Cand iubesti, putine alte lucruri conteaza.
Daca inima ti-e plina, nu observi ca te ploua, ca ti-e frig sau foame, ca pierzi sau castigi. Cand incetezi sa mai iubesti si inima ti-e tot mai stransa, refuzi sa dai drumul. Pentru ca te temi si pentru ca speri. Te temi ca n-o sa mai simti niciodata sentimentul acela de inima care da pe-afara de fericire. Si speri ca data viitoare vei fi mai intelept, mai bun, mai cuminte, mai sincer. Orice, numai sa nu pierzi starea de gratie. Acum e prea tarziu, s-a dus.
Refuzi sa dai drumul, ti-e teama de noptile lungi, de serile de sambata seara cand nu ai nimic mai bun de facut decat sa te gandesti la ce-a fost, de oameni si mirosuri necunoscute, de maini noi in parul tau, de alta viata. Stii ca e „the right thing to do”, dar asta nu te face sa te simti deloc mai bine. Te simti amputat, strain, mai citesti o revista, te mai uiti la un film, iti mai verifici telefonul… poate cine stie, iti regasesti inima plina pe undeva.
Uneori te intorci. Promiti si-ti promiti ca te-ai schimbat, ca de data asta va merge. Te intorci chiar daca stii ca asta nu duce nicaieri. O faci in ciuda constiintei tale, care urla sa te opreasca, in ciuda prietenilor, a lumii intregi. O faci pentru ca ai da orice sa-ti umpli sufletul cu mainile, mirosul, vocea si ochii care-ti sunt atat de familiare si dragi, chiar daca ai incetat sa le mai iubesti. Profiti de fiecare secunda, pentru ca stii ca nu va dura mult si va trebui sa pleci din nou, din pacate oamenii nu se schimba, nici macar din iubire. Fiecare dintre secundele de fericire revenita te va costa insa scump cand vei pleca din nou. Pentru ca da, cu siguranta la un moment dat, mai devreme sau mai tîrziu, va trebui sa pleci.
Si trece timp, si pleci, din nou, de tot, cu inima grea, desi goala. Iti spui ca totul va fi bine, te prefaci ca ii crezi pe toti din jurul tau cand iti spun ca totul va fi bine. Si ce daca totul va fi bine, daca inima ta e pustie? Pentru ca atunci cand ti-e dor, putine alte lucruri conteaza. Poate chiar niciunul.
Hello. This post is likeable, and your blog is very interesting, congratulations :-). I will add in my blogroll =). If possible gives a last there on my site, it is about the CresceNet, I hope you enjoy. The address is http://www.provedorcrescenet.com . A hug.
mereu spunem ca data viitoare vom fi mai buni, ca nu vom mai lasa sa ne faca rau aceleasi chestii, dar viata asta sucks. Mereu apare cineva de unde nu te astepti si dupa 2-3 luni frumoase incep toate porcarelile. Da, comebacks sucks!
Nu imi vine sa cred ca am umblat in arhiva blogului si a trebuit sa dau peste postul asta. L-ai scris pt mine, nu? dar cine m-a trimis aici azi sa-l citesc?…
2 sapt de cand nu vorbim pt ca eu imi doresc lucruri care pe el nu il implinesc..acum: cununie, familie..copii. Dar stiu ca nu mai pot sa astept fiindca i-am dat 2 ani pretiosi din viata mea si nu mai suntem la varsta adolescentei. In rest trec prin identic aceleasi stari pe care le descrii..
Te iubesc Ioana, pentru cum stii sa spui lucrurilor pe nume >:D<
Oare daca ma suna o sa fiu bucuroasa sau sunt mai linistita acum ca nu ma tulbura, desi gandul mi-e continuu la el? ….
🙂 Ce departe mi se par lucrurile astea.
Deh, daca e sa va impacati la un moment dat, mai bine o faceti mai devreme, zic eu. Pentru ce sa suferi aiurea?
Oamenii nu se schimba, nici macar din iubire…. adevarat..
Adevarat, nu se schimba. Nu te schimbi.
Si da, iti promiti ca in viata viitoare o sa fie mai bine, ca nu vei mai repeta aceleasi greseli. Sau cel putin asta fac eu…sper la o viata viitoare in care sa pot sa rascumpar totul. Because … ce faci cand gasesti persoana potrivita, care iti umple sufletul de fericire, si urmele lasate de el inca mai sunt acolo si dupa „n” ani de zile, si totusi…la momentul ala ai fost suficient de proasta sa vrei altceva? De doua ori. Ii simt inca amprenta in suflet, il simt pe el modelat dupa mine,si nu pot decat sa ma gandesc la cat am gresit… Ce faci cand ai o viata intreaga inainte pe care o s-o traiesti cu regrete? Regreti ca nu a mai fost un comeback, care poate ti-ar fi deschis ochii, insa e prea tarziu…