E greu sa faci abstractie de tot ce-a fost inainte. E aproape imposibil sa te prefaci ca barbatul care te mingiie acum pe spate n-a mai mingiiat nici un spate inainte de al tau. Ca visele pe care si le face cu tine abia acum se nasc, ca nu le-a mai desenat niciodata inainte, in timp ce statea intins in pat linga alta femeie. Ca felul in care te priveste e inventat pentru tine. Ca e pentru prima data cind simte ASA, cind vrea ASA, cind uita de el ASA. Pentru ca lucrurile se intimpla pentru prima oara o singura data. Iar asta a fost demult, cind fiecare isi vedea de viata lui in alta parte. Sigur ca acum e altfel, niciodata nimic nu e la fel, dar prima oara e doar o singura data.
E impotriva firii sa ignori complet trecutul omului linga care deschizi ochii si iubesti viata in fiecare dimineata. Sa nu te gindesti ca degetele lui compara texturi si forme, ca ochii lui se inchid de placere la fel cum au facut-o si cu ocazia altor placeri, ca iti zimbeste in poze cum a zimbit poate de sute de ori altora, ca iti spune ca esti frumoasa cu aceeasi admiratie cu care a spus-o altora, poate mai frumoase.
Inima lui nu mai e virgina. A crescut in el ca un cozonac de casa in prezenta altor femei, dospita de alte iubiri, planuri, sperante, toate egal de frumoase si zornaitoare ca si ale tale. Sufletul lui s-a lasat patruns din toate directiile in repetate rinduri. Patruns de dragoste, gelozii, fluturi, suferinte. Inima lui si-a pierdut virginitatea. Si e normal sa fie asa la un om care-ti iese in cale la 30 de ani. Ca sa fie cine e, si-a luat portia de iubire, nu? Il vrei pentru ce e, pentru ce-a facut ca sa ajunga asa. Il accepti, cu tot ce e in el. Cu amintiri, cu planuri si declaratii facute altor femei, cu suferinte si nostalgii pentru unele dintre ele. Altfel n-ar fi complet, n-ar fi el.
Gelozia e un sentiment pe care nu prea l-am cunoscut, dar la cit sint de impulsiva, emotiva si prea putin rationala cind vine vorba de dragoste, imi imaginez c-as reactiona destul de galagios daca m-as simti cumva in concurs cu orice alta prezenta feminina. Sint posesiva, tratez iubirea ca pe ceva al meu, exclusiv al meu, si nu vreau sa-l impart cu nimeni. Iar in momentul in care simt c-am fost pusa in orice fel de competitie, imi string inima si lucrurile si plec. Numai ca trecutul pentru mine nu e deloc o competitie. Sau ma rog, ar putea fi una, dar una pe care am cistigat-o din start. 🙂 Nu simt gelozie pe femeile care i-au stirnit tremur in stomac, lacrimi sau erectii cu ani buni inainte sa-i ies eu in cale. Intr-un fel, le sint recunoscatoare lor si le-as da o cafea, daca o astfel de intilnire n-ar fi complet penibila.
In mintea mea, stiu ca nu sint prima. Nici nu mi-as fi dorit sa fiu, pentru ca ce sint acum e extraordinar asa cum e, si e asa cum e datorita a tot ce a fost inainte. Nu ma intereseaza sa aflu detalii. Nici cite, nici cum, nici de ce. Nimic. Ele sint acolo ca un nor, ca o ceatza de chestii abstracte izolate intr-un timp incheiat.
In inima mea, viata lui a inceput odata cu mine. Viata lui de om intreg, vreau sa spun. La fel cum a mea a inceput odata cu el. Ce aduce cu el fiecare dintre noi sint accesorii, relevante pentru cum ne fac sa fim, si nu pentru cum au ajuns sa fie cum sint.
Voi cum simtiti pe zona asta? Cautati sa aflati amanunte din trecut? Si daca da, de ce? Si cum va descurcati apoi cu asta? Eu cred ca detaliile din trecut pot ruina foarte usor un prezent altfel genial, pentru ca gelozia e irationala si toxica. Gresesc?
nu cred ca gresesti… mai bine sa nu stii decat sa stii prea multe sau numai un amanunt care apoi te macina pana roade relatia care era (aproape) perfecta pana ai aflat. si cel mai bine este sa nu spui nici ce ai trait tu chiar daca simti ca ai putea sa ii spui orice. in fond e prietenul tau cel mai apropiat, cel mai drag – i-ai putea spune orice -, dar iti este iubit si sot inainte de tot. si atunci are dreptul sa nu stie anumite lucruri daca acestea l-ar putea rani sau starni gelozii. eu am ales sa nu spun si sa nu intreb/ consider ca nu ma/il ajuta cu nimic sa se stie ceva dintr-un trecut care face parte din noi si ne defineste (asa cum spui si tu), dar care a fost lasat in urma.
pana acum mi-a fost bine asa si nu cred ca se schimbe ceva in viitorul apropiat 🙂
da, e anormal sa fii gelos pe trecutul unui om. dar eu sunt adesea. nici macar nu stiu de ce. poate pentru ca as fi vrut sa le traiesc eu pe toate. si nu am fost acolo sau nu am avut timp.
N-am fost niciodată curioasă despre trecutul lui și chiar dacă unele detalii mi le-a spus el sau au apărut altfel (prieteni comuni, foste care sună), nu le-am dat atenție niciodată. Le tratez ca pe o lecție de istorie. Pentru mine n-au absolut nici o importanță dacă relația noastră are la bază respect reciproc. De ce să-mi pierd timpul în trecutul lui?????Mai ales că am avut un fost gelos pe trecutul meu … am văzut ce toxică e gelozia, cum zici și tu!!!!! Faza cu dacă nu ești gelos înseamnă că nu iubești nu e adevărată pentru mine. Gelozia n-aduce NICIODATĂ binele.
Faci foarte bine… Eu sunt foarte curioasa din fire, o curiozitate distructiva uneori. M-am chinuit sa fac puzzle-ul in ceea ce priveste trecutul prietenului meu si totul a culminat cu niste descoperiri care m-au facut sa-mi fie extrem de rau. Mi-am dat seama cat de rau am facut. Ce a fost a fost si nu conteaza, conteaza ce e acum. Mai am si acum mici scapari si apoi imi dau seama ca e doar vina mea, nu a lui pt ca a avut o viata pana la mine. Nu are rost sa aflii nimic de foste relatii!!! O sa te umple de o gelozie pe care o sa o simti fizic. E al tau acum si asta e TOT ce conteaza 🙂 Prezentul afectat de trecut e mereu toxic pt relatie. Mai bine va construiti un viitor 🙂
Anonim, e adevarat ca sintem f buni prieteni, dar asta inceteaza sa mai fie adevarat cind vine vorba de concurenta… 🙂
Shmeny, stiu ce zici, e ceva incontrolabil si cumplit de enervant. Ca tu ti-ai facut de lucru in alte parti si el deh, si-a vazut de viata lui. Pe de alta parte, poti construi chestii cu adevarat fabuloase pentru el. In felul asta surclasezi practic orice, nu?
Mekone, da da, gelozia sucks. Si cind detaliile vin peste tine, just ignore them all. Suna foste? Pune-l sa rezolve.
Merat, viitorul e pe vine, iar de prezent ne ingrijim cum putem mai bine. Pentru mine, cutia pandorei ramine inchisa.
Sunt foarte curioasa de felul meu si sunt capabila sa scot de la om, ce nici el nu stie. Sunt de acord ca pe moment iti cam sta inima-n loc, dar nu e doar gelozie, e interes fata de omul cu care imparti cam totul. Pana la urma s-ar putea sa-ti foloseasca informatiile astea.
Cat despre faptul ca s-au intamplat, cum zicea, they had to, nu as fi impacata deloc ca omul sa nu fie matur si cu experienta si in directia asta.
Nu stiu daca nu ar trebui sa nu stii chiar nimic din trecut, sau sa nu te intereseze, pentru ca in fond si felul cum a tratat o fosta relatie spune ceva despre el/ea. Am admirat mereu oamenii care vorbesc frumos si discret despre ce a fost cu altcineva(asta daca nu e catastrofal, gen violenta domestica sau ceva grav, ca atunci nu stiu cum poti povesti intr-un mod dulce asa ceva), care nu fac dintr-o relatie trecuta un circ de rufe murdare, de la cum era in pat pana la cum isi rodea unghiile in somn. Intrebari am pus si m-a bucurat sa vad ca raspunsul vine cumpatat…ca mi-a dat ceva din ce vreau sa stiu, dar nu barfe. Si nu am insistat, pentru ca nu vreau sa stiu ce tine de intimitate, dar un pic acolo, cat sa stiu din cum a iubit nu m-a facut geloasa. Sau cel putin nu asa cum m-am asteptat sa fiu. Chiar daca esti de mult timp cu cineva si il iubesti si te iubeste, daca se iveste subiectul "trecutului" si se lanseaza intr-o avalansa de insulte, cred ca e semn rau… mai ales daca iti dai seama ca exagereaza, sau spune ce mai bine ar tine pentru el/ea si propriul suflet. Ca sa inchei, cred ca cel mai bine e sa fie ceva echilibrat, sa stii unele lucruri, dar nu chiar detalii. La urma urmei, daca femeile sau barbatii de dinainte au lasat urme in sufletul cuiva, nu e o amenintare sa stii despre asta, pentru ca acum tu esti prezentul. Si ma gandesc ca e frumos sa stii c-a mai iubit, ca stie ce inseamna sa gresesti in iubire, sa pierzi, sa nu fie reciproc, sa suferi sau sa lasi. Uneori chiar experientele trecute ne fac sa nu repetam greselile pe care le faceam cand eram mai pustani, mai cruzi si mai stangaci cu ce simtim.
Este foarte sanatos asa cum gandesti.In general cred ca ai spus si ai aflat ceea ce era important.Ajunge.Tot ce s-a intamplat a facut posibila intalnirea voastra magica si povestea de dragoste frumoasa.Traieste-ti prezentul si gandeste un viitor de poveste nemaipomenit.Nicio secunda nu merita sa te framanti despre trecut.El este al tau si tu al lui.Orice detaliu(al lui sau al tau)poate provoca surprize.Nu este nevoie de curiozitati inutile.Nu a iubit pe nimeni ca pe tine(altfel nu ai fi fost tu mireasa lui).Acelasi lucru este valabil si pentru tine.Iti urez sa fii fericita langa printul tau!Si el langa tine!
Moaaaa ce subiect ai atins. Acum nu mai am nicio treaba. Nici urma de gelozie, dar inainte eram furioasa pe orice avea legatura cu trecutul lui. Desi el nu facea nicio comparatie eu traiam mereu intr-una.
Gelozii extreme pana la paranoia.
Si totusi nu realizam ca si eu aveam un trecut al meu pe trup, in buricele degetelor, in inima.
🙂 acum sunt relaxata. dar daca ar fi s-o iau de la inceput cred ca la fel ar fi. disec totul. aflu tot. ma macin. ma descompun si tot asa.
e in mine.
sper doar sa n-o mai iau de la inceput.
evergreen, subscriu la tot tot tot 🙂 weird :))
Curiozitatea ne macina pe fiecare ,drept pentru care facem tot ce e posibil pentru a afla cat mai multe lucruri din trecutul partenerului..e si bine si rau.Trebuie sa stim totusi cu cine vrem sa ne impartim viata ,iar faptele din trecut spun uneori multe despre o persoana.Cel mai greu e atunci cand nu facem fata decat aparent amanuntelor din trecut si ne raportam tot timpul la ele ,umpland noua relatie cu firimituri din cea veche..
Subiectul are o tensiune falsa. Este firesc sa stii totul. este firesc sa stie totul. Asa este o legatura puternica, altfel e superficiala. Este cu tine cand este cu totul cu tine, cu toate acele clipe. Daca nici trecutul nu indraznesti sa i-l stii, atunci cum faci cu prezentul? Cei aia nor, mistere? astea sunt adevarate bombe cu exploziie intarziata. Stoarce-l de detalii si umple-l cu detaliile tale. Fara frica! Cu dragoste!
@Mauricia: Eeeei, nu chiar cu toate detaiile, deja suna a "voayeurism".
Eu mi-as tine cate ceva si pentru mine, (daca-s fi in stare :)) , mai ales momentele foarte bune .
N-am avut niciodata apasari de genul asta, pe subiectul asta. Ne-am povestit, cu Lucisoara mea, cam tot ce era de povestit, in aproape douazeci de ani de cind sintem impreuna. "Fostul" ei – "the significant one" – mi-a fost unul dintre cei mai apropiati amici in liceu si, cind am ajuns la Londra anul trecut, pe el l-am sunat prima oara, sa ne-ntilnim si sa ne-aducem aminte de tinerete; ne-a fost in casa in multe rinduri si-am putut discuta relaxat si fara patima, in trei, chiar despre perioada cind el nu era inca "fost" iar eu nici macar n-o cunoscusem pe ea.
Pe de alta parte, "fosta" mea mi-e si acum o colaboratoare apropiata in plan profesional si o foarte, foarte draga prietena. Ne conversam des, la telefon sau online, ne vedem cind se potriveste. In doi, in trei sau in patru.
Nici Lucisoara mea nu are probleme existentiale pe acest criteriu; schimba retete pe mail cu "fosta", cind ne intilnim se coalizeaza impotriva mea in discutii, ma ignora suveran si povestesc chestii "de femei".
Posesivitatea nostra n-a degenerat niciodata in gelozie, nici macar cind altii s-au chinuit sa ne impinga spre asa ceva. I guess we're lucky. 🙂
Buna dimineata tuturor,si va multumesc pentru pareri. Ma bucur sa vad ca sinteti moderati si ponderati si va tineti departe de probleme. Unii dintre voi. 😀
Ma consider o persoana cilivizata, da chiar sa schimb retete cu vreo fosta a sotului nu ma simt in stare. Si nici nu vad de ce e necesar sa fac asta. Retete gasesc pe net. 🙂 Inteleg ca uneori viata te pune in astfel de situatii care in cele din urma devin chiar misto. Eu ii multumesc lui God ca nu m-a pus in astfel de situatii.
Sa aflu tot? Sa spun tot? :)))) Niciodata. Sa faca asta altii mai curiosi si mai curajosi. Mie mi-e tare bine asa cum sintem. Ne cunoastem unul pe altul acum, impreuna, exact cum sintem unul pentru celalalt, nu cum eram acum nush citi ani si nush cite iubiri.
E spinoasa asta. Si periculoasa, cum ziceam.
Eh, sa aveti zi buna, scurta si lipsita de detalii neplacute.
Hi! Mi-a crescut un desktop mare si urât în mijlocul casei. Aşa ca, here I am… Asta asa, offtopic.
Despre ce şi cum cu trecutul, e bine să ştii ceea ce e cu adevarat important în ideea că un om informat e un om puternic în a-şi apăra prezentul şi viitorul căci în dragoste şi la război totul e permis.
Nu m-a interesat niciodata trecutul amoros, subliniez amoros, al iubitului meu. Asta nu inseamna ca nu-l cunosc ca om. La ce bun? Imbogateste cu ceva relatia noastra? E o informatie inutila. Nu stiu la altii cum e dar pentru mine, in momentul in care am intrat intr-o noua relatie, trecutul s-a sters cu buretele, amintirile din relatiile trecute nu au revenit deloc. Nu am avut regrete, nostalgii sau intrebari fara raspuns. Si in nici un caz nu am facut vreodata comparatii. Consider totul o evolutie actualul este mai bun decat fostul. Cat despre prietenie cu fostii…never, no way! Nu pot! Dupa ce ne-am casatorit, am decis impreuna sa facem ceva cu fotografiile in care apaream impreuna cu fostii…adica era chiar nasol sa dam cu ochii-n ele mai mereu. Sotul meu a decis sa le…arunce pe ale lui, eu am ales sa nu le mai tin in casa noastra pe ale mele. Si nu e vorba de gelozie aici ci de a te simti confortabil, de respect si bun simt.
Off, Ionuka, nu ai spus ca nu mai scrii din' astea?
Simt o usoara nefericire, totusi, in ceea ce ai scris…Dar poate este normal, esti de putin timp cu sotul tau. Eu, dupa 6 ani si jumatate de iubire perfecta cu partenerul meu nu mai am astfel de ganduri, desi nu stiu daca am avut vreodata, chiar atat de puternic ca tine. Adica eu nici macar nu am tanjit dupa el a fi virgin, din niciun punct de vedere.
Iar dintre voi, nici tu nu ai fost, nu? Deci, de ce iti bati capul, nu pricep
Eu am vrut de la început să ştiu tot.
Trecutul face parte din noi.
Şi l-am obligat să îmi spună tot ce a însemnat el înainte de mine.
N-am fost geloasă (oarecum),pentru că ştiu că EU însemn mai mult decât au însemnat alte persoane vreodată.
Anonim, ce inseamna sase ani si jumatate de iubire perfecta?oare chiar exista asa ceva? sau asa putem s-o vedem noi facand abstractie de lucrurile urate care au trecut fara sa ne afecteze relatia?
Crystina, daca lucrurile urate au trecut fara sa ne afecteze relatia inseamna ca asta inseamna relatie perfecta, dar probabil ne-au afectat-o: ne-au facut mai maturi si mai responsabili. Da, eu asta simt, ca am o relatie perfecta, ma simt cu adevarat cineva in relatia asta, fara sa imi pese de ce a fost inaintea mea.
Cred ca depinde ce presupune trecutul. In cazul meu, trecutul a fost ceva fara importanta, nimic semnificativ care sa ma marcheze puternic. El venea dintr-o relatie de mai bine de 8 ani. Am ales sa stiu foarte putin despre perioada aceea, nu am vrut amanunte si nici nu am fost geloasa…. Pana cand trecutul a incercat sa intervina in prezent. Telefoanele de la exa inca distrusa au declansat o scurta perioada de gelozie si neincredere… din fericire a fost ceva trecator. Dupa discutii deschise, cu respect si multa incredere am depasit momentul. A fost totusi o perioada in care imi treceau multe intrebari dureroase prin cap, unele chiar le spuneam cu voce tare, din fericire la cele absurde si care puteau lasa urme nu mi s-a raspuns. Acum nu ma intereseaza deloc ce a fost…sunt in schimb foarte optimista legat de ce va fi.
Ruxandra, cum poti sa obligi un om sa-ti spuna ceva? Si mai ales, cum poti fi sigura ca ti-a spus TOT?!? Poate (sa fii sigura) ca-ti spune exact ceea ce-ti place sa auzi, ceea ce ti-ar face bine!
Ioana, observ si eu ca ai recidivat….adica iar postezi chestii personale. Eu ma bucur dar sper sa nu-ti afecteze din nou relatiile cu familia.
Sa fiti fericiti oameni buni in relatiile actuale! Daca nu, move on!
Sunt curios cate dintre voi au avut inimile virgine la momentul intalnirii cu actualul.
E absolut normal sa vorbesti despre lucruri petrecute inainte in viata TA, chiar daca atunci erai cu altcineva. Ascunderea unui lucru cat de mic in cuplu demonstreaza neincredere si duce la suspiciune si gelozie.
Bine acum chiar pozitiile sexuale si alte detalii de gen ar trebui sa ramana subiect tabu din partea amandurora.
Eu am mers de curand la casatoria fostei insotit de actuala. A fost totul ok.
Initial pregatisem un comentariu ceva mai lung in care sa incerc sa sustin ca ceea ce ai scris mai sus e cam absurd. Am renuntat, pentru ca nu vreau sa te jignesc si nu vreau sa supar nici cititorii care iti impartasesc ideea. Dar daca tot am inceput sa scriu am sa spun doar ca m-a intristat faptul ca printesa nu se tine de propriile decizii.
Numai bine iti doresc!
Trecutul…Ele….au fost in viata oricarui barbat cum si la noi au fost ei, primul sarut, primul rasarit de soare pe maulul marii, prima noapte de dragoste, etc. Dar astea sunt in trecut, sunt amintirile noastre, trecutul nostru. In momentul in care este al tau te bucuri de tot si nu rascolesti trecutul. Ceea ce nu stii nu te afecteaza.
Reconcile with the Past
Be present in the Present
Invent the Future
O saptamana frumoasa tuturor!
Perfect de acord cu Simona! Bravo!
Trecatorule, hai, nu ne certa printesa ca noi, supusii ei credinciosi de la curte, ne bucuram ca nu se tine de unele promisiuni.
Aaah ce dezbate lumea aici fara mine…. Am o zi mult mai plina decit calculasem initial, si mi-e ciuda ca nu pot fi mai prezenta. Ma bucur ca ma criticati, ca nah, asa cresc mare si inteleapta. Oricum, detalii din trecutul amoros n-o sa cer niciodata, iar dac-or sa vina spre mine o sa le ignor cu gratie. Si nu, n-am o problema legata de asta, am o problema legata de faptul ca poate am o problema neavind o problema, ca poate pierd ceva si habar n-am ce…
Pare evident insa ca asta e calea de urmat. Respectiv ignore the erotic past, enjoy the complete present. Deh, am nevoie de confirmari si validari, nimeni nu-i perfect!
La inceputul relatiei, eu si sotul meu ne-am povestit absolut tot trecutul, cu bine si cu rau..asa mi s-a parut firesc…nu am nimic de-ascuns din trecutul meu, sincer 🙂
In orice caz, acest lucru ne-a adus mai aproape!
Gelozie n-a existat si nici nu exista in prezent:)
Ioana, m-ai omorat! Ai o problema cu faptul ca n-ai o problema!!! Dumnezeule! Cum o dai nu e bine cu femeile astea!