatea voiau program full time, iar eu nu le puteam oferi asta. Și așa am ajuns la agenție, unde am povestit frumos că vreau o femeie cu vîrsta peste 45 de ani, nefumătoare, cu experiență cu copii mici, calmă, caldă, sănătoasă, curată, care să accepte part-time. Am plătit taxa de interviu (90 de lei) și am primit mai multe CV-uri din care am ales cinci doamne, cu care m-am și văzut. Patru nu doreau part-time, lucru pe care l-am aflat la interviu. Cînd am cerut și alte CV-uri, mi s-a spus că taxa de interviu plătită nu acoperă decît cinci interviuri. M-am supărat, pentru că patru din cinci femei nu îndeplineau de fapt una dintre condițiile obligatorii ale postului. Și fix atunci a apărut doamna Valentina Eftimiu. Recomandată călduros de agenție, că e o femeie nemaipomenită, abia am recrutat-o, a ieșit super la evaluarea psihologică, sigur o să-ți placă de ea. Super, s-o vedem. Și am sunat-o. Și nu mi-a plăcut, pentru că se comporta ușor schizofrenic. Conversația noastră telefonică a mers cam așa:
– A, deci fetița (adică Sof) are reflux, aha, știu, că și băiatul meu a avut, și la reflux tre să mănînce des, nu?
– Păi nu, zic, din contră, trebuie să mănînce mai rar, altfel sucurile gastrice se eliberează în neștire și îi fac și mai rău.
– Da, păi sigur, asta am zis și eu, că trebuie să mănînce rar. Și diversificarea se începe cu suc de fructe, nu? Așa e la reflux, că și băiatul meu a avut.
– De fapt, nu, e mai bine cu solide, ca să nu mai verse așa ușor.
– Da, cu solide, sigur că da, că doar n-o să-i dai tot lichide.

Și tot așa. Am sunat-o pe Simona și i-am zis că mi se pare ciudată doamna, i-am povestit, a zis că nu, ei i s-a părut în regulă, și psiholoaga agenției a zis că e ok, să mă mai gîndesc. M-am sfătuit cu mama, cu soacra, cu prietenele mele, unele au zis ca mai bine nu, să am încredere în instinct, altele au zis că pînă la urmă voi fi și eu acasă cu ele și o să observ rapid dacă ceva e în neregulă. Am mai văzut încă două doamne recomandate de prieteni, nimic bun. Am zis bine, ok, dintre toate relele, îl aleg pe cel recomandat de agenția de recrutare, or ști ei mai bine ce fac.

Și a început să vină doamna Valentina Eftimiu pe la noi. În prima zi la noi acasă, s-a gîndit ea să stea cu ușa de la apartament deschisă, că era cald. Eu am plecat cu Sofia la pediatru și cînd m-am întors, ușa larg deschisă și doamna la televizor. Pisica lipsea. Am căutat-o toată ziua disperată, am fost convinsă c-a fugit. Am găsit-o seara în dulap,Slavă Domnului. Cert e că faza cu ușa lăsată larg deschis nu mi-a plăcut deloc. În fine, asta fost minoră, doar începutul.

Am semnat, am plătit agenția, am mers mai departe. Urma să lucreze de la 9.30 la 17.30 lunea miercurea și vinerea, îngrijire copil, menaj ușor și gătit, 720 de lei pe lună.

Primele contacte cu Sofia au fost reduse. O schimba în prezența mea, o plimba afară în căruț în timp ce eu alergam să rezolv diverse (mers la dentist, cumpărături, doctor). Foarte mieroasă cu fetița cînd eram și eu de față. Apoi am lăsat-o să-i dea de mîncare. Ocazional o lăsam s-o culce. Fetița era ok cu ea, cum e ok cu toată lumea, e un copil foarte sociabil.

Doamna Valentina însă se purta ciudat. Vorbea foarte mult. Încontinuu. Cu mine sau la telefon. Îi sunau telefoanele non stop. Repeta lucruri. Mă întreba o dată la două zile dacă îi dau fetiței sare. Îi spuneam că nu, abia după ce împlinește un an. Peste două zile mă întreba iar: sare i-ai pus? Dubios mi se părea și vorbea pe toată lumea de rău. Vecina e nebună, vecinu e bețiv, pe fiică-sa n-o prea iubește, adică ba da, dar pe băiat îl iubește mai mult, ăla e prost, alălalt e tîmpit, numa ea era bună pe lume.

În decembrie am prins-o fumînd pe casa scării. Am plecat la masă, i-am spus că revin în două ore, am revenit în cinci minute pentru că prietena mea avea nevoie la baie. Fum mult pe casa scării, ea roșie la față, cu bricheta în mînă. O întreb ce făcea, îmi spune că ieșise pe hol să vadă cine vorbește la parter. Yeah right. Cînd am revenit din oraș am rugat-o să nu mă mintă, că am angajat-o ca nefumătoare. Mi-a spus că tocmai se lasă și că fumează foarte rar, și că dacă îi dau voie uneori, ar mai fuma. I-am spus ok, puteți fuma ocazional, dar numai cînd nu aveți treabă cu fetița. Urăsc să fiu mințită, mai ales de femeia care trebuie să aibă grijă de copilul meu.

Din cînd în cînd dormea. Aici, pe canapeaua mea. Fetița era la somn, televizorul nu-l pornesc niciodată ziua, așa că femeia se întindea frumos pe canapea și sforăia fără grijă o oră. Nu știu despre voi, dar eu n-am dormit niciodată la serviciu, chiar cînd n-aveam nimic de făcut. Se întîmpla să se trezeasca Sofia și să plîngă în dormitor, iar ea să n-o audă, pentru că deh, sforăia de zor… Am fost de față la cel puțin două astfel de situații. E posibil să se mai fi întîmplat, nu știu.

Apoi a venit luna ianuarie, cînd trebuia să lipsesc mai mult de acasă (discuții despre job, întîlniri, acte). Am pus camere video. Și ce-am observat mi-a înghețat sîngele în vine. Ba uneori plecam doar pînă la parter, ca s-o las singură cu fetița și să pot reveni rapid în caz că se întîmplă ceva.

Cum ieșeam pe usă, femeia îi băga Sofiei o suzetă în bot, o punea în țarc la desene și se muta pe terasă la o țigară și-o bîrfă la telefon. Două țigări. Trei. Uneori și patru. Fetița deseori plîngea. Toată atitudinea mieroasă dispărea ca prin farmec odată cu mine. Nu-i mai vorbea, nu îi cînta, nu se juca cu ea. Deloc. Cînd o schimba îi tuflea peste ochi cîte-o hăinuță ca s-o țină ocupată și să nu protesteze la manipulat. Cînd îi dădea să mănînce îi trăgea capul cu mîna ca să-i poată băga lingurița în gură.

Unghii foarte lungi, gheare. I-am sugerat că ar fi mai bine să le taie, a zis că nu poate, că o doare rău cînd le taie.

În plus, are o tuse productivă permanentă. Am întrebat-o la început, mi-a zis că e de la o răceală mai veche și că o să treacă. Cinci luni mai tîrziu n-a trecut, e clar că e de la fumat.

Dar cel mai mult mă deranja asta: că nu se ocupa de fetița mea. Deloc. Televizor și suzetă ca să poată ea fuma în liniște sau să se poată uita la Kanal D.

I-am spus încă de la început că Sofia nu se uită la televizor, că suzeta o folosim doar la somn și că o rog să interacționeze cu ea, să îi vorbească, să se joace. Făcea toate astea doar cînd eram și eu cu ele.

Din ianuarie am început din nou să caut bonă, era clar că nu-mi pot lăsa fetița 9 ore pe zi cu această persoană. Am luat din nou la scanat ziarele, prietenii, internetul. Am dat anunț la ziar, am mai văzut cîteva femei. Aveam de gînd ca la 1 martie s-o concediez.

Numai bine că n-am ajuns pînă acolo că pe la mijlocul lui februarie am constatat că mi-a rupt butonul de la aparatul de abur și l-a pus la loc așa rupt, în speranța că n-o să observ. Numai că l-a pus greșit, l-a îndesat acolo cu susul în jos și am observat. Am rugat-o să îmi povestească ce s-a întîmplat, mi-a spus că nu știe, nu l-a stricat ea. Numai că ea folosise aparatul în ziua aceea, eu sigur nu-l stricasem, iar Sofia nu are acces la aparat. I-am spus, din nou, că e mai important să-mi spună adevărul decît că un aparat de 450 de lei nu mai funcționează. S-a enervat, a scos din geantă 400 de lei și mi i-a aruncat pe masă. Nu mă fac pe mine 400 de lei, mi-a zis, încîntată că mă poate umili. Am ridicat din umeri. Dacă era nevinovată, de ce să-mi dea banii? Nici nu-i cerusem. Apoi s-a îmbrăcat, a cerut banii pe ultimele zile lucrate, i-am dat, a plecat. Am răsuflat ușurată.

Numai că peste cîteva ore m-a sunat fiul ei să-mi ceară socoteală. Că de ce i-am luat banii maică-sii. I-am explicat, a zis că e ok și înțelege. Apoi au început smsurile de la ea. 12 în cîteva ore. Cum că toate lunile astea n-am urmărit decît s-o țepuiesc cu patru milioane. Da, de-aia i-am plătit în total 4.000 de lei fără o zi întîrziere și cu 4 săptămîni libere în cinci luni, ca s-o țepuiesc cu 400 de lei. Că ea mi-a spus de la interviu că fumează (dacă mi-ar fi spus, nu aș fi angajat-o și nici ea nu s-ar fi ferit de mine trei luni, și nu m-ar fi mințit cînd am prins-o). Că eu sînt de vină că fetița mea s-a îmbolnăvit. Că dacă am curaj să pun pe internet filmele cu ea, o să pună și ea la Pro TV și la Intact filmele alea adevărate, să vadă toată lumea cum am pus-o eu să-mi întindă rufele. De parcă nu de asta am plătit-o. Că am jignit-o că i-am spus fiului ei că fumează. (hm?) Că sînt o parvenită. Că am umilit-o. Și tot așa cu Dumnezeu care o să mă pedepsească că i-am furat banii, că am și eu părinți și-o să fie vai de noi etc etc etc.

Nu am umilit-o niciodată. I-am vorbit întotdeauna respectuos, chiar și atunci cînd era evident că mă minte. Nu am ridicat vocea la ea niciodată. N-am pus-o să strîngă după mine, să-mi spele veceurile, să-mi facă patul. Cînd a sunat-o Omul s-o someze să nu mă mai hărțuiască cu sms-uri veninoase, a zis că era normal că doarmă la serviciu, că pe banii ăia… Păi na, dacă nu îi conveneau banii, trebuia să nu accepte jobul, mă gîndesc. Dar eu cred că i-au convenit banii, pentru că erau ușor cîștigați. Dimineața întîrzia. La prînz dormea. Seara pleca mereu mai devreme, că eu scot fata afară în marsupi și ea pleca acasă și cu o juma de oră mai devreme. Iar cît stătea aici, fie îmi povestea mie viața ei și mai spăla niște vase sau punea o ciorbă pe foc, fie, dacă eu plecam, stătea la televizor sau la telefon, cu bebelușa mufată la suzetă și la TV. Bani ușori, nemunciți.

E drept că nu i-am dat ocazia să fie exclusiv bonă, dar nu mi-a venit să las fata cu ea, pur și simplu n-am vrut decît cînd a fost strict necesar. Ne-am înțeles din start că atribuțiile ei sînt fetița, menaj ușor dacă îi permite timpul și călcat de cămăși. Nu i-am cerut niciodată să facă mai mult de-atît, iar timpul îi permitea să întindă niște rufe cînd eu plimbam fetița în marsupi afară.

În fine, asta e povestea mea. Experiența mea neplăcută cu doamna Valentina Eftimiu. Nu știu dacă vrea să mai lucreze ca bonă. Dar eu vă sfătuiesc să n-o angajați. E foarte rea, nedreaptă și mincinoasă. Nu e blîndă. În niciun caz potrivită să stea cu copii mici, care nu pot povesti ce se întîmplă cînd părinții nu-s acasă.

Am sunat la agenție să mă plîng de comportamentul doamnei. Mi s-a răspuns că regretă situația și că îmi vor trimite pe email noile tarife, în caz că vreau să caut altă bonă prin ei. Nu, mulțumesc. Le-am cerut și evaluarea psihologică a doamnei Eftimiu, iată un fragment din documentul semnat și parafat de un psiholog clinician specialist în psihoterapie cognitiv-comportamentală, angajat al agenției de bone:

Valentina Eftimiiu, nefumatoare
Doamna Eftimiu se prezinta ca fiind o persoana complianta, intelegatoare si dornica de a fi placuta. Este politicoasa si dornica sa munceasca. Modul de comunicare este unul asertiv si are rabdare in a permite dialogul (…) Este dispusa sa ajute la menajul copilului. (…) Se prezinta ca fiind o femeie echilibrata, calma si aplecata catre copii. Este o persoana grijulie, atenta la detalii si responsabila. Nu a manifestat componenta patologica pe parcursul interviului si neaga in antecedente. Se recomanda angajarea d-nei Eftimiu ca bona.

Sînt curioasă cum, după 30 de minute de conversație, psihologul a decis că ea e o persoană responsabilă și echilibrată. Pentru că eu am observat din prima conversație telefonică, că echilibrată nu e. Iar că nu e dornică deloc să muncească este evident pentru toți cei care-au cunoscut-o la noi în casă. După cinci luni cu ea, vă asigur că nu se recomandă deloc angajarea ei ca bonă.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că a plecat din casa noastră la timp. Feriți-vă de ea și fiți cu ochii în patru la agenții. E clar că nu testează nimeni cu adevărat nimic, e doar grabă mare să încaseze mulți bani pentru a oferi acces la niște CV-uri, nimic mai mult. Sînt foarte dezamăgită și speriată, nu mai am încredere în nimeni și nu știu cum să fac să fie bine.

Iar voi părinți, dacă sînteți nevoiți să lăsați copilul cu străini, puneți camere de supraveghere peste tot, veniți acasă neanunțați, urmăriți bona în parc. Neapărat. Barem știți cum stați.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4265

238 comentarii

  1. Oh-my-God! Mi s-a ridicat parul pe brate de indignare ! Pot sa fac share la articolul asta? Sa afle cat mai multa lume?

    • Am dat si eu share si l-am rugat si pe sotul meu sa dea. Sa speram ca o va ajuta pe aceasta doamna se se reorienteze spre ceva mai pe profilul ei.

    • Stiti ca intotdeauna trebuie sa ascultam ambele parti! Chiar bagati mina in foc ca tot ce a scris Printesa urbana este 100% adevarat???

    • Sunt bona si va spun ca am fost foarte dezamagita de agentiile de recrutare. In primul rand ca incaseaza comisioane destul de mari atat de la angajatori cat si de la bone. Am avut senzatia ca nu conteaza calitatea cat nr.de CV-uri adunate pentru a pune la dispozitia angajatorilor. Ce vreau sa spun este faptul ca nu este o evaluare corecta a bonelor ci doar una care sa dea bine in ochii angajatorului. In cazul prezentat de „Printesa urbana” este clar ca a gresit foarte tare EA…ca desi a vazut inca de la prima conversatie telefonica ca Valentina o „abureste” a decis sa o angajeze. Cand a vazut ca bona o minte nu a luat atitudine ferma (pentru mine ca mama ar fi foarte important sa nu angajez o fumatoare in preajma copilului), iar cand a vazut ca este falsa (isi pune masca de om bun in prezenta ei si de fapt alta este realitatea) a continuat sa o aiba ca angajata. Ma intreb de ce oare??? Eu am lucrat 5 ani si 9 luni la o familie dar nu imi permiteam sa vorbesc la telefon ore in sir, de dormit nici nu se pune problema iar de copil nu ma indepartam deloc…era sub supravegherea mea tot timpul (indiferent ca erau parintii sau rudele copilului in preajma noastra… sau eram numai noi doi). De altfel parintii lui aveau posibilitatea sa ne urmareasca in parc sau in zona unde locuiau fiindca aveau serviciu in apropiere. Daca stabilesti cu bona de la inceput anumite reguli si constati ca minte, le incalca, etc.trebuie concediata imediat. Nu o concediezi daca s-a intamplat din greseala ceva nu prea grav…dar in situatia de fata nici nu trebuia angajata.

    • Buna
      Caut si eu Bona pentru baietelul meu de 1,5 ani, in sect 3. nr meu de tel este 0753011045.
      M
      ultumesc

    • Se cauta Bona pentru California!

      Se cauta o persoana serioasa, atenta la detalii, rabdatoare, nefumatoare, careia ii plac foarte mult copiii.Este necesar sa se poata solicita referinte de la ultimul loc de munca.
      Program de lucru: Intern.
      Oferim conditii excelente de plata : transport /cazare/hrana/ asigurare medicala

      Profil ideal:
      Persoana educata, cu experienta in ingrijirea copiilor, responsabila si de incredere; dedicatie, dragoste fata de copii.
      Persoana atenta, echilibrata, ordonata si care indrageste copiii pentru postul de bona interna/guvernanta in cadrul unei familii din California.

      Responsabilitati/cerinte:
      – Prepararea mancarii pentru copii;
      – Igiena si menaj usor.
      – Activitati educationale si distractive.
      – Permisul de conducere prezinta avantaj.
      – Visa pentru SUA, respectiv programare pentru viza.

      Persoana ideala, va fi foarte atent selectata in urma unui interviu online, va face parte din familia noastra si nu va avea alte cheltuieli de suportat.
      Colaborarea se va desfășura pe o perioada de 6 luni (cu revenire)

      Cerem si oferim seriozitate.

      CONTACT
      +40 742 945 872
      +1(916) 8896522 (WhatsApp)

      Va multumesc anticipat!

    • Cu siguranta bunica e o varianta mai buna! Numai ca nah, noi n-avem in oras nici una.

    • Dar ce tupeu pe aceste doamne, Anca si Dana! Auzi, din ce oras ati „aterizat” in Bucuresti, de ce nu va duceti in orasul in care aveti bunica?
      Foarte nepotrivit, ca sa folosesc un eufemism.

      La fel cum radea de mine un amic ca sunt „de la tara” (eu fiind din Ploiesti, si el nascut in Bucuresti din parinti veniti direct de undeva din judetul Vaslui, prima generatie la asfalt)…I-am spus ca imi pare rau, sigur de la tara nu sunt, desi m-as muta acolo oricand, pentru aer si o gradina plina cu flori si catei, iar parintii mei au purtat pantofi de cand au inceput sa mearga in picioare…

      Sunt curioasa daca un bucurestean ar reusi in provincie, la fel cum un „provincial” o face in Capitala. Ma indoiesc.

    • Toti aveti lucruri negative de spus despre Bucuresti, cu toate ca veniti aici. Solutia e simpla: nu v-a mai mutati aici … si asa s-a umplut orasul cu provinciali …

    • Toti sunteti niste „dastepti” astia nascuti in Bucuresti. Voi ati pus coada la cireasa….

    • Citesc și nu îmi vine sa cred ca exista asa ceva. Doamnelor bucureștene, dacă va cautam prin buletine constatam niște corcituri autentice. Eu sunt acum în căutarea unei bone pentru ca avem bunicile în provincie. Suntem mândri cu originile noastre și nu le renegam nicicum. Dar bucureștenii ar trebui sa se bucure de prezenta noastră pentru ca aducem un plus de respect, umanitate și bun simt în aceasta capitala europeana.

    • Invata sa scrii corect, bucuresteanco ! Sunt multi provinciali mai culti decat tine.

  5. Am patit si eu acelasi lucru acum 3 saptamani. Cu o „prietena” pe care o cunosteam de vreo 8 ani de zile. Ea nu avea serviciu si nici calificare, eu nu aveam bona… o cunosteam asa ca a venit la mine bona. Nu spun cati bani ii dadeam.. imi este prea rusine si nu tin musai sa semnalizez ca sunt chiar atat de proasta. 🙁
    Ideea este ca 1 luna a stat cu mine, dupa aceea m-am dus la serviciu.
    Luna aia cat a stat cu mine a fost perfect. Copilul era lipit de ea ca marca de scrisoare, se lumina tot cand o vedea.
    Dupa 2 saptamani de stat numai cu ea s-a schimbat copilul. Nu o respingea dar nici nu mai se bucura cand o vedea. Asta plus faptul ca bebelusul meu care in viata lui (6 luni) nu a dormit 4 ore legat (decat noaptea) cu ea dormea cate 4-5 ore.
    Am pus o camera. Nu dormea 4 ore legat. Dormea, se trezea, urla, se ineca, ii trecea inecatul (slava Domnului), suspina, adormea la loc, iar se trezea, iar plangea…etc…si tot asa timp de cateva ore. Intr-un final aparea si ea, carpita de somn, ciufulita si acra. In ultima zi, cand am confruntat-o a vrut sa se razbune si a incercat sa ii dea ceva copilului (nu a vrut sa spuna ce este, am prins-o cu o lingurita cu un lichid albicios). A zis ca se jucau si ca sunt paranoica. Ce treaba avea lingurita aia cand copilul meu nu incepuse inca diversificarea?
    M-am dus la sefu’, i-am spus ca nu mai pot sa vin, ca ma intorc in concediul de maternitate. Omul a fost intelegator. Acum lucrez de acasa. Am gasit o alta bona care nu sta niciodata singura cu copilul, nu o las pentru ca nu mai am curaj. Noroc ca pot sa lucrez cu zgomote.
    Si eu dau tuturor acelasi sfat: nu aveti incerdere in nimeni, puneti camere!!

  6. Eu aș fi concediat-o la prima minciuna. Sau n-as fi angajat-o, după fazele de la telefon. Cu schizofrenicii e mai bine sa fii un pic…paranoic 🙂 Nu de alta, dar mai pățește copilul ceva si apoi degeaba îi stingi nebunei țigara între ochi și-i tai unghiile…

    • si noi am fi concediat-o de la prima minciuna, doar ca nu am fi avut inlocuitor…

    • ati lasat-o mult prea mult!!! ati avut curaj… eu sunt uimita de voi, nu de comportamentul bonei. Era clar ca e nebuna sau, cel putin, ca nu e in stare sa stea cu copilul!

    • eh, de cind cu hormonii astia, recunosc ca ma indoiesc de buna mea judecata.

  7. Doamne, povestea asta chiar e adevarata?!! Ca mie mi s-a facut pielea de gaina de indignare. Cum, Doamne iarta-ma, pot sa existe astfel de oameni? E clar ca femeia statea prost cu mansarda. Cred ca o dadeam afara in suturi si aruncam si cu aparatul de aburi dupa ea. Offf, si cand ma gandesc ca la anul voi avea si eu nevoie de o bona ma apuca groaza.

  8. Doamne fereste! ai fost cea mai mare doamna, eu in locul tau o strangeam de gat!!! fara drept de apel, cum pot exista asemenea specii? minciuna, in primul rand, e crasa si de prost gust, de aici degenereaza multe alte lucruri. apoi dezinteresul fata de copil, ok, nu e al tau, clar n-o sa tii la el ca si cand ar fi din sangele tau dar asta nu inseamna ca nu poate exista afectivitate, ca acel copil poate sa ajunga sa te considere parte din familie. o amica de-a mea avea grija de micuta unei vecine de-ale ei: la acel moment amica avea 22 de ani, fata avea 3 ani. dar cand o vedea ca intra pe usa se lumina la fata si-i sarea in brate. asta din cauza ca stia sa se joace cu ea, nu s-o uite in fata televizorului, se punea in 4 labe si-o urmarea prin casa etc. se punea in mintea acelui copil, asta e si ideea, sa fii responsabil dar sa stii si sa te strecori in universul lor. senza parole despre experienta ta, am ramas cu sechele dupa ce am citit. bine ca sofia e ok si ca respectiva a disparut, iti doresc succes si sa gasesti persoana potrivita!

  9. Eu nu as angaja pe nimeni pentru copilul meu (daca o sa dea Dumnezeu sa am) si asta avand in vedere ca lucrez de acasa (dar da, trebuie sa lucrez nu sa stau cu el / ea). Pur si simplu am vazut si am auzit prea multe si pur si simplu oamenii care chiar vor sa lucreze cu copiii nu sunt bonele din Romania, fara calificare, cu idei preconcepute, si cu propriile lor experiente de viata care l-ar influenta oricum si pe cel mic, si atmosfera din casa. Nu as chema-o nici pe mama care, din pacate, se incadreaza in categoria de mai sus….Cred ca o posibila solutie ar fi munca de acasa (si impartirea in nspe parti ca sa faci si aia si aia si aia) si mult sprijin de la sot. Pe urma, mai incolo, parca o comunitate ar fi mai buna decat orice bona si decat stresul cu camere de filmat si multe altele..
    Mult succes sa rezolvi problema! 🙂

  10. La inceputul articolului am ras cu hothote, zici ca era un episod dintr-un sitcom.
    Cand am trecut de jumatate, deja mi s-a parut serioasa treaba. …
    Eu nu inteleg de ce ai mai tinut-o atatea luni, trebuia sa o concediezi de la inceput, ca doar nu aveai contract cu ea.
    Si sincer, mai bine ai angaja o persoana tanara, nu una de 50 de ani. Persoanele tinere (sunt o groaza de studente care vor) au mai multa rabdare, nu sunt telenoveliste, sunt mai open-minded, mai iubitoare etc.
    Femeile in varsta nu mai au aceeasi rabdare cu copii, nu mai stiu cum se joace cu ei etc.
    Si spun asta din ce am observat eu cu persoanele cunoscute de mine, nu din carti si nu am nici studii de psihologie ca doamna care a facut analiza Valentinei Eftimiu :))

    • Sunt si eu de acord cu bonele mai tinere. Au mai mult chef de joaca, mai ales ca unui copil ii trebuie in permanenta ocupatie. Eu am noroc. Pe al meu l-a ingrijit bunica – mama soacra. Il iubeste mai mult ca pe orice. Dar niciodata nu veti gasi persoana potrivita pt ca din punctul de vedere al unei mame care chiar isi iubeste copilul nimeni nu va fi potrivit (pt ca mai sunt si cele care nasc si apoi isi vad copilul o data pe saptamana… asta nu e dragoste…).
      Compromisuri am facut si eu in ceea ce o priveste pe soacra-mea. Si ea intreba des daca sa puna sare in mancare. Si ea ii dadea sa manance prea mult. Eu ceream sa ii dea legume, ea era fericita ca a mancat numai carne, vara la 40 de grade copilul meu avea sosete groase si maieu (ca deh, daca pe ea o doare spatele la cel mai mic vanticel, musai sa il doara si pe copil)… ma rog… si multe, multe, multe altele…
      Dar niciodata nu l-a lasat singur. Eu i-am impus o conditie: nu faceti absolut nimic in casa! Nu am nevoie sa imi spele cineva vasele, nici sa imi gateasca, nici sa imi faca piata, nici sa calce rufe. Doar copilul! Eu ii gateam, eu ii spalam, eu ii calcam copilului. Ea doar sa il schimbe, sa il spele, sa il hraneasca si sa se joace cu el.
      Poate, zic si eu, poate ca treburile casnice nu ar trebui sa fie amestecate cu ingrijirea copilului. Eu nu le-am amestecat niciodata. Poate o fi si asta un motiv – unele ‘bone’, din auzite, se eschiveaza la a sta cu copilul pt ca au avut alte treburi gospodaresti. Si din punctul meu de vedere, bona este bona iar menajera este menajera.
      Puteti incerca si varianta asta. Poate nu mai intampinati greutati. Si faceti un contract direct cu bona, nu cu o firma. Direct cu bona, la un notariat. Si stipulati in contract toate obligatiile, dar si penalizari. Asta, sa fie echilibrat: obligatiile + penalizarile ei, obligatiile + penalizarile dvs.
      Eu am facut un astfel de contract cu cei care mi-au stat in chirie. Si credeti-ma, functioneaza la maxim!

    • Subscriu cu hotarare: bona e bona,nu menajera.Nah,mie nu-mi place sa se bage cineva in ale mele,haine,vesela…

    • Dorina draga,
      Mi se pare ca ceva este in neregula cu tine. Cum poti face astfel de afirmatii??? Faptul ca abia la jumatatea povestirii ti-ai dat seama ca e ceva serios, mie personal imi spune ca nu prea te duce mintea. Si mai am o veste pentru tine: NU TOATE persoanele trecute de 50 de ani sunt telenoveliste, cum le numesti tu.
      Studentele sunt tinerele care studiaza si in putinul timp liber se distreaza, sau asa era pe vremea studentiei mele…..
      Si pun pariu cu tine ca tu nu stii sa te joci cu copii, ceea ce nu pot spune despre mine. Nu sunt inca bunica, dar imi doresc nepoti si la pensie cu siguranta o sa ajut la cresterea lor. Daca va fi nevoie, voi renunta la job si ma voi ocupa de ei, pentru ca imi plac copiii, am rabdare, imi place sa inventez povesti si jocuri pentru ei.
      Si am convingerea ca nu prea ai prieteni, iar cartile cu siguranta nu iti sunt foarte dragi.
      Hai ca mi-ai stricat toata ziua 🙁

    • PENTRU DOAMNA IRMA. Daca Dna Tatiana Secara va face observatie pentru ceea ce ati scris, eu va felicit – sincer – din toata inima! Aveti f. mare dreptate Doamna, asa este, „… din p.de v. al unei mame care chiar isi iubeste copilul …” – am citat din ceea ce ati scris Dvs. Din povestea scrisa de Printesa urbana (parca), rezulta ca ea statea toata ziua acasa – pai atunci de ce ii mai trebuia o bona de care nu era multumita??? Oare ce e mai frumos pe lumea asta decit sa-ti ingrijesti copilasul, sa-l vezi cum se dezvolta – fizic si psihic? Mi-am crescut si eu singura doi copii, apoi doi nepoti, apoi o fetita de la virsta de 2 ani si vreo trei luni pina la virsta de 4 ani, fara 5 banuti macar, tocmai pt. ca pe mama ei nu o interesa soarta copilului. Exista mame si mame …

  11. Incredibil, cum nu poti gasi pe nimeni care sa faca treaba asta responsabil. Oare chiar atat de ahtiata e lumea dupa bani incat sufletul unui copil nu conteaza decat daca e al tau? Daca primesti niste bani nu e moral sa iti faci treaba pentru care esti platit?
    Nu-mi vine sa cred ca din pacate asta e lumea din ce in ce mai trista in care traim :(.
    Ganduri bune, Ioana, sper sa gasesti cumva calea cea buna.

    • Subscriu ! Si cer atatia bani de parca fac operatii pe creier, nu ca stau sa pazeasca si sa hraneasca un copil, caci prea putine fac mai mult decat atat… Oameni calificati nu castiga atat muncind de se spetesc 8-10 ore pe zi ! Oameni buni, stiu ca avem nevoie de ele, dar negociati la sange si nu le mai dati atatie bani unor persoane care nu merita efectiv atatia bani ! Noi le marim salariile care nu se reflecta deloc in munca depusa !

  13. imi pare rau ca nu iti gasesti bona, este atat de greu, aflu si eu de la colegele mele. Am auzit la povesti horror cu bone nebune ce maltratau copii de nu mi-a venit sa cred.
    Asa cum ti-am mai spus, mama mea a fost bona…..si este in continuare acum la al meu baiat, are prietene bone dar in toata cariera ei nu a intalnit asemenea femei!
    Sper sa iti gasesti cat de curand pe cineva ok si de incredere! pupici la printese!

    • Buna! Ne poți spune daca ai reușit să găsești o bona buna până la urmă și cum/unde? Și noi avem nevoie de o doamnă și nu știm dacă să căutăm prin recomandarea prietenilor sau agenție. Mulțumim

  15. OMG, cum așa ceva? Parcă e din filme cu psihopați… Mă conving pe zi ce trece că 2 ani trebuie să stau cu copilul și apoi nu știu ce o să fac, dar nu e soluție nici o bonă complet necunoscută… Puțini oameni de treabă sunt pe lumea asta 🙁

  16. Eu, ca fost cadru didactic sunt si am fost mereu contra bonelor.Ma rog, e un pitic de-al meu si cu siguranta exista si femei de buna credinta care au crescut copiii altora cu responsabilitate si cu daruire.
    Refertor la madame asta de care ai dat tu…hmmm… eu zic c ai fost norocoasa.Un fost coleg de-al sotului meu a angajat o tanti careia ii plateau 1500 ron /luna program full time in aceleasi conditii ca si tine.Ei au fost increzatori ca fetita era pe maini bune, nu s-au gandit la camere si la alte cele.Dar, de multe ori, cea mica, se ridica de la masa si se aseza in genunchi, la colt, cu mainile sus.Parintii fetitei vorbind cu noi odata prin parc ( cea mica nu vorbea mai deloc )m-au intrebat daca e vreo etapa de dezvoltare in felul asta.I-am sfatuit sa puna camere ca „etapa de dezvoltare este bona”.Incredibil ce-i facea babornita aia copilului aluia: la masa daca nu manca cat se poate de repede, o lua de par si o tara pana la colt unde o aseza pe gresie in genunchi si cu mainile sus.Apoi ii tragea niste palme-capace peste fata de-i inrosea obrajii si tipa la ea ca o apucata.A stat copila si o ora in felul asta la colt.Parintii fetitei au fost blanzi si buni ,ba i-au mai si platit toti banii , la fel ca si tine, eu daca vedeam asa ceva, imi dau cuvantul de om ca o bateam rau de tot si o tineam in genunchi pana lesina.Este inuman sa scoti bani din buzunarul unui parinte caruia sa-i chinui copilul in felul asta!
    Greu de tot gasesti in ziua de azi o bona de buna credinta.

    • si nu putem afla numele bonei si in cazul asta? o lista neagra ar fi tocmai buna, mai ales in preajma copiilor.

    • dosar penal ii trebuia cotoroantei. ce oameni! chiar am vazut un astfel de caz mai demult la tv. si eu sunt de acord cu bonele mai tinere si cu un tip de contract de tip conventie civila, care sa detalieze drepturile si mai ales obligatiile partilor.

  18. Deci bona mea e giugiuca. Fiică-mea când o vede îi sare în braţe, şi după ce pleacă tanti îmi povesteşte de ea, ica în sus, ica în jos, ica e papa. De aici deduc că am avut noroc.
    Dar am găsit-o prin cunoştinţe, ce să zic, nu prin agenţie.

    • buna seara sunt in cautare de o bona buna, de incredere, pentru fetita mea imi puteti furniza cumva numarul „Icai”? multumesc

  19. ai uitat sa scrii ca i-ai returnat doamnei cei 400 de lei pe care ti i-a aruncat dispretuitor pe masa, sa nu creada lumea ca ai jumulit o biata femeie…

    se pare ca pe doamna „nu o au facut-o” banii aia doar pe moment, ca dupa aia s-a gandit mai bine si a regretat ca i-a scos din buzunar.

  20. Vai de mine, prin ce ai trecut! Bine ca ai scapat de ea. O nesimtita, mincinoasa si rea – om de nimic.
    Nu suport oamenii care ii vorbesc pe toti de rau, insemna ca au ei o problema la mansarda.
    Iar agentia, sub orice critica. Eu nu am incredere in agentii din astea din Eat, copie a celor din Vest, dar la inceput de drum, sunt afaceri de 2 lei care fac din orice balega un trandafir, numai sa-si ia banii.
    Din ce am observat eu e greu sa gasesti o femeie mai in varsta cu part-time, ele ori vor toata norma (ca un servici normal) ori sunt neserioase si spera in ceva bani usor facuti.
    Eu zic sa iti cauti o studenta, de preferinta din provincie, care ar fi de accord cu part-time, intre cursurile de la univ. Mai harnica, mai curata si cu mai multa energie. O sa trebuiasca sa o inveti tu multe, dar daca o nimeresti bine se merita efortul. Poti cauta o studenta la pedagogie/psihologie – de acolo isi recruteaza si granitele si platesc mult mai prost.
    O cale simpla sa o verifici e sa ii ceri notele de la univ – daca in general invata bine s-ar putea sa fie serioasa, nu e o regula, dar asta am observat eu. Eu am mers pe studente si pe bunici, si nu am patit filme horor.

  21. Trebuie sa pui si numele psihologului de serviciu. Ce ai primit tu acolo, nu reprezinta de fapt nimic. Din umila mea experienta, in care 8 ani de zile am fost testat psihologic, ala nu e test psihologic, la fel cum nu e Bernie Madoff tatal meu. Chiar sunt curios ce fel de testare psihologica i-au facut. La fel mi-as dori sa vad de fiecare data testarile psihologice, pentru educatori, profesori, invatatori si cei din invatamant.
    Din pacate asemenea oameni inca traiesc bine mersi printre noi. Eu am avut un sef asa. Adica pica cu brio toate testele psihologice, dar medici il ajutau, si-l dadeau scapat. Era un om care pur si simplu nu avea ce cauta in societate. Iti tinea pilde din biblie si apoi te umilea la propriu, in ultimul hal.
    De asta zic ca de fiecare data, in cazurile astea, Internetul cu ale sale sfinte unelte, Twitter, Facebook, Google+, Blogger,Wordpress si altele, sa desconspire astfel de persoane. Ma bucur la fel de mult cand apar stiri din scoli, cu batai si alte cele, pentru ca arata de fapt ce se petrece cu adevarat acolo, cand tu iti lasi copilul in grija altor adulti, asa zisi responsabili, maturi si cica au experienta de viata.
    Eu zic sa folosim unealta aia de Sharing is Caring de sub articol, ca toata lumea sa stie ce si cum. Mai ales in cazul unor cazuri de genul asta, cand un bebelus nu se poate apara. Si culmea vine din partea unei femei, care la randul ei, inca este mama. Si daca pentru o persoana romanca, exista astfel de situatii, ma intreb cum pot garanta ei pentru bonele de alta nationalitate, gen filipineze sa spunem, ca tot sunt la moda.

    • Multumesc la Dumnezeu ca am dat peste postarea ta, cu toate ca imi pare nespus de rau pt ce vi s-a intamplat voua si celorlalte persoane amintite in comentarii. Noi stateam in cumpana daca sa luam pe cineva, tot asa, part-time sau sa aducem o fata din Filipine/Sri Lanka, etc. Eu am avut o experienta pozitiva cu o fata vietnameza, imediat dupa ce am nascut. Era menajera soacra-mi si soacra-mea, disperata din povestea ta. Cum aveam ceva treaba in oras si o rugam sa mi-o „cazeze” pe Iris, cum o plasa la Hang. Dar Hang a fost educatoare in Vietnam, lasase acasa un baietel de 2 ani cand a venit la munca in Cipru si o iubea pe Irisuca enorm. O purta in sling, ma sfatuia cum sa prelungesc alaptatul, sa nu o diversific devreme, etc. Pe langa fiica mea, ea l-a crescut pe un nepotel de-al sotului care o striga „mama”, dormea, manca, facea baie doar cu ea. O iubim toti pe Hang si speram ca viata sa o aduca din nou langa noi (vize nu se mai dau in Vietnam pt Cipru). Ea a ridicat standardul in cazul nostru. Categoric as ascunde si eu camere in toata casa, sau poate chiar as anunta bona ca exista camere la vedere, dar si ascunse, pt ca n-as risca sa imi traumatizeze copilul cu batai, pus la colt, etc.
      Pina atunci fac si eu public articolul fiindca e un semnal de alarma atunci cand te decizi sa iei ajutor pt copil.

  22. Nu stiu de ce,dar nu ma mira deloc.Mama mea a fost bona si dupa a devenit asistent maternal.Nu sunt testate cum trebuie,oricine poate trece acel test,iar multe dintre colegele ei nu aveau nici-o treaba cu jobul asta.Se duceau in cea mai mare scarba la familii,era clar ca ele nu isi doreau sa aiba grija de un copil,ci sa leneveasca si facultativ sa mai aiba grija de ala mic.Incearca sa gasesti un fost asistent maternal,sunt muult mai atasate de copii,mult mai bine verificate si pregatite.

  24. Imi pare rau ca voi si Sofia ati trecut printr-o experienta atat de neplacuta. Asa cum ai spus si tu, in astfel de cazuri e mai de incredere propria intuitie, instinctul de mama etc decat o evaluare psihologica facuta la norma (sper ca nu generalizez prea tare dar eu cred ca toate sunt facut la norma pt ca se doreste rapid profit)
    Nu credeam ca este atat de greu sa gasesti persoana potrivita pentru copil. Eu deocamdata nu am nevie de bona dar in tinerete am avut rolul acesta (job mi se pare prea sec sa-l numesc) si pentru mine a fost cea mai frumoasa experienta. Probabil tocmai pentru ca imi placea foarte mult ceea ce faceam, ma dedicam copilului si ma straduiam sa fie totul bine.. in timp s-a creat o chimie intre mine si bebe incat ajunsese sa imi spuna „mami”. Nu mi-as fi permis vreodata sa dorm cat timp copilul era in grija mea si nici nu puteam avea decat un comportament cald si vesel in preajma lui. Ma inspira el sa fiu astfel. De asemenea ma consideram atat de responsabila pentru acel copil de parca era viata mea in joc.
    Eu nu aveam experienta anterioara, recomandari sau evaluari de la agentii, parintii m-au angajat in urma discutiilor si in urma a ceea ce au observat atunci cand am interactionat prima data cu copilul.
    Am povestit asta pentru ca vroiam sa-ti sugerez sa incerci sa cauti si persoane mai tinere (eu am fost bona intre 20 si 22 ani). Uneori tineretea e buna 🙂
    Sper ca pana la urma veti intalni persoana perfect compatibila cu nevoile voastre. Mult succes!

  25. Si fetita mea e de varsta Sofiei si si eu sunt in aceeasi situatie, incep serviciul, imi trebuie bona. Cresa iese din discutie.
    Am avut pe cineva part time dar experienta mea a fost una pozitiva, o femeie cu respect, care nici la tv nu s-a uitat cat mi-a dormit copilul, cu toate ca altceva nu avea de facut.
    Mi-e groaza sa mai caut pe cineva… Eu as fi dat-o afara de cand am prins-o pe scara fumand. Cum sa imi lase copilul singur si ea sa fie pe scara? Sa nu zic ce-mi iesea pe gura pentru pisica(am si eu, confiscata de mama).
    Cat despre minunata agentie, sunam la protectia consumatorului dupa cele 4 fumatoare. Nu ii iertam nici cu „recomandarea”.
    Pe banii tai nu are nimeni dreptul sa isi bata joc de tine.
    Imi pare tare rau de experienta care ai avut-o dar din pacate nu poti renunta la cautare. E greu fara parinti pensionari, si ai mei sunt tineri, mai au pana la pensie o gramada. Cand va fi fii-mea la liceu vor putea sa aiba grija de ea.
    Eu am o curiozitate, ce camere ai folosit? Nu de alta dar si eu trebuie sa-mi cumpar…

    • Camere SPY???? Total gresit… Preferi sa iti vezi copilul batut sau sa preintimpini acest lucru… Camerele trebuie sa le pozitionati de asa natura incit sa fie vazute de orice bona, nu ascunse…daca se poate sa aveti acces si de la distanta prin intermediul internetului cu atit Mai bine.

    • Intr-o casa mare nu ai cum sa pui camere peste tot. Nu poti sa pui in bai de exemplu. Daca stie ca este supravegheata si vrea neaparat sa adoarma copilul il poate lua in baie (chipurile ca il spala la fund) si ii poate da acolo ceva somnifer sau chiar si vreo 2 palme.
      Ideea camerei a fost sa vad exact adevarul. Oricum eu pornisem cu maxima incredere (precum am spus o cunosteam de multi ani) si numai comportamentul copilului m-a determinat sa caut adevarul.
      Acum, stand acasa, bonei i-am spus ca sunt camere peste tot ceea ce bineinteles nu este adevarat dar nici singura cu el nu ramane niciodata. Numai ca diferenta fata de fosta bona este ca acum nu mai am incredere. Si, in plus, chiar daca as avea camere peste tot nu as mai lasa pe nimeni singur cu copilul.
      Daca omul este un jeg gaseste o metoda sa se poarte ca un jeg… singura solutie contra jeg este indepartarea nu mascarea 🙂

  26. O experienţă teribilă!
    Pe mine mă întristează faptul că o colegă/un coleg psiholog a scris evaluarea aia de doi lei, care pare făcută fără a fi văzut persoana. Că mi-e greu să cred că dacă se recomandă ca fiind psiholog clinician specialist, nu ar fi observat ciudăţeniile bonei.
    Curiozitate personală: de ce încă se caută în general ca bone doamne peste 45/50? Vârsta le face competente? Eu am cîteva cunoştinţe care lucrează fie ca terapeuţi pentru copii, fie ca bone cu atribuţii terapeutice, ca să le zic aşa, şi sunt tinere, bine pregătite, pasionate de munca lor, copiii le adoră.

    • pai asta ziceam si eu mai sus. sa dea si numele psihologului si testele facute de psiholog, nu doar o simpla discutie.

    • Buna ziua Mihaela,
      Eu acum am descoperit aceasta postare precum și comentariul dvs.ref la persoane cunoscute de Dvs., Tinere, bine pregătite și pasioante. Eu am un băiețel de 1,5 ani și am trecut prin tot felul de experiențe cu binele. Dacă aveți o recomandare actuala (știu că au trecut ceva ani din 2013) va rog să-mi scrieți in privat (laurasims2@yahoo.com). Vă mulțumesc!

  27. Draga mea,
    Eu iti spun sa stai cu Sof pana gasesti pe cineva de incredere…Sunt convinsa ca vei gasi.
    Rabdare,draga mea,rabdare.

  28. Imi pare rau ca ati trecut prin asa ceva! Mi se pare groaznic, nu stiu cum ai rezistat atat. Dar nu-ti pierde increderea pentru ca exista si bone ok, chiar foarte ok. Insa, asa cum ai zis si tu, trebuie sa ai incredere in instinctul tau si nu in agentii care iau banii dar care nu cred ca isi asuma vreo raspundere pentru recomandarile pe care le fac.

  29. Eu lucrez cu o persoana nonautosuficienta de 91 de ani,sunt cu ea de un an jumate, lucrurile stau in mare cam la fel…cu o diferenta nu tare placuta…pe ei ii vezi murind…pe un copilas crescand ! Va spun cu mana pe inima ca m-am afectionat enorm,chiar daca ea nu mai e deloc cum era la inceput,acu’ are ”lumea ei” ,nu as putea nici o clipa sa incetez sa am grija de ea asa cum trebuie, cum poti sa te comporti inuman fata de o fiinta fara aparare ? In cazul copiilasilor sa-i lasi sa planga pana la suspin doar din simplu motiv ca nu ”ai chef” sa mergi la el sa-l iei 5min. in brate macar pana se linisteste,avand in vedere ca ASTA E MUNCA TA ! Ma doare sufletul cand aud cazuri de batranei si copii care nu sunt ingrijiti bine…nu se poate asa ceva,pe ce lume traim ? Cel mai bine in cazul tau,si in TOATE cazurile unde este cu putinta, ar fii sa ii aduci lui Sof bunicuta de la tara ,ce e mai frumos decat cand esti micut sa ai chipul bunicilor aproape ? Vreau in primul rand sa va felicit pe voi toate mamicutele,aveti o munca cea mai frumoasa !!!

  30. imi pare extrem de rau de ce ai patit! Urata experienta!
    Cum am mai spus eu cred ca as opta pentru cresa particulara in locul bonei! Probabil suma este mai mare pentru cresa insa in bona nu am incredere! Nici cu camere montate la fiecare pas! Plus ca in parc nu o poti urmari zilnic! Trist!
    Crede-ma ca as vrea sa te ajut fiindca te inteleg si Sofiei vreau sa-i fie bine, bona nu cunosc sa-ti recomand dar iti sugerez sa cauti pe cineva mai tanar!

  31. A..am omis un lucru..am aproape 26 de ani,familia babutei cand m-a vazut a cam strambat din nas…acu’ imi spune ca sunt ingerul pazitor al …deci varstra nu conteaza deloc,important e sa pui suflet,sa iubesti ceea ce faci,sa consideri mai mult decat o munca… VA MULTUMESC !

  32. Eu as schimba incuietorile de pe la usi, sincer, nu sti la ce sa te astepti, va cunoaste destul de bine. Sper ca nu-ti lipsesc chestii din casa, nu m-ar surprinde.
    Si eu zic sa te reprofilezi si pe pers mai tinere, nu chiar 20 dar macar 30+

  33. O Doamne, mie imi vine pur si simplu sa plang cand citesc asa ceva. Mi se rupe sufletul de mor de acesti copii, si imi vine sa le omor pe bestiile care isi bat joc de sufletelele lor.

  34. daca prima convorbire telefonica nu te-a pus in garda , considera ca-ai fost norocoasa , ca sa nu spun naiva…. restul e doar…. romania . sorry .

  35. O Doamne, ce am putut sa citesc…. Dar…nu esti un caz singular.Chiar nu stiu cum poti spune ca esti facuta pentru un asemenea job, daca nu le ai cu asa ceva….

  36. Imi pare rau sa aud despre aceasta experienta nefericita. Si eu am cautat mult timp pana am gasit o bona potrivita. Aceste probleme apar in Romania, in primul rand, din lipsa legislatiei. In mod normal, si asa se intampla in alte tari, bonele trebuie sa aibe o formare in acest sens si sa fie acreditate de catre un organism abilitat. Ceea ce nu se intampla la noi, unde de multe ori agentiile de recrutare sunt doar simpli intermediari. Sa ai grija de un copil cu responsabilitate nu este un lucru usor.
    Dar fara presiune publica lucrurile nu se vor schimba. Exista asociatii care se ocupa de aceste probleme, puteti milita impreuna cu ele pentru introducerea unei astfel de legi si in Romania. Altfel lucrurile vor ramane la fel si multe alte mamici vor trece prin aceleasi probleme.

  37. As dori daca este posibil sa postezi o poza cu aceasta persoana. Imi suna foarte cunoscuta povestea si ca si comportament ( vorbit mult la telefon..vorbit mult in general, alte preocupari decat cele pentru care a fost angajata..) seamana foarte mult cu prima mea bona, care imi cerea bani in fiecare saptamana in avans ( pe motiv ca trebuie sa isi plateasca diverse datorii: telefon/restante/intretinere..etc), in plus am descoperit ca mi-a disparut din casa o bijuterie de valoare ( desi nu pot sa o acuz in mod direct)..
    Deci poate e bine sa stim de cine sa ne ferim si incurajez s postarile de acest a gen..poate un site/blog, de ce nu..in care sa putem sa povestim experientele avute- cu date/poze ..
    Din pacate aceste doamne care se considera „bone de profesie” dar fara calificari, au pretentii exagerate si in discordanta cu realitatea economica, in privinta veniturilor care li se „cuvin” si, in acelasi timp, skill-surile si capacitatea de a intelege responsabilitatile ce le revin, sunt mult reduse….
    Bafta in continuare!

    • Din pacate nu am o poza, dar iti pot trimite un link cu un film.
      Da, putem face un site cu bone bune si bone rele. Astept povestile voastre.

    • Buna,

      Daca ai timp, as dori sa imi trimti link-ul..am acest sentiment ciudat ca ar fi aceasi doamna si eu din pacate nu ii mai retin numele. Eram imediat dupa cezariana si a stat la noi 3 saptamani doar, pana sa o concediez..dar si-a lasat o amprenta urata asupra psihicului meu.
      Astept link-ul, la adresa de mail „pfm…”
      Multumesc anticipat!

    • Asa cum „nu puteti sa acuzati in mod direct …”, puteti crede oare 100% intreaga poveste? De ce daca tinara mama era acasa zi de zi, avea nevoie si de bona, care de fapt nu era bona, era menajera????

  38. Ti-am citit tot articolul pe nerăsuflate. Oricat de pregătit ai fi pentru astfel de situații, tot ramai șocat și indignat. Si părerea mea este ca ai tinut-o prea mult, mult prea mult… Au fost indicii încă de la început care sa iți pună semne de întrebare iar când vine vorba de copilul tău , părerea mea este ca nu trebuie făcut nicio concesie ! ( la modul ca „merge” in lipsa de altcineva mai bun ).
    As fi luat copilul cu mine oriunde ( eu asa am făcut, de altfel ) și tot nu l-as fi lăsat cu o asemenea persoana! De cele mai multe ori, noi, mamele , chiar ar trebui sa ne ascultam instinctul pe care il avem , decât părerile „avizate” ale celorlați!

    Mult succes si răbdare in găsirea unei persoane cu adevarat capabile de aceasta meserie!

    • In primul rand nu vei gasi niciodata persoana care sa te inlocuiasca, ar trebui sa fie perfecta. 🙂

      Ma indoiesc ca exista in Romania bone specializate, cred ca se merge mai mult pe ideea ca au fost si ele mame la randul lor si stiu cum sa se poarte cu copiii. Ceea ce, parerea mea, este total gresit.

      Poate gasesti o gradinita privata numai pentru copii pana in 3 ani.

    • Nu cred ca gradi e o solutie.Eu l-am avut pe fiul meu la 2 ani la gradinita (particulara, scumpa, cu pretentii) si in fiecare zi cand il intrebam ce a mancat imi raspundea ba orez ba pilaf.Zilnic.Normal ca dupa cateva zile nu-l mai credeam dar…rau faceam pentru ca ulterior s-a dovedit ca intreaga lista cu preparate (bio si ultra sanatoase!)era doar o hartie si ca mancarea era preparata de mama directoarei care nu facea decat orez cu delikat.Pam.Pam.

    • O alta greseala in abordarea problemei este ca tu cauti 2 in 1 adica si menajera si bona. 🙂

    • Nu caut menajera. In cazul ei, pentru ca urma sa fiu acasa cu ele aproape tot timpul si pentru ca s-a declarat dispusa, am discutat sa stringa dupa copil si sa-mi gateasca, pentru ca eram foarte slaba si nu gaseam resurse si pt asta. Acum am pus problema altfel si am angajat bona dedicata 100% copilului.

    • Am mai vazut opinia asta, ca cele doua nu trebuie amestecate, ca ii dai semnale gresite copilului – cum asa, cea care trebuie sa-l educe face si curat?! Ntz, ntz, ntz!
      Pai, si eu il educ si ma vede cum frec WCurile, chiuvetele, scarile etc. Nu vad nici o problema in faptul ca un copil vede ca oricine poate face orice, de toate. Asa cum punem mana si citim o carte, tot asa putem da si cu matura.
      Si cred ca e suficient sa i se explice bonei ca face menaj in masura in care ii ramane timp, ca primordial e cel mic.
      Prima noastra bona tragea si ea la aghioase de n-avea treaba si eu calcam hainele copilului (desi nu asta fusese intelegerea). Si imi spunea, senina, „ei, nu se uscasera, Liana, nu le puteam calca”. Pe cand cea de-a doua, le calca umede si le punea la loc, la uscat, ca sa lase treaba gata. Depinde si ce atitudine are omul fata de munca si de cei pentru care lucreaza, in fond.

    • Si de experiente horror la gradi n-am auzit, oare? Si de recomandari de medici pediatri care sunt de parere ca e bine sa amani intrarea in colectivitate pana dupa 3 ani, spre 4, cand au si ei o imunitate mai zdravana…?
      Ioana, noi am avut dpua bone la Tudor. Prima, cam pe profilul asta: plescara (nu pleca niciodata cu mana goala, mereu lua ceva de mancare de la noi), a vrut sa primeasca salariul fractionat in 4, saptamanal, pentru ca la finele anului sa-i fi iesit un salariu in plus, tacit, vorbea mult, de toata lumea, stiam ce necioplita e Ioana Tariceanu (ca ea fusese la case mari, vezi, Doamne – ma intreb cum esuase la mine, in cartierul Militari!), ce gresie, faianta avea fosta angajatoare, ce flori, ce chiloti ii placeau, ba si unde-si facea vacanta familia la care lucra sora-sa! A plecat dupa 6 luni, cand i-am impus sa-i dau salariul unar, nu saptamanal, asa cum ceruse initial ea – 950 impartiti la 4 saptamani. O prietena imi atrasese atentia ca, astfel, ea aduna de un salariu lunar in plus, la nivelul unui an. Un fel de al 13-lea salariu. S-a scandalizat rau cand i-am expus situatia si a plecat ofensata, cu speranta ca am sa revin eu sa o caut. Nu s-a intamplat, noi avem mamele in Bucuresti.
      A doua, complet diferita! O femeie mai cinstita si cu un bun-simt mai mare nu cred ca am intalnit, in afara de bunica-mea. Linistita, blanda, atenta cu copilul, dornica sa ne multumeasca si ea. S-a intersectat prin casa cu diverse situatii, i-am lasat bani pt diferite lucrari serioase, din care cu usurinta putea sa-si traga, dar n-a facut-o! In ultima vreme, dupa ce s-a nascut Ioana si statea si mama la mine, ea ramasese mai mult cu menajul. Nu prea avea ce sa faca 8 ore pe zi zi de zi, insa se straduia cat putea sa nu stea degeaba.
      A plecat din cauza ca si fiica ei a nascut si are nevoie de ea, iar noi o regretam serios.

  42. am dat share pe toate grupurile de mamici din care fac parte… o sa dau si la mine pe blog daca nu te deranjeaza. Mi-e teama ca o sa ajung si eu fix in situatia ta.

    • m-am plans pe blog si am facut si blacklist. Asta pentru inceput. Astept cu nerabdare site-ul specializat si noi nume pentru a le adauga la lista. Poate reusim impreuna sa le starpim.

  43. eu as da agentia in judecata si le-as cere despagubiri. sau macar reclamati la opc. si pe cucoana la politie. este vina ta in principal pentru ca ai acceptat-o asa cum e. eu la primul semnal de alarrma o dadeam afara.

    • da, asa e, de fapt, nu trebuia s-o angajez in the first place. aia e, lesson learnt.

  44. Imi pare rau să aud că ai dat peste o persoană atât de nepotrivită, Ioana. Voiam însă să te întreb de ce cauți neapărat o doamnă peste 45 de ani – faptul că o femeie are copii nu înseamnă neapărat că are și aptitudini de a crește copiii altora, nu? eu cred că și persoane mai tinere pot fi extrem de responsabile și atașate de copii. Poate nu au într-adevăr experiența maternității, dar nici tinerele mămici nu au 🙂

    • Am vazut si doamne mai tinere si fie nu mi-au placut, fie voiau prea multi bani…

  45. Doamne fereste … bine ca e micutza bine acum, ca nu a patit nimic cu doamna gheare lungi … eu sincera sa fiu as fi „concediat-o” de la prima vizionare … dar eu sunt paranoica din fire, si nu sunt prea indulgenta, nu ma gandesc ca poate „mi se pare” … eu as anunta si protectia consumatorului pentru banii luati pentru cele 5 cv-uri care nu corespundeau cu cerintele tale, si pentru ca ti-au trimis-o pe doamna asta total necorespunzatoare, pentru ca sa mai starpim din afacerile astea facute sa abureasca lumea si sa castige bani frumosi. Si eventual si politia pentru sms-urile hartzuitoare, si cu probele video atasate la dosar, ca sa nu zica ca sunteti voi rauvoitori 🙁

  46. Am citit si recitit,imi pare rau pentru experienta voastra.Personal,as fi renuntat la serviciile ei de la primul moment de indoiala,ma mir ca ai lasat sa se adune atatea.Probabil din bunatate sau ca sa nu traumatizati copila deja mai mult sau mai putin obisnuita cu individa.Minciuna cu fumatul este grava,dupa mine,doar a fost prima conditie la interviu si era clar ca daca i-a mintit pe cei de la agentie,cu voi nu avea nicio retinere sa o faca.Apoi,cine barfeste o persoana,barfeste pe toata lumea.Sa te ameninte cu protv-ul si din astea? Ce sa mai spun…Partea cu evaluarea psihologica este grava si ma face sa ma intreb daca evaluarea a fost reala.Agentia este de toata prastia si daca a recrutat,recomandat,dat referinte excelente unei asemenea persoane,ma intreb cum erau persoanele respinse.As fi intrerupt colaborarea cu ei dupa limitarea interviurilor,doar ei gresisera cand ti-au trimis la interviu fumatoare desi ai specificat clar ca nu esti de acord cu asta.Bonelor recrutate prin agentii li se solicita si analize medicale si cazier? Referinte de la familiile anterioare unde a lucrat?
    Eu am crescut cu bona,de la trei luni.Mami a mea a fost cel mai bun om de pe planeta si cea mai veche amintire a mea este legata de ea: imi tinea capul sprijinit de bratul ei,inainte de culcare si imi citea povesti.Ii admiram mainile albe si fine,cu degete lungi si subtiri.Ar fi facut orice pentru mine si ultimele ei cuvinte,cand a trecut in cealalta lume,au fost :”esti frumoasa,sa nu fii suparata”.Avea doar 42 de ani cand s-a stins…
    Eu inca sper ca mai exista persoane inimoase si dedicate,care sa puna suflet si sa iubeasca omuletii de care se ocupa.Eu as opta pentru persoane tinere,ma tot intreb de ce oare parintii vor femei in varsta pentru asta,chiar nu inteleg.Tin ca orbu’ de bata de ideile lor,nu mai au atata energie,adora uitatul la televizor…Si n-am incredere in agentii,bonele bune sunt luate la recomandarea ”din gura in gura”.
    Offf,postarea asta mi-a lasat un gust amar.
    Va tin pumnii sa gasiti pe cineva care sa aiba grija de Sof cu drag si din suflet!

  47. Ziua buna,printeselor!
    Mi se pare revoltator tot ce s-a intamplat, cata lipsa de profesionalism..dupa ce incerci sa angajez prin intermediul unei agentii, dupa atata cheltuiala. Din puctul meu de vedere, persoanele care fumeaza nici nu ar trebui sa fie acceptate ca bone de la inceput, nici macar sa fie recrutate de agentii. Cat despre unghii si igiena..cu atat mai mult! In plus, e un pericol real ca un copil asa de mic sa fie nesupravegheat..cat bona doarme se pot intampla multe! Bine ca v-ati dat seama la timp cu cine aveti de-a face. Si sper sa gasiti un om decent data viitoare.
    Pe de alta parte insa, salariul bonei fiind atat de mic, e posibil ca ea sa fie totusi descurajata. Spun asta pentru ca am trecut si eu prin asa ceva:stiind ca primesc un salariu prea mic pentru serviciile oferite- am scazut calitatea serviciilor, pentru ca am simtit ca munca nu imi e apreciata (nu, nu am legatura cu bonele:)); In conditiile in care am 2 prietene care practica activitatea de „bona”, dar sunt platite dublu, pentru 4 h pe zi maxim, fara menaj, ma gandesc ca e totusi posibil ca bona voastra sa nu isi fi dat silinta prea mult, considerand ca pentru pretul platit acesta e serviciul pe care alege sa il ofere. Pentru un salariu mai bun, exista tendinta ca bona sa se simta incurajata in ceea ce face si sa se documenteze: ce jocuri dezvolta abilitatile copilului, cum sa ii stimuleze creativitatea, etc (povestesc si eu ce am auzit de la altii). Deci, dupa parerea mea, un program cat mai restrans si fara alte responsabilitati (menaj), ar putea sa ajute, in cazul in care nu dispuneti de fondurile necesare.La noi se aplica mereu zicala” cat dai atata face”…

    • 720 de lei pentru un program part-time in Bucuresti reprezinta un salariu de nimic, care ar trebui sa justifice comportamentul ei??? Vorbim totusi de activitatea de bona, nu de cercetator in fizica nuclera!

    • Salariul a fost calculat proportional pe ore lucrate pentru un salariu de 1200 de lei pe luna, 8 ore/zi. Nu mi se pare putin. Iar ei daca i se parea putin, trebuia sa nu accepte, nu sa-si bata joc de noi.

    • Adevarat.Acum am vazut ca nu venea in fiecare zi.. citisem doar 9-17 , ceea ce nu e part time! (8h).

    • Salariul minim,norma intreaga, pentru un absolvent de facultate fara vechime este de 820 lei – sa mai zic si ce salariu are un profesor, sau un medic rezident? Nu le e chiar deloc rusine acestor doamne, agentii si alte personaje sa profite de situatia unor oameni dispusi sa faca sacrificii pentru a-si creste copiii ? Ce inseamna un salariu de nimic, pina la urma e un salariu, deci trebuie sa muncesti pentru el in termenii in care te-ai angajat. Multa nesimtire si lipsa de bun-simt – in primul rind din partea agentiei, care e o societate comerciala si ar trebui sa raspunda pentru persoanele astea, chiar si penal. Chiar, in afara de comisioane nesimtite, scrie ceva in contract despre raspunderea pe care si-o asuma cind recomanda vitoarele bone?

    • nu e vina nimanui ca salariile sunt mici. Oare cu ce suma ai vrea platesti un om decent care iti intra in casa?! Dar daca vrei sa il platesti cu un salariu de cacat sa nu ai pretentii, normal ca o sa ti vina un analfabet care de buna voie il lasi in intimitatea casei tale..Nu avem bone cu specializarea asta asa ca orice femeie poate fii bona..ar trebui sa pui banii in balans cu standardele,iar agentiile sunt o vrajeala

    • OMG, pai daca 720 e putin pentru munca de trei zile pe saptamana, si exista persoane platite dublu pt 4 h pe zi, pai ce sa mai zic, eu renunt la jobul meu si ma mut la Bucuresti sa ma fac bona, frate. Teoretic, din ce afirmi tu aici, pentru norma intreaga de bona ar trebui sa iau asa, vreo 2800 de lei pe luna. Plus ca sunt dispusa sa fac si menaj, si gatit, oare cu cat as fi platita?
      Ce zici tu, oq, e chiar absurd, nu-mi vine sa cred ca sunt oameni care dau 1400 de lei pe luna pt bona/4 ore zi. Cu program complet, poate…Pe mine chiar m-a socat ce mult a platit Ioana pt bona cu juma’ de norma, in conditiile in care ea era acasa in maj. timpului.

    • Deea, bine zici. ma las si eu de web design, daca is asa salarii mari pentru bone 😀

      Bine ca ai scapat, printeso, de nebuna. Am share-uit si eu pe FB, poate scapam pe careva de placerea de a lucra cu individa asta

  48. La voi a fost soft, ca bona se uita la Kanal D. Eu stiu de experienta unor cunostinte cu o bona de 58 de ani, pe care cand au filmat-o au descoperit ca punea copilul in tarc si se uita la Private Spice si se autosatisfacea. Apoi, fara sa se spele pe maini ii indesa copilului suzeta in gura. Cand au confruntat-o n-a avut nici un stres. Ca daca nu-i spui ca e filmata nu poti s-o folosesti impotriva ei…. Geez

    • Pai cum se uita bona la Kanal D? Nu ati citit cu atentie „articolul”! Citez din acel articol: „in cursul zilei, nu deschideam televizorul …” zicea printesa (rurala sau urbana???)

  50. buna.
    acum ceva timp ai postat tu un link catre un blog al unei mamici de matilda, mamica singura, care isi gasise la un moment dat o bona perfecta. poate o poti intreba cum a reusit, ca sincer… am mai auzit multe experiente negative cu bone si pare deja de domeniul sf-ului sa gasesti o bona buna.

    • da, e foarte greu, pentru ca femeile bune sint, de obicei, ocupate… cred ca a gasit printr-o cunostinta. eu am gasit-o pe aceasta doamna noua, care pare foarte in regula deocamdata, dind un anunt la ziar.

  51. Eu ca fost sot de bona 😀 am pretentia ca oarecum cunosc fenomenul si cred ca principala greseala este varsta de „peste 45 de ani” In momentul de fatza am doua vecine care au peste 45 de ani si vreau sa zic ca nu as avea curaj sa-mi las nici pisica sa mi-o ingrijeasca :(…
    Nu cred ca o femeie care naste la varsta de 20 de ani nu stie sa aibe grija de un copil decat cand are peste 45, sigur ca unele femei geloase nu prea vor sa-si stie sotul acasa cu bona de 25 de ani… din pacate chiar daca aleg bone bunici tot o sa apara si cineva de 25 de ani la un moment dat, cand e sa se intimple se intimpla ! 😀 😀
    Avantajul cu o bona tanara este ca e open mind si nu te trezesti ca la varsta de 2 ani copilul zice la elefant cal si nici la zebra magar… ca asa l-a invatat bona lui cu 4 clase !

    • ….apropo de treaba asta: zilele trecute plimbam copilul in parc si-l vad pe unu cu un dihor in brate. In spatele meu un baietel de vreo 3 ani isi intreaba bunica, bona (habar n-am ce era) „Ce animal e?!”…la care ea: bursuc :)))
      Oare era convinsa cand a zis sau a zis-o sa scape de micut???!!

    • Pun pariu ca era convinsa ! 🙂
      Copilul crescut de o bona tanara va stii la 4 ani sa butoneze televizorul, smartphonul, tableta si normal ar fi sa poata identifica si animalele de pe ” Animal Planet „. Eu zic asta din cauza ca am cunoscut un copil care la 5 ani zicea la crocodil… „soparla din aia mareee, mareee ” 😀 😀 ca la fel ai zicea si bona lui care nu putea pronunta nici macar cuvanbtul „crocodil” :))))))))))

  52. eu am avut doua experiente cu bona/menajera. De fapt experiente cu agentiile. Fug de agentii ca de dracu, sincer. la fel, problema a fost cu fisa psihologica. Sa mai zic la a doua pe care o angajasem ca bona, dupa o saptamana mi-a cerut cu imprumut 1000 de lei?

  53. Mamicilor. ce va alearga spre intreruperea concediului de maternitate dupa 12 luni? Jobul si salariul aferent jobului?
    Voi ati auzit vreodata de la un angajator: „nici un om nu este de neinlocuit”? Poate unele din voi ati auzit, dar sa stiti ca de la un copil nu o sa auziti niciodata: „orice mama este de inlocuit”.
    Succes la cautarea de inlocuitoare de mame pt puiutii vostri!

    • Dar cand ai muncit ani in sir,dupa ani de studii serioase,sa ai un job sau o afacere,cand ai persoane in spate care depind de tine sau rate de achitat,oare iti poti permite sa le dai cu piciorul? Da,nu este jobul pe primul loc,dar nici sa stai acasa cel mult inca un an,dupa primele 12 luni si apoi sa te lupti sa o iei de la capat.Si nu te inlocuieste bona,exista viata de parinte si dupa ce iti reincepi activitatea.Satula-s de mame de-astea care se vaita ca n-au si dau cu piatra-n cele care incearca sa isi vada si de cariera.Vremea femeilor casnice a apus,nu ma poate nimeni convinge ca-i place cuiva sa stea acasa si sa frece menta,urcandu-se singure pe un piedestal invizibil si fluturand un steag de mama perfecta,cand de fapt,majoritatea-s devoratoare de telenovele.

    • tf? asta ai tu impresia ca fac majoritatea mamleor daca stau acasa cu copiii mai mult de cateva luni? trist in mica lume proprie cu nevoi de justificari

    • am sa scriu ceva pentru tine carla-este infinit mult mai usor sa muncesti indiferent cat de greu e jobul tau decat sa cresti un copil!!cine creste cu adevarat un copil nu are timp de telenovele!!dar na,ce stiu eu?!sunt plafonata ca stau acasa de 3 ani si s-a dus pe apa sambetei cariera mea. ”nu ma poate nimeni convinge ca-i place cuiva sa stea acasa si sa frece menta”-bineinteles ca te saturi acasa facand mereu aceleasi lucruri zilnice dar pur si simplu asta e sacrificiul:cine sta cu copilul sa-l creasca cat se poate de bine si sa scoata din el un adult netraumatizat si nefrustrat?

    • Cate ”sacrificate”! Cata ofilire si inflamare…fetelor…de ce va simtiti vizate??? Am crescut doi copii minunati si va asigur ca nu sunt nici macar pe departe frustrati si traumatizati.Din pacate,insa,am fost nevoita sa ma ocup si de cariera si am avut si am norocul de a le putea imbina pe amandoua.Va doresc sanatate voua si copiilor,dar eu raman la parerea mea,decizia de a avea un copil si cresterea lui nu trebuie sa fie un sacrificiu ci o bucurie.Pentru mine asta este,zilnic sunt recunoscatoare pentru ca ii am.Dar daca i-am adus pe lume,trebuie sa ma ocup si de felul in care traiesc si sa le asigur un viitor.Petrec mult timp si condensat,cu copiii mei si stiti ceva? Ma iubesc si ma admira.

    • Macar pentru perioada cit Printesa … era acasa minut de minut, putea sa se ocupe – asa cum v-ati ocupat si Dvs. – si de copil si de menaj! Parerea mea …

    • doamna, nu puteam sa las copilul cu o necunoscuta, era nevoie de o perioada de acomodare intre ea si fetita mea, de aceea am angajat-o part time inainte sa incep eu serviciul, ca sa avem vreme sa ne cunoastem cu toatele cit mai bine. si slava domnului ca ne-am cunoscut.
      Sigur ca puteam avea grija si de fetita si de menaj, nu despre asta e vorba.

    • Cam multe greseli pentru un jurnalist in doar citeva rinduri: …”cu toatele …” si slava Domnului (corect) si slava domnului (incorect)!!! De asemenea, multe inadvertente: ba in cursul zilei „nu deschideati televizorul”, ba „menajera se uita la Kanal D”; ba erati slaba si „nu aveati putere sa faceti si mincare si curatenie”, ba trebuia „sa va cunoasteti cu toatele inainte de a incepe serviciul”…

    • Partea asta cu „sacrificiul”… sa fim serioase. Pai nu ti-ai dorit copilul? Sigur ca l-ai dorit! Pai si atunci? Nu mai speriati viitoarele mamici. E o bucurie sa ai un copil. E un pic cam greu cu somnul (din experienta mea), dar e mare bucurie. Trebuie doar sa ai chef de joaca.

      In privinta carierei vs. stat cu copilul – esti o norocoasa. Poate plati sotul / pot plati bunicii nevoile familiei, aveti unde sa stati… sunteti deja, material vorbind, cu multe peste noi (familia mea), de exemplu, si multi alti romani. Noi nu avem casa, sotul nu a lucrat 2 ani de zile, asa ca eu una am „ales” sa stau acasa acasa pana face copilul 11 luni.

      Iar privind „greutatea” jobului… probabil ca depinde ce faceai. De ex., medic (de orice fel), sau operator date… cred ca nu se compara… Si, repet, sa cresti copilul nu e greu. E frumos. E mai naspa ca tre’ sa smotruiesti prin casa, na, ca nu le poti lasa vraiste, e poate mai naspa ca nu vede nimeni ca faci mare lucru, ca in sec 2 e iar plin de firimituri sau dezordine. Dar cresterea copilului e fun! 🙂 Asa ca terminati cu prostiile.

    • a, si inca o observatie. Fiecare decide pt propria viata. Fiecare caz e unic, numai omul in sine stie ce e in sufletul si in casa lui. Sunteti mame, la naiba, putina intelegere, empatie pt o alta mama, pt un alt copil.
      Unele femei se simt implinite casnice, alte femei nu pot lasa presiunea pe sot de a fi singurul venit in casa, alte familii nu se pot descurca cu salariul minim pe economie castigat de sot, altele chiar au job cu pasiune, care se simt implinite cand au si creativitate, altele au o cariera etc. unele sunt single mother, altele au si responsabilitatea altor persoane in ingrijire financiara, unele au firme si responsabilitatea angajatilor, echipei etc.

      Fiecare om e unic.
      pt cele care au sarit imediat, cu DE CE-uri ( de ce muncesti, de ce nu muncesti) sper din tot sufletul sa demonstrati mai multa intelegere pt copilul propriu. Si sa ii respectati decizia proprie si eprsoanala, venita din suflet.
      Mai bine oferiti ceva solutii, care au functionat la voi.

    • @Alexandra: nu te supara, dar ce cauti tu pe aceasta pagina? Doar sa corectezi si sa comentezi aiurea? Doamne sfinte, cat de lipsite de bun simt pot fi unele. Chiar si de aceasta mentiune te-ai gasit sa te legi? Nu ai altceva mai bun de facut?

  55. Mama mea e in stadiul final al unui cancer; eu sunt plecata peste mari si tari, bolnava la randul meu si extrem de gravida, deci imposibil sa ma deplasez pana in Ro, cel putin inca 3-4 luni. Ii pusesem deja o femeie care venea la ea de 2-3 ori pe saptamana sa ii faca piata, putina curatenie (simplu simplu de tot: maturat in bucatarie si dormitor, pus rufe in masina), de mancare (o oala de supa la 2-3 zile si piept sau pulpe de pui pe gratar) si cel mai important, de mers pe la doctorita mamei sa ia retete si apoi la farmacii dupa medicamente. Femeia sta la 2 case de mama, deci nu avea nici o oboseala sau cheltuiala de transport. In total nu cred ca facea mai mult de 4 ore efectiv pe saptamana, pe patru milioane.
    Pana in februarie mama si-a pastrat mintile, ii era greu doar fizic. Insa pe 13 feb a cazut pe jos, a zacut cateva ore singura pe jos, dupa care nu isi mai poate misca mainile deloc si delireaza grav destul de des – din ce am inteles s-a ajuns la metastaze osoase si pe creier. Prin urmare nici nu mai poate controla banii pe care ii are in casa.

    Neputand sa ma duc eu sa aranjez lucrurile, am petrecut ore intregi la telefoane cu femeia in cauza si am stabilit sa vina de acum zilnic, de 3 ori pe zi, cate o jumatate de ora, sa ii dea de mancare, pastile si sa ii schimbe scutecele. Atat. Restul am delegat pe o matusa, in ideea sa ii fac femeii treaba cat mai usoara. O ora jumate in total pe zi. ATAT. Platita cu 7 milioane lunar, net.

    Fratele mamei sta la noi de ceva ani buni, in ideea sa fie cineva in permanenta langa mama. Dar ca majoritatea burlacilor in varsta e cam tzacanit, bea, face scandal, in afara de prezenta de barbat in casa altceva nu poate si nici nu stie sa faca, prin urmare nici nu i-am cerut vreodata sa faca ceva.

    Dar tot ma suna sa-mi spuna sa nu-i mai dau bani „lu’ Tantza”, sa o injure, sa ameninte ca o rupe din batai daca o mai prinde pe acolo… pfff saptamanile astea eram chinuita ca hotzii de cai, cu diabetul meu gestational, cu o sarcina dureroasa si dificila… nu pricepeam de ce imi facea greutati, cum altfel era sa gasesc pe cineva care sa vina zilnic la mama, de 3 ori pe zi. Tantza era alaturi, mama o cunostea, pur si simplu nu pricepeam inversunarea unchiului si puneam pe socoteala alcoolului.

    Pana acum o saptamana cand sun ca de obicei, zilnic, sa vad ce mai e… raspunde o matusa si aud prin telefon zbierete, injuraturi, pff credeam ca innebunesc.

    Unchiul ii daduse doi pumni in cap lui Tantza si o daduse afara pe usa.

    Abia a doua zi cand s-a linistit mi-a povestit ce facea Tantza. Deja de un an de zile mintea cand cumpara medicamente, zicea ca costa „un milion juma, doua milioane”, iar retetele erau 100% compensate.
    Iar acu, ca mama nu mai stia nici cum o cheama… Venea, isi punea in geanta scutecele noi, pe mama o lasa in scutecele murdarite si pe urma se ducea la unchiu-meu sa ii ceara bani „ca nu mai am scutece, nea Fanica”.

    In ziua aia unchiu-meu s-a decis pe loc sa o caute in geanta pe cand pleca de la mama si a gasit acolo scutecele nefolosite, plus pulpa pe care mama trebuia sa o manance la pranz. I s-a pus pata si i-a tras doi pumni si pe urma a aruncat-o de par pe poarta afara.

    Nu reuseam sa cred ca un om pe care tu crezi ca il tratezi corect (ii dadeam euroi de cate ori veneam in tara, in plus de salariu) ajunge sa faca chestii atat de josnice, cu un om care sufera groaznic in ultimele lui zile de viata.

    Doua zile nu m-am putut da jos din pat, glicemia mi-a explodat, nu mai reuseam nici sa ma calmez nici macar de dragul copilei de o am in burta, pe care ne-am dorit-o si am obtinut-o dupa suferinte mari si nenumarate sarcini pierdute… m-a imbolnavit mizeria asta umana, scarba pe care nu puteam sa o controlez… Daca mi-ar fi cerut mai multi bani, faceam pe dracu-n patru si ii dadeam! Ideea ca mama mea a zacut in scutece murdare numa ca sa castige Tantza cativa lei cu furtisagul ei de pampersi… si acu imi vine sa urlu, de neputinta, de indignare, de jale, de rusine, de ce vreti voi…

    Stiu de mult ca homo homini lupus, da’ parca nici asa, dumnezeule…

    • Marmota, mi se strange sufletul si-mi dau lacrimile citindu-te…. of, prin ce ti-a fost dat sa treci…
      Dumnezeu sa te intareasca si sa te ajute sa aduci pe lume puiul dorit…

      Mi-as dori sa te ajut cumva, dar ale naibii cuvinte, asa neputincioase sunt…. Nu pot decat sa te imbratisez virtual, din tot sufletul 🙁

    • Multumesc, si sa ne fereasca soarta sa ajungem candva la mana unor astfel de „podoabe”…

    • Marmota am lacrimat rau citind ce-ai scris, dar din nefericire si cu mare rusine spun ca societatea asta in care traim s-a degradat atat de tare incat mi-e si frica de ziua de maine, sincer, mi-e frica de ceea ce va urma si de lumea de maine in care copilul meu va trai.

    • Of Doamne! Te doare sufletul de copilul ce se naste din tine, dar si suferinta pt parinti e nemarginita. Dumnezeu sa va aiba in paza lui

    • marmota, iti recomand abos care. o am pe mama in aceeasi situatie, eu sunt multumita de serviciile lor. e dept ca 8 ore pe zi ma costa 400 EUR, dar merita.

    • Draguta Doamna, m-a impresionat extraordinar de mult ce ati scris! E f. trist. Va inteleg suferinta ca nu puteti sa fiti linga mama Dvs. in aceste momente. Ginditi-va insa ca si pentru bebelusul Dvs. aveti nevoie de liniste, de o stare confortabila psihic, nu de ginduri care sa va produca un stres. Si eu am o prietena a carei mama a trecut exact prin ce trece mama Dvs. acum; ea a ingrijit-o pina in ultima clipa, a facut tot ce a putut pentru a-i prelungi viata (ma gindesc la diverse tratamente si consultatii la care apela), iar eu o incurajam, spunindu-i ca „dupa ce mama ta nu va mai fi, stii ca nu te va mustra constiinta”. Va doresc din suflet sa duceti la bun sfirsit sarcina, sa aveti o nastere usoara, sa aduceti pe lume un bebelus sanatos si cu noroc! Dumnezeu sa va ajute! Si nu uitati: un suflet vine, un suflet pleaca…

  56. Majoritatea bonelor cu „reclamatii” sunt doamne peste 40 de ani. sunt cateva care sunt bune , dar restul vad asta ca peun job si atat , job pe care-l trateaza cu sila unui functionar public.
    am prietena care a fost bona in timpul studentiei si prietena care are bona studenta pt fiica ei. Asa cum a mai spus cineva,prima data a pus scuteculpe dos, dar asta se invata , se repara. Rabdarea si dragostea nu ai cum sa le inveti. Le ai sau nu le ai.
    Personal cunosc tanara care are grija de doi copilasi (1 an si 3 ani),care este fumatoare, DAR niciodata nu fumeaza acasa la familia care a angajat-o. Este alegerea ei sa fie fumatoare, dar a fost educata in „zilele noastre” si stie sa faca diferenta intre alegere personala si impunere a alegerii personale. Are grija de ea, de manichiura ei (unghii taiate cat de cat scurt, dar sa ii fie si ei pe plac),isi face periodic analizele si cand a a simtit ca ceva nu este in regula cu ea, a anuntat ca mai bine nu vine decat sa imbolnaveasca si copilasii (raceli,gripe). Respecta toate indicatiileparintilor pe principiul ” si eu voi fi mama si voi vrea ca bona copiilor mei sa faca ceea ce ii spun eu”.

    Imi pare rau de experienta voastra, si pt toate mamicile ce cauta bone, nu va sfiiti sa incercati si pe cineva mai tanar. Eventual o studenta care desi nu are copii, isi doreste,ii iubeste, are energie sa se joace cu ei , rabdare sa le explice, are un ton placut al vocii.
    Si persoanele tinere mai au un atuu: nu sunt plictisite de treburile casnice si nu vor considera ca le cad mainile daca spala o farfurie sau intind o rufa.

    Ar trebui inceputa o miscare publica pt aparitia unei legislatii in ceea ce priveste autorizarea bonelor, instruirea si evaluarea lor.

  57. 750 lei este o suma mica pentru prestatia efectuata si o spun din experienta (platesc o suma frumusica pt 3 ore/zi, dar sunt ffff multumita si copulul la fel; are 5 ani si mi-ar fi spus cu siguranta daca era ceva, asa cum imi spune despre doamna educatoare 😀 ). Dar, asa cum spuneai si tu, stia si a acceptat aceasta suma !!!
    Este destul de riscant sa aduci pe cineva strain in casa la un copil asa mic, pentru ca nu iti poate spune cum se comporta doamna cu el. Eu am chemat-o pe mama din provincie.
    N-ar fi o solutie si pentru voi? (Nu mama mea, una dintre mamele voastre 🙂 )

    • N-are a face suma platita. Daca omu-i om, e om si pe bani multi, si pe bani putini. Mai ales cand vine vorba de copii. Daca ii dadeau 3500 de lei pe 3 ore, crezi ca se comporta mai bine? NU, in mod absolut sigur! Tipa e o mizerabila si punct!

    • Nu acuzati cu atita vehementa daca nu stiti ca e adevarat 100% (audiatur et alteras pars). Aveti dreptate ca „omu-i om si pe bani multi si pe bani putini”: eu am avut grija fara 5 banuti de o fetita de la virsta de 2 ani la virsta de 4 ani, tocmai pentru ca mama ei nu se ocupa de ea, ii era total indiferent copilasul care pe ac. perioada de doi ani s-a atasat extraordinar de mult de mine si de sotul meu iar drept recunostinta (fetita are acum 12 ani), iubita ei mama nu a dat niciodata macar un telefon sau sa fi venit cu fetita sa o mai vedem si noi macar 5 minute!!! Precizez ca locuim in acelasi oras si ca avem albume intregi cu poze facute fetitei, albume care zac la noi pt. ca nu avem cum sa i le dam. Trist….

    • Bona sunt si eu ,dar cred ca parinti sunt multumim de mine ! Lucrez de 2 ani la fetita ,am grija de ele , desenam ,cantam mergem la plimbare ne jucam mergem la plaja .Fac mâncare fetelor , tot cei ce tine de casa . De la bun ìn ce put am spus punctual de vedere: nu jignesc nu vreau sa fiu jignita ,nu nu ridic tonu sa nu mi-se ridice tonu. Sunt intrun raport foarte bun cu fam fetitelor,cu bunici chiar si cu rudele lor.

  59. Nu inteleg de ce n-ai inregistrat-o inca din perioada de proba.
    Nu neaparat video, macar audio …cu un simplu mp3 player.
    E obligatorie aceasta procedura, nu se pune problema sa-ti intre cineva strain in casa fara sa nu sti cine e.

    • Stiam cine e, era o bona recomandata de agentie.
      Hai sa fim seriosi, cine naiba umbla cu reportofoane la ei non-stop? si la ce mi-ar fi servit inregistrarea?

  60. Hai că am scris un comentariu pe FB, dar nu ştiu ce i-am făcut şi l-am şter, aşa că m-am mutat aici. Eu vroiam să spun că am întâlnit bone din Filipine, cand am locuit în Arabia Saudită şi sunt bune, sunt calme, atente cu copilaşii, vorbesc engleza foarte bine (nu ştiu dacă partea cu limba străină te intereseza acum). Dar dacă vreodată vrei şi o altă variantă (acum nu ştiu cât de mult ar costa cu salariul şi viză) sau altcineva de pe aici, dar nu e hotărâtă, eu le-am cunoscut şi mi-au lăsat o impresie bună. Încă mai păstrez legătura cu unele filipineze pe care le-am cunoscut acolo. Cand am plecat, una dintre ele chiar m-a întrebat dacă nu stiu pe cineva care are nevoie de bonă în România şi mi se părea aşa, fantastic, să angajezi pe cineva din afara ţării, dar văd că e greu şi cu bone din ţară, chiar dacă vorbim aceeaşi limbă…

    • Pentru Cipru, nu stiu daca diferenta ar fi mare pt Romania, viza, costul biletului de avion, analizele medicale, evaluarea psihologica si taxa agentiei care gaseste fata, e 1200 Euro pt Filipine/ 800 euro pt Sri Lanka. Aici se lasa si un „depozit” (in cazul in care o dai afara, pina i se gaseste angajator traieste din depozit, etc) in cuantumul a 2 salarii de-ale ei, deci cam 700-800 euro. O bona care face si menajul, gateste, ingrijeste gradina, spala pisica, etc. primeste 300 euro, plus asigurarile sociale, cca 120 euro, deci tu scoti din buzunar 400-450 euro. Dar de cand sunt aici am vazut fete care au abuzat persoanele care se aflau in grija lor, dar si care au fost supuse la perversiuni sexuale, violate, taiate, etc. Cat am lucrat pt o italianca am vazut cele mai mare abuzuri la care putea fi supus un om: cei 4 copii (12-25 ani) ai italiencei, in lipsa parintilor plecati in vacanta in Miami, au inchis vietnameza in baia de serviciu. Tot week-end-ul a stat acolo fara apa, fara hrana. Lunea am sesizat eu lipsa ei si am luat casa la scotocit. Era aproape lesinata, nici n-a putu vorbi, a ciocanit in usa si asa am gasit-o. Inainte de asta, imi povestise fata de 12 ani, ca fratii mai mari au aruncat-o de mai multe ori in piscina, dar fata nu stia sa inoate si se uitau la ea cum incearca sa se salveze. Eu am crezut initial ca fabuleaza fata. 🙁 Oameni suntem toti, dar parca ne dezbracam de caracter si ratiune in unele situatii si ajungem mai rau ca si animalele

  62. draga printesa,
    te citesc de ceva timp dar abia acum am gasit ocazia sa-mi spun si eu opinia. de ce trebuie sa lasi copilul cu un strain?situatia voastra financiara chiar nu va permite sa mai stati un timp asa, tu cu cea mica acasa?nu vreau sa ma intelegi gresit fiecare isi creste copilul cum crede el ca e mai bine,dar iti impartasesc experienta mea:am o copila de 3 ani pe care am crescut-o singura fara ajutorul nimanui el pleaca la 7 dim si mai vine la 8 seara (este strain si nu are pe nimeni in romania)chiar daca situatia financiara ne-a permis am exclus din start ca o persoana sa stea pe bani cu copilul nostru.timpul a trecut numai eu stiu cum, mereu singura cu ea cu fel de fel de chestii de rezolvat si iata ca s-a ivit ocazia unui job pentru mine.bun,cu cine sta copilul??norocul sau mai bine zis ghinionul a facut ca in acea perioada mama sa fie in somaj asa ca am apelat la ea(eu cu mama avem diferente ireconciliabile dar am zis totusi sa incercam).am avut ocazia sa vad cat plangea in fiecare zi la usa cand ma incaltam”mami te rog.nu pleca,sunt cuminte!!!!” am vazut cat de tare o afecta faptul ca eu plecam doar pentru 4 ore.cu mama nu a mers deloc bine:daca nu lasam eu de mancare pentru copil ea ii dadea numai paine cu unt(a zis ca ea nu stie ce sa faca de mancare ,in conditiile in care a crescut 2 copii)nu punea copilul pe olita cand deja aveam un progres -facea pipi la colacel pe toaleta ea ii punea tot pampers(a zis ca asta e datoria mea sa dezvat copilul de pampers nu e datoria ei)cum venea se punea in pat si de acolo vorbea si cica se juca cu cea mica si multe alte chestii care ma deranjau si pe care i ;le-am cerut sa nu le mai faca si certuri mereu mereu (eu o intrebam daca ea considera ca ma ajuta cu ceva,ea imi raspundea ca face tot dar eu sunt vesnic nemultumita).3 luni cat am lucrat au fost de cosmar atat pentru mine cat si pentru fetita incat abia am asteptat sa se termine contractul.ti-am povestit toate astea sa-ti faci o parere daca o bunica se poate purta asa(nu i-a facut rau fizic adica,dar multa multa delasare si indiferenta)ce pretentii ai la o persoana care asteapta bani pentru asta? eu am decis ca pana cand se va duce la gradinita (in toamna asta)sa nu mai caut niciun job si nici sa mai apelez la mama(mama m-a traumatizat pe mine psihic in copilarie si nu vreau sa o faca si cu ea,cel putin nu-i voi da ocazia).chiar daca situatia noastra financiara nu mai e asa roz si niste bani in plus ar fi bineveniti,prefer sa stau eu acasa cu fetita decat sa-i otravesc copilaria cu diverse experiente traumatizante(cand ne certam eu cu mama,ea plangea isi punea mainile la urechi si spunea ”mami opreste te rog!!!!”).inca o data nu te judec pentru ce vrei sa faci doar ia aminte si din experienta mea ce crezi ca e mai bine pentru fetita ta.sanatate numai bine!

    • din pacate avem rate si nu putem risca sa traim dintr-un singur salariu. in plus, eu sint jurnalista, si la ce vremuri sint acum in presa, daca stau 2-3 ani pe tusa n-o sa-mi mai gasesc in veci de munca. am prietene bune care isi cauta de 4-5-6 ani job si nu gasesc.
      fiecare si le stie pe ale lui. noi am decis ca e momentul sa ma intorc la munca, am gasit ceva ce-mi convine si care-mi permite sa lucrez de acasa, daca spun pas acum risc sa ramin casnica un deceniu, si, cum spuneam, avem rate de multe sute de euro.

    • Ce se baga omul peste tot….vb acum de a comenta decizia mamelor de a isi relua jobul.
      Eu sunt mama singura ce tine in spate 3 credite si o casa. Copilul meu are 4 luni, de o luna mi-am reluat activitatea la munca. Nu consider ca daca nu stai non stop cu copilul semnifica ca esti mama denaturata sau ca nu il iubesti. Eu mai am doua surori si am crescut fara ca mama sa stea cu noi acasa pt ca nu se putea.
      Vin sera acasa si imi dedic fiecare mom liber lui. Daca aveam posibilitati financiare as fi stat cu el un an. De ce doar un an? Pai pt ca sunt o egoista care doreste sa isi continue cariera aleasa :D.
      Acum daca tot se comenteaza de ce esti o asa egoista, de ce nu sare nimeni cu gura si pe tata? Ce el a fost cumva „nevinovat” de aparitia coplului??? Ma rog in al meu caz, asa a considerat :).
      Printesa draga, fa ce vrei tu, cand vrei si cu cine vrei! Viata fiecaruia si cum o traieste este propria lui alegere. (chit ca stai sau nu acasa, fie ca preferi bone de 50 in loc de 25, absolut orice!) Te citesc cu mare placere si te admir nespus dar niciodata nu o sa intru aici sa te critic. Sunt pe principiul ca daca nu iti place ceva la o persoana sau nu esti de acord cu ce spune/face, nu mai citi sau viziona 🙂

    • ana maria imi pare rau de situatia ta si sper sa-ti dea dumnezeu sanatate si putere sa le duci pe toate!daca citesti cu atentie ce am scris eu-nu o critic,nu o condamn si nu o judec pe ea ca se intoarce la munca!!daca situatia financiara nu permite altfel bineinteles ca nu ai incotro!!nu consider ca trebuie sa mi se ridice statuie ca stau acasa cu copilul meu(asa e situatia mea-nu trebuie sa faca toata lumea la fel)la fel cum nu consider ca tu esti o mama denaturata ca trebuie sa muncesti pentru copilul tau.am povestit experienta mea tocmai ca cineva sa mai vada si alte situatii-nu a fost vorba niciun moment de critica sau blamare!!

    • Andrea, am citit dupa tot, eram pe fuga. Apropul era asa in general, am destule fiinte in jur ce isi ridica singure statuie ca sunt mame ce stau acasa si imi pare rau daca cumva te-am suparat, nu a fost intentia mea 🙂 Norocul nostru este ca suntem femei si avem multa putere pt puii nostri!

    • Poate nu am eu copii, dar eu nu pot pricepe de ce o femeie e egoista daca isi continua serviciul si dupa ce naste??? As putea spune ca tocmai din contra.

      Nu vreau sa arunc cu cacao in nimeni si sunt sigura ca exista mii de exceptii, dar din experienta mea cu prietenele si cunoscutele care au ramas casnice dupa ce li s-au nascut copiii, la un moment dat ajungi sa nu mai stii nimic altceva inafara de „cacuta” si „paputa”. Inteligenta asta nu ti-o da doamne doamne nelimitat, si asta depinde de mediul in care traiesti si de lucrurile pe care le faci. Poti fi tu cea mai inteligenta femeie, daca toata ziua nu faci nimic altceva decat curatenie, spalat, mancare, si sters la fund, dupa cativa ani (ca sa nu zic maxim 1) te trezesti ca citesti ca vaca o propozitie si nu ii mai poti intelege sensul . Copilul tau are nevoie de o mama toata viata, nu doar in primii 3-4 ani, si nu ajuti pe nimeni daca te transformi intr-o femeie plana cu care nu se poate discuta nimic altceva inafara de subiectele mentionate mai sus. Ca mama tre sa fii nu numai menajera, ci si psiholoaga, si prietena, si izvor de intelepciune, si toate astea nu se invata – sau nu se exerseaza – in timp ce stai la cratita.

      Si nu, nu ma certati ca „tu n-ai copii deci nu poti intelege” – pentru ca chiar daca nu am experienta de mama, copilul cuiva sunt si eu! Si inca nu mi-am descoperit nici o trauma din cauza ca maica-mea s-a intors la servici cand aveam eu cateva luni – si, ca tot veni vorba, nici din cauza ca n-am primit tata timp de 2 ani si 5,2 luni.

    • Am stat acasa aproape 3 ani cu cei 2 copii. Au fost cei mai frumosi ani (de pana acum). Mi-am reluat serviciul de 9 luni. Abia acum am curajul sa-i raspund clientilor (in engleza) si am cuvinte in romana pe care nu mai stiu sa le pronunt. Acum cateva zile ma vaitam de dureri muşchiulare… Nu vreau sa ma gandesc cum as fi fost dupa 7 ani de stat acasa :)))

    • Daca stai acasa cu copilul nu inseamna ca te plafonezi si te prostesti si nu mai stii nimic de la atatea scutece schimbate. Statul cu un copil acasa inseamna dezvoltare continua…nu se comporta azi cum se comporta ieri si tot asa. Trebuie sa il ajuti sa se dezvolte, si nu numai sa tii pasul, ci sa fii cu un pas inainte. Asta odata, in al doilea rand, eu una de cand stau acasa, citesc inainte de culcare si cand doarme copilul in timpul zilei, am inceput cursuri online de IT, mi-am luat carti, m-am apucat sa invat o limba noua.
      Copilul meu are 7 luni…nu stiu cand o sa merg la serviciu…cel mai tarziu sper, pentru ca nu are nimeni grija de un copil ca propria lui mama. Ideea e ca atunci cand o sa incep serviciul o sa pot spune ca am invatat din proprie initiativa atatea lucruri in timpul in care am stat cu copilul acasa, si deci, sunt dornica de dezvoltare.
      Cand va fii cazul vom apela si noi tot la bona, pentru ca nici noi nu suntem de acord cu gradinite/crese. Invata numai tampenii de acolo de la ceilalti copii eventual needucati, plus boli, mancare de cantina (oricat de buna ar fi gradinita, nu se compara cu mancarea facute de mine cu drag acasa). Dar as fi super drastica in alegerea uneia…adica la o conversatie de genul celei din povestire as renunta in secunda zero, chiar sa fie si cu recomandare de la Oprah sau Angelina Jolie

  63. groaznic…spre fericirea noastra noi am gasit pe cineva ff ok, dar sta 9 ore pt 800 lei , faz aca era normal sa doarma pt bani aia….ha…pai in ce tara crede ea ca traieste..era o bona part time nu director, eu muncesc pe 1500 lei, la birou, departament resurse.

  64. in general babele doamne, matusile si unele bunici batrane sunt cele mai nepotrivite ca bone. Concepti imbatranite si vesnicile obsesii gen „vai ce slab e”, ” n a mancat nimic” sau ” nu sta acolo ca racesti”! Psihologic vorbind astfel de afirmatii sunt daunatoare.

    • o femeie la 50 de ani nu e baba. 🙂 mama are 57 si e chiar tinara!

    • Si eu am 56. Lucrez si nu dorm la serviciu 🙂 . Nu sunt baba cu conceptii invechite. Psihologic vorbind, parintii tai au si ei o varsta. Daca pe ei nu ii respecti cu siguranta nu te respecti nici pe tine. Punct!

  65. Ce scarba, stai sa o vezi pe soacra mea, ca nici eu nu am avut incredere in bona cum isi pilea unghiile si isi taia cu foarfeca ascutita unghiile langa copil, si cum ,,,multe alte lucruri, mi-e si sila sa ma gandesc de nervi. Lipseam cam 5 ore pe zi in medie, copilul nu a patit nimic, din fericire, dar ….nervii i-am avut prastie.

  67. Eu zic ca la cum s-a prezentat doamna, ati fost norocosi. Norocosi ca nu i-a facut nimic Sofiei. N-am crezut ca se poate asa ceva, pana n-am vazut cateva filmulete pe facebook. Bebelusi de cateva luni, trantiti, plesniti peste cap, si batuti cu o cruzime de nedescris. Nu m-am putut uita pana la sfarsitul filmuletului.

    Deci, da, norocosi, ca ati scapat de ea.

  68. Groaznic ! din pacate e foarte greu sa gasesti pe cineva care sa nu fie doar „supraveghetor”. si eu am avut parte, din pacate, de o experienta similara. Am gasit bona, o vecina, recomandata de cineva care doar stia ca e bona dar nu stia sa imi spuna cat de dedicata e. Ne-am inteles binisor la inceput, doar ca ma mai mintea din cand in cand. O sunam sa o intreb ce face copilul pentru ca nu o vedeam pe camere si imi spunea ca se joaca pe hol cu ea, unde nu erau camere dar se dadea de gol cand imi povestea ce bine se intelege fetita mea cu fata ei… mentionez ca programul ei era pana la 16 dar intotdeauna aungeam acasa la ora 15 si ii spuneam ca poate pleca…deh, eu intelegatoare. intr-o zi, cand fetita era putin bolnavioara m-a sunat sa imi spuna ca dupa masa de pranz si chiar cand a pus-o in patut, a vomitat… se mai intampla ii zic, schimbati-i lenjeria si puneti-o la nani.inainte de a ajunge acasa, m-am uitat pe camera sa vad ce face fata… plangea…rau… ea nu e prea plangacioasa… si am stat sa vad dac apare bona, cred ca a durat mai bine de 5 minute pana a ajuns la ea… nu m-a sunat sa ma intrebe ce sa ii faca si nici eu nu am sunat-o pentru ca mai aveam un pic pana acasa. cand am ajuns fata mea in mijlocul camerei pe jos plangand si ea pe canapea se uita la ea. am intrebat-o de ce nu m-a sunat si a dat din umeri. A plecat acasa si eu am culcat copilul care se linistise. Dar am avut un feeling si m-am uitat la inregistrarile de pe camera sa vad care a fost episodul cu vomitatul. Bona credea ca doar se vede si nu ca si inregistreaza sau ca e si sunet. Nu am putut crede ce am vazut : ea, deasupra copilului in patut ii dadea cu gengigel si i-a bagat degetul, fara tifon, in gura pana a vomitat. Si incepe : „OFFF Proastooo !!! Uite ce ai facut !!! Toanta ce esti ! Sa fiu a dracu ce ai facut… Tuta ce esti, hai pleaca de aici, pacoste ce esti , ca copil nu esti, iesi, du-te si plimba gandacii ! Offf !!! Proastooo” si a tinut-o tot asa, intr-un final ma suna si imi spune ca a vomitat si eu am mai sunat-o la 2 minute sa ii zic de unde sa ia lenjeria si inainte sa raspunda zice: Ia, ca suna ma-ta… sa va mai spun ce am simtit dupa ce am vazut? am chemat-o i-am aratat imaginile si i-am aratat usa, nu a recunoscut nici macar cu sunetul la maxim cand se auzea clar cum injura… din fericire acum avem pe cineva care chiar o iubeste pe fetita… sper ca nu v-am plictisit dar din pacate sunt experiente care merita impartasite…

  69. hm, si cand te gandesti ca multi oameni se spetesc muncind pe banii aia. probabil s-a gandit ca va dau banii afara din casa, si de-aia s-a gandit sa pluseze. o curiozitate: o sa mai faci recenzii din alea misto de tot despre restaurante?

  70. Si eu am cautat bona in aceeasi perioada (octombrie) prin aceeasi agentie. Tot part-time, zona diferita. Am primit mai multe CV-uri da toate aveau cel putin una din conditii ignorate. Sunt mai multe de povestit, daca te intereseaza vorbim pe mail. Ce vreau sa subliniez este faptul ca dupa experienta asta eu clar nu voi mai apela prea curand la o agentie.
    Intr-un final am gasit o super bona pe cautabona.ro. Sta la 3 minute de noi 🙂

    Sa iti zic si ca am gasit pe anuntul.ro un anunt cu eaxct ce ceream eu de la bona si numarul de contact al Simonei G? In aceeasi peroada.

  71. Vai de capul ei. Aici au greşit 3 părţi:
    – a greşit dna Valentina în sine, pentru că e clar, jobul nu era de ea.
    – a greşit agenţia de recrutare pentru că aparent e interes doar pentru bani, nu şi pentru calitate.
    – a greşit psihologul clinician.

    Hai să îţi explic eu ce a făcut psihologul clinician, că tot timpul mă „bat” cu clinicienii, eu fiind cu background in statistică:
    1) Probabil i-a aplicat acel minunat şi DELOC relevant test numit Testul Arborelui. Valentina a desenat 2 copăcei, dna evaluator a constatat că Valentina nu are probleme de personalitate.
    2) A avut o mică şedinţă de terapie, extrem de superficială, pentru că un om trebuie trecut prin cel puţin 3-4 şedinţe de terapie şi evaluare pentru a descoperi cum e el de fapt.
    3) A picat pradă a ceea ce înseamnă Managementul Impresiei. Desigur, dna Valentina habar nu are teoretic cum se face, da’ în practic e simplu: e clar că dacă ai un vocabular adecvat şi un ton amiabil vei jongla bine cu situaţia astfel încât să fie totul în favoarea ta.

    Ce trebuia să facă dna evaluator:
    1) Dacă nu e capabilă singură, atunci cumpără o foaie de răspuns de la TestCentral sau orice autoritate în testarea psihologică. Primeşte un manual al probei, aplică testul, „subiectul” completează testul pe foaia de răspuns. Foaia de răspuns este trimisă mai departe. Contra-cost i se comunică rezultatele. Nu costă enorm astfel încât să nu-şi permită agenţia şi respectiv dna clinician.
    2) Nu aplici un singur test. Trebuie câteva teste de: a) personalitate, b) comportament social, c) temperament, d) eu sincer i-aş băga şi un test de IQ, aşa, de complezenţă. Toate bateriile astea de teste trebuie să aibă o scală a minciunii, iar răspunsurile să nu fie de tip închid (da, nu) sau să aibă o scală de la 1 la 5 (unde 3 e nici prea, nici foarte foarte). Cu cât sunt mai multe alegeri, cu atât e mai relevant testul. Că deh, testezi oameni, nu pisici. Scala minciunii practic testează dacă subiectul răspunde sau nu sincer la test. Adică ai câteva întrebări inversate etc.

    Ce îţi recomand eu ţie este aşa:
    1) Creează-ţi profilul bonei potrivite.
    2) Caută să nu vezi doar CV-urile, ci să porţi măcar 2-3 discuţii cu aplicanţii.
    3) Setează perioade de probă cu oricine îţi vine. Nu trebuie să ştie nimeni că e sub supraveghere. Dar trebuie într-un fel să „challenge” persoana aia la maxim, cu mici teasere: obiecte prin casă, bijuterii (care pt tine nu au cine ştie ce valoare, poate nici nu sunt super preţioase), produse, haine orice. Obiecte pe care le laşi ca „test” al sincerităţii. Dacă se atinge de ele şi le bagă în geantă, e clar că nu e bine.
    4) Încearcă să pui persoana care îţi aplică în situaţii-criză: iei copilul şi când plânge mai tare o pui pe viitoarea bonă să vezi cum reacţionează. Practic, interviul pt a alege o bonă trebuie să fie super axat pe situaţii. Cu cât mai dificil create, cu atât mai bine. Poţi observa în condiţii „extreme” cum se descurcă. Dacă trece, she’s a keeper.
    5) Evită vârsta de 45+. În general, la vârsta asta, persoanele îşi pierd din dorinţa de a dedica timp şi îşi pierd motivaţia. E demonstrat ştiinţific că declinul intelectual de foarte puternic în perioada asta. Caută persoane adulte, între 30 şi 40. Ştiu că multe mame se feresc, însă crede-mă că sunt o alegere bună.
    6) Caută experienţă de muncă (grădiniţă, cămin, azil) şi mult voluntariat. Caută să nu fi avut în trecut locuri de muncă stresante. Vor fi tentate să „îşi bage picioarele” şi te vei trezi din nou cu „bone” care numai bone nu sunt.
    7) Încearcă să defineşti cât mai clar ce task-uri au. Poţi să le propui, de exemplu, pentru rufele puse la uscat într-o lună să le dai ceva în plus. Poţi încerca şi mici cadouri, o floare, o eşarfă, ceva nu super scump, dar la 2 luni de exemplu să le oferi ceva în afară de bani. Dacă într-o lună îşi fac treaba şi mai bine şi dau randament, le mai poţi da un leu în plus.
    8) Creează o legătură personală cu persoana. Nu trebuie să fie răceală, trebuie să îi dai de înţeles că îţi pasă de problemele ei, că o asculţi, invit-o la o cină într-o seară, să simtă (nu excesiv, dar din când în când) că face parte din „familie”. Asta o va motiva să aibă grijă de fetiţă, să ia în serios rolul şi va creşte şi încrederea dintre voi.
    9) Nu vorbi de experienţele neplăcute avute înaintea viitoarei bone. Ce e în trecut, e în trecut. Poţi să îi spui însă general vorbind că în ziua de azi e greu să găseşti oameni de încredere, că lumea umblă mai mult după bani. Vorbeşte-i despre cum ţi-ai dori/ cum ai vedea tu relaţia dintre părinţi şi bonă.
    10) Dă-i task-uri noi în fiecare săptămână. De exemplu, dacă în săptămâna X o pui pe bonă să îi citească copilului dintr-o poveste faină (un basm, ceva entertaining, dar literar şi de bun simţ), atunci săptămâna viitoare o pui să facă un mini „joc” de karaoke: să îi cânte copilului câte un cântec de dragoste, să „danseze” cu ursuleţul în faţa copilului etc.
    Adică să se simtă şi ea amuzată de ceea ce face.
    11) Gătitul – încearcă în măsura în care poţi să faci din gătit o experienţă faină şi pt bonă. De exemplu, tot felul de mâncare uşor de pregătit, viu colorate. Bine, copilul oricum e prea mic pentru a consuma deocamdată orice fel de aliment, însă tu poţi să o înveţi pe bonă cum să facă un tip de bruschete, un ochi in formă de inimă, o omletă zâmbăreaţă etc.
    12) Ce îţi recomand… Post-it-uri prin casă cu task-uri şi mici mesaje motivaţionale.
    „Dragă Ana,
    Azi ţi-am lăsat lista pe frigider.
    Ca întotdeauna, te rog ai grijă de aia/ăla micu.
    Mă bucur că mă pot baza pe tine. Pancakes/biscuiţi/cafea când mă întorc. My treat.”

    Înţelegi încotro bat?
    Trebuie să move on, să uiţi de această experienţă neplăcută. Aşa e, reuşită şi eroare până dai de un om bun. 🙂
    Aşa sunt oamenii, nu sunt perfecţi. Sunt perfectibili. Nu ai să găseşti bona perfectă, pentru că ai văzut, bona care se dă perfectă de obicei e cea mai nepotrivită persoana. Învaţă să îmbrăţişezi defectele persoanei şi lucrează împreună cu ea încât să ajungeti la un rezultat.

    Aici nu e în prim plan bona sau tu: aici în prim plan e bunăstarea copilului, care nu a greşit cu nimic şi care merită tot ce e mai bun pentru că abia a intrat pe lume şi are să devină cândva un adult responsabil.

    Fără nicio problemă, dacă vreodată ai nevoie de ajutor, poţi să îmi scrii.
    Am şi eu background in psihologie, vreo 5 ani aşa, dar eu nu-s clinician, sunt mai mult pe partea de statistică şi cercetare. 😀

    • De-ar lucra toti psihologii asa… oohoooo..

      Din pacate cum exista foarte multi Dorei/Dorici si in aceasta meserie, care prefera sa isi faca treaba de mantuiala, consecintele sunt pe masura. Cred ca cel mai elocvent exemplu este Cazul Perla. Si cel mai rau e ca oamenii astia, care se presupune ca sunt educati, scoliti etc. sunt cei care in final din cauza nepasarii, vor baga in mormant cel putin 1 om.

      Stiu foarte multi oameni, care sunt testati psihologic, si trec testele alea la fel ca gasca prin apa. Am vazut de multe ori, cum unii se chinuiau efectiv , si erau ajutati de medic, pe principiul ca e shaf, si ca nu isi poate pierde jobul.

      Cred ca psihologii, ar trebui sa fie cumva sanctionati pentru aceste derapaje la fel ca si medicii, care considera medicina o taraba in piata. Cand sunt in joc vieti, mai ales in situatii critice, nu te joci pur si simplu, iti faci meseria, “by the f..g book “ . Permitem unor categorii de genul asta sa ia decizii din pix fara sa se gandeasca la consecinte. Judecatori, psihologi, medici si politisti. Si toti uneori au aceiasi scuza penibila, ca nu sunt bani. Pai niciodata nu o sa se imbunatateasca sistemul si nu o sa castigi mai multi bani, daca totul e facut doar de dragul de a fi facut. Hai sa treaca si asta evaluarea. Hai sa ii dam voie si astuia sa practice chirurgia. Hai sa il lasam si pe asta sa fie judecator, ca o sa dea pedepse blande. Hai sa il lasam sa fie politist chiar daca are el ceva probleme de control. Si totul e bine si roz si nimic rau nu se intampla.

    • Tu daca ai fi terminat facultatea de psihologie cu 10, si ai fi chiar super pasionat si dedicat meseriei, te-ai angaja la o agentie de bone? Ca eu nu…
      Se vede ca Roxana e implicata si gandeste….astfel de oameni nu ii gasesti pe toate gardurile.
      Eu stiu cateva exemple care nu au putut sa intre la nicio facultate si au dat la psihologie la plesneala. Cu 4,50 au intrat la buget. Au facut facultatea in scarba, unii au intrat in licenta cu 2 ani mai tarziu. Dar au diploma de psihologi. O autoritate competenta nu o sa ii angajeze, ca ii vede ca sunt incompetenti…in schimb ajung sa evalueze bone… Si asta e valabil in orice domeniu

    • Eu una cred ca a gresit mama, cred ca a fost de o inconstienta crasa, ca a tinut 5 luni un om care a mintit din prima zi si mai mult, ea, mama, a vazut si acceptat minciunile bonei.
      A gresit crunt, e singura vinovata, legal, ea raspunde de cine ii ingrijeste si creste copilul… Am ramas socata sa vad ca un parinte care asculta cum strainul care ii ingrijeste copilul il minte, il mai tine ba de proba, ba pana in martie… dumnezeule mare!
      Pana si bona aia, schizofrenica sau nu, si-a dat seama inaintea mamei ca relatia dintre ele e proasta si trebuie intrerupta.
      Sunt socata cat de mici ne sunt standardele la bone, cat de nerealist ne raportam la persoanele care au grija de copiii nostri. Cum sa credem ca la macar 45 de ani si-a ales cariera de bona? Ca mai are rabdare si forta fizica pentru un copil?
      Cred ca din start a fost gresita abordarea, cine alege o persoana deja formata ca personalitate, o persoana fara multe sanse pe piata muncii, una din putinele persoane care accepta part time (n-am inteles de ce accepta asa ceva), o persoana cu propriile preconceptii si tare… trebuia sa se astepte la fixisme. Adica ori persoana aia e formata asa cum iti place tie ca parinte, ori nu; nu te schimbi la macar 45 de ani.
      Regret sa spun, dar maleabilitatea nu prea caracterizeaza persoanele traite intr-un regim strict ca cel ceausist… cum sa angajezi o bona care spune ca nici pe fii-sa n-o prea iubeste??… Ce mama ar angaja asa ceva? Atat de sgarcit cu iubirea…
      Sunt socata de disperarea si inconstienta unor parinti.

      Ca sa clarificam, psihologic vorbind, tinerii iubesc copiii fara conditii. Exceptie sunt cazurile extreme, dar batranii sunt terminati de alte griji; omul isi pierde, prin natura sa, capacitatea de a se juca la maturitate. Cat mai matur un om, parinte sau bona, cu atat va fi mai putin jucaus; mai serios poate duce pana la prea serios sau frustrat.
      Asta e ca regula generala, ca o bona de 20 de ani iti alearga dupa prunc in parc pe cand el merge de-a busilea, mai greu e de inteles asta de catre o bona de 55 de ani, cu artrita.
      La 20 de ani ai pofta de viata, esti optimist…
      Nu pot intelege preferintele astea de oameni batrani si harsiti de frustrari ca bone… Cate cantece stia bona aceea? Cu cati parinti ati discutat care au mai avut-o ca bona? Care a fost relatia cu proprii copii, nu mai intreb… e clar ca asa o relatie stie sa formeze si asa o relatie forma si cu copiii de acre avea grija; atata stie, mai mult nu poate si bona nu a prea ascuns asta.

      In plus, va rog eu, nu mai puneti bonele sa faca menaj, ii transmiteti copilului mesajul ca femeia de serviciu are grija de el!
      Daca face cand doarme e una, daca e in fisa postului e alta!

      Ma iertati de cuvintele dure, sunt doar oripilata de cum isi aleg unii parinti bonele. Cum cred ca daca sunt prietene bune sunt si bone bune, cum nu dau importanta majoritara relatiei cu copilul din bona si cu copiii bonei si cu parintii ei… ci mai degraba cred ca bona poate fi oricine!

  72. Buna tuturor! Si eu am povesti asemanatoare! Nu recomand agentia Nanna, care recomanda femei pe post de bone, femei lipsite de responsabilitate sau devotament! Si daca auziti de doamna Nicoleta Perdutu ( care fuma, trezea copilul din somn ptr ca avea ea treaba pe afara si a plecat de la noi mintind ca mama ii este la terapie intensiva; Cei de la agentia Nanna s-au dat de gol ca au plasat-o la alta familie) sau Amzuica Elena ( care avea program de tv de la ora 13 si baietelul meu adormea, indiferent de ora de trezire, la aceasta ora… Pot sa banuiesc cum… si care avea o intensa activitate pe site-uri de intalniri…). Salariul a fost de1200, respectiv 1300 lei, L-V-9-18, uneori si sambate si doar sa aiba grija de copil( eu ii faceam mancare…)

  73. Un mic mesaj de simpatie si incurajare. Problema cu bonele este foarte raspandita, am avut aceeasi aici in Franta. Fiul meu cel mare va implini in curand 4 ani si suntem deja la bona numarul 9 (plus inlocuitoarele temporare in caz de boala trimise de agentie). Am avut cazurile cele mai diverse si variate, printre care una care semana foarte mult cu a voastra, doar ca avea 27 de ani: cand ajungea de dimineata manca micul dejun la noi; apoi se apuca de treaba, adica scotea copilul in parc, dar am surprins-o intr-o zi din intamplare ca de fapt colinda toate magazinele din cartier ca sa isi faca treburile ei; i-am interzis un parc din considerente de igiena si securitate, acolo mergea, evident; ii ceream un anume meniu (scris pe hartie in fiecare zi ca sa nu uite), ii dadea ce ii trecea prin cap, etc, etc; cand am confruntat-o cu toate minciunile si „greselile” avea explicatie la tot cu mult aplomb si numai n-a insinuat ca suntem noi exagerati. Bine ca ati scapat cu bine! Nu cred ca solutia este sa nu lucrezi, nu numai din considerente financiare, ci si de autonomie personala, nu suntem numai mame, si nu cred ca trebuie sa fim numai mame, avem o viata sociala, profesionala si intelectuala inafara copiilor. Asta ne imbogateste ca persoane si ca parinti, in definitiv. Succes cu noua recrutata, dar nu uitati ca bona perfecta se numeste Mary Poppins si locuieste intr-un nor deasupra Londrei!

  74. Buna ziua!

    Am un copilas vitreg de patru ani, sunt nasa unei fetite de un an si ma mai prezint cu cate o mana de strumfi simpatici in indeletnicirele mele saptamanale.
    Am lucrat la o astfel de agentie…imediat dupa facultate, cand nimeni nu voia sa angajeze un om fara experienta. Mi s-a parut grozav! post de psiholog, urma sa fiu invatat concret ce si cum sa fac. Abia iesita din facultate, eram la curent cu tot ce tine de nou si legal. O doamna psiholog, psihoterapeut cu n-spe mii de titulaturi mi-a explicat cum sta treaba, ca e treaba serioasa. Trebuia sa iau interviuri, sa dau teste, sa vorbim, sa interpretez desene – totul in 20 minute. Am zis ok, mi-ar placea sa fac asta…prima problema, nu ma incadram deloc in timpul dat, eu abia in 45 de minute puteam nota o evaluare. Testele nu erau standardizate, cotatiil nici macar traduse. Mi s-a facut observatie sa resping prea multi candidati. Pai si ce daca doamna are 65 de ani, e doar proiectia mea ca nu ar fi buna de bona, poate cineva o doreste, de ce sa o resping (doar pentru ca nu se poate apleca sau nu poate ridica un carucior pe trei scari); pai ce daca domnisoara de 26 de ani e in doliu ca tocmai ce i-a murit logodnicu – o sa ii treaca, un copil ar inveseli-o. Si tot asa. Iar replici precum un bun psiholog isi da seama de om in primele 5 minute erau la ordinea zilei. Am inceput apoi sa am intalniri cu familiile, desi nu am vrut acecst lucru. Cu dosare si doamne claie. Cand nu era sefa acolo incercam sa le sugerez cine e intr-adevar ok si cine nu. Uneori am reusit, tare mandra de mine! Unele persoane erau chiar potrivite, le putem clasifica si pentru ce tipuri de varste. Au ramas la aceleasi familii timp de 5-6 ani, mai ales daca mai aparea un copil. Totul fara stirea sefei…care a aflat intr-un final si m-a amenintat cu concedierea pentru ca nu „reuseam” sa plasez doamnele ce nu erau alese.
    Intr-un final si-a facut aparitia taxa pe interviu, taxa pe dosar, taxa pe evaluare, etc. Atunci am preferat sa renunt la postul respectiv. Cer unei femei cu pensie de 100 lei taxa cand stiu ca nici macar nu o voi recomanda. Cei de la agentie nu au suferit cand am plecat, oricum nu le aduceam suficient profit pentru ca respingeam prea multe candidate ok (ah, au trecut peste opinia mea si au recomandat o bona care s-a dovedit a fi alcoolica).
    Sfaturi pentru viitor:
    – la agentii sunt si bone ok, chiar sunt.
    – cand mergeti la vizionare, dumneavoastra sa coduceti interviul fara limita de timp.
    – nu credeti nimic din dosarele de evaluare, desenele poate
    – incercati sa negociati cu agentia „sisteme de siguranta” – daca nu sunteti multumiti in termeni de n luni sa participati la alte vizionari sau sa va restituie banii
    – pastrati dovezile bonei (agentia va incerca sa o plaseze altcuiva chiar daca au primit reclamatii).

    in concluzie, baietelul meu a crescut cu o bona din recomandare, fara agentie. Femeie simpla, de la tara, care scrie incorect, vorbeste relativ corect dar foarte tare (si baietelul vorbeste acum foarte tare din pricina asta). Gatea pentru el, uneori si pentru parinti, ii spala hainutele, se juca cu el, l-a invatat tot ce s-a priceput de bune maniere, l-a invtat sa imparta cu ceilalti copii, sa fie curat. Avand in vedere ca atunci cand era la noi doamna cel mic avea mai putin de un an, nu s-a considerat important sa aiba cine stie ce cunostinte culturale. Baietelul merge acum la gradinita, e ok, foarte comunicativ, luminos, deschis si dornic sa faca totul cum trebuie. Se bucura cand o mai viziteaza pe fosta bona.

    multumesc,
    alina

  75. Si eu cred ca ai tolerat prea mult. La prima tigara eu as fi sunat agentia, argumentat si gata. Ba inca cerut daune si banii returnati pt serviciu pe ultimile luni. Toti banii. Ea a profitat ca ai inchis ochii, tu ai sperat ca… ca ce???

    Solutia pt noi o reprezinta cresa/gradinita. Am contract, am serviciu specializat, cadru medical, persoane cu calificare, solutii.
    Asta am decis noi, in plus asta fac majoritatea femeilor din tari, unde concediul de maternitate este (6 sapt) 3 luni – functie de caz. Alta solutie vazuta: lucrat acasa pana la 2-3 ani, cand copilul e autonom, sau concediu fara plata pana atunci. O alta solutie gasita:pseudo crese familiale. Adica o mamica preia pe langa copilul in dotare, inca 1-2-3. Mama aduce dim. copilul propriu in drum spre serviciu,vine cu hainite, scutece, uneori si mancarea pregatita, si il preia dupa job. Mamica ce ii are in ingrijire are o camera alocata, pat/tzarc pt fiecare copil. Fiecare copil are caietul propriu, in care femeia ce ii are in ingrijire scrie: ora de kk ( aprox), cantitatea de mancare ( jumatate din cutia roz, de ex.), mama completeaza tot acolo mici recomandari.
    Contra cost, evident.

    In Ro, am cunoscut 2 mamici obisnuite. Obisnuite adica confectionere in fabrica de confectii, cu salariul minim pe economie, dar vecine (ca sa iti faci o idee despre nivelul lor financiar si de educatie). Lucrau pe rand, cam 1 an fiecare, dupa 1 an cealalta trecea in shomaj, si ramanea cu toti copiii acasa. Nu aveau bunici, rude, familie disponibila ( nu uita, pensionarea deja a ajuns spre 58 ani si in occident e la 62-65 ani), asa ca ele s-au purtat ca 2 surori, ca o familie extinsa. Copilele lor ( erau 2 fete) au crescut ca 2 surori gemene. Fara bani, doar cu dragoste.

    Cand eram in concediu de maternitate, pt ca eram cea mai mare parte a timpului doar eu cu copilul, mi-am gasit asa o sora cu copil de aceeasi varsta, si ne descurcam similar. Si acum vorbim, o sun si ii spun ca am petrecut impreuna cea mai frumoasa perioada a vietii noastre – mi-e ca o sora, iar copiii nostri au fost crescuti ca 2 frati: am pregatit masa de diversificare pt 2, am impartit banane, au schimbat suzete, jucarii, tras de coada pisica celuilalt etc.

  77. Am citit si recitit si nu am fost in stare sa spun nimic. M-am ingrozit! Putea sa fie mult mai rau pentru fetita ta, avand in vedere cat de iresponsabila si necugetata a fost cucoana asta. Imi amintesc doar cum tresaream eu cand fiu-meu sforaia ori fornaia, ori mai stiu eu ce alte minunatii facea el in primele lui luni de viata alaturi de noi… Nu am indraznit sa-l las niciodata singur/ nesupravegheat, desi n-am fost un parinte paranoic. Bine, nici azi nu sunt, si desi fiu-meu e deja un cavaler Jedi, inca nu indraznesc sa-l las nesupravegheat.
    Pentru mine bona trebuie sa fie dublura mea atunci cand vine vorba de atitudinea si grija fata de copilul meu, si nu cred ca sunt exagerata, o platesc sa-mi tina locul. Ea trebuie sa fie capabila sa respecte intocmai instructiunile primite de la parintii copilului. Pentru ea este o meserie, sunt de acord si cu treaba asta, nu trebuie sa-mi si iubeasca copilul, dar chiar trebuie sa-i placa ei meseria pe care alege sa o practice, prin urmare trebuie sa inteleaga copiii, dar si parintii… Au toane, fac mutre, mofturi, nazuri, dar asa sunt copiii; nu-i suporta, nu-i plac, n-are ce cauta in bransa. Daca pretentiile parintilor i se par exagerate, poate oricand sa-i refuze, din moment ce este platita, nu luata cu arcanul din ograda ei si obligata sa faca niste treburi.
    Este o meserie deosebita… Inteleg si pretentiile financiare, dar trebuie ca acestea sa se reflecte in ceea ce face ea efectiv. Exact cum spui si tu, nu e platita sa doarma. Si in ceea ce priveste menajul usor, nu cred ca paralizeaza daca spala trei vase, din care a mancat ea si copilul, restul treburilor gospodaresti se negociaza (o ciorba, trei rufe calcate, un aspirat). Mamele care stau acasa cu copiii lor fac treburile astea in timp ce vad de copil, deci se poate sa faci si menaj, si sa cresti un copil. La bone se pune problema costurilor suplimentare, dar atata vreme cat au acceptat o suma, au discutat/ negociat fiecare detaliu, orice obiectie ulterioara din partea ei este nula, iar daca vrea o marire, cred ca poate sa deschida gura si sa spuna ce-o nemultumeste…
    Ma rog, revenind la vrajitoarea asta pe care ai avut ghinionul sa o angajezi, sper sa nu mai prosteasca pe nimeni, niciodata! Din nefericire, nu este un caz singular, iar tu faci foarte bine ca spui in gura mare si cum o cheama, si ce-a facut, si cum ai cules-o!
    Ca si altii care ti-au scris inaintea mea, sunt de parere ca firma a gresit, psihologul a gresit. Problema este daca chiar a fost o scapare, ceea ce nu-mi prea vine a crede. Toate amanuntele pe care le-ai mentionat exclud posibilitatea asta, iar din punctul meu de vedere, agentia respectiva marseaza pe cantitate si incasari, calitatea… la plesneala. Din ce-ai povestit tu, cucoana asta are niste probleme grave, pe care le poate sesiza si un ageamiu intr-ale psihologiei, de unde deduc ca si evaluarea cucoanei a fost „luata la pila”, ceea ce denota iresponsabilitate tradusa in foame de bani.
    Chiar daca analogia poate parea cam trasa de par, e exact povestea lui Robo (cu usile). Daca merge si asa, de ce sa nu?
    Inca o data, imi pare rau ca ai patit asa ceva, imi pare bine ca ai oprit la timp colaborarea asta, si-mi pare bine ca ca paginile tale sunt atat de citite!

  78. nu stiu cum de ai putut-o alege, aceeasi agentie mi-a recomandat-o si mie; nici la interviu nu a ajuns, poza ei spunea tot. dealtfel, pana la urma am gasit bona prin forte proprii.

  81. Nasoala treaba cu „antibona”:))dar am o intrebare: de ce ai cautat o femeie peste 45 de ani? Sunt doar curioasa. Merci si bafta!

    • persoanele mai tinere cu care m-am vazut voiau mai multi bani si aveau mai putina experienta cu copiii. in plus, mi-au dat senzatia ca fac asta ca o treaba sezoniera, pina isi gasesc un job in domeniul lor, iar eu caut pe cineva care sa stea cu noi multi ani, nu doar pina se dezgheata piata.

  82. Really? Nu pot sa cred ca cineva chiar a postat porcaria asta. Atitudine „parinteasca” autentica. Eu m-as intreba care e schizofrenicul in cazul asta, bona sau parintii/parintele care a angajat-o. Bine ca ati tinut-o 6 luni, in conditiile in care ar fi trebuit sa-i inchizi telefonul in nas de la faza cu refluxul.

    Sunt lucruri pentru care poti angaja pe altcineva sa le faca; cresterea si educatia propriului copil nu se numara printre ele. Mai bine v-ati gandi de 2 ori inainte sa procreati si mai putin timp demonstrandu-va incapabilitatile pe un forum de pe internet.

  83. Am tot citit ce ati scris si ma minunez…ma minunez de opiniile voastre de parinti responsabili.

    – prin agentie sau fara, voi conduceti, asa cum spunea cineva, interviul; aveti in fata o persoana, puteti cere referinte, puteti suna fostii angajatori, aveti o multime de optiuni!

    – „persoanele de peste 50 de ani au mentalitati invechite, se uita la telenovele” etc., etc.; ma raportez din nou la interviu, acolo puteti afla atitudinea oamenilor cu privire la orice vreti voi, copii, raceli, orice! bunicile care ne-au crescut pe multi dintre noi, cu grija si iubire, nu cumva aveau peste 50 de ani?

    – o persoana potrivita este potrivita prin prisma unor aptitudini, nu din perspectiva varstei, neaparat – in primul an din cadrul primei facultati, am lucrat ca bona, aveam 20 de ani si am ingrijit si adorat acel copil, incat nu ma puteam stapani din plans cand au parasit tara – culmea este ca nu aveam nicio experienta, dar in urma unui interviu, Gabriela, mama baietelului, a realizat ca sunt o persoana foarte responsabila, capabila si pot avea grija de copilul ei, in adevartul sens al cuvantului. de la inceput, i-am expus situatia mea, lipsa experientei, programul de la facultate, faptul ca fumez – Fumatul este un obicei gresit pentru fumator, dar si pentru cei din jur, fumatori pasivi, dar daca o bona nu fumeaza langa un copil/in fata lui, nu il lasa nesupravegheat din cauza acestui obicei, respecta toate normele de igiena, acest aspect nu creeaza niciun fel de problema

    – mama are 49 de ani si este bona – nu a lucrat pentru romani, tocmai din cauza acestor atitudini de tipul „esti bona, ce mare lucru faci? esti bona, nu ai prea multa minte”; a lucrat pentru americani (diplomati), cehi, olandezi si a pastrat legatura cu toate familiile la care a lucrat, a fost considerata ca un membru al familiei; salariul il primeste in fiecare saptamana si NU pentru ca ar pacali pentru un al 13-lea salariu, citind aici, am aflat ca asta ar fi „pacaleala bonelor”, ci pentru ca are rate saptamanale de platit, daca un angajator nu este de acord cu asa ceva, o poate spune, cred doar ca este gresit sa etichetam acest aspect – Ar fi o idee SA RESPECTAM OAMENII, indiferent de munca pe care o presteaza, cei ca doamna respectiva, ar trebui reclamati, la fel ca si agentia!

    – salarii – daca un om nu este potrivit pentru un post, indiferent de salariu, nu se va descurca pe acel post; daca va raportati la salarii, ganditi-va ca va doriti doua joburi intr-unul, de menajera si de bona, mai calculati inca o data!

    REGRET ca exista oameni care fac ca persoanele care practica aceasta meserie, sa fie privite in mod negativ; daca imi permiteti analogia, e exact la fel ca situatia romanilor care sunt discriminati pe plan european din cauza unei etnii care, da, este numeroasa, dar nu reprezentativa ,din punct de vedere al „activitatii internationale”, pentru romani.

    • Spun un super ok randurilor scrise de MIhaela.
      Sa va povestesc in 10 randuri si apoi va dati cu parerea, oricare ar fi ea.
      Asadar: m am supe gandit si iar gandit si am ajuns la concluzia ca vreau sa mi fac o minigradinita la mine acasa. Nu e bine spus minigradinita, mai simplu, am sa fiu bona la mine acasa, unde voi pune la bataie toate calitatile mele de mama( am un baietel de aproape 3 ani), pentru altii copii. Vreau sa le aduc mogaldetelor pe care soarta va decide sa mi le aduca, amintiri frumoase atunci cand parintii trebuie sa munceasca, ca de, asa i mersu.
      M am pregatit si ma pregatesc inca, am cumparat jucarii, patuturi (3 la numar, as vrea 2 copii plus al meu care va sta pana n septembrie, apoi pleaca la gradinita), carut dublu plus o treapta in spate pentru al treilea, masute, scaune, scara cu reductor de wc, perne, marionete, jucarii hand made, pe care le fabric eu; imi place sa cos si ma descurc bine.

      Cred o gasca de trei e numai bine, pot sa fiu atenta la toti si sa i controlez.
      Ca si activitati m am gandit la ateliere de creatie, orice, micutii participa excelent, am lucrat deja la niste gradinite particulare cu grupe de copii cu varste cuprinse intre 1 an jumate pana la 7. Sunt niste minuni!
      Apoi, invatam franceza si engleza, cuvinte simple, cantecele,fara eforturi, fara chinuri, oricum pentru ei n ar fi deloc un efort.
      La capitolul mancare, m am gandit la o gustare de dimineata apoi pranz, dupa somnul de dupa masa iar gustare si cam asa.
      M am gandit la tot ce trebuie, dar n am sa va mai plictisesc cu detalii.
      Eu cred ca e mult mai bun sistemu „esti bona acasa la tine” cu un numar minim de copii. Si cu 2 e ok, insa la 3 e deja activitate mai multa, sigur temperamentele vor fi diferite, iar pentru fiecare dintre copii nu poate fi decat bine.
      Zgubiliticu’ meu si- a petrecut si inca isi petrece o parte din zi intr-o astfel de adunare cu inca alti 3zgubilitici ( s a nimerit sa fie toti 4 baieti), si este extrem de fericit.
      Ok. Cam atat.
      Am vrut sa povestesc aici ce urmeaza sa fac in urma povestii cu dna „antibona”. Am auzit si tot aud istorioare cum ca nu e buna bona, ca nu e fericit nici copilu, la gradi e prea mic sau nu s locuri si nici nu e excelent. Atunci, eu va propun ce am scris mai sus , bona la mine acasa cu viitori prieteni ai zgubiliticilor dumneavoastra.
      Ce ziceti?
      Mie mi place si de facut am s o fac sigur.
      Acum, trebuie sa-mi cer scuZe Printesei Urbane pantru ca am ales sa mi povestesc intentiile pe blogul ei, insa mi am zis ca i locul ideal si si subiectul era potrivit pentru a vedea ce doresc mamicile pentru puii lor.
      Scuze si pentru cratimele care lipsesc acolo nde este cazul insa sigur am lasat un spatiu. Mi am facut un obicei sa scriu asa…da:))) ce ziceam?” mi am”–.
      Aurevoir ladies!

    • e o idee f. buna!!! Felicitari pt asta!
      Ti-as recomanda sa culegi mamicile din zona, de la locul de joaca , dintre vecine/prietene- conteaza enorm sa lase copilul la blocul vecin/ la o pers. pe care va vedeti periodic.

    • Buna Miha, in ce zona stai? m-ar interesa sa iti aduc un strumf de aproape 2 ani. astept un raspuns de la tine.

    • salut!
      e minunat sa vad ca va place ideea: Claudia, toata treaba asta se va intampla in Buzau, sunt buzoianca.
      adu- l la buzau daca vrei, o sa- l fac sa se simta in fiecare saptamana ca -n tabara:)))), glumesc! desi….daca ma gandesc mai bine 😀
      in Bucuresti, personal, nu stiu pe nimeni, am stiut o tipa absolut geniala dar care s a intors acasa la ea, unde- si are radacinile: Timisoara.
      imi intind antenele si daca aflu ceva de genu, dau sfoara-n tara.
      spor la joaca!

    • In primele doua luni n-a facut decit s-o plimbe o ora dimineata prin parc, in rest stateam si eu cu ele si nu mi-era clar daca femeia e ok sau nu. Au urmat sarbatorile, o luna intreaga a avut liber (a fost si bolnava 2 saptamini). Abia la finele lui ianuarie, dupa ce a inceput sa stea mai mult singura cu Sofia si am montat camere a devenit evident ca nu e ce trebuie. Imediat am inceput sa caut alta varianta, nu am putut-o concedia imediat pentru ca nu aveam cu cine lasa fetita 1-2 ore zi, cit mergeam la interviuri si discutii despre posibile joburi (n-aveam cum s-o iau cu mine). In februarie am gasit alternativa si ne-am despartit.
      Am asteptat fix 2 saptamini inainte s-o dau afara, nu cinci luni.

    • Te rog sa fii draguta sa ma lamuresti si pe mine: „In februarie am gasit alternativa si ne-am despartit.” Rezulta ca poanta cu butonul rupt de la acel aparat a fost premeditata, a fost ceva pus la cale, ca sa poti avea un motiv sa scapi de acea persoana! Asa se intelege din afirmatia ta. Din cite am inteles in ceea ce ai scris, doamna respectiva a negat ca ar fi umblat la aparat si mai mult ca ar fi rupt acel buton – iar acum prin afirmatia pe care ai facut-o la citeva zile de la postarea pe blog, recunosti de fapt care a fost adevarul. Stii cum e proverbul: gura pacatosului, adevar graieste. Cred ca si chestia cu „camerele montate” e tot o inventie.

    • Nasoala persoana esti, mai Dana! Probabil ai trecut si tu prin experiente de genul asta…. In calitate de ‘bona’.

    • Doamna Dana comenteaza cu mai multe nume, sa fie sigura ca e mai convingatoare. 🙂

    • Catre DamaDePica: Se vede ca nu ai citit cu atentie! Daca ai fi citit, ai fi vazut si comentariul meu de la data de 8 martie ora 8,48 p.m., si ai fi observat ca nu sunt deloc „nasoala persoana” precum ai afirmat, dar nici „naiva persoana”, sa iau 100% drept adevar tot ce a scris stimata printesa! Nu te supara!

  86. urata experienta, exact intr`un domeniu in care ar trebui sa lucreze persoanele dedicate 100%, ca e mare responsabilitate sa ingrijesti un copil, intra asa oameni neseriosi care`si bat joc de timpul si banii altora.
    am si eu o poveste horror cu bone, acum muuuulti ani cand mama mea era copil bunica era in cautarea unei bone. si vine una la interviu care sugereaza sa o lege pe mama de copacul din curte, ca sa se joace linistita la umbra dar sa nu poata iesi din curte. bunica i`a aratat usa si a poftit`o afara…

  87. Am si eu o problema asemanatoare cu doua agentii, sa nu radeti de mine ca am apelat la mai multe agentii, am spus ca e mai bine sa am mai multe optiuni!
    Cu Mom shift suntem lamuriti, ar trebui sa iasa de pe piata, adica platesti intalnirea pe numar de femei vazute???? La alte firme platesti o taxa si ai mai multe intalniri in care vezi mai multe femei si asa mi se pare ok, doar ca cei de la Mom shift, nu fac asta si nici nu iti spun de la inceput!!!!!

    Iar de cei de la Super Bona ce sa mai zic… Pomul laudat, am luat o doamna care a vazut copilul, a vazut casa si dupa ce ne inteleseseram la 1200 salar, brusc a vrut 1500 lei
    Alta propusa la schimb avea hepatita C, si am aflat DOAR pentru ca am cerut analize, reactia agentiei a fost, ca nu se ia boala, deci poate munci! Si uite asa pana acum doar am platit taxe si comisioane e adevarat cica nu am nimerit unde trebuia, dar mie mi s- a cam luat, o sa incerc gradi pentru bebe meu si gata

  88. Buna tuturor,

    Ma cuprinde teama cand vad mesajele Dvs. cu atat mai mult cu cat in tara asta nu se face mai nimic in aceasta privinta.

    De curand am ramas fara job, am lucrat in domeniul bancar, imi este rusine MIE acum ca dupa atata experienta acumulata si atatea studii, nu reusesc sa-mi gasesc nimic de lucru, am un credit care in fiecare luna ma „stoarce de bani” ca deh nu stiam ce vremuri vin si mi-am dorit si eu o casa numai a mea, insa acum sunt nevoieta sa ma reprofilez, si anume : cursuri de „nanny – mother help, etc”, fac cursuri non-formale cu copii, ateliere creative-educative, deh nu pot trai numai din astea, insa nu sunt la mare cautare in tara noastra, fata de Londra, unde am lucrat acum 10 ani.

    Prin urmare, va scriu cu dorinta ca, in cazul in care, cineva citeste acst mesaj si are nevoie de serviciile mele de baby-sitting, va rog sa ma contactati.

    Sunt la dispozitia Dvs. pentru orice fel de detalii, program, educatie..etc..cu siguranta gasim Solutia!
    Adriana Pescaru
    0721424564

  89. Groaznica poveste. Omul care ar trebui sa aiba grija de copilul meu in primul rand sa primeasca un salariu motivant, ii dai in ingrijire o fiinta umana, casa ta, munca si efortul tau in final, si in al doilea rand pentru 700 de lei lunar niciun babysitter serios nu ar face asa ceva, sunt sigura ca nu exista beneficiul unui contract legal intre angajator si angajat, iar cel dintre angajator si agentie nu valoreaza nimic pentru angajat. Sa supervizezi un copil este un lucru, sa ai grija de el este un alt lucru, iar sa cresti un copil este cu totul altceva si tu ca parinte trebuie sa sti ce vrei sa ii ceri omului care va avea grija de odrasla ta, adica: 1 te platesc mediocru pentru menaj, ingrijire copil si gatit, iar copilul este mai degraba nebagat in seama sau chiar mai rau, ca in situatia de fata; 2 te platesc la fel de putin dar ai niste atributii clare fata de copil, serveasca masa, dus la joaca,somn; 3 ai grija de copil, il inveti maniere, il inveti sa vorbeasca corect, ii dai o educatie non formala, il ajuti sa se dezvolte..si atunci, tu, ca parinte trebuie sa te simti obligat sa platesti un salariu daca nu bun, atunci foarte bun pentru a angaja o persoana competenta, care iti creste copilul in orele in care tu nu poti fi prezent, pentru ca stii ce efort implica o asemenea actiune..

  90. Eu lucrez de 1 an la o agentie de plasare bone din Buc. Lucram cu devotament si dragoste ptr copii. Nu inteleg de ce alte firme nu isi fac treaba, nu inlocuiesc gratuit bona, nu isi angajeaza un psiholog capabil. Sefa mea face si analizele bonelor, are colaborari cu doua cabinete si psihologie si nu recomanda pe nimeni fara referinte „adevarate”. Este mai rau ca la politie. Insa mereu imi spune ca bebelusii nu au nicio vina si nu vrea sa aiba niciun copil pe constiinta.
    Imi pare rau sa aud asta, insa trebuie sa faceti reclamatie, cereti-va macar banii inapoi, nu e normal sa incurajati asemenea comportamente!
    Aveti grija!
    Adriana

    • Buna ziua,

      Am rugamintea la Dvs. sa-mi spuneti la ce agentie lucrati, sunt interesata de o colaborare.

      Multumesc!
      Adriana

  91. Ingrozitor 🙁 si eu am o bona, tanara, dar ceve nu imi e chiar clar in ceea ce o priveste.ma intereseaza camerelede filnat.le-ati montat dvs sau ati contractat o firma specializata? Stima

    • Le-a montat sotul meu, practic trebuie doar puse in priza si asezate unde doresti, apoi instalezi pe PC programul de urmarire si cam asta e… (pt cele wireless cu IP cum avem noi). Bafta!

  93. Fosta bona se comporta ca soacra mea. Mai putin partea cu fumatul si unghiile. Ea arata ca o doamna umila dintr-un oras micut si nimic mai mult. Dar la vorbe e una si aceeasi! Daca e vorba de scandal si barfe, la fel. Am recunoscut-o in acel dialog + povesti inventate la pachet !

  94. 90 de RON pentru 5 CV-uri? Si ce te asteptai sa primesti pentru o suma atat de infima? Ca eu sigur nu m-as fi asteptat la calitate:)

    • Vai de mine, dar cit ar fi trebuit sa platesc? 100 de euro lectura per CV? Si comision cit, 1000 de euro? Jeez.

    • eu ma asteptam la cv-uri gratis, nu de platit 15 lei CV-ul.
      La naiba, daca prezinta cate 5 cv-uri la 100 potentiali clienti, rezultatul este 500 x 15= 7500 numai din aratat niste foi printate!!
      Apai asta e cel mia tare business, sa plimb hartia A4.

    • Ca sa nu mai zic ca de multe ori nici nu ai ce alege din CV-urile alea, sau te vezi cu doamnele si constati ca informatiile din CV sint false, cum am patit eu (respectiv ca femeia fumeaza, desi in CV scria ca e nefumatoare, sau ca nu vrea part time desi in CV scria ca vrea). Si uite asa dai 90 de lei de citeva ori, ca na, 90 de lei e foarte putin…

  95. Am patit acelasi lucru, am avut o bona care e descrisa perfect in paragraful citat mai jos, din fericire am renuntat la ea dupa o luna si cateva zile. Cand plangea fetita (a stat cu noi de la 3 la 4 luni), ii dadea lapte praf automat, in conditiile in care ea era alaptata la san inca, prima lapte praf doar o data pe zi la vremea respectiva. Ii dadea lapte si din ora in ora. Am descoperit asta dupa ce am plecat 3 ore de acasa. Cred ca Printesa Urbana a fost f toleranta. Nu am aflat inca cum putem gasi bona perfecta. Dupa aceasta doamna am avut timp de 8 luni o doamna minunata care se purta impecabil cu copilul, dar ne-a parasit brusc fara explicatii. Ma atasasem f mult de ea si aveam o relatie f buna. Inca caut si nu reusec sa gasesc persoana pe care o astept pt fetita mea.
    „Doamna Valentina însă se purta ciudat. Vorbea foarte mult. Încontinuu. Cu mine sau la telefon. Îi sunau telefoanele non stop. Repeta lucruri. Mă întreba o dată la două zile dacă îi dau fetiței sare. Îi spuneam că nu, abia după ce împlinește un an. Peste două zile mă întreba iar: sare i-ai pus? Dubios mi se părea și vorbea pe toată lumea de rău. Vecina e nebună, vecinu e bețiv, pe fiică-sa n-o prea iubește, adică ba da, dar pe băiat îl iubește mai mult, ăla e prost, alălalt e tîmpit, numa ea era bună pe lume.”

  96. Din experienta mea de bona va pot spune urmatoarele;copii sub 12 luni nu au caracterul format asa ca mie mi-a fost mai usor sa iau sa ingrijesc copii sub 1 an.A m un drag f. mare ptr. fetite in general mai ales ca sant cateva diferente de comportament fata de baietei, sant mai atasabile dragalase , mie asa mi-au parut.Cu parintii m-am inteles bine ptr. ca sant un om f. deschis intreb unde nu inteleg de ce parintii doresc ceva care mie nu mi se pare ok. Or am dat eu peste parinti super ok….Observ ca fetita pe care o ingrijesc desi are 10 luni intelege cand ii spun ”nu” ,are ureche muzicala vrea sa se joace non stop, nu o prea las la tv.nu plange decat cand are un disconfort tb. schimbata ii este prea cald sau este galagie prin preajma.Cum as putea eu sa stric un asa copil urland la el sau bruscandu-l mai ales ca este o manuta de om, zambeste non-stop parca-i pusa pe arcuri cand aude muzica rad non-stop cu ea iti vine sa o mananci nu alta.Te-ar bate DZEU ,esti totusi responsabila de trairile acelui copil nu se poate sa-l jumulesti si pe el si pe parinti(mai ales cand stiu cat de greu muncesc amandoi si o iubesc pe micuta)Ma lupt sa nu ma atasez de ea deaoarece consider ca tb. sa-si iubeasca mai ales parintii ea este f. dragalasa pune capul ei pe obrazul meu si-mi cere sa o imbratisez mai des, are atata nevoie de iubire.Cand vin parintii acasa tresare de bucurie freamata este super entuziasmata, cum sa strici asemenea copil? m-am speriat ce am citit aici si am judecat in gand persoana descrisa mai sus dar meseria asta de bona ar fi de dorit s-o faci daca ai un atasament mai special fata de copil nu neaparat ptr. bani,eu asa gandesc.

  97. Din categoria bone de care sa ne ferim face parte si numita Strat Diana Maria, din Bistrita, care actualmente lucreaza in Cluj. Din pacate a lucrat si pt noi o perioada si va pot da referinte pe mail la adresa arsenie_bianca@yahoo.com

  98. Din categoria bone de care sa ne ferim, as mentiona-o si pe Corda Teiuta Filopteia, zisa Tea, 52 ani din Salaj, judetul Zalau, bona in Bucuresti. O bona aparent buna in relatia cu copilul, dar care a furat in mod repetat din portmoneul parintilor sume cuprinse intre 10 si 200 ron. A fost recomandata de agentia Mary Poppins, o agentie pe care de asemenea nu o recomand (o agentie ok daca doriti sa va gasiti o bona noua, dar o agentie care nu va ajuta cu nimic daca aveti probleme cu bona)

  99. Am citit o jumatate de noapte comentariile tuturor, pana la un punct, incat am o mare rugaminte. Sa-mi oferiti voi, mamicile in special, un raspuns mai detaliat la intrebarea: De ce se prefera femeile drept bone, in dauna unui barbat?

    Si va intreb pentru ca eu stiu un tip, acum adult, care candva era in varsta de 8 ani. Si care-si trezea surorile (doua la numar) in varsta de 2 si respectiv 4 ani, in fiecare dimineata si care se ocupa de tot. Si cand spun tot, inseamna tot. Asta in cazul in care le trezea, caci uneori, mai ales la inceput, nici macar nu apuca sa doarma pentru ca ele, aveau nevoie de cineva si de ceva, in primul rand. Si acel cineva se gasea sub forma tipului asta despre care va vorbesc. Initial nu facea nimic, decat sa le ajute sa raguseasca mai repede, caci se plangea in cor, se suferea in cor (de foame, de dureri, de oboseala, de lipsuri, din cauza mizeriei sau a iritatiilor sub diferite forme). Si tot ce facea se rezuma la imbratisari, mangaieri si la multe lacrimi, care de multe ori se amestecau cu ale celor mai mici, pentru ca veneau de sus. Si pentru ca stadiul despre care va vorbesc tinea uneori si 24 de ore pe zi, de foarte multe ori 7 zile din 7, tipul asta s-a hotarat ca nu-i convine. Oricum nu-i convenea. Ca nu-i normal, ca nu-i logic, ca…nu stiu. Ca era nevoie musai de altceva. Pentru ca nu suporta ideea ca aceste lucruri sa functioneze asa. Si pentru ca-si dorea schimbari. Lucrurile au venit, pe rand, pas cu pas, insa extrem de repede. Si desi uneori nu aveau ce manca toata ziua (probabil resturi de paine uscata sau diferite legume atrofiate „gasite” prin unghere uitate de lume de prin bucatarie sau debara…) stia ca ele doua, surorile lui mai mici or sa reziste si or sa fie bine, caci in scurt timp le va schimba, imbraca, hrani – daca avea cu ce, bine, daca nu, nu si apoi imbracate bine – pentru ca uneori erau si perioade in care vremea era chiar rece – intai pe cea mica, apoi pe cea mai mare, apoi pe el insusi. si intre timp tipul asta trebuia sa-si vada si de teme, teme pe care de altfel le facea „dupa ureche” asa cum facea totul. Si apoi isi lua ghiozdanul in spate, o urca pe cea mica cu greu pe ghiozdan, ca sa o puna pe gat, asta dupa ce in prealabil o invatase aproape sa-l stranga bine de urechi sau de caciula si imediat dupa aia sa o ia si pe cea mai mare (de 4 ani) de mana. Si apoi sa iasa din casa, sa incuie usa dupa el, sa mearga o ora prin oras (tramvai, troleibuz, autobuz, mers pe jos) sa o lase pe cea mica la o cresa cu program 7:00 – 15:00, cresa la care ajungea la ora 7 fix, pentru ca apoi sa mearga in cealalta parte a orasului unde trebuia sa fie cel tarziu la ora 7:40 sa o lase pe cea mare, ca in final sa-si scuipe sufletul sa ajunga si el la scoala, bineinteles in alta zona. Si niciodata nu a intarziat, nici de la scoala spre ele si nici invers. Dupa doar 4 ore petrecute la scoala, sa ia totul de la capat, in sens invers. Si de la ora 12 cand isi termina scoala, sa ajunga acasa primul, sa faca ceva curatenie, sa spele, sa mai culeaga un fruct din copac sau vreo porcarie de pe jos, eventual vreun pui de pisica sau caine, sa-si faca temele pe cat poate si sa plece iarasi, dupa cei mici, intai la cel mic si apoi la cel mare. Si odata ajunsi toti trei acasa, nu se punea vorba de televizor sau alte chestii gen muzica, sau calculator, pentru ca nu aveau electricitate). Si nu era vorba doar de electricitate, ci si de gaz. Si de apa calda. Si cele mici aveau nevoie de schimburi (si nu pampers, caci nici asta nu era) curate, spalate zilnic, uscate zilnic, ordonate zilnic. Si apoi povesti, cantece, povestiri, jocuri. Le citea in fiecare seara, la lumanare sau la lumina chioara a unei lanterne ale caror baterii se consumasera demult, insa daca te chinuiai, buchiseai ceva pana la urma. Si se trezea si de 20 de ori pe noapte, doar ca singurul scop al lui era sa le priveasca zambind, sau sa le asculte razand, sau dormind linistit. Sar peste alte zeci de pagini pe care as putea sa le scriu despre acest tip…tot ce mai pot spune e ca au trecut 25 de ani de atunci si se poarta la fel, cu toti copiii. Si da, fumeaza, insa niciodata in prezenta celor mici. Si da, dupa mutra poate nu-i cel mai indicat tip pe mana caruia sa-ti incredintezi viata copilului sau copiilor tai. Stiu doar ca si-ar da viata pentru un copil sau un animal. Chiar daca e al lui sau e al tau. Si mai stiu ca e barbat. Si stii? Toate astea in conditiile in care parintii ii ofereau (uneori saptamanal alteori lunar, depinde cand treceau pe acasa) ori o repriza de plansete (care nu te ajuta cu nimic in vreun fel, ce-i drept nici nu te incalzea) ori o repriza de box combinata cu tratamente de lagar de concentrare combinat cu stres maxim. Depinde ce cine venea primul acasa.

    Eu, nu am copii. Dar voi, care aveti, va intreb: E bun de bona? Si da, e barbat.

    • Pic, pentru că nu ar accepta soții? E foarte interesant felul în care ai pus problema.
      Acum, iti dau exemplul meu: femeie de 39, traieste cu mama si copilasul mic, iau @un bon 🙂 Sigur, as prefera poate unul măcar de varsta mea, nu de 60… Te mai dezbraci prin casă, alăptezi (la care e cazul) cred că e legat de ceva intim, poate chiar un tabu.

      Chiar, cum ar suna să caut eu în oras – sa dau anunt- caut un barbat care să-mi ingrijeasca baietelul? La fete, cate vedem la stiri – eu nu ma uit- cred ca le e si mai frica
      Apoi, tu crezi ca sunt barbati disponibili ca bona la agentii? Poate la voi in Bucuresti da, in provincie nu am auzit

  101. Buna.
    Vazand atat de multe marturii…as vrea si eu sa va scriu despre experienta mea, ramasa unica, caci nu o voi mai repeta („tot patitu-i priceput”). Cautam bona pentru copilul meu..pentru prima data pe internet (idee rea) si o doamna a raspuns, simpatica asa la scris si in discutie, din IASI. O cheama Gabriela MINEATA. I-am trimis bani pentru transport (sa vina in strainatate)( ce naiva am fost)…si bineinteles ca nu a venit si nici banii nu mi-au fost restituiti….Si se pretindea cinstita, caci am discutat cu ea ..ca e saraca…ca a cheltuit banii caci ii trebuiau…ca imi va trimite banii luna viitore…ca o mustra constiinta ca mi-a luat banii…Chiar mi_a fost mila de ea la un moment dat…si asa au trecut lunele…si apoi cred ca si-a schimbat si telefonul….Si a disparut. Nu stiu daca a devenit bona.Asa o bona!!! de fapt este o hoata! Si are o fata de 20 ani (RAMONA), care canta la harpa, e studenta ERASMUS, in Spania.
    Ce rusine!!!
    Atentie pe cine luati ca bona!

  102. buna ziua,
    caut o bona pentru un baietel de 1 an si 7 luni, zona prelungirea ghencea bucuresti.
    program 7 8 dimineata, 4 5 dupa amiaza.

    daca aveti pe cineva sa mi recomandati, va rog sa mi transmiteti mail la mc_daniel2004@yahoo.com.

    va multumesc f mult.

  103. Doar ce am trimis 4 cereri la agentii diferite.. si am gasit si articolul tau. Mi-a mai trecut din entuziasm :))

    Imi pare rau pentru experienta voastra.

  105. Fugiți de agenția nonabona.ro.
    Nu va angajați și nu cereți bone.
    Căutați de 10 ori inainte…. nu va lăsați pacaliti ca va vorbește frumos ,de fapt e o scârbă. Am făcut plângere împotriva agenției. Sa va vad acum ca mi ati terorizat copii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare