Am mers în ultima săptămînă din iunie și a fost perfect. Dimineața era răcoare, în unele zile am mers pe plajă devreme și soarele era foarte moale, la prînz era cald spre foarte cald, dar la ora cu pricina oricum stăteam la umbră în curtea casei, după-amiaza pe plajă era numai bine, iar seara și noaptea, răcoare excelentă pentru somn.
Am ales 2 Mai pentru că e aproape, cu autostrada recent deschisă pînă după ieșirea din Constanța am făcut 2 ore și 20 de minute de-acasă pînă-n cameră. La fix cît să nu beneficiem de protestele Sofiei decît cinci minute, de la ieșirea din Mangalia pînă am parcat în poarta casei, cam asta e limita ei de stat în scaunul de mașină. Cînd l-am cumpărat am ales ce-am crezut noi că e cel mai confortabil, am făcut probe cu ea, dar hei, cine reușește să stea nemișcat în aceeași poziție atîta vreme? Ca să stea centurile alea cum trebuie și să-și facă treaba în caz de impact, e important să fie strînse, iar odată strînse, libertatea de mișcare a copilului se rezumă la doi cm stînga dreapta. Și nu, nu mergem cu copilul în brațe. Mai bine un copil urlător decît unl mort. Dacă situația devine insuportabilă, oprim, facem pauză, apoi pornim din nou, obligatoriu cu ea în scaun. Am plecat din București imediat după masa ei de prînz, așa că o oră a dormit, încă o jumătate de oră ne-am jucat cu diverse, apoi a început frichineala și scandalul, și cînd situația a devenit gălăgioasă, puf, am ajuns, Slavă Domnului.
Am stat la Casa pe Malul Mării, construită și deschisă anul trecut de soțul prietenei mele. Mai fusesem și anul trecut cu Sofia, dar atunci am stat doar o zi, n-am înțeles mare lucru și am văzut marea preț de cinci minute. Și-atunci am promis că vara asta facem tot acolo o vacanță lată și mai ales lungă, respectiv măcar 8 zile, ceea ce am și executat.
Casa e curată, la 50 m de drumul principal din 2 Mai și la cam tot atîta distanță de plajă, unde ajungi traversînd o curte sălbatică. E minunat că e liniște. Nu se aud mașini, muzică de la terase, nu sînt pensiuni aproape (ocazional seara se aude muzica de la discoteca taberei, dar pe la 10 pm se face liniște). E minunat și că e umbră, în curte sînt o grămadă de copăcei care ajută cu răcoarea. Terenul nu este toddler-friendly, sînt pietre ornamentale, rădăcini de copaci, plante, pe Sofia n-am putut-o lăsa nesupravegheată nici o clipă (dar copiii mai mari se descurcă fără probleme). Partea fun e că gazdele au construit o căsuță de lemn pe care au umplut-o cu jucăriile fetiței lor, așa că pitica a avut mereu treabă. Am avut acces la bucătărie să încălzim mâncarea Sofiei și să pregătim cîte-o omletă dimineața pentru noi, și un raft măricel de frigider pe care să păstrăm iaurtul și fructele ei.
Sofia s-a distrat nevoie mare. Cum am ajuns, am dus-o pe plajă, unde imediat ce a văzut marea a zis APA și-o pornit în goană spre valuri. S-a oprit însă imediat ce a simțit treaba dubioasă de sub tălpi. A cerut în brațe și n-a mai coborît de-acolo decît peste o juma de oră, cînd a observat ea că eu și ta-su pășim cu încredere pe nisip și nu pare să ne doară. Un lucru important: nu grăbiți copilul, nu-l lăsați cu forța pe nisip, nu-l băgați în apă. Lăsați-l pe el să decidă cînd e pregătit pentru marea experiență. Pentru că E o mare experiență, nu doar pentru că vorbim de baia în mare, ci pentru că pentru micuți sînt foarte multe senzații și informații noi pe care trebuie să le rumege liniștit.
Noi n-am invitat-o pe Sofia la nimic, n-am tras-o după noi. Am ținut-o de mînă și am lăsat-o să ne conducă. În prima zi a stat doar pe rogojină și s-a jucat cu mîinile în nisip. A doua zi a stat cu fundul în nisip (îmbrăcată). A treia zi a pășit pe nisip. A patra zi a alergat pe nisip și a intrat cu picioarele în apă. În a cincea zi a intrat în apă pînă la burtă, ba chiar refuza s-o țin de mînă, atît de sigură pe ea devenise. A avut nevoie de cinci zile să vrea în apă. I-am dat cinci zile. Apoi încă trei, în care s-a bălăcit, a alergat (cu mine de mînă peste tot), a urmărit zmeie, a turnat apă din găletușe, a pupat căței, a gustat apă de mare și nisip, flori, crengi, pietre, melci vii (n-aș fi lăsat-o, dar m-a păcălit).
Un alt lucru important: nu stați cu copilul mic mai mult de 1 oră pe zi pe plajă. Îl extenuează și n-o să fie bine nici pentru voi, nici pentru el. Alegeți dacă să-l duceți seara sau dimineața, e bine să evitați două reprize de mare, mai ales dacă e prima lui vacanță pe plajă. Nu țineți copilul la soare deloc. Nici la 9 am nici la 5 pm. Asigurați-i umbră, acoperiți-i capul, dați-l cu ce cremă de protecție solară ați decis că vreți să folosiți. Noi n-am lăsat-o dezbrăcată pe Sofia deloc (cu excepția momentelor cînd a vrut să se bălăcească), nu am găsit nici un motiv serios pentru care s-o las goală pe plajă.
Socializarea pe plajă a fost plăcută pentru toată lumea, n-a fost deloc aglomerat, erau multe familii cu copii mici și foarte mici, s-a făcut schimb de lopățele și găletușe, s-au alergat, și-au zîmbit, a fost chiar peste așteptări.
Bagajul mare (rezultat în urma listei atît de dezbătute aici) s-a dovedit util. Am folosit cam tot ce-am luat, mai puțin medicamentele, slava domnului am scăpat fără belele. Sofia a avut scaune mai moi două săptămîni după ce ne-am întors, dar s-au rezolvat de la sine, cu un regim moderat (probabil a luat din tot ce a gustat ceva crocobauri cu care s-a luptat singură foarte bine). Între timp a luat-o de la capăt, probabil a cules ceva din parc, oh well, trăiască orezul! 🙂
Am folosit toate cele și-am făcut foarte bine că am luat tot ce-am luat, pentru că fetița s-a odihnit, nu a avut de procesat informații noi mai mult decît era cazul (a fost suficient că erau mulți oameni străini în jur, mirosuri diferite, altă cameră, marea, nisipul, jucăriile noi). S-o oblig să doarmă cu noi în pat (cînd ea n-a făcut asta niciodată, pentru că n-a vrut, nici cînd avea o zi, nici cînd avea 5 luni sau 1 an) doar pentru că nu vreau să iau patul de voiaj ar fi rezultat în lipsă de odihnă și frustrări pentru toată lumea, so why do it? A fost foarte bine și că i-am luat prînzul gata preparat și congelat și nu i-am dat nimic de pe la vreun restaurant, cîte cazuri de enterocolite au fost săptămînile astea la mai toți cunoscuții mei care-au mers la mare cu copii mai mari care-au mîncat cot la cot treburi contaminate prin cantine și restaurante de fițe… Așa că trăiască buna organizare și planificare, consider c-a avut rol decisiv într-o vacanță liniștită. Sigur că am avut și noroc și probabil că Sofia are un sistem imunitar bun, totul e bine cînd se sfîrșește cu bine. Și nah, dac-ar fi vreo urgență serioasă cu Sofia, nu mă văd apelînd la ierburi din grădină s-o salvez. 😀 Și nu, un copil obosit (de mare, copii, experiențe noi) nu va adormi oriunde și oricum, ba dimpotrivă, copiii atît de mici cu cît sînt mai obosiți cu atît adorm mai greu, și orice alt element nou adăugat procesului de adormire nu face decît să îngreuneze treaba. Dacă puiul doarme cu voi de regulă, atunci desigur că asta veți face și în vacanță, dar dacă nu, nu-i momentul să stricați rutina.
Singura chestie pe care am folosit-o din trusa de medicamente a fost gelul Fenistil. Nu știu exact ce-a pișcat-o pe Sofia, dar în fiecare zi îi mai apăreau două buboaie uriașe care se umflau ca niște blînde, apoi au dezvoltat vezicule cu lichid, care peste cîteva zile se uscau, pielea de sub ele devenea negricioasă, și abia acum, după 2 săptămîni au trecut cu totul. N-am dat-o cu nimic, doar cu fenistil în prima zi, să n-o mănînce. Am avut un feeling că nu e nimic grav și nu m-am stresat, ce bine c-am avut dreptate!
Cu somnul Sofiei a fost cam ca acasă, cu deosebirea că se trezea mult mai devreme, nerăbdătoare să se joace cu copiii, să meargă la mare, să alerge prin curte, deh chestii interesante care la ea acasă nu-s! 🙂 Iar seara la culcare aveam diverse negocieri să-o convingem să se întindă în pat… Din păcate programul a rămas cam ca la mare, adică dacă înainte se trezea la 9, uneori chiar 10, acum la 7 e trează și gata de acțiune. Iar culcatul nu se mai întîmplă la 8, ci puțin după 9.
De spălat am spălat-o în găleata de rufe a gazdelor, a fost foarte încîntată, apoi i-am cumpărat o piscină gonflabilă mică și-a mers foarte bine și aceea, dușul n-a fost o opțiune pentru ea, se sperie de jet și se supără dac-o obligăm, așa că a trebuit să improvizăm. Am hrănit-o în cărucior, a mîncat bine, cu poftă, ca acasă. Nu i-am dat nimic nou, ca să nu riscăm.
Ea a fost ultra fericită de vacanță. Acum suspină după prietena ei, Mara (MA, cum îi spune ea), fetița de 6 ani a gazdelor, îmi povestește uneori despre APA PA BAU (adică hai la apă, să mergem s-o găsim să-i spunem bau), a învățat cuvinte și jocuri noi, a alergat, a fost foarte afectuoasă și prietenoasă cu toată lumea.
Noi… ne-am întors de cinci ori mai obosiți. Dar a fost așa frumos să ne bălăcim toți trei, să îi îngropăm picioarele grăsune în nisip, să alergăm împreună pe malul mării… pffff, a fost perfect!
Sperăm la anul să fie un dram mai odihnitor concediul nostru de familie. Pînă atunci mai plănuim mici ieșiri (nu mai mici de 4 zile însă, că nu prea are sens să mut atîtea angarale pentru mai puțin), că tare-i delicioasă Sofia în fața noilor descoperiri! Și-s sigură că pe măsură ce crește ea o să scadă și dimensiunea bagajelor, nu însă și entuziasmul, I hope!
Când am fost în mai am luat în calcul și opțiunea Alexandra, dar am constatat că locuiește în capătul celălalt al satului de unde facem noi plajă și a picat… Dar data viitoare, dacă e la mare în interval, poate-i fac o vizită așa, s-o cunosc în carne și oase. 🙂
Musai sa faci asta! Si locul e fain, si oamenii, iar Mara si Max cred ca s-ar intelege de minune!
Mara, te inteleg perfect, mie imi place la nudisti pe plaja 🙂 Ce sa facem ca bunicii astia au pus prost mostenirea 🙂
Salut!
Citesc blogul tau de ceva vreme si imi place la nebunie ! Ador sa vad cum povestea familiei tale evolueaza atat de frumos !
Iti multumesc pentru inca o zi inseninata de randurile tale !
Sanatate tie si familiei tale, meritati tot binele din lume ! 🙂
Sincer, te felicit pentru alegerea facuta. Eu am descoperit 2 Mai in facultate, avand o colega care locuieste acolo si dupa prima vizita la ea, am decis ca m-am indragostit iremediabil de linistea si aerul de acolo. Nu tu muzica proasta care sa bubuie in fiecare colt de plaja, nu tu aglomeratie de sa-ti umble capu’ ca girofarul, nu cumva sa ramai fara bagaje. E locatia ideala, atat pentru persoane fara copii, dar care vor liniste si relaxare, cat si pentru cele care au pitici. Si din ce am observat e o destinatie preferata de foarte multe familii care au copii mici. La cat mai multe vacante in trei Printeso!
Nu ebine pentru voi , e obositor ,dar e bine pentru Sofia.Sa mai mergeti si altadata/E cam mica pentru asa expierente,dar merita/
Ce nu inteleg, de ce nu trebuie sa lasi copilul la soare,deloc!? nici la 9 a.m- …atunci, rahitismul cum il combatem>?
Rahitismul trebuie combatut doar daca exista. Daca bebelusul are o dieta sanatoasa si petrece mult timp in aer liber in fiecare zi si nu are simptome de rahitism, nu ai nici un motiv sa tii copilul cu capul in soare la malul marii.
soarele fixeaza calciul. toata dieta minunata nu poate face asa ceva. pediatra noastra si neonatologul au insistat sa scoatem copilul afara si sa lasam sa prinda si soare. nu la amiaza, si nu cat sa faca insolatie, dar nici sa fugim din umbra in umbra.
parerea mea 🙂
Sofia sta afara in fiecare zi 6-7 ore. Niciodata in soare intre 10 si 6 seara. Prinde soare suficient in afara acestui orar. Cind o mai creste om mai reduce perioada no-sun, deocamdata cit e bebelusa (cu pielea extrem de alba), pastram programul impus. 🙂
Recunosc, I am a sun Nazi! 😀
scuze, dar eu nu am mai auzit pana acum de bebelus care sa „nu vrea” sa doarma cu mama alaturi, decat daca acest nevrut este indus cumva.am citit undeva ca adorm mai repede daca simt o prezenta…da nu e periculos?
Uite Sofia mea nu a vrut, niciodata, sa doarma cu noi. A atipit la sin de foarte multe ori, dar se trezea in 3-5 minute. Am incercat de jdemii de ori, la toate virstele posibile, ziua si seara etc. Deci unul exista sigur, sansa mare sa fie mai multi. 🙂
Sunt, sunt… Fiica mea a adormit singura de cand s-a nascut. A avut o perioada, pe la 10 luni cand imi adormea pe burta, asta cam 2 luni, dupa, statea putin pe burta si se aseza langa mine sa doarma, dar dupa aia se ducea singura in patut. Si m-am bucurat mult ca a fost asa, pentru ca baiatul meu, care e mai mare decat fetita, nu a vrut sa doarma singur, deci avusesem experienta inainte si ma gandeam ca nici ea nu va adormi singura.
Si noi am luat patutul cu noi oriunde am mers.
hm, oare va fi o gagica rebela?))
Foarte frumos articolul, ca de obicei! Insa ce apreciez cel mai mult e utilitatea lui; am gasit multe lucruri de tinut minte si chiar de aplicat pentru prima vacanta la mare a celui mic. Multumim! La cat mai multe vacante reusite!
Noi am decis ca anul acesta să ne mai facem de cap în vacanță, mergem cu mașina, ne este mult mai ușor să ne plimbăm peste tot! Pe urmă, ne vom acomoda după bebe.
bine ca a fost bine. dar sa stii ca la anu’ n-o sa fie mai odihnitor deloc 🙂
ah bun, deci super! 🙂
serios acum, mie mi s-a parut mult mai simplu in primul an, in special pana sa fie ei siguri pe picioarele lor. si nici cu gandul n-am gandit pe unde le pot fugi piciorusele sau cat de repede, si in cate locuri se pot catara, mai ales in outdoor. si acum, si au 5 ani, alerg destul de mult in concedii, dupa ei, sau cu ei :). ce-i drept, una e sa alergi dupa 2, cumva simultan, alta dupa unul… dar o sa fie mai fun, asta clar.
Mie mi se pare ca Sofia e la varsta cea mai solicitanta, intre 8-9 luni si 2 ani, cand nici nu mananca orice pica, nici nu poate fi lasata singura, sa exploreze, ca se poate accidenta rau, o si intereseaza orice poate fi exploatat si orice inseamna TOTUL la varsta ei.
Eu am fost cu al meu la mare cand avea doi ani si a fost OK, din punctul asta de vedere, nu a fost asa de zvarluga. Unde mai pui ca ii era si o frica teribila de apa, nu se ducea singur nici daca-l muscai :-)). Am fost in 2 reprize atunci, o data cu sora-mea si prietenul (luati in calcul prezenta unor persoane f apropiate si dragastoase cu copilul, o sa va fie mai putin obositor), a doua oara doar noi 3 si a fost foarte bine si cand am fost doar noi, el a stat in barcuta gonflabila, legat de taica-su si snorkellingul lui, eu am lenevit chiar si 20 de minute legate pe sezlong :-).
La 2 ani, a stat 8 ore in scaun (greseala de planificare, sora-mii i se pareau un fleac 400 de km si am crezut-o, am lasat-o sa faca rezervarea si cand am verificat eu pe google maps, m-a luat groaza, dar era prea tarziu), la intoarcere fara sa doarma deloc, insa s-a uitat mult la desenele lui favorite.
Deci, mie mi se pare muuult mai simplu la >2 ani, decat in jur de unul.
Ma gandeam si eu sa merg la marea noastra, insa enterocolitele astea imi dau o spaima teribila :-(. Tudor a fost mereu sensibil la ele, cu manifestari neplacute si e ultmul lucru pe care mi l-as dori. Ramane muntele si Grecia, in septembrie, mi-ai alungat cheful :-).
Hai maaa ca mie mi s-a parut misto! Bine, acum voi sinteti cu doi… 😀
Voi cum rezistati cu Sofia in port bebe? Eu nu o mai port de pe la 7 kg cand am simtit ca-mi cedeaza rinichii. Acum la 10kg nici nu mai incerc macar…
Eu nu o mai pot cara mai mult de 15 minute, omul poate mai mult. De cind are 10 kile, realmente simt ca mi se rupe spatele in doua de la efort. Dar am carat-o mult pina pe la 9 kile… de trei ori pe zi cite 90 de minute…. Acum o mai tin si in brate, dar cu pauze, slava domnului ca prefera pe jos. 🙂
Acum mi se pare mai usor in brate (macar mai schimb mana), cu spatele sunt praf…
Dar visez la un abonament cu sedinte de masaj, sa stii ca mai ajuta.
Las-ca vedeti voi cand o face 2 ani 😀 Apropos de tinut la umbra, noi n-am reusit s-o tinem la umbra decat cand dormea (pe sezlong, pe plaja). Altfel, dupa vointa ei nestramutata, totul s-a petrecut in apa, pe plaja, la sezlongurile altora… Subsemnata s-a ars tot alergand cu lotiuunea dupa junioara, dar am reusit s-o mentinem la o nuanta cafe-au-lait acceptabila. Nu ca am fi vrut noi (daca era dupa noi la maxim 11 am fi ridicat tabara), dar se pare ca pitica s-a indragostit iremediabil de mare.
Incercati si un drum mai lung cand va creste. Noi ne-am riscat pana in Grecia (Thassos, Skala Potamia) si nu regret…decat ca ne-am intors de acolo. 🙂
🙂 noi am fost cu Andrei la mare, in Romania, cand avea 6 luni! Si tot anul trecut am fost si in Grecia cu el! A, si pana in Cehia, toate cu masina!
Si noi am fost stresati de unele chestii, tot ca voi, dar pana la urma a fost totul bine!
Am si eu o intrebare, daca nu imi raspunzi este ok :). Sunt curioasa care au fost motivele care v-au determinat sa alegeti marea „noastra” in defavoarea unei vacante peste hotare. Eu imi doresc foarte mult o vacanta peste hotare, undeva mai aproape, poate Bulgaria (avem si bebe de 1 an si 2 luni) insa sotul insista pentru vacanta la 2 Mai….
Multumesc mult!
sofia mi se pare prea mica pentru un drum cu masina mai lung de citeva ore. la bulgari nu-mi place (nici peisajul, nici mincarea, barem 2 mai e aproape, am loc curat unde pot sta).
Buna. Te urmaresc, cu mare drag… oare cum gasesc locatia pentru vacanta? In vara fetita mea, va avea 1 an jumate si caut locul ideal de vacanta. Ms