La cererea publicului: despre restaurante

Eheeei, unde-s vremurile în care vizitam cel puțin două restaurante noi pe săptămînă, prilej de frecvente descoperiri culinare? Unde să fie, îngropate sub muntele de iubire de bebelușă, Dumnezeu să le odihnească și să le dea clienți ușor de mulțumit. Dar nu e totul pierdut, prieteni!

De ceva vreme, duminica îmi iau două, maximum trei, ore libere. E timpul meu cu mine. Las blonda cu ta-su și cu un munte de instrucțiuni precise (confirmate apoi și telefonic în repetate rînduri: deci două picături, da? două, nu trei! și cînd ies cu ea afară? la 1? nu la 2? sigur la 1? și dacă scîncește așa înseamnă că o să adoarmă sau că n-o să adoarmă și tot așa), și plec. Unde mă duc?

Păi la cumpărături nu, că n-am ce să-mi cumpăr, toate-s scumpe și urîte. Hobby-uri n-am, sport nu fac, la salon de răsfăț nu merg din principiu. Ce rămîne? Mîncarea, afcors. Deci aia fac. Ies la masă. Cel adesea cu prietena mea, iar cînd ea lucrează, ies cu alte prietene bune.

Cînd ies cu prietena mea, mergem de fiecare dată în alt loc. Alegem în fiecare săptămînă un restaurant etnic cu alt specific. Restul prietenelor mele vor direct și numai la Alioli, așa că mă conformez și mă duc și mănînc creveți cu usturoi și paella de fructe de mare, de fiecare dată excelente.

Întîi am fost la Simbio, la hamburgeri de casă (american style). Bună carnea, bune chifle, bune sosuri și topinguri, deloc ieftin, dar locul e minunat, atmosferă faină, iar hamburgerii au fost perfecți. Ne mai ducem.

După asta am făcut-o lată italian style, cu paste la Ristorante Il Calcio. Oribil de scump (un pahar de vin de 12 lei sticla costă 39 de lei), dar elegant, frumos, mîncarea foarte bună. N-o să revin decît dacă primesc de la un fan anonim un cec de 5.000 de euro.

Apoi am mers la spaniol, nicio surpriză aici: Alioli întîi, apoi iar Alioli și la final încă un Alioli, că mai erau niște creveți de mîncat acolo. Ah da și sangria, of, mereu plec pe trei cărări de la ei.

După care am zis soro, hai la un indian, că mi-e dor de chiftele cu ceapă. Avea prietena mea info cum că Haveli ar fi de încercat, așa că am făcut fix asta. Locul nu e vreun standard de design interior, dar mîncarea a fost excelentă. Vă recomand mielul marinat și, cum ziceam, chiftelele cu ceapă, omg ce bune-s. Prețuri medii, ospătari indieni foarte simpatici, mi-a plăcut.

A urmat duminica rusească. După ce ne-am socotit o vreme și-am căutat recenzii pe net, am ales Tchaikovsky în centrul vechi. Foarte prost, pentru că preparatele rusești sînt puține și ordinare (supă de pui, frigărui de porc), am luat pînă la urmă niște clătite cu pui și porc, absolut banale, și pelmeni cu cartof și cașcaval (ca niște colțunași fierți), foarte sărați, o porție de paste cu fructe de mare (cum spuneam, din meniul rusesc n-am avut ce alege) absolut fade, iar la desert am luat celebrele prune uscate umplute cu nuci și servite cu înghețată. Desertul a fost bun, dar 20 de lei 8 prune uscate și-o cupă de înghețată decorată cu frișcă la tub? Really? De banii ăia fac un tort pentru 8 persoane, ce naiba… În plus, salonul de nefumători e o glumă proastă, trei mese aliniate pe holul care duce la toaleta personalului, am văzut toți agajații încheindu-se la șliț, lovely. Iar ospătarii… of. Îi tot întrebam dacă au și preparate cu sos, ceva tipic rusesc, și ei îmi vindeau ba costele de porc, care vin cu sos barbecue, fie creveții, care vin cu sos de maioneză. Mda, never again.

Chinezesc nu mă tentează, am încercat cîteva restaurante chinezești și toate-s la fel: mîncare lucioasă prea sărată cu gust de soia. No thx.

În libanez sînt expertă: trăiască Beirut și Ali Baba, să n-aud de Naser (e moartea ficatului) sau de Piccolo Mondo (prea scump).

Aș vrea să încerc după cum urmează: portughez, franțuzesc, grecesc (fără Mezze, e muult prea scump), vegetarian (în afară de Casa Satya, era să mor acum 3 ani după un prînz acolo), belgian, irlandez și nah, cam orice e bun. Dacă aveți idei, pls share, să-mi petrec bine cele două ore libere din săptămînă, că-i păcat să arunc sute de lei și de secunde prețioase pe farfurii pline cu lături reîncălzite servite de băiețași aroganți.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4265

55 comentarii

  1. Mie imi place Hard Rock Cafe, chiar daca nu e chiar ieftin, imi place mancarea si atmosfera.
    Trattoria Il Calcio din Herastrau mi se pare ok ca si preturi si mancarea e foarte buna.
    Ar mai fi unul tot asa, gen Ruby Tuesday, dar mult mai buna mancarea si relativ accesibil, dar nu imi amintesc cum se numeste, undeva prin Piata Victoriei, parca…
    Nu recomand sub nicio forma Osho din cauza angajatilor nepoliticosi si a notei de plata extrem de piperate! Precum si Lacrimi si Sfinti (al lui Dinescu) unde am platit aproape 200 de ron de persoana dupa ce am mancat mamaliga cu sarmale in vin si momite de ceva (eu una nu le-am gustat), plus vin rose direct din pet de 5l…groaznic, insa la noi si organizarea a fost proasta, trebuie sa recunosc, cert este ca nu mai calc pe-acolo!

    • Ah uite ca la Lacrimi si sfinti n-am reusit sa ajung, era pe lista.
      Eu nu agreez Hard Rock Cafe, mi se pare totul f gras si plasticos (cartofii copti, de exemplu, nu-s cartofi adevarati, sint un soi de piure pus in farfurie sub forma de cartof), iar deserturile sint mult prea dulci. Deh, true american style. 🙂
      Auzisem de Osho ca e scump, carnea cum e? Ca poate o data la juma de an merita…

    • Lacrimi și sfinți e pomul lăudat… unde e bine să nu mergi cu sacul mare de asteptari (dar plin de bani, totuși). Nu își merită renumele. Dpdv imagine e interesant, ca toate localurile decorate de insul care le tot decorează. Însă mâncarea nu te dă pe spate. Și nici servirea nu e ce-ar trebui să fie.

    • Lacrimi si sfinti, scump si nici mancarea sau atmosfera nu m-a dat pe spate. In plus, mai mirosea si a clor cand am fost noi. Posibil lustruisera podelele…sau venea de la bucatarie, ca e oarecum la vedere.
      Pentru libanez iti recomand El Capitan, Splaiul Unirii, iar un italian – Pane e Vino, Nerva Traian. Belgian – Waterloo, am fost o data, nu am plecat dezamagita.

    • La Pane e vino am fost, bun, mai putin pizza casei, care e cu telemea si rucola. o_O

    • „Lacrimi şi sfinţi” îmi place mult. Mâncarea are un gust foarte bun. Eu cred că merită încercat – măcar o dată.
      Un alt restaurant fain este Bistro Jariştea (Bd. Dacia).
      Astea două sunt, acum, restaurantele mele preferate. Mai scumpe, dar… merită.

    • Eu sunt o persoana careia ii place foarte mult carnea de vita si am mancat multe sortimente, de la vita romaneasca, argentiniana, irlandeza pana la kobe, in locuri variate. Am ajuns la concluzia ca de cele mai multe ori calitatea este direct proportionala cu pretul (exceptie embassy nordului unde am mancat o vita gorgonzola incredibil de buna si frageda cu toate ca sigur era romaneasca, la cei 34 de lei portia). Despre Osho am numai cuvinte de lauda. Tot ce am mancat acolo este gustos (de la aperitive pana la vita si miel – cu toate ca eu mananc numai miel de dobrogea gatit de mama), proaspat, de o calitate mult superioara celorlalte restaurante de profil din Bucuresti. Niciodata nu am intalnit acolo un chelner tafnos sau nepoliticos. Eu una recomand Osho cu toata caldura. Burrata este incredibil de gustoasa (imi ploua in gura acum), cotletele de miel fragede si deloc grase, hamburgerii gustosi dar prea grei pentru gustul meu, iar vita are nota 10. Cheesecake-ul demential! Au un preparat de vita care nu este in meniu, dar ii spui chelnerului ca l-ai mai servit si ti-l aduce – chocolates, feliute subtiri de muschi de vita aduse pe roca incinsa – very tasty.
      Pofta buna daca te hotarasti sa poposesti acolo!

  2. chiftelele cu ceapa=onion bhaji, bestiale, in Anglia le-am descoperit, englezii sunt innebuniti dupa asa ceva. Unde sunt acum nu exista, restaurante indiene nu prea, am descoperit reteta, simplu de facut si ies mult mai bune. Al meu le iubeste.

    • Pai nu prea am ce sa fac acolo. De coafat nu ma coafez ca nu-mi place, urasc gindul ca altcineva sa-mi taie unghiile si sa-mi bage in carne instrumente straine, o data pe semestru ma duc la tuns si cam atit… 🙂

    • Aha! credeam ca esti impotriva total. Au trecut vremurile in care se bagau instrumente de taiat la manichiura. Din asta imi dau seama de cand n-ai mai fost sau ca ai fost in niste locuri dubioase 🙂

    • n-am fost niciodata, thx god, dar am multe prietene care merg des, aveam si o prietena care asta facea for a living. thx but no thx. 🙂

  4. Eu merg des la Energiea si nu m-au dezamagit niciodata. Desi nu e chiar restaurant, au un meniu foarte original, cu ingrediente deosebite si preturile sunt ok. Nu au salon de nefumatori, insa probabil vor deschide in curand terasa. Libanez mananc mereu de la Bagdad, care are preturile cele mai decente din toate restaurantele libaneze la care am fost. In ultima vreme merg cam o data pe luna la Beca’s Kitchen unde au mancare foarte buna, cu ingrediente foarte atent alese si combinate, insa aici e un pic cam scump (25-38 ron un fel principal, de obicei cu tot cu garnitura). Nici ei nu au salon de nefumatori, insa duminica trecuta la pranz chiar nu a fumat nimeni :).

  5. La restaurantele chinezesti incearca „Tie ban”, cu orice fel de carne iti place (pui, vita, porc, etc.) Sigur o sa-ti placa.

  6. La libanez, noua ne place El Bacha.

    Pentru turci / arabi am incercat mai multe dintre restaurantele oarecum anonime de pe Colentina – gustoase si nici prea scumpe 🙂

    Pentru Chinezesc mergeam la Chinese Garden, pe Caragiale, dar ne-a plecat bucatarul si n-am incercat meniul noului restaurant.

    Fun de mers in weekend cu copilul este Ferma Cocosu Rosu (undeva pe autostrada spre Pitesti) – au un soi de zoo cu animale domestice si ponei si copiii se distreaza teribil + meniu romanesc cu preparate ce folosesc ingrediente din productia proprie (75%)

  8. Rusesc sau moldovenesc foarte bun e la Vatra Neamului in Balotesti. De mers in ziua de salariu, ce-i drept, dar e divin 🙂

    • Am fost la Zavat, am mincat un peste bun si niste icre de casa foarte bune!

  12. Mi-i ierta că azi din colţu’ meu recomandări nu fac pentru că nu, şi-s offtopic-da’ numa’ pe jumătate, totuşi, mă-ncadrez la partea aia cu ‘cererea’ şi cu ‘publicul’ – de nişte zile caut cu îndârjire unde-i postarea aia cu pom poms rug, şi caut, şi caut/pe blog… (râzi, e voie) şi, fleosc, mi-aduc aminte c-o văzusem în altă parte unde altcineva avea cont şi-aşa se face că acolo nu-ţi pot scrie, deci mă ierţi că scriu aci oferta de nerefuzat: păi, la ăia 11500, ţi-l efectuez eu, şi-ţi cer numa’ un preţ rotund, aşa, de 10k, să mai rămână de-un iRobot gen Roomba. E? Dacă oferta nu corespunde, măcar ai motiv să scrii şi-aici postare despre pufoşenie, părerea… publicului! (şi, poate, motiv să aduci cadou cuiva apropiat ţie, când ajungi prin străinătăţuri, nişte de-alea, ‘Clover’ – makere de pufoşenii-mici-pufoase, ori poate le găseşti chiar în Bu). A, sper că lumea cititoare crede pe cuvânt de glumă dar şi faptul c-am vb. cât se poate de serios, la 10k şi alţii s-ar apuca de treabă, noroc că nu musai ne trebuie chiar aşa pufoşenii, ne mulţumim cu ce avem (de ex., makere gen furculiţă).

  13. Mie mi-au placut: cu specific mediteranean- Vecchio 1812 si mexican- El torito, m-am simtit excelent la amandoua, primul mai scump, dar na…
    De curand am fost si la 1001 Nopti, libanez, au mancare buna.
    Alt spaniol de incercat e Salsa Picante. Cat de curioasa m-ai facut cu Alioli, cred ca de ani aud de el si inca n-am ajuns… 🙂
    Ar mai fi Elisabeta, unde e foooaaarte scump, dar doamne, ce mult mi-au placut preparatele interbelice cu iz frantuzesc!

    • Vechio, si eu votez cu Vecchio :-). Eu am intrat cu retineri maaari, fiind in Centrul Vechi si a fost o surpriza placuta.
      Cica la Bellini, in spate la coada calului, scoicile-s bune.
      Si paste de casa corecte spre bune si interesante (alea cu sos simplu, de busuioc), la Capriciosa. Atmosfera (zgomotos, obositor, agitatie, chelneri uneori moody) si snitelul (ultraprajit) sunt mai dificile, dar merita incercat, as spune.

  14. Desi ai zis ca ai retineri la mancare chinezeasca, e un restaurant chinezesc langa Academia Militara. Nu mai stiu exact numele, poti cauta pe net. Am mancat acum un an si ceva supa de cuib de pasare absolut exceptionala. Aveau parca si niste varietati foarte buna de rata, gasca, pui, cu diverse garnituri, daca nu ma insel. Nu prea ieftin, dar foaaaaaarte bun.
    Nu e neaparat ca mancarea chinezeasca sa aiba gust de soia si sa fie prea sarata. Poate doar la fast food-uri tip Chopstix, Wu Xing etc. Asa cum un hamburger de la Mec n-are nicio legatura la gust cu un hamburger de casa, facut din carne tocata pusa pe gratar si chifle proaspat scoase din cuptor, asa n-are legatura mancarea chinezeasca adevarata cu ce gasesti in fast-food adaptat gusturilor europene/americane.

  15. Tot citind pe bloguri in stanga si in dreapta, am dat de http://lagb.ro/
    Ideea mi s-a parut interesanta, bistrou cu mancare frantuzeasca, atmosfera intima, preturi prohibitive insa (probabil).
    Pentru mine conteaza mult si atmosfera si faptul ca daca mergi la un restaurant sa te simti cu adevarat altfel.

    Daca intr-o zi testezi, sunt taaare taaare curioasa de impresiile tale, ca in tine am incredere 🙂

  19. Eu sunt fan Chez Toni, Il Calcio si Osho. Insa cum adica era sa mori cand ai fost la Casa Satya? Eu chiar planuiam sa ajung fiind un fel de pom laudat.

  20. Eu recomand din toata inima, pardon, tot stomacul, St. George din Centrul Vechi. E mancare ungureasca autentica, foarte reusita, mai ales supa de varza si gulyas-ul (varianta supa, nu tocana), portiile sunt mari si preturile relativ ok (evident, nu la ficatul de gasca, care e oricum foarte bun). Singurul minus e la lista de vinuri, care-s bune, dar nu unguresti, dar daca mai alaptezi presupun ca oricum nu te intereseaza.

    • Dap, fost, placut, mai ales guguloaiele de gris cu sos de ciocolata, somloi parca, buuun!

  21. ce fain ca esti deschisa sa experimentezi diverse bucatarii, mor cand vad oameni la restaurand comandand tot piept de pui la gratar si cartofi prajiti, snitel sau alte mancaruri pe care ti le faci acasa in 30 de min.
    din pacate in arad nu e asa o varietate de restaurante, majoritatea sunt italiene, dar cand am ocazia (drumuri in strainatate) mananc ceva nou de fiecare data.

  22. Din pacate am uitat sa scriu in comentariul anterior. Ce parere ai despre un stil de viata in intregime vegan? Iti surade?

    • In niciun caz, nu pot rezista mai mult de 2 zile la rind fara carne, iar lactate maninc in fiecare zi.
      Nu cred ca poti obtine o dieta sanatoasa doar din frunze, fructe si legume.

    • Merci mult ca mi-ai impartasit opinia ta. Cele mai multe prietene ale mele incearca sa ma convinga sa nu mai mananc carne zilnic, sa spun nu lactatelor, eu mananc doar branza si foarte rar beau lapte si NU mezelurilor. Cu mezelurile am inteles-o, dar fara carne si branza nu pot…Citeam blogul unei doamne chef raw-vegan care spune ca este astfel scapi de cancer, infertilitate si alte boli.
      La un moment dat chiar ma ganeam ca poate ar trebui sa renunt, dar mi-e tare greu.

    • Din pacate mai imi place si Cola, nu multa, dar acolo o doza de 200ml..
      O zi frumoasa alaturi de blonduta 🙂

    • Din pacate carnea din magazine e intr-adevar cam otrava. Noi mincam pui de tara si vitel de la o ferma mica, evitam laptele crud si ouale ne-bio, mezeluri nu mai mincam de foarte multi ani. Moderatia e cheia!

    • pfuuu…ma tememeam la un moment dat, ca sa o raman singurul carnivor in viata. Oricum intotdeauna cumparatorul decide si impinge piata.

      in alta ordine de idei, astept tigrul sa pasca, ursul sa hiberneze doar cu afine si mure, iar porcul sa manance doar cartofi… mai propun ca rechinul sa manance doar alge, si …a da…si plantele carnivore cu ce sa se mai hraneasca saracele?

    • @Maria: eu am citit destul de mult in ultima vreme despre alimentatie si, mai ales, bloguri/site-uri cu o puternica tendinta vegana/ crudivora (raw). Impresia pe care mi-o lasa mie adoptarea unui asemenea stil de viata e ca se instaleaza pe un fond dezechilibrat – pierderi mari (decese, boli grave), probleme personale serioase (diferite disfunctii fizice, psihice, divorturi) etc., pe care, de cele mai multe ori, nu le putem controla. Adoptarea unui asemenea stil da iluzia unui oarescare control asupra vietii – iti pui toata energia in a alege, in a gati, in a sustine un stil de viata.
      E drept, e bine ca alimentele sa fie cat mai curate, cat mai „verzi”, cat mai putin preparate, insa trebuie un echilibru in toate! Nu te poti astepta sa sustii un ritm de munca de 8-10-12 ore pe zi mancand seminte, spanac si germeni de lucerna. Insasi aceasta optiune e un dezechilibru care mi se pare mie ca traduce un dezechilibru interior.
      Apoi, din ce am experimentat eu, nici un lapte de nuci/ seminte (de exemplu) nu se compara – cel putin la gust – cu laptele serios de la o vacuta de tara (nu ala de la magazin, din pacate).

    • Din ce cunosc eu, persoanele care sunt 100% vegane ori sunt ca mine, adica bombardate cu informatii din partea prietenilor care se intrec unii pe altii in a ma convinge sa optez pentru o salata cu nuci in loc de o pulpita (una peste alta nu stiu cat de gustoasa este salata cu nuci, mie numai alaturarea celor doua mi se pare ciudata, pentru gustul meu) sau altii care aua vut rude bolnave si incearca sa se fereasca pe cat pot.
      Nici eu nu cred ca poti lucra o zi intreaga si nu poti avea randament mancand frunze si seminte si mai cred ca este destul de dificil cel putin la inceput sa stai sa-ti gatesti ciorbe in blender si alte preparate, nu ca timp ci trebuie sa ai grija cum combini alimentele pentru ca risti sa dai in altceva.
      Ma opresc aici pentru ca nu vreau sa supar printesa, insa in caz ca va fi o postare de genul sigur voi „refula”.
      Iata meniul unei persoane raw vegan de Craciun „chifteluţe din grâu încolţit, azime cu nuci şi seminţe de in şi dovleac, supă de dovleac, popcorn de conopidă

      Mai mult: Olivia Steer, meniu raw-vegan de Crăciun: „chifteluţe din grâu încolţit, supă de dovleac și popcorn de conopidă” (e copy paste cei drept,cred ca as muri de foame).

    • Am mai postat un comentariu insa am gresit cu ceva, asa ca il repostez.
      Din ce cunosc eu, persoanele care sunt 100% vegane ori sunt ca mine, adica bombardate cu informatii din partea prietenilor care se intrec unii pe altii in a ma convinge sa optez pentru o salata cu nuci in loc de o pulpita (una peste alta nu stiu cat de gustoasa este salata cu nuci, mie numai alaturarea celor doua mi se pare ciudata, pentru gustul meu) sau altii care aua vut rude bolnave si incearca sa se fereasca pe cat pot.
      Nici eu nu cred ca poti lucra o zi intreaga si nu poti avea randament mancand frunze si seminte si mai cred ca este destul de dificil cel putin la inceput sa stai sa-ti gatesti ciorbe in blender si alte preparate, nu ca timp ci trebuie sa ai grija cum combini alimentele pentru ca risti sa dai in altceva.
      Ma opresc aici pentru ca nu vreau sa supar printesa, insa in caz ca va fi o postare de genul sigur voi “refula”.
      Iata meniul unei persoane raw vegan de Craciun „chiftelute de grau incoltit, supa de dovleac si popcorn de conopida” (e copy paste cei cred, dar cu asa meniu ori as manca incontinuu ori as face foamea).

    • mie mi se pare fortat sa`ti restrictionezi alimentatia la o singura grupa de alimente cand exista atatea posibilitati. parerea mea e ca trebuie mancat din toate cate putin, pana la urma mancarea trebuie sa fie o placere si o necesitate, nu un chin sau ceva care sa fie peste mana.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare