Vacanța în trei

Și a trecut și prima vacanță la mare cu bebelușa. Cred că mi-a luat o lună să definitivez listele. M-am consultat cu prietenele, cu mama, cu pediatra, am accesat forumuri și grupuri de mame pe Facebook, am împărțit lucrurile pe categorii și subcategorii, am printat checklisturi pe care le-am bifat cu markere de diferite culori, în funcție de bagajul în care am așezat fiecare lucru. În ziua plecării, soțul meu privea descurajat mormanul de sarsanale de la ușă și spunea: Iubita mea, toate astea încap în mașina noastră doar dacă noi rămânem acasă. Eu nu și nu, avem nevoie de TOATE, bebelușa are nevoie și de aburitor, și de sterizilator, și de castroanele ei, și de saltea, de toată această geantă cu medicamente de urgență, de iaurtul ăsta, că ce găsim acolo n-o să fie bun, de cărțile ei, de aia și de cealaltă.

Aiurea. Tot ce avea nevoie bebelușa de-un an și-un pic era mâna mea și-o pălărie pe cap. Cum a văzut nisipul și marea a aruncat arătătorul în aer, a rostit limpede APA și-a zbughit-o spre valuri cu mine atașată de un vârf de deget. Și tot așa am petrecut opt zile încheiate, cu ea alergând pe nisip sau prin apa până la genunchi, vorbind în somn numai despre APĂ, măncând cu poftă tot ce i-am așternut sub nas, jucându-se cu ceilalți copii de la pensiune de uita să se mai ridice de pe ciuci cu orele.

Sigur c-a ajutat c-am avut lucrurile ei cu noi. Și-a respectat programul de somn și de joacă, a adormit cuminte ca acasă, nu s-a îmbolnăvit deloc (cred c-a ajutat în direcția asta și faptul că i-am gătit și n-a primit nimic de la restaurant sau din alte surse necunoscute). Iar ea A iubit fiecare secundă din vacanța noastră la mare, spre deosebire de noi, care, iată, trei luni mai târziu, încă ne mai întrebăm când a trecut și de ce nu ne-am odihnit încă după ea. E epuizant să alergi mereu după puiul atât de excitat de tot ce vede, să-l ferești de soare, de hiper-oboseală, de deshidratare, de câini, de rădăcini de copaci ieșite din pământ, de copii mai mari etc. Seara picam și eu și taic-su ca muștele, epuizați nu de distracție cât de grijă.

A fost frumos. Încă mai strigă după apă în somn. A crescut în vacanța asta. S-a înălțat, a învățat patru cuvinte noi. Am plecat cu ea bebelușă, ne-am întors cu ea fetiță. Și da, am făcut bine c-am luat cu noi toată casa (doar pisica și televizorul ne-au lipsit din bagaje)! Data viitoare o să luăm însă mai puține. Deh, așa-i în mămicenie, înveți pas la pas cu puiul tot ce trebuiE să știți împreună.

*Text publicat în ediția de luna septembrie a revistei Mamei.