Azi am facut o vizita-n rai, in interes de serviciu. Sa va explic. Pe dinafara arata exact ca o delicatiserie. Intuiesti ca inauntru stau rabdatoare minuni ale gusturilor rafinate, pentru ca din vitrina te privesc ingimfate si puse-n valoare de-o lumina aurie sticle de sampanie dintre cele mai scumpe, platouri supraetajate pline cu bombonele arogante, asezate intotdeauna pe un singur strat, borcanase cu chestii colorate inauntru, brinzeturi si carnuri despre ale caror mirosuri stii sigur ca, daca n-ar fi fi geamul de sticla, ti-ar intra prin pori pina-n mijlocul creierului. Ai vrea sa intri, dar te abtii. Ti-e teama ca dupa un pas inautru, viata ta nu va mai fi la fel. Cutia pandorei va fi fost deschisa.
Eu am riscat. Cum spuneam, in interes de serviciu. Voiam sa scriu despre un magazin cu delicatese si despre acesta (si mai ales despre pastorul locului) auzisem atitea ode ca trebuia sa vad care-i secretul. Asa ca am intrat. Si pe dinauntru arata tot ca o delicatiserie. Fireste ca mi s-au inmuiat genunchii imediat, nu mi se intimpla in fiecare zi sa intru direct in rai. Asa, fara judecata, fara Sf Petru la poarta, direct printre nori si toate bunatatile promise, pe care nici macar nu-s sigura ca le merit inca. Odata intrata, noroc ca am avut trepiedul sa ma sprijin. Sebastian, ghidul si gazda mea, si in acelasi timp posesorul paradisului acestuia, imi tot strecura spre degustare cite-o pralina in timp ce incercam, cu toata emotia si presiunea, sa fotografiez micutele minuni.
Ce-am gustat a fost… hm… peste majoritatea experientelor culinare din intreaga mea viata. Si-am mincat ciocolata belgiana, frantuzeasca, vieneza, spaniola, americana… Dar ca pralinele astea, nimic, niciodata!
Sint bune. PREA BUNE! Nu simti gustul de zahar, nu sint deloc grele. Sint fine, poti sa musti din ele fara sa te trezesti cu firimituri in decolteu, pentru ca sint cremoase. Si au gust. Un gust aparte, fiecare. Fie scortisoara, fie sampanie, sau ciocolata simpla. Uf, pe toate le-as fi luat acasa. Sa le mingii si sa inghit cite una cind mi se stinge pofta de viata. Da, mi se intimpla pina si mie!
M-am tinut departe de vinurile frantuzesti, de jamonul proaspat aterizat din spania, de brinzele albastrii, de pasta de masline si de ciocolata cu mamaliga si lamiie, nu pentru ca n-as fi poftit la toate, cit pentru ca nu stiu cit mai rezista trepiedul sub poftele mele obraznice.
Asadar, daca vreodata va simtiti neinspirati de ziua mea, orice imi cumparati din paradis va fi excelent de bine primit. Si chiar daca nu e ziua nimanui, chiar daca e o zi ca oricare alta, in care vreti sa va premiati pur si simplu, deschideti cutia pandorei. E bun inauntru!
Sa nu uit, raiul asta e pe Maria Rosetti colt cu Vasile Lascar si se numeste Gourmandise.
Iata pozele rezultate in timpul degustarii. Acuma ziceti si voi, nu simtiti c-ati murit si plutiti printre amorasi si praline?
Nu te-ai putut abtine si te-ai gindit tu sa ne cadorisesti cu ceva dulciuri de mos nicolae, asa-i?
Buna ideea cu delicatesele de sarbatori, ne zici si ceva preturi?
Eu am fost cumintica,am invatat o poezie si…mi-am facut si ghetutele!:$
Victor, pai nu asa e traditia? Dulciuri pentru toti copiii cuminti?
Preturile sint ok, nu de supermarket, dar in nici un caz cit sa nu-ti permiti un rasfat. Vinurile incep de la 30 de lei, pralinele sint 22 de lei 100g. Ai preturile pe site-ul magazinului, http://www.traiteur.ro
Orestia, profit sa raportez ca am purtat bluzita, f laudata am fost, Bond nu a mutat inca floarea, miine are sarcina clara, iar tu o sa primesti in schimbul poeziei o pralina!
oau, cat ma bucur,cat ma bucur de toate cate mi le spui.Dar voi v-ati facut ghetutele?Poezia se numeste Catelusul schiop de Elena Farago si nu cred ca am s-o uit vreadata .Cand o duceam pe Andreea la gradi o spuneam in fiecare dimineata ,asa ca ti-o pot spune si tie in schimbul unei praline…Yummy
P.S. ati pus graul? a crescut mmmmmmare?
Oh da, e pe strada cu mine si eu habar nu aveam de el 🙁 Multumesc!
Heeei, stiu magazinul, e intr-adevar deosebit, m-au ajutat sa aleg un vin pentru cineva si a fost o alegere foarte inspirata! Ce bine ca vorbesti despre el, sa afle lumea de locuri d-astea speciale. Ce praline ti-au placut mai mult? Si… cite grame are una?
mmmmmmmmm 🙂
Hei e cineva la castel?A venit mosu?Chiar nu dezvaluiti nic, nic…
Eeeeh, Doamna Printesa.. ce ne faceti :)) Noi cei din Craiova ramanem cu holbatul la poze 😀 Foarte frumos ai descris. Cuvintele acestea imi trebuiau mie singura oara cand am intrat intr-un magazin de gen. Eram la Dijon in bursa de studii de care ti-am mai spus si se apropia Sf. Valentin. Cautam ceva deosebit sa trimit acasa catre him ;)) Si am intrat intr-un magazin micut de pe o straduta ingusta pt ca avea muuulta ciocolata in vitrina. Am plecat parca plutind, cu o cutiuta din lemn si sticla care ascundea 6 praline rupte din rai. Nu am stiut cum sa descriu locul, uite ca tu ai reusit, o sa retin :)) Inca ma mai mir de cat talent ai in manuirea cuvintelor si nu m-am mirat o clipa de cum ai ajuns direct pe postul pe care ai ajuns la revista 🙂 Si chiar…mosu? 😀
🙂 Ce ma bucur ca v-am inspirat, macar putin…
N-avem secrete noi aici la palat, numai ca nah, n-am simtit nevoia sa trimbitez ce ni s-a asternut in papuci. Sa zicem doar c-au fost daruri pentru copiii din noi.
Orestia, raportez ca s-a mutat planta, griul a crescut frumos si tu ai pus cei mai buni gogosari pe care i-am mincat in ultimii 10 ani!
Eu nu m-am lamurit 🙁 Maria Rosetti e strada aia vare pleaca din Victoriei de la Muzeul de Arta, perpendiculara pe Victoriei & Magheru, nu? Dar Vasile Lascar care e? 🙁
Aia e strada, desi cind pleaca de la muzeu o cheama CA Rosetti. Treci de magheru, si la al treilea semafor (cind Maria Rosetti se intersecteaza cu ceva linie de tramvai) pe colt pe dreapta sint ele, trufele si pralinele. Musai sa te duci!
uite acum am citit despre gogosarii.Sa va fie de bine ,ma bucur ca v-au placut.
Si castravetii?
Si cu aeroportul Clinceni ce se aude?
Uff,am atatea intrebari….kkk
Promit ca o sa le iau pe rand ,si nu am vrut sa fiu indiscreta cu mosu sa stiti!
eu am ramas mai impresionate de poze decat de minunile de ciocolata… Ionuka, tu le-ai facut?
Orestia, nici o veste despre casa. Nimic. Castravetii i-am terminat din duminica aia, absolut fermecati!
Adinutz, asta doar pentru ca nu le-ai gustat…. Da, eu am facut pozele. 🙂 Tare mindra mi-s de ele, recunosc!
wow!! sunt superbe! felicitari!!! foarte profi 🙂
Ms, e si camera excelenta, plus subiectul shootingului, foarte ofertant… 🙂
Magazinul acesta pare ca cel din filmul Chocolat 😀
Mai mai ca as trece si eu pe acolo, intr-o zi, dar in interes personal 😉