Nu mai știu cîți bărbați m-au iubit și cît de tare le-am alergat prin sînge, pentru că după ce l-am întîlnit pe al meu am uitat tot restul vieții mele dinaintea lui. Dar știu sigur că nici unul dintre ei, nici măcar unul, nici măcar o singură dată, oricît de îndrăgostit ar fi fost de mine, nici unul niciodată nu m-a privit cum mă privește Sofia. Nici unul nu mi-a zîmbit cu tot sufletul, complet lipsit de motiv, interes, scop sau gînd în plus. Nici unul n-a avut nevoie de prezența mea pentru a se trezi dimineața, a mînca, a se juca, a înceta să mai plîngă, a întreba cu degetul, a răspunde cu vocale sau a închide ochii seara. Nici unul nu mi-a căutat privirea de zece ori într-un minut, nici unul n-a dansat de bucurie așa mic și dezorganizat cum face ea cînd mă întorc acasă după o oră sau două.
Nu știu ce ne așteaptă, pe mine și pe ea, nu știu în ce fel va dospi și se va înmulți dragostea asta a noastră, poate acum e vîrful și de-aici rămîne să ne tempereze viața, dar ce e acum e mai mult decît am avut vreodată, mai mult decît am sperat vreodată. Mă simt cel mai multiubită de ființa pe care-o iubesc cel mai mult. Cam ce-i mai important și mai genial decît asta?
cam nimic:)
Tu ai fi in stare sa convingi si o stanca sa faca un copil!
Eu zic sa nu compari dragostea pentru pitica cu dragostea pentru un barbat. Chiar daca dragoste se cheama, e diferita. E normal sa fie asa, si e normal sa simti asa. Esti mama, si o sa-ti iubesti copila toata viata. O sa-ti faci griji toata viata.
here. have my like.
Domnilor, sunteti in eroare. Dragostea e una singura si vine din inima. Dragostea aialalta la care va ganditi voi vine din alta parte si tine 15 minute. Dragostea reala si profunda vine din acelasi loc chiar daca e pentru copilul meu sau sotul meu. 🙂
Alexandra, sunt femeie şi te contrazic. Dragostea „izvorăşte” din acelaşi loc, da, dar să spui că iubeşti la fel, nu sunt de acord. Una e dragostea pentru copil, alta e dragostea pentru soţ ori dragostea pentru părinţi. Şi e normal să fie aşa.
Cred ca putem fi de acord ca ne simtim dragostele diferit. 🙂
Cam nimic,dupa mine.Nu-mi mai aduc aminte cum eram,gandeam,traiam inainte de copii.
Sa fiti sanatoase amandoua!
Tuzdai seama că unele femei aleg de bună voie să se lipsească de senzațiile astea?
Hai sa nu le intristam pe cele care isi doresc copii cu tot sufletul lor si nu se poate…o imbratisare draga pentru ele.Cele care nu isi doresc…au ele motivele lor,mai bine sa nu ne bagam,fiecare stie ce-i in viata lui.
Nah e greu sa vrei ceva ce nu cunosti inca. Plus ca-s sigura ca nu toata lumea simte la fel betia asta de amor.
HA! I beg to differ…toata lumea simte betia asta asa…chiar si cele cu 3 clase si doi neuroni. Chiar si pisicile. Sau girafele.
Mah nu prea. Stiu si mame care nu vibreaza de dragul copiilor.
Eu cred ca vibreaza da’ mai incet. N-au volumul dat la maxim 🙂
Nimic nu se compara cu dragostea pentru un copil simti ca ai fi in stare sa muti si muntii din loc daca este nevoie! Se va amplifica sentimentul , in fiecare zi creste tot mai mult pana nu devii mama nu crezi ca asa ceva este posibil! Cand imi spune mami „te iubesc ” simt ca este cel mai sincer te iubesc neconditionat de absolut nimic !
Dragostea pt copil,pt fiinta aceea mica,neajutorata si urlacioasa, e indusa de hormoni, eliberati de creier ca sa ne ataseze foartefoarte tare de ea si sa trecem peste durerile facerii, urlete,nopti nedormite samd,intru succesul perpetuarii speciei.Discovery Sci dixit:-) si mie mi se pare destul de logic.Asta pana o sa devin si eu mama,o sa ma navaleasca hormonii cu pricina si o sa bat si eu campii cu gratie:-)
Aveam 16-17 ani. O vecina, si buna prietena, pana in 30, avea copil mic. O privea ca pe cea mai pretioasa comoara din lume. Ea nefiind deloc genul romanti-blegos-siropos, dimpotriva, foarte-foarte ok ca pers dar destul de ironica si aparent rece in relatii dinastea de corason. Chiar si cu sotul ei avea o relatie care parea mai mult platonica, ceva greu de inteles pt romantica de mine, de la varsta aceea, care nici nu cred ca se pupase serios cu vre-un baiat, dar visaaaaa mama-mama 🙂
Intr-o zi, in timp ce stateam impreuna, cu mogaldeata, prietena aceasta imi spune, cu ochii inlacrimati „mai, nu credeam ca o sa fiu mama vre-odata, nu simteam deloc nevoia, a fost un accident, dar parca acum traiesc cu adevarat, EA e Printul meu pe cal alb”.
Eu n-am inteles nimic atunci, evident. Cum sa spui asta despre un copil, si nu despre sotul tau (sau un mascul, in orice caz)?
Evident ca am priceput, in ultimii ani, de cand posed si eu comori dinastea, si una mai mare adulta 🙂
Sa fiti sanatosi toti trei!
Da, cam asa e cu dragostea. Vine de unde nu te astepti 🙂
Ca tot mi-ai amintit despre marea dragoste, eu am spus-o asa: http://wlfp.blogspot.com/2013/02/tu-si-numai-tu.html
Se spune că un zâmbet de copil reușește să smulgă un zâmbet chiar și de la cel mai ursuz om.
Frumos! Asa este, pana nu faci un copil nu-ti dai seama cu adevarat ce e important in viata. Nefericiri din dragoste, targeturi neatinse, falsi prieteni care te lasa balta cand ai nevoie mai mult … toate se sterg cand o maimutica mica iti zambeste dimineata cu toata gurita si cand iti spune pt. prima data mama. Cu asta ramai in viata, cu omul drag de langa tine, cu copii, cu prietenii de suflet si cu momentele frumoase pe care ni le oferim unii altora.
Dumnezeu ti-a doruit un copil ca sa te invete ce inseamna dragostea neconditionata!
Iubeste si fii fericita cu frumoasa ta familie
Sarut mana bunica,
Dumneavoastra sunteti principala vinovata pentru tot 😉
Pentru ca ati nascut-o pe mama printesei, care a nascut-o pe printesa asta cu un suflet cat universul, care, datorita acestui sir de evenimente are acum o minune scumpa pe care sa o iubeasca si sa o ingrijeasca.
Simt nevoia si chiar am s-o fac , sa va multumesc ca existati!
Bunica mea e de aur, vă jur!
hai,ma,niciul nu a facut astea ptr ca nu era un copil!doamne fereste! lol
Primavara frumoasa!
Nu stiu de ce insa si in sufletul si mintea mea, compar dragostea pentru copil cu dragostea pentru barbat. Din momentul in care am avut copilul, dragostea pentru un barbat mi s-a parut o gluma!
Asa este, un copil iti schimba viata si modul in care vezi viata, si adevarul e ca nimeni nu-ti poate explica ce inseamna asta. O intelegi cu adevarat doar atunci cand ti se intampla. Cat despre a compara cu dragostea pentru sot/iubit, poate ar trebui sa fie la fel: pura, neconditionata. Dar nu poate fi.
Imi pare rau, dar nu ai nici o scuza. Esti iubibila, atata tot. 🙂