Ieri a fost o zi foarte interesanta: n-am iesit deloc din casa (nici macar n-am deschis usa de la intrare) si n-am vazut nici o persoana in carne si oase (TV-ul nu se pune). Am zacut in pat si m-am uitat la 11 episoade din Sex and the city… Ok, stiu, dar n-au decat 29 de minute fiecare si chiar n-aveam nimic mai bun de facut…
Mi-am dat seama ca vreau sa fiu Carrie, Samantha, Miranda si putin Charlotte. Toate deodata. Mi-ar placea sa traiesc in New York si sa castig multi bani scriind un articol mic pe saptamana. Sa am curajul (si energia) sa am aventuri de-o noapte in fiecare noapte. Sa iubesc un barbat care ma iubeste. Sa fiu putin pedanta si ridicol de serioasa uneori, spre deliciul prietenelor mele. Sa am prietene.
Vreau
Tiiiii… si eu mi-as dori sa. Macar am prietene 🙂
Da, stiu ca postul asta este din 20087 (sper ca am zis bine 😛 ), dar ma pot oferi sa fiu eu prietena ta 🙂
Hhmm… , stiu, suna ciudat, a hartuiala :))) Ehh…. te-am "gasit" azi si te citesc de la inceput. Asa incat e foarte posibil sa mai primesti comentarii la posturi vechi de cand lumea si la idei deja expirate. Se mai intampla si din astea!
Pana atunci… imi pare bine de cunostinta 🙂
Onitzza, bine-ai venit. Emotiile nu expira nicodata, chiar daca-s vechi. Ma bucur c-ai poposit aici, astept cu drga comentarii mii. 🙂
Hello again! Am ajuns cu cititul la 31 decembrie 2008 si m-ai inspirat in privinta unui post nou, pe blogul meu. L-am scris pe jumatate si apoi m-am pierdut din nou in lectura si acolo am ramas, mai ales cand am dat peste cei trei oameni de poveste, din viata ta. Eu am doar doi, nu trei si m-am regasit in multe dintre sentimentele zugravite de tine in acel articol. Sper ca voi putea si termina ceea am vrut sa scriu si sper sa am, in viata asta, macar jumatate din usurinta cu care esti tu in stare sa povestesti. Stiu ca asa as reusi sa-mi descopar sufletul mai usor. Iti multumesc pentru toate cuvintele citite pana acum si pentru toate cele ce mai urmeaza, pana ajung "la zi". Sa ai o zi frumoasa, exact ca tine!
Mda, jobul lui Carrie e cel mai tare pe care l-am vazut vreodata in vreun film sau serial 🙂
Si eu vreau.
Genul ala de prietena care sa te astepte cu cafeaua calda, imbracata intr-o pijama oarecare, fara sa ii pese ca e ciufulita, insa dispusa sa te asculte chiar daca i-ai sunat la usa la 8 dimineata. Sunt rare…asta daca mai exista. Sau sunt eu prea ghinionista la alesul prietenelor.
Si eu mai fac din cand in cand, cand sunt putin deprimata, marator „sex and the city”. Si cand sunt foarte deprimata, fac maraton „Ciresarii”. 🙂