Sîmbătă dimineață, nici țipenie de om pe strada noastră. Plimb copila tihnită, cu muzică molcomă la ureche. Cînd trec prin dreptul secției de poliție, dintrînsa iese val vîrtej o tînără rotunjoară, cu păr portocaliu și rădăcini negre, piele măslinie și milioane de inele de tinichea pe degete, trening roz, adidași albi, bujori în obrăjori, știți genu.
– Domnișoarî, ajutor, domnișoarî, zice. Dațî-mi vă rog telefonu să fac o vorbî scurtî că-i pericol, zice.
– Cum să vă dau telefonu, zic, strîngînd aiFonu la pept, la un loc cu fata.
– Bine, zice, atuncia dai matale pe șpicher, ții telefonu în mînă și eu numa vorbesc tare la el. Vă rog, că-i pericol.
Mă uit peste drum, cinci polițai grămadă poștesc o țigară. În plus, dacă are gînduri necurate și o zbughește cu telefonul meu, la cele 200 de kile ale ei și 45 ale mele, garantat o prind în 5 metri, chit că-s cu copil în brațe. S-o ajut, deci, că dacă zice că e pericol, o fi, numa bine mai aflu și eu ceva.
– Ziceți numărul.
Zice, tastez, sună.
– Halo! se aude de dincolo, pe șpicher.
– Mariane!
– Da, fă! (e bine, mă gîndesc, a recunoscut-o)
– Mariane, vino repede aicia la secția 14, că (și acum zice repede șoptit rușinat, dar totuși tare să audă Marian) auprinsopenievastătalafurattelefoaneîn300.
Aha. Deci aia era. Oare nievasta lu Marian mi-o fi furat Nokia ala bun în autobuzul 300, acu doi ani?
– Sărumîna, domnișoarî, atîta am avut nevoie. Frumos telefon aveț.
…….
Adică asta ce-o fi fost, un compliment sau o amenințare?
Cred că și amenințare și compliment. :))
:)))))) Eu una recunosc, imi pun castile si dau muzichia la max ca sa nu aud asemenea strigate de ajutor…I know, I am a bitch. Dar prefer asa decat sa refuz. Refuz destul la semafor………
:)) amenintare curata. Ai avut mare curaj, eu cu siguranta nici n-as fi stat de vorba cu ea.
ai avut mare curaj. nu as avea in situatia asta. mai ales ca tin mult la telefonul meu.pupp
Mult curaj ai avut! Cred ca era o avertizare!
Tramvaiu 14. Nu stiu ce cautam pe acolo, nu stiu decat ca e sambata dimineata de iarna, in apropiera Craciunului, e o inghesuiala de moarte. Posibil faceam ceva hostess, pe la ceva Carrefour prin zona. Sunt prins la propriu intr-un spatiu din cadru metalic in forma de U mai lat, alaturi de N indivizi. Dubiosi toti. Si eu si ei. Oameni care majoritatea se duc in Ieuropa. Au fete de nedormiti, treziti aiurea. Langa mine, fix langa mine, un nene pe la vreo 30 ‘si ceva, cu prietena discuta din cand in cand amabilitati. La un moment dat un tipat de ajutor. Sariti, ajutor, ajutor. O copila plange si in acelasi timp se cearta cu un tigan care o inghesuise strategic si ii sutise telefonul.Doar ca schema nu a mers si aia mica a simtit saracuta ceva mai mult decat simple pipaeli.. Agitatie mare, copila plange se cearta, tiganu ca el e nevinovat, aia ca sa il linseze. De langa mine, tipul scoate o legitimatie, spune ca e ceva politist etc, si roaga lumea sa anunte vatmanu ca usa respectiva sa ramana blocata, ( lucru care s-a intamplat pe vr’o doua statii). Si ce face politistu’ …zice…fata zi-ne repede numarul de telefon sa sunam sa vedem ce e cu el… asta printre sughituri ..spune numaru de telefon, si …suna telefonul…unde suna insa telefonul e si mai haios. Telefonul era jos intre pustoaica si tigan, si suna linistit, chiar in locul in care se stringe usa de la tramvai. Acum na , ca nu recunoaste tiganu nimic, ca uite ca i-a cazute fetei telefonu, ca nu e el de vina ca etc… si printre sughituri, fata zice… “nici nu era telefonu meu, l-am cerut de la o prietena, ca eu nu am telefon si ma faceam de rusine ca ii pierdeam telefonul “.. Politistul coboara cu victima si agresorul si inca vreo cativa. Tramvaiul se goleste la propriu, mai am vreo doua statii. In articulatia tramvaiului, un june tigan cu al sau tata. Junele indignat la culme, ca fata scapase telefonul ,si ca nu era de vina tiganu si ca de ce de fiecare data sa dea vina pe tigan, ca el nu pricepe. La care tat’su probabil mai trecut prin viata “ taci mo…taci mo din gura ca ne omoara rumanii ma “… da ce ca n-am facut nimic… “ taci mo…taci mo, ca ne linseaza astia aici”… si daca am zis taci asa ramane.
noroc a avut ca au sărit românii. Eu am băgat mâna în gât unuia care incerca să imi șutească telefonul acum niște ani. Și nimănui nu i-a păsat.
:)) Compliment si amenintare. Las ca data viitoare poate nu iti mai cere asa frumos telu…
Am ris in hohote 🙂 Doamne, dar cum atragi tu numai de-astia, pitorestii?! 🙂 Io cred ca stiu ca ai blog bine-citit si te pindesc.
Complexă viața la capitală 🙂 Te pasc pericolele la tot pasu
Un compliment cu o posibila amenintare :))
Ironia sortii este ca mi s-a intamplat sa mi se descarce telefonul, sa nu am cheile de la casa, iar sotul cu copilul de 3 luni sa fie la cumparaturi undeva in Cora eu fiind la AFI in fata asteptandu-i. Ce am facut? Cu lacrimi in ochi am cerut unui domn sa il sune pe sotul meu, a fost dragut, dar…am uitat sa il intreb pe sot unde anume in Cora ne gasim, ca e cam mare locul, nu? Ma arunc in tramvai, cobor, si rog o doamna aranjata sa ma ajute sa il sune pe sot. Credeti-ma s-a uitat la mine ca la o hoata si si-a strans bine geanta. Alerg din nou si dau peste un pustiulica de vreo 20 de ani, ii spun povestea mea, si nu numai ca formeaza numarul, dar imi da si telefonul sa vorbesc. Morala? Ni se poate intampla oricui, sa discernem cine merita sa fie ajutat, dar sa nu ne inchipuim ca le avem pe toate. Sper sa ajute experienta mea. Cu drag.
Eu zic sa te apuci frumusel de scris o carte cu titlul „momente vesele cu printesa urbana” or something like that si sa pui toate pataniile astea in ea ca tare-s haioase….
Zi „merci” ca nu ti-a laudat copila.
Frumos din partea ta. Stii cum se zice..bine faci, bine gasesti.
unde dau like?!
la sharing is caring chiar sub articol
auzi, da’ vad ca oamenii astia gen taximetristi, muncitori,betonisti samd ti se adreseaza numai cu ‘domnisoara”)) astia depisteaza mai greu ca esti doamna, femeie in toata firea cu copil?
niciodata, dar niciodata de cind ma stiu, nu mi-a zis nimeni Doamnă, desi in ultimul an am avut tot timpul cu mine bebelusa. probabil pt ca sint mititica.
:))) amuzanta patania, asa cum o povestesti;realitatea a fost mai stesanta, cred. oricum ,esti viteaza. f tare, bravo tie!
Hhahaha, m-ai facut sa rad „hat” bine :)) CLAR O FOST O AMENINTARE, daca il dadeai in mana,dusa era!