Cît eram gravidă, mă gîndeam la alăptat cu variabilă teroare . Citisem totul despre febra laptelui, despre răni, durere, complicații și chin, dar și despre cît de important e alăptatul pe termen cît mai lung. Prima surpriză a fost că alăptatul a început lin, fără răni și dureri atroce, au fost cîteva zile cu tesiune în sîni și disconfort, dar au trecut repede, Sofia s-a atașat ușor la sîn, a fost mîncăcioasă, lapte am avut imediat, am alăptat-o la cerere (cerea cam la 2-3 ore, mînca între 10 și 45 de minute). Îmi doream s-o alăptez mult, cît mai mult, pentru toate motivele din lume, le știți, nu mai bat apa în piuă.
De pe la 6 săptămîni a început refluxul. Sofia se zbătea la sîn, urla de foame și de durere în același timp (laptele îi venea înapoi, cu tot cu suc gastric, care o ardea pe esofag). Alăptatul a devenit rapid un chin. Mă lovea, mă mușca, regurgita, sugea, plîngea. Am chemat consultanți în lactație (le mulțumesc încă o dată Roxanei Duduș și Claudiei Bider Heim pentru ajutor), am încercat toate pozițiile posibile, am alergat la doctori, le-am arătat filmulețe cu ea zbătîndu-se la sîn, unii ziceau că sînt colici (pe naiba), alții că poate are ceva la spate, alții că da, e reflux, ba unii s-au grăbi să-mi spună că e laptele meu acid (vă puteți imagina că există asemenea specimene în anul 2013?), nici una dintre soluțiile lor nu mergea. Sofia începea să urle numai cînd vedea sînul, deși era flămîndă. Nu mai lua în greutate. Puținul lapte pe care-l sugea ieșea imediat în zecile de regurgitări provocate de sfincterul insuficient maturat dintre stomac și esofag, dar și de plîns și efort. Stătea la sîn maximum 2 minute, apoi începea zbaterea, plînsul, mușcatul. O alăptam în somn, plimbată în marsupi, înfășată, numai pe întuneric, în liniște deplină. Eram disperată. Nu găseam informații, nu primeam ajutor. Avea trei luni și jumătate. Știu exact pentru că pe vremea cu pricina îmi notam tot. Cît pîngea, la ce ore dormea, cît voma, cîte minute o țineam la sîn.
Și atunci mi-a venit ideea asta: am încercat să-i dau laptele meu la biberon. A mers ca o minune. În 3 minute termina biberonul, fără zbateri, fără plîns. Regurgita în continuare mult, dar mîncînd mai mult, ceva ceva tot rămînea în stomac. Ziua mă mulgeam de 6 ori, laptele strîns îi ajungea pentru 3 mese, noaptea o puneam la sîn (în somn se zbătea mai puțin, mînca mai bine și voma mai puțin).
Peste o lună, n-a mai știut să tragă de la sîn (la biberon suptul presupune efort considerabil mai mic). Așa că am trecut exclusiv la biberon. Mă mulgeam în continuare de 6-7 ori pe zi, ea avea 5 mese de lapte. La cinci luni am început diversificarea (regurgita în continuare foate mult, am început solidele în speranța c-o să se amelioreze refluxul, ceea ce s-a și întîmplat). A ajuns rapid la 2 mese de lapte (seara și dimineața), pe care cu greu le acopeream cu lapte matern din 4-5 sesiuni de muls. Am făcut asta vreme de 7 luni. Cînd ea se apropria de 11 luni, deja nu mai puteam să mă mai mulg. Nu mai puteam nici fizic, nici psihic. Pompa (întîi electrică, apoi manuală) îmi distrusese sînii (nu vă dau multe detalii, vă spun doar că sîngeram prin mai mult de două locuri), iar simplul gînd că iar trebuie să mă conectez la sistemul groazei îmi provoca fiori. N-am mai putut să mai trag de mine, la propriu și la figurat. Așa că am renunțat. Trecerea pe lapte praf a fost ușoară, ea fiind deja obișnuită cu biberonul. Am ales un lapte care seamănp bine la gust cu laptele meu, le-am amestecat treptat și într-o săptămînă ea era întărcată complet, iar mie mi s-a oprit lactația fără intervenții, pastile, ceaiuri.
M-am simțit vinovată multă vreme după ce-am încetat să-i mai dau laptele meu. Și mi-era frică. Citeam multe povești despre cum alăptatul e vital în erupțiile dentare, boli, spitalizări. Mă gîndeam: o doamne, cum o să trecem noi peste astea fără sîn, o să fie cumplit, o să sufere Sofia, în plus o privez de rezistență la boli, de legătura afectivă, ce-o să ne facem, îmi amintesc că plîngeam în brațele omului și-i desenam în tușe exagerate ce suplicii ne așteaptă.
Cu timpul însă… am învățat să mă iert. A ajutat mult și faptul că am trecut cu bine prin erupții dentare (au ieșit și măsele și canini și n-a murit nimeni, de fapt, nici de plîns n-a plîns nimeni, de unde îmi imaginam crize și febre și plimbări lungi prin casă la ceas de noapte… nu s-a întîmplat nimic din toate astea). A trecut și o viroză ușoară și-un crocobaur digestiv, uite că am supraviețuit cu bine (fără medicamente, mers la doctori) și fără sîn. Sigur că ar fi fost bine s-o pot alăpta pe termen lung, dar nici așa n-a fost rău. De fapt, nu numai că n-a fost pe cît de rău mă așteptam, dar n-a fost rău deloc.
În plus, sînt sigură că nopțile dormite șnur de toată lumea din casă se datorează și alăptatului la sticlă. Ea mănîncă acum seara 300 de ml de lapte, iar eu nu am scos din sînii mei la un loc niciodată mai mult de 200 de ml (nici dimineața, cînd sînii dădeau pe-afară de lapte nu aveam mai mult de 200 de ml, iar seara producția e mult mai scăzută, chiar și dacă o țineam la sîn cinci ore nu scotea ea 300 de ml, așa că mă gîndesc că s-ar fi trezit pentru încă 1-2 porții de lapte și noaptea, și da, poveștile cunoscuților îmi confirmă bănuiala). Somnul neîntrerupt de 11-12 ore este esențial pentru un bebeluș de vîrsta Sofiei (și atît de important pentru părinți). Așa că tot răul spre bine, mă gîndesc.
Și deși n-am împlinit anul de alăptat, Sofia e un copil extrem de sănătos, în ultimul an s-a îmbolnăvit mai rar ca noi (nu a făcut enterocolite, bronșite, amigdalite și nici alte boli virale, deși am dus-o la locuri de joacă în fiecare zi din martie și pînă acum, cu excepția săptămînii trecute, cînd a avut muci și-am ținut-o departe să nu dea și la alții). Are un sistem imunitar bun, pentru că așa e ea, pentru că am alăptat-o mai bine de zece luni, pentru că a stat multă vreme la aer (cel puțin 6 ore pe zi în aproape fiecare zi), pentru că e odihnită (sînt sigură că ați observat și voi că atunci cînd sînteți obosiți se prind de voi toate cele molipsitoare), pentru că mănîncă sănătos. Sistemul imunitar nu se dezvoltă doar prin alăptare, copilul vostru poate dezvolta un sistem imunitar bun și pe alte căi (respectiv cele de mai sus, plus eventuale cure de imunizare specifice, cu plante și siropuri, noi n-am practicat, poate înainte de grădiniță vom face și asta, dar mai e mult pînă atunci).
Am scris asta pentru că mie una mi-ar fi plăcut să aflu (atunci cînd o înțărcam) și mă simțeam oribil că „stric copilul” că dracul nu-i chiar atît de negru și că evoluția celor mici poate fi lină și fără țîță (deși, desigur, e mai lină cu). Așa că alăptați cît mai mult, dragele mele, cît mai mult cu putință, iar cînd nu mai puteți, dați drumul și gata, o să fie bine și așa. 🙂
Povestea ta este ideala din punctul meu de vedere. Cand am ramas insarcinata, sora mea care are doi copii si este medic a incercat sa ma pregateasca spunandu-mi ca materialul nostru genetic nu este favorabil (mama nu a avut lapte pt noi, ea si-a alaptat copii 6 zile pe unu 2 saptamani pe celalalt) nu am vrut sa cred asemenea prostii…mi-am cumparat pompa electrica (de la avent normal…ca doar era cea mai buna)in maternitate mi-au aratat toate pozitiile posibile…citisem tot ce se putea citi si urmarisem toate filmuletele. O alaptam pe Ma la cerere statea si cate o ora si in rest ma mulgeam ca nebuna…in 3ore scoteam 20-30ml :(. Am ars pompa in 2saptamani. Beamde disperare cate 10l de ceai pt stimularea lactatiei, am baut cutii de galactogil si luam galaforte (pastile) am facut rani de neimaginat…plangeam si nu intelegeam de ce nu pot sa-mi alaptez copilul…daca am putut sa-l fac. Am fost la dr….am avut o depresie din care mi-am revenit cu greu….am reusit sa alaptez 2luni jumatate….sunt eroul feminin al familiei mele. Exista si femei care pur si simplu nu au lapte (stiu..cartile zic altceva)
Adriana, nici eu n-am avut. N-am trecut prin tot ce ai trecut tu pentru ca am acceptat foarte repede ca NU E si n-am de unde. Cand tii copilul la san o jumatate de ora si el se desprinde de acolo urland de foame…mi-a fost clar ca ceva e in neregula. Ulterior m-am dus sa imi fac de curiozitate (studiind singura fenomenul) analiza pentru prolactina. Evident eram sub limita de jos 🙂 „Cartile” alea care spun asemenea prostie cum ca n-ar exista mame fara lapte sunt…”minunate”! Iar medicii ar trebui sa recomande analiza asta femeilor care vor sa alapteze si constata ca n-au cu ce, in loc sa tot spuna ca sunt ele de vina. Imi pare rau ca a trebuit sa treci prin asta!
Mai sunt si carti si studii care spun ca exista un anumit procent de femei (cred ca 2%, dar nu sunt sigura) care intr-adevar nu au lapte.
Ioana, te apreciez pentru cat ai incercat si cat te-ai chinuit sa o alaptezi pe Sofia. Nu a fost o perioada usoara pentru niciuna dintre voi.
M-am muls si eu, de la 3,3 luni pana la 1,5 ani, pentru ca m-am intors la serviciu destul de repede, dar seara, noaptea si dimineata alaptam. Astfel ca mulsul nu a fost un chin, reuseam sa colectez 200ml in cca. 20 min. De la 1,5 ani nu a mai vrut laptele meu din biberon, asa ca acum il alaptez dimineata, seara si noaptea. Da, a trecut mai usor peste eruptiile dentare si peste rotavirus, pana pe la 2 ani nu a racit, dar asa cum spuneai si tu, conteaza, pe langa alaptat si restul alimentatiei, si somnul, si iesitul in aer liber.
da, stiu, raspund in 2016, dar eu mi recomand o ecografie mmara sau o mamografie. posibil, daa nu ai lape sa nu a nici suficiente canale galactofore, cum e cazul meu. asa sunt de la mama natura. asta e.
Pana sa realizez ce se intampla, am trecut s eu printr-o depresie.
eu nu am alaptat nii macar 3 zie, pt ca efectiv nu avea de unde. In plus, nu am nii mamelon la sanul stang; deloc; am o gaura.
Mda, aproape povestea mea. Ceaiuri multe, cate 3-4 l pe zi, galactogil, bere fara alcool, toate pizitiile posibile de alaptat, mai putin pompa (maxim am reusit sa scot 15ml cu dureri ingrozitoare). Intr-un final am acceptat ca nu am lapte suficient, am completat cu lapte praf pana la 6 luni cand a fost suficient sanul plus mancare. Si am reusit pana la 11 luni, cand pur si simplu productia de lapte s-a dus. Dar cum pentru el nu conta ce lapte vine si de unde trecerea la biberon a fost ok.
La numarul 2 n-a mai fost nevoie de supliment, doar pentru ca el n-a fost la fel de mancacios. Greu intarcatul dupa 1 an 🙂
Mama n-a alaptat nicunul dintre cei trei copii ai ei,niciuna dintre noi,surorile nu a avut lapte desi am incercat din rasputeri.M-am documentat,am incercat,am plans,am avut rani,frustrari,pana la doua luni ale celui mic am tot incercat,pana cand sotul meu a spus ”sacrificiu-sacrificiu,dar ce-i mult,e mult”.La primul copil,toata stradania a tinut doua saptamani cand a trebuit sa intrerup incercarile pentru ca luam un tratament care interzicea alaptarea.Cantitatea de lapte pe care am avut-o a fost simbolica.
Da,este ideal sa iti poti alapta copilul,admir femeile care aleg si pot sa faca lucrul asta,dar trebuie sa accept ca la mine nu s-a putut.
Of! Eu inca am remuscari pentru ca am ales sa merg pe lapte praf si am renuntat la alaptat, la aproape 3 luni. Avem probleme cu refluxul, insa trecerea nu a ajutat cu nimic, pana nu am introdus medicamentatia… Acum mergem pe lapte AR si pastile si pot sa spun ca e din ce in ce mai bine. Nu a luat in greutate cat ar fi trebuie, insa o vad plina de viata, energica, jucausa, sanatoasa si, mai ales, fericita. Acum ne obisnuim si cu diversificarea si vreau sa cred ca vom fi bine in cateva luni, ca vom scapa de stresul refluxului, chiar daca la ea nu s-a manifestat prea mult prin varsaturi, cat, probabil, prin durerile de burtica, care nu o lasau sa manance cat trebuia. Sper sa reziste cu bine iernii, sa nu avem probleme cu raceli sau alte nebunii. Si apropo de alaptare, cred ca cel mai dureros gand, cand am incetat, a fost ca nu o voi mai tine la pieptul meu, ca nu ii voi mai simti caldura pentru acea jumatate de ora… M-am obisnuit insa sa ma multumesc cu momentele de dragaleala!
Eu fac parte din categoria mamicilor pentru care alaptatul a fost de vis! L-am alaptat pe Tudor 1an, l-am intarcat natural, frumos, fara lacrimi din partea niciunuia. Am facut asta cand am observat ca nu se mai satura, se trezea foarte des noapte, si chiar ii era foame! El a acceptat lapte praf probabil din acelasi motiv, le-am facut in paralel, astfel incat nici eu sa nu am probleme si nici el sa nu simta o ruptura brusca. Au trecut 6 luni de atunci, mi-a lipsit momentul nostru, dar acum am creat alte legaturi. El este insa un copil care intr-un an si jumatate pot numara pe degete noptile dormite cap coada. S-a invatat cu prezenta mea, ne straduim incet incet sa il invatam sa adoarma/readoarma singur. S-a mai si imbolnavit, dar nimic grav, raceli banale sau viroze intestinale de la nisipul din parc, dupa care s-a intremat foarte repede.
Sunt convinsa ca alaptatul nu i-a facut decat bine, dar nu vad nicio problema in a-l hrani cu lapte praf daca asa ii merge bine copilului.
Ioana mea nu are nici o problema, doar ca nu are răbdare sa stea la sân in timpul zilei. Se zvarcoleste, întoarce capul, urla când era bebelus, de când e toddler, se rasuceste repede pe burta, apoi in fund! In plus, suplinind eu si rolul tatălui peste zi, am avut si drumuri, ieșiri etc. Ușor-ușor, de pe la patru luni, a început cu câte un biberon ziua, o data, de doua ori pe săptămâna. Acum, mănâncă unul sau doua pe zi, iar seara si dimineața sân.
Pe Tudor l-am alaptat un an jumate, n-a vrut nici fript lapte praf!
Copiii sunt diferiti, ca si adultii, iar presiunea asta înspre alaptat, fără limitele de rigoare, te poate baga in drame!
Altfel, mă minunez teribil cât te-ai putut chinui cu pompa! Eu atât am folosit-o la Tudor – când aveam de plecat, sau când plecam cu el (nu sugea decât întins in pat, cu mine lângă el) -, mă mulgeam si ajunsesem sa trag de mine ca de un sorici tare. La Ioana, am mai încercat de 2-3 ori, când era bebelusa mică si mi s-a luat! Nu iesea nimic si mă durea ca naiba, m-am enervat si am luat o cutie de lapte praf!
Felicitari, Printesa!
Felicitari pentru puterea pe care ai avut-o sa te mulgi atata timp cu pompa, cata rabdare ai avut si cata iubire fata de Sofia! Eu cateodata, cand trebuie sa-i las lapte muls bebelui meu ma ia groaza ca iarasi trebuie sa ma mulg, asa ca te admir pentru puterea pe care ai avut-o! Bravo!Si o spun din tot sufletul!
Eu intentionez sa alaptez, daca se poate. Daca nu ..
Nu am fost alaptata, sunt sanatoasa, am crescut frumos, am un corp bine structurat, totul e OK. nu am probleme de comportament, nu am crescut cu 3 urechi, nicio problema.
E important sa alaptezi, daca poti. Daca nu, exista si alte solutii. 🙂
E bine si sanatos sa gandesti asa de la inceput. Eu inainte sa nasc nici nu concepeam ca nu voi putea alapta si la cate solutii/modalitati/remedii citisem imi spuneam ca numai cine nu vrea, nu alapteaza. Cu o gandire din asta bolnava ca a mea, nu poti decat sa te indrepti cu pasi repezi catre o depresie, in care sa-ti reprosezi non-stop ca esti o mama rea/neputincioasa si ca nu esti buna de nimic
Adriana, nu e o gandire bolnava, esti doar o femeie sensibila, care doreste sa faca totul PERFECT pentru copilul ei si care este influentata de toti desteptii care stiu ei mai bine decat stii tu si organismul tau.
Eu is mai din topor asa. Plec la drum cu binele copilului in minte (ca nu-s o psihopata care sa doreasca raul copilului), dar sfaturile mi le iau doar de la medicul meu (si alea cu un praf de sare, vorba aia, desi ea chiar este un om extrem de dezghetat si de intelegator ca nu totul e ca in carti).
Deja is destule care-mi explica din experienta lor cum sa fac, cum sa nasc, cum sa alaptez, cum sa … zambesc si le las sa dea din gura. Voi naste exact cum stabilesc eu si cu medicul meu, voi alapta, daca se poate si cat se poate, voi face tot posibilul pentru copil, dar nu pana ma ia pe mine naiba incercand, ca un parinte bolnav sau adus intr-o extrema depresie nu-i de folos unui bebelus.
Sarcina si nasterea sunt experiente PERSONALE, sunt intre tine si copil. Atat timp cat pleci la drum cu intentii bune si ai 2-3 oameni de nadejde alaturi de tine, esti OK. Restul pot sa stea sa judece de pe margini, binele vostru conteaza, nu idealurile scrise in carti si aberatiile altora 🙂
Thanks for sharing! Informatii foarte utile pe care le vor folosi multi parinti care se lovesc de aceleasi probleme!
„Sistemul imunitar nu se dezvoltă doar prin alăptare, copilul vostru poate dezvolta un sistem imunitar bun și pe alte căi ”
Eu nu am vrut sa intru in dezbateri pe tema asta, de aceea nici nu am comentat nici pe blog-ul tau nici pe alte blog-uri pro-alaptare. Tu ai fost mai moderata si ti-ai prezentat optiunea ca fiind a ta NU de genul: „daca ii dai lapte praf, copilul ia anuarul de medicina cu toate bolile si le face alfabetic!!! Pana la 80 ani ajunge la „Z!”.
Eu nu stiu de unde s-a declansat isteria asta cu babau care vine daca nu alaptezi. Nici eu nu sunt pentru alaptarea artificiala ca si prima optiune dar nici ca moarta/coapta trebuie lapte praf.
La mine nu s-a putut. Parte vina mea, parte vina universului, a lui Basescu, Ponta, maidanezi, etc. Nu am alaptat si punct. Copilul meu are 1 an si 1 luna timp in care a fost bolnav doar 1 (una) data = rosu in gat. Atat!
Eu am fost alaptata artificial (inutil sa povestesc ce lapte era pe atunci, la 8 luni eram pe de-ala de vaca) si ultima oara cand am fost bolnava aveam 6 ani. Adica fix acum 31 ani. De atunci am mai intrat in spital in vizite sau cand am nascut. Nu am luat gripa in viata mea (nici vaccinuri nu fac, dat fiind sistemul meu imunitar sunt inutile), nu iau herpesi, am azbest pe interiorul stomacului pot sa mananc si sarma si sobolani morti ca nu se strica nimic. Eu cred in continuare ca este chestie de noroc, mediu, atentie si genetica toate la un loc. Laptele matern ajuta dar nu este ca si insulina la un diabetic: daca lipseste a pus-o!
In continuare cred ca laptele matern este mai bun, chiar daca la mine nu a functionat: este mai bun ca si calitate, cantitate, costuri, nu ai nevoie de ustensile sa il prepari, nu trebuie sa sterilizezi 100 de biberoane pe zi (exceptand cazuri similare cu la tau cand se da muls), se da la cerere, se creeaza o legatura puternica cu bebelusul si motivele „Asa da” pot continua.
Dar nu se moare din lapte praf.
Eu am fost la curs de alaptare inainte de nastere. Eram 1000% sigura ca o sa alaptez exclusiv. Eram pregatita pentru pusee de crestere la 3, 6 saptamani, stiam teoria ca fiecare dintre noi are lapte suficient si de calitatea necesara copilului. Totusi, pe la 7 saptamani nu se satura si pace, iar in luna 2 luase doar 150g in greutate. Statea incontinuu la san. Noaptea dormea 2 ore, 2 ore facea pauza, mai dormea 2 ore si cam atat. Eram epuizata complet. Am chemat un consultant de lactatie acasa, am mai mers la unul cu copilul. Pana la urma am inceput sa suplimentez cu lapte praf si in paralel sa ma mulg. Eram singura cu copilul si la un moment dat am renuntat la muls. Copilul a avut momente cand manca LP la o singura masa, si momente cand manca LP la fiecare masa. Acum are 11 luni si incepe fiecare masa de lapte cu san, apoi continua cu LP. Da, m-am simtit foarte vinovata, eram deprimata, m-am gandit ca sigur am gresit eu undeva si mi-a luat mult timp sa ma iert si sa accept ca asta e.
Ma bucur ca ai scris despre asta. Eu nu l-am alaptat deloc pentru ca a fost prematur si in primele 2 saptamani a dormit atat de mult incat nu i-am vazut ochii. Dupa aceea am avut eu probleme de sanatate si in final laptele, atat cat era (max 40 ml, mai mult n-a fost niciodata cu toate ceaiurile, granulele si pompele) s-a dus pur si simplu. M-am simtit foarte vinovata si am incercat sa ‘ma revansez’ (de parca s-ar putea) la diversificare. In fine, to make the long story short: are 1 an si 9 luni, a racit o singura data, desi nu a stat nicicum izolat. In rest nimic, sanatos tun si voinic. Dar da, avem mare grija sa manance (zicem noi) sanatos, corect combinat si sa nu duca lipsa de nimic.
Felicitari si sanatate multa!
Si eu am suferit foarte mult ca nu am putut alapta. Si mi-a fost foarte greu si datorita vehementei cu care este promovat alaptatul ca fiind singura cale. Sigur ca are beneficii extraordinare si poate ca din perspectiva femeii care se pregateste sa nasca si sa alapteze informatiile prezentate in acest mod sunt pretioase, dar pentru femeia care nu a reusit ele rasucesc foarte dureros cutitul in ranile si asa destul de adanci. Asa ca, eu le zic celor care se pregatesc sa fie mame o vorba ce-mi place mult zilele astea si care mi se pare ca se potriveste de minune si in situatia asta: all the art of living lies in a fine mingling of letting go and holding on 🙂
Fiecare copil e diferit așa cum si noi avem alt bagaj. E posibil ca imunitatea unuia alaptat sa fie mai slaba decât a unuia hranit cu lapte praf. Așa cum si eu am fost mai distrusă Dia prima naștere naturală decât prietena mea cea mai buna după cezariana. Insa asta m-a făcut sa trag concluzia ca după cezariana as fi fost si mai rău, fiind vorba de o hemoragie mai mare si o operație totuși. La fel si dacă cel mic al meu a făcut pneumonie la o luna, nu blamez alaptatul exclusiv, insa trebuie sa nu uit ca doctorii s-au mirat ca a supravietuit si ca i-a revenit saturatia de oxigen miraculos când sugea, deci făcând efort.
Un singur lucru mă deranjează in aceasta postare. Nu tonul „e bine si așa, dacă eu care sunt model pentru multe persoane nu am făcut cancer de plamani, puteți fuma si voi ca e mai bine” (of, si cu metafora asta nu bat apropouri, nu știu dacă fumezi). Ci fraza legată de somn. Acea fraza va accentua angoasa mamelor ce te citesc, si vor încerca iar si iar tot ce se poate pentru binele copilului, dacă asta înseamnă sa doarma continuu. Revin de pe calc.
Am mai trimis un comentariu de pe adresa de yahoo, de pe telefon. Am venit la calculator pentru a continua si a oferi un link cititoarelor tale. Ma refer la chestiunea despre somn (sper ca va intra si primul comentariu dupa moderare, ca sa aiba sens ce vorbesc).
Deci somnul continuu nu e esential pentru un bebelus sau un toddler, altfel nu cred ca specia umana s-ar sabota oferind majoritatii bebelusilor alaptati acest „obicei” de a se trezi noaptea. Mai multe in acest articol al renumitei antropoloage Kattherine Dettwyler: http://www.kathydettwyler.org/detsleepthrough.html.
Hei, multumim de comentariu, Raluca, stiu ca esti foarte documentata in toate si citesc postarile tale cu drag de fiecare data. Eu am citit multe carti despre somn (pentru ca pina la 3 luni Sofia practic nu a dormit), si una dintre concluziile destul de clare din toate cartile astea (care cred c-au fost cam 10 la numar, cite una pe fiecare curent si scoala de gindire referitoare la somnul bebelusului) a fost ca somnul neintrerupt e foarte important, mai ales cel de noapte. Sigur ca nu renunti la alaptat ca sa doarma copilul noaptea, dar daca nu ai incotro si renunti la alaptat, cistigi in alta parte (posibil, nu neaparat, stiu si copii hraniti cu lapte praf care mai au o masa de lapte noaptea, pentru ca ziua maninca putin si nu se satura). Cam asta am vrut sa zic. De fapt, asta am si zis.
Hm… te gindesti ca poate unele mame nehotarite vor lua decizia de a inceta alaptatul ca sa doarma copilul mai bine? Ca eu zic ca in cazul asta ele sint deja destul de hotarite…
Nu am studiat problema cu somnul, eu credeam ca toti fac de veghe noaptea. Desi eu i-am dat lapte praf, nu am stiut ce e ala somn de noapte in primele 4 luni. Se trezea la fiecare 2 ore si dupa ce manca dura minim 40 minute sa adoarma iar. Era un cosmar, credeam ac nu o sa doarma niciodata noaptea 🙂
Nu cred ca formula de lapte are legatura cu somnul, al meu nu avea somn de 2 ore legat in primele 3 luni. De-abia acum 1 luna la un botez la cineva am vazut si eu cum doarme un copild e 3 luni, in cantec de „Multi ani traiasca”, in balamucul facut de „ursitoare”, foc de artificii, inclusiv imbracat si dezbracat pentru „baia” in cristelnita. Parintii aia deja discutau despre al doilea copil!!!! Eu care de-abia acum stiu ce inseamna 6 ore de somn legat nici nu vreau sa aud de al doilea copil. Poate peste 200 ani, bine, hai 150!!!
Alt mit legat de lapte praf: colicile. Copiii alaptati cu formula au colici ca si ceilalti. Al meu a avut mai devreme decat citisem eu ca apar. ce-i drept nu au durat decat vreo 2 luni, fata de 3-4 cat am auzit eu pe la altii.
Sunt multe mituri legate de laptele praf, al meu a abut 2 mese in timpul noptii pana la 9 luni. In primele luni nu le-am numarat, am notat dar mi-e inca frica sa deschid caietul ala, parca vine iar oboseala aia peste mine!!!
Eu n-am scris nicaieri ca Sofia doarme legat pt ca bea lapte praf, ci că a început să nu se mai trezească nopțile pt ca seara bea cît îi trebuia, ceea ce nu se întîmpla la sîn. De la 3 luni a început să doarmă cîte 7-8-9 ore legate, dar la biberon primea cel puțin dublu față de cît scotea ea seara din sînii mei.
Colicile sînt un rezultat al imposibilității aparatului digestiv de a digera lactoza din lapte (pt ca e încă imatur), de aici gazele și crampele, laptele praf conține și el lactoză, nu văd de ce nu ar face colici copiii hrăniți cu lapte praf.
Sper sa nu te superi, dar as vrea sa fac o corectie:
alaptare = hranire la san; orice alt tip de hranire a bebelusului, e tot hranire. Chiar daca mama se mulge si ii da laptele ei cu biberonul, nu e alaptare.
Te admir Printeso, nu ai de ce sa iti faci procese de constiinta, stii ca ai luptat pt lucrul asta…nu s-a putut atat cat ai vrut asta e 🙂 incerci la urmatorul 😛
Nu ma refer doar la intarcarea pentru somn, desi stiu mame care ar face orice sa isi determine copiii sa doarma toata noaptea. In plus, am eu un fix cu normalitatea si normalizarea somnului bebelusilor, pentru ca de multe ori asteptarile noastre (cauzate chiar si de postari ale oamenilor pe care ii admiram) duc la frustrari si la incercari de schimbare a somnului. Si daca se schimba asteptarile, dintr-o data totul pare usor, asta am simtit-o pe propria piele, dupa cateva luni de incercare de schimbare a somnului primului mostenitor. Cate cunostinte am care de la astfel de dorinte de a-si face bebelusii sa doarma toata noaptea, stresati ca au citit ca altfel acesta nu se dezvolta intelectual sau fizic, ajungeau la celebrele antrenamente pentru somn prin plans controlat, care fix asta nu fac, sa ajute la dezvoltarea intelectuala, fizica sau emotionala a copilului, din contra…
Nu stiu ce carti ai citit, dar in majoritatea eu am gasit expusa o parere personala (de exemplu la celebra pentru ca cica ar propune o metoda mai blanda, Elizabeth Pantley). Am mai mare incredere in faptul ca biologic si antropologic vorbind suntem facuti sa ne trezim noaptea pana la 3-4 ani.
Am citit Pantley, Karp, Tracy Hogg, Gina Ford, William Sears, Weisbluth, Brazelton, Millpond Sleep Clinic, inca una scrisa de un italian, parca, uite ca nu mai stiu… Sînt sigură că sînt copii care se trezesc noaptea oricum, din tot soiul de motive. Sofia se trezea de foame, și uite că după ce am rezolvat asta, nu s-a mai trezit.
Eu nu știu cum reziști tu cu atît de puțin somn. Eu ultima oară cînd am dormit în medie 4-5 ore pe noapte vreme de o săptămînă am clacat fizic (febră, indigestie, stare de leșin, dureri musculare), acum vreo lună. Slavă domnului că și Sofia e un hard-sleeper ca mine, are nevoie de somn, îl iubește și știe să și-l facă, altfel înnebuneam. Cred. But then again, mi-e destul de clar că mamele au puteri supranaturale.
O, nu Gina Ford :). Si mi-e cunoscuta de rau si madam Tracy, dar n-am frunzarit-o. Well, ma bucur ca ai iesit din ele totusi o mama iubitoare :)).
Si eu sunt surprinsa de puterile mamelor din jurul meu, mai ales cele care trec prin greutati cu copii bolnaviori.
Eu am cules din fiecare carte chestiile care mi s-au parut de bun simt (concluziile dupa studii serioase, sfaturile pertinente), am lasat informatia sa se aseze si-apoi am facut ce-am putut sa fie mai bine. Restul lucrurilor (multe idei aberante) le-am uitat, n-as fi in stare sa numesc vreunul…
N-o sa uit un fragment din Gina Ford, in care, dupa ce spusese cum copilul trebuie dresat si lasat sa planga pentru ca esti si sotie, nu numai mama, indica faptul ca trebuie sa faci sex foarte devreme dupa nastere si sa fii vesela chiar daca te doare, sa nu ii dai de inteles sotului ca nu ti-e bine. Apoi am cautat date despre ea si am gasit ca e o fosta asistenta medicala, fara alte studii, nu a fost niciodata casatorita si nu are copii :D.
Pe blogul urmator era o scrisoare deschisa foarte faina catre Gina Ford, dar linkul ce il am spune ca nu mai exista articolul. Insa am gasit alte doua articole tot cu date din studii despre somnul normal si natural al bebelusilor, in cazul in care ai cititoare interesate:
http://babycalmblog.com/2013/02/10/normal-baby-sleep-what-to-expect-feeding-and-development-part-1/
http://babycalmblog.com/2013/02/10/normal-baby-sleep-do-we-have-realistic-expectations-part-2/
Pfoaaa, așa puțin ai alăptat? Mamă rău! Mamă rău! :)))))
(ce mă bucur că ești normala la cap!)
eu nu stiu cat l-am alaptat, fiindca nu stiu cat sugea fizic – insa l-am tinut la san pana la 9 luni!
ii dadeam 3 mese pe zi lapte formula si san la greu cand vroia!
Erau zile cam pe la 4 luni cand statea zi lumina cu sanul in gura, intrerupt de mesele de lapte formula (pe care le manca fara probleme).
Seara primea lapte formula la biberon apoi il adormeam cu sanul si toata noaptea dormea fara probleme – de la 3-4 luni a dormit singur in camera de la 22.00-06.00.
Pompa electrica nu am avut, nu mi-am permis una noua! Am anut in schimb o tampenie de pompa manuala pe care de cate ori o foloseam ma apucau toti dracii; am preferat sa-l tin la san decat sa ma mulg cu porcaria aia!
Copilul meu nu a avut probleme cu regurgitatul; 1 singura data a vomitat si asta din vina mea fiindca m-a mancat in fund sa-i schimb formula de lapte cu una mai ieftina! In rest sugea saracul in toate pozitiile!
Ioana, prin ce ai trecut… 🙁 Nici eu nu suport pompa, îmi face răni, de asta le admir din tot sufletul pe mamele care se mulg luni bune. Ideal e să alăptezi, într-adevăr, dar chiar sunt situații în care nu se poate, cum a fost la voi și laptele praf nu e bau-bau. Degeaba alăptezi copilul, dacă în rest iei decizii greșite pentru el și îi dai nu știu ce prostii să mănânce. Și genetica are un rol… Problema mea e că medicii și din cauza lor, multe mame nu înțeleg cum funcționează alăptatul… Că trebuie făcut la cerere și nu la program, că atâta timp cât alăptezi la cerere nu ai cum să rămâi fără lapte, că laptele nu se termină…
Apreciez efortul depus de tine pentru a continua sa ii oferi Sofiei lapte matern, nu este deloc usor si nu vrea sa il minimalizez.
Dar cu fraza asta nu prea sunt de acord:
” Ea mănîncă acum seara 300 de ml de lapte, iar eu nu am scos din sînii mei la un loc niciodată mai mult de 200 de ml (nici dimineața, cînd sînii dădeau pe-afară de lapte nu aveam mai mult de 200 de ml, iar seara producția e mult mai scăzută, chiar și dacă o țineam la sîn cinci ore nu scotea ea 300 de ml, așa că mă gîndesc că s-ar fi trezit pentru încă 1-2 porții de lapte și noaptea”
Spun acest lucru pentru ca un bebelus poate sa scoata intotdeauna mai mult decat o poate face mama la pompa, din varii motive (forma pompei nu este compatibila cu forma sanului, reflex de ejectie incet, stresul si oboseala pe care o resimt mama). Mai exact un bebelus poate sa suga undeva la maxim 80% din potentialul de stocare al sanului (neluand in calcul faptul ca lapte se produce continuu pe durata suptului, deci nu are cum sa goleasca propriu-zis sanul)
Caz concret: eu nu am putut sa mulg niciodata mai mult de 30-50 ml (dim ambii sani, dupa minim 30 minute de muls), in ciuda acestui fapt Andrei dormea 4-5-6 ore primul somn si chiar cateva nopti de 7-8 ore de la cca 6 saptamani. Ca dupa 4 luni a inceput sa se trezeasca des, nu iau in calcul, pt ca simt ca o face din alte motive (sa ma simta, sa suzeteze, dinti, suprastimulare peste zi etc), deoarece nu suge efectiv de fiecare data.
Alaptatul este extrem de intens.Fie ca merge lin,fie ca nu,cred ca toate mamele simt asta..
Ca si tine,am facut cezariana.Laptele nu a venit imediat,sau cel putin asa mi se spunea..asa ca am apelat la lapte praf din biberon.
Cred ca nu mai e nevoie sa spun ca foarte repede bebe a preferat biberonul.Am suferit crunt.Pentru ca nu ma puteam impaca cu gandul,am facut ceea ce ai facut si tu:m-am muls.nu e zi in care sa nu ma gandesc ca poate daca as fi facut ceva diferit acum as avea-o la piept,calma,sugand fericita..
Pilda este ca trebuie sa te informezi mult inainte de a naste:biberoane speciale,metode alternative de hranire,pozitii de alaptare,suplimente din plante care cresc productia samd..mi-ar fi folosit mai mult un curs de alaptare decat cursurile de Lamaze pe care le-am facut..
Ma regasesc mult in ce ai scris, dar eu inca sunt la faza de pompa manuala.
Te rog sa imi spui ce lapte a acceptat pentru ca mie pana acum mi-a refuzat nan 1 ha, nan 1 si topfer 1.
Majoritatea bebelusilor resping laptele praf pentru ca pe buna dreptate e iack fata de laptele de mama. Alege tu o firma care ti se pare ok, si ii dai cate putin fara sa fortezi pana sa obisnuieste cu gustul. Mai poti sa amesteci lapte de mama cu cel praf ca sa inceapa sa il accepte.
Eu i-am dat bebelusului Aptamil HA in cazuri de forta majora (cateodata, seara mai cerea de mancare dupa ce golea de la san). E cu 5 lei mai scump HA, dar e mai bland cu stomacul bebelusului, pentru ca are proteina din lapte hidrolizata (sparta in bucati mai mici, sau mai pe inteles, partial digerata).
Pentru consiliere in alaptat m-am dus direct la Jack Newman (tatal mondial al alaptatului si nutritiei la bebelusi). Si la mine se zbatea la san si a refuzat sanul o perioada buna cand a dat de biberon, dar nu regurgita. Dr Newman mi-a spus sa il iau cu mine in pat noaptea, bebelusul doar in pampers, iar eu goala pana la talie, pentru ca contactul piele cu piele trezeste simturile. Ziua mi-a zis sa il tin cat de mult pot intr-un sling si cu sanul available…asta nu prea am facut-o pentru ca imi curgea laptele siroaie.
Dar partea cu luatul cu mine in pat a functionat de minune si bebelusul a prins drag de san din nou. Pentru noi e esential sanul acum….asa adoarme, asa se calmeaza, asa ii transmit dragoste 🙂
Cat despre lapte praf, dr Newman e total impotriva. Mai multe detalii puteti citi cele interesate aici http://www.breastfeedinginc.ca/
Nu imi vine sa cred ca sunt atatea femei in situatia mea si totusi alaptatul este atat de promovot si bagat pe gat femeilor fara se explica exact ce implica. Eu am nascut-o pe Evelyn prematur am stat in spital aprox 12 zule cu ea. De pe patul de spital exact dupa ce am nascut-o am zis da alaptarii fara doar si poate pt ca vroiam ce e mai bun pt copilul meu. Chinuiala maxima in spital pana a invatat sa se ataseze si sa pape dar fiind mica obosea foarte repede adormea si i se dadea pe tub supliment de lapte totul bn si frumos pana am ajuns acasa cu ea si papa numai san. Nopti nedormite pt mn stres depresie pt ca incepusem sa nu mai am suf lapte pt ca isi marise portia de care avea nevoie iar sanii mei mari cat casa nu producea suf. normal ca si voi ma simteam disperata si frustrata pt ca desi aveam sanii mari nu aveam lapte. Acum stau si ma gandesc pt ce atatea frustrari si chin cu alaptarea si pt mama si pt copil? Copilul il facem sa ne bucuram de el nu sa ne chinuim si sa ne blestemam zilele. De cand am schimbat-o pe biberon si lapte praf este senzational. Stiu cat mananca se satura doarme cate 3-4 ore linistita fara crize de plans apuc si eu sa dorm ceea ma face sa ma trezesc fericita si sa ma bicur de copilul meu. Mamici nu va simtiti vinovate ci din contra voi stiti ce e mai bn pt bebe vostru. Laptele praf acum este apropiat de laptele matern. Ganditi-va parintii nostri ce au mancat ai au supravietuit. Urat pt ca nu se scrie exact ce presupune alptatul cauzand astfel stari de depresie si vinovatie femeilor. Va pup pe toate si fiti puternice!
Am o fetita de 3 luni jumate si pe care am alaptat-o doar 2 luni.Lapte aveam suficient,chiar prea mult.Problema mea a fost ca in urma cu un an sa raman insarcinata am fost diagnosticata cu microprolactinom,o tumora pe hipofiza.In timpul sarcinii am avut unele probleme(dezlipire de placenta)dar am trecut cu bine si am nascut o fetita minunata care este soarele meu de pe cer.Intentia mea a fost sa o alaptez macar 6 luni,dar aveam dureri groaznice de cap finalizate cu stari de lesin,asadar am fost la endocrinolog care mi-a intrerupt lactatia dandu-mi dostinex.Cu cat aveam lapte mai mult cu atat tumora mea crestea….m-am simtit asa vinovata si acum ma simt,ba chiar am facut o depresie.Persoanele care sustin asa de mult alaptatul ar trebui sa se gandeasca ca sunt femei care vor sa alapteze si nu pot din diverse motive.Sper ca intr-o zi sa nu ma mai simt vinovata si sa imi revin din starea asta depresiva
Am si eu o fetita de 4 sapt si o alaptez,dar cum a mai zis cineva eu una nu am fost alaptata si nu am fost niciodata bolnava si nu am fost in viata mea in spital,cand am nascut si am stat o sapt in spital in conditii de lux,am plans in fiecare zi k nu vroiam in spital.Alaptez si la cerere am ajuns sa ii dau lapte praf cate un biberon pe care il ia cu placere ,parca mai bine k pe titi,de abia doarme ziua si nu ma mai inteleg cu ea zici k nu mananca deloc,ma gandesc mereu ca nu e consisten.m-am muls si i-am si tot nu e satula.toata ziua numai in brate,pe picioare,leagano poate adoarme.are si colici,dar am ajuns sa nu mai stiu cand are si cand nu are.o pun la un san si mananca o schimb si cand o pun a doua oara incepe sa planga..o iau in brate nu mai pkange…ce sa mai cred…mai mult de 2 ore nu doarme niciodata.Noaptea de la 21 sau 22 cand adoarme si pana la 4 dimi unde me mai trezim de cateva ori bine sa mancam doarme cat de cat,peuma se doarme in reprize scurte pana seara..nu reusesc sa fac nimik.de abia sa mananc (pt k sunt singura)…si bineinteles depresia si-a pus f mult amprenta,ce nu ma asteptam niciodata pana si pe sot l-am neglijat…ideea e „oare ma omoara cineva daca ma gandesc sa renunt la alaptat” asta e intrebarea mea.
Căutând informații despre refuzul sânului, am recitit articolul tău. Fetița mea are 3 luni iar de o lună refuză sânul. Ne chinuim zilnic..prin somn,treaza,toooot felul de soluții dar degeaba. dacă pana acum mai reușeam sa o fac sa mănânce, de o săptămână refuză cu vehemență numai când vede ca mă apropii cu sânul de ea,întoarce capul,se inordeaza, nu pot efectiv sa ii aduc capul spre san. Nici în brațe nu mai vrea sa o țin, dacă o întorc spre mine,crezând ca o pun sa suga. la biberon acceptă să mănânce laptele meu sau lapte praf. Am vorbit cu consultante,am exclus pe rând toate variantele de genul greva suptului,suprastinulare,etc. Nu suntem în țară, iar aici nu sunt medici pediatri. Cum pot sa aflu,oare, dacă suferă de reflux și de’asta refuză sânul? Nu mai suport sa o văd plângând când mă apropii cu sânul. Nu știu unde sa apelez
M-a bucurat mult sa citesc articolul asta. Am reusit sa-mi intarc puiutul dupa un chin de un an cu alaptarea si m-ar bucura sa stiu, draga Printesa Urbana, ce tip de lapte praf ai folosit, dat fiind ca tot ceea ce am incercat pana acum nu face decat sa-mi creasca sentimentul de vinovatie ca nu am mai putut alapta ( dupa o oboseala cumplita care a generat probleme serioase hepatice).
„Somnul neintrerupt de 11-12 ore este esential pt un bebelus de varsta Sofiei”…well,citind asta mai ca imi vine sa renunt la alaptat,desi am garla. E un cerc vicios dinn care simt ca nu mai ies vie si sanatoasa,pur si simplu am momente cand mi se incurca limba in gura de oboseala. Nu stiu ce sa fac..are 13 luni si nu a dormit niciodata nici macar 8 ore neintrerupt,uneori se scoala si din ora in ora.
Ce ma bucur ca am gasit acest articol. Ma simt foarte vinovata ca am renuntat la alaptat,dupa nici 2 luni, dar baiatul meu nu se satura efectiv. Il tineam 40 min., uneori o ora la san, dormea 5 – 10 min dupa care incepea sa planga si ii dadeam biberonul de lapte praf – manca portia completa.
Am incercat si cu laptele muls – uneori dormea, alteori nu se satura si din nou plansete. 🙁
Oricum nu reuseam sa scot mai mult de 160 ml de la ambii sani intr-o zi.:( Iar el mananca uneori la o masa 150 ml.
Termenul de alaptare de foloseste doar cand copilul suge direct laptele matern din san. Restul e hranire?
Buna mămici,am citit poveștile voastre si parca m-a face sa m-a simt mai bine va spun si eu povestea mea când am născut-o pe bebelina mea am avut inducere de travaliu la 38 sap deoarece mi-a găsit ca am coleasteaza in sarcina si uite așa am stat in spital 3 zile de sâmbătă pana luni când mi sa rup apa prin multe pastile specific ca sunt in UK si debea marți dimineața a venit minunea noastră si m-am chinuit așa tare sa m-a mulg cu pompa ca nu mi-a venit 3 zile lactației era foarte trista plângeam in spital in fiecare minut ca îmi doream așa tare sa o alăptez si după 3 zile mi-a venit lactație dar era alta problema bebica mea nu vrea sa îmi ia sânul mai exact sfârcul si uite așa am căzut in vicioșilor tamburine de Silicon peste san sj a început sa sugă dar greu si într-un final am început sa ii dau lapte praf Aptamil 1 from birth si acum m-a simt vinovata ca nu o alăptez si foarte depresiva si sunt indignata când spui ceva fel apte praf mamele care alăptează la san te pun la zid chiar nu te înțeleg mai rău te face sa te simt m-am saturat sa tot aud „nu exista nu pot „unele chiar avem probleme nu trebuie sa fim aspru judecate pentru ca nu alăptat la san ??
Greu într adv cu alăptatul…iar lumea care nu contenește: bea lăptic,ai,să o alaptezi este cel mai bine,cel mai sănătos,fără lapte praf etc. Pana si mama este setată cu hranitul la san,asta e primul lucru care mă intrb… Bebe are aproape 2 Săptămâni…nu mai doarme ca la.inceput…ii dau san toaaatA ziua…însă seara… oricât as face o ,parcă ni se satura,isi suge degetele,desi e cu sânul in gura tipa se zvârcolește,nu prinde mamelonul când o face în câteva secunde scoate din gura,mă intrb ce d zeu se întâmplă.ma.simt.vinovata ca îi dau lapte praf seara…și ca nu reușesc să i ofer mese complet(in spital doar lp…eu fiind slăbită după nastere,amețită perfuzii etc)mai ales că a avut și icter… Și încerc sg să mă încurajez(e și soțul care ma susține)simt ca as fi blamată dacă nu m as da d ceasul morții. Acum.cand bebe e și mai dificil…lp ajuta să doarmă o idee mai bine.. ce e rău în a suplimenta în timpul nopții cu formula?
Am doi copii.Pe ambii i am alaptat doar 2 luni jumate,desi imi propusesem altceva cu cel mic- ca voi insista si voi reusi sa alaptez macar 6 luni-.Ei,bine,n am reușit.
Ce lapte praf oferiti voi copiilor?Primului (10ani) i am dat Milupa .Cel mic(10l)papa Topfer..
Citesc aceasta postare, acum cand ma confrunt si eu cu aceeasi problema.. Diferenta e ca mititca mea are abia 19 zile. De doua seri patesc exact asa cum descrii tu, se zvarcoleste la san, ma musca, urla, regurgiteaza! Sunt disperata.. nu stiu ce sa fac.. Ma gandesc: cum sa renunt la alaptat atat de repede? Si ceea ce nu inteleg e faptul ca peste noapte mananca si peste zi la fel.. Seara avem probleme.. M-am gandit sa incerc seara sa ii dau supliment de lapte praf sa vad daca se schimba ceva! Nu inteleg manifestarile ei 🙁 E ca si cum vrea sa manance dar nu poate si ii e ciuda si plange, urla efectiv! Apoi mi-a trecut prin cap ca nu o fi bun laptele meu sau ar vrea doar sa stea cu sanul in gura fara sa manance sau ca o doare burtica.. nu siu ce sa cred, ce sa inteleg! E atat de deprimant si te simti atat de neajutorat… Imi doresc atat de mult sa fie bine!
Cata lipsa de informare. Nici nu știu cu ce sa încep exact.
Dar acum înțeleg de ce suntem coada Europei la alăptat. 12%din femeile din România alapteaza.
Mi se pare aiurea și comentariul referitor la San. Și reacția societății tip „las-o, ba, ca merge și-asa”.
Poate sunt prea multe de spus.
„fac orice pt copilul meu, dar asta nu”
De ce e rău să dai completări? Pai nu ca e rău, dar ramai fără lapte matern in timp. Ceea ce oricum pe majoritatea dintre voi nu va interesează.
Nu am nevoie de răspunsuri din partea voastră.
P. S. Alăptat este Hrănirea directa la San.
Si da, și eu ma mir cum pot funcționa atât de bine cu atât de puțin somn. Probabil ca funcționez motivata de bebe meu.
Succes la cautat scuze.
A te informa nu costa. Nu ma aberați fără sa citiți înainte.
12% din femei alăptează și totuși majoritatea copiilor sunt bine, nu te pune pe gânduri? Nu mai presupuneți ca e vorba de lipsa de informare, eu cu toată informația digerata tot nu am vrut sa alăptez. Nu ai nici un drept sa blamezi pe cineva ca refuza sa se supună la ceva obositor, neplăcut și mai ales dureros
Nu cred ca exista cineva care sa fi digerat vreodata TOATA informatia cu privire la un domeniu..
In alta ordine de idei, de ce esti atat de sigura ca majoritatea copiilor sunt bine?
Nu imi doresc sa judec pe nimeni, fiecare alege pentru el si familia sa, cel mai bine ar fi sa nu emitem teorii cu litera de lege.
Pitica mea de aproape 10 luni nu accepta laptele praf doar cel matern .întrebarea e pot amesteca laptele matern cu cel praf sa o păcălesc cumva sa mănânce?in ultima vreme mi a scazut lactatia foarte tare si nu mai fac față…si as vrea sa i dau si cate o masă de praf cand nu am eu.multumesc pt eventualele raspunsuri?
Buna seara dacă dau la bebe aptamil 1+ si are dar 2 luni pateste da ce va bebele