Cît am fost mică, nu prea am avut timp să mă joc. Ba aveam de făcut lecții ore la rînd, ba eram pedepsită și n-aveam voie nici afară, nici la jucării, ba trebuia să merg la bunica să scot cartofi, ba stăteam la coadă la lapte cu orele. Abia așteptam să mă fac mare să mă joc cît vreau eu. Ce păcat că imediat ce m-am făcut mare, n-am mai avut chef să mă joc, că na, nu se face să stai cu fundul în baltă toată ziua la 30 de ani și nici să tunzi păpușile la birou. E sub demnitatea oamenilor mari să se joace. Unii o mai fac, dar numai cînd nu-i vede nimeni, și nu recunosc în ruptul capului că s-au dedat la așa ceva.
Dar de cînd o am pe Sofia, ohooo…. da, asta așteptam de fapt cînd eram mică, să mă fac mare și să fac copii, ca să mă pot juca toaaată ziua, iar lumea să mă admire că uau, cîtă răbdare am și cum mă sacrific. Daaa, păi e oribil să te hlizești non-stop, să alergi prin parc, să dansezi la 7 dimineața pe ritmuri de Cabron, să te ascunzi după draperii, să te prefaci că ești broscuță și ai o dispută cu elefantul, să probezi pălării și peruci, să arunci mingi și baloane, să sari pe saltele și să citesti povesti. Oribil, vă spun, lăsați-mă pe mine, mă sacrific eu!
Păi nu m-am jucat toată copilăria mea cît m-am jucat anul ăsta cu Sofia. Și cumva am impresia că distracția abia cum începe…
E ceva normal. De ce te lauzi atata? Spune-i sotului sau mamei daca astepti ceva reactii.
Ăă, poftim?
Ioana, nu ma pricep, dar nu poti cumva sa impiedici persoanele de genul asta sa mai posteze pe blog? E enervant si pt. noi cei care te urmarim cu interes. Adica savurez textul tau, mi se sterne un zambet mare pe fata apoi citesc comentariul „doamnei” si parca mi-a dat o palma dupa ceafa ca sa ma trezeasca din visare. 🙁
„Doamna” Mira, faceti-ne un pustiu de bine si nu mai dati pe aici!!! Va rugam mult!!
Ca principiu, nu am nimic impotriva comentariilor negative. Am ceva cu cele care nu aduc nimic conversatiei. Parerile diferite sint binevenite, cita vreme nu-s pura rautate sau spam.
Doamna a fost marcata drept spam.
Ce comica e poza cu galetuta pe cap :))
Trebuie sa recunosc eu nu am copii, imi surade ideea dar nu prea imi place cand ma gandesc la nopti pierdute, scutece ce trebuie schimbate, etc. Ii vreau direct la 2 anisori 😀
Eram zilele trecute in parc cu viitoarea mea si chiar ne uitam la un copilas care avea cel mai probabil 3-4 anisori. Ne-a facut sa radem foarte tare cand se juca sotron in fata noastra si de fiecare data cand sarea zicea „sha, sha, sha”, se intorcea si repeta :))
Am ras copios pe chestia asta.
O seara buna
comentand ai avut o reactie, nu??? si ti-ai contrazis comentariul:)))) oof, ce ti-e si cu oamenii astia simpatici si cu zilele de luni…
doamna imi comenta acum vreun an si ceva ca nu-s in stare sa fiu mama. recunosc ca am scris postul asta special pentru ea, ca sa ma laud ca m-am descurcat.
ammm, perioada „aia” a lunii cumva?
Ietete ca si mie imi place sa ma joc! Si-mi place sa ma si laud… eventual sa primesc si felicitari pentru lauda mea! Draga Printesa, continua cu lauda, ca o faci bine! 🙂
Eu inca ma joc! Si are 2 ani! Am invatat sa pictez, sa desenez tot felul de animalute fantastice! Sa modelez plastilina! Oh joy!
da, si cind creste mai mult si devine plictisitor, ca incepe cu teme si alte prostii de-astea, mai faci unul si-o iei de la capat!
eu vreau acum inca unul, sa nu-mi ies din mana :))
Sotului meu ii sclipesc ochii atunci cand trecem pe langa standurile cu elicoptere si abia asteapta sa ne mai creasca cetateanu’ ca sa ii/isi ia.:)
Spune-mi, te rog, daca antemergatorul a ajutat-o pe Sofi cand a inceput sa mearga.Tibi e la primii pasi si vreau sa ii usurez „munca” 🙂
Hm… mai mult a ajutat-o dupa ce si-a dat drumul la mers, pina atunci insa de folos au fost doar mîinile noastre de care atîrna la nesfîrșit. Dar eu zic sa incerci, rau nu ii face. Poți închiria unul, să vezi dacă îi place și să nu dai banii aiurea.
Deci nu pot sa cred!!! Am crezut ca al meu este singurul care deja isi cumpara masinute cu telecomanda ca sa aiba si ma intreaba in fiecare zi „ii dam azi?”, „azi pot sa ii dau masinuta aia cu telecomanda?” (pe care scrie 3ani +). In fiecare zi citeste eticheta aia si in fiecare zi crede ca are copilul 3 ani, se numeste ca daca a mai trecut o zi a imbatranit 😀
Sotul e la serviciu, mama are telefonul inchis asa ca ma laud si eu: aseara a invatat sa danseze „Alunelu'” si am dansat impreuna. 😀 Eu nu dansez, nu imi place dar cu el as dansa 1000 de ani!!!! Reactii?
eu cred că te lauzi aiurea.
eu sper ca ti-ai dat seama ca e o gluma.
aoleu, sper ca nu crezi c-am vorbit serios. eram ironica la adresa comentariului la adresa caruia erai si tu ironica. hai ca sintem praf azi! :))
E luni! 🙂 Mai vorbim pe vineri cand ne creste moralul.
eu n-am copii dar cand dau de vreunul… oh,pai ma bag instantaneu in seama!
il tot astept si pe al meu, ca sa nu mai cersesc pe la altii :))
tare! eu sunt la fel! mai cer cu imprumut copiii prietenilor , dar nu vor sa mi-i dea, cica sa mi-l fac pe al meu :D:D:D dar macar sunt laudata ca „mama, da’ ce rabdare ai sa te joci”. pai e normal, nu-l am tot timpul cu mine, nu trebuie sa am grija de el non-stop.evident ca sunt odihnita si pregatita de joaca 🙂
Ooo da joaca!ador sa ne jucam impreuna si cred ca frumos sa te joci indiferent de varsta.astept perioada cand putem sa facem petreceri cu ceai,sa invitam papusile,sa facem fursecuri impreuna sau sa facem bratari din margele:-) deocamdata alergam, dansam, cantam, ne stropim cu apa si daaa ma laud aiurea:-) hihihi
eu ma joc de 5 ani. sper sa nu ma opresc niciodata. si nici tu!
Sotul îmi tot spune ca abia așteaptă sa crească Alex (1,2 ani )sa se joace pe calculator in 2 ca asa singur e plictisitor uneori si ca o sa- l duca cu el la tenis,baschet etc pana atunci ne jucam , dansam si ne prostim toata ziua….a si ne si laudam pe unde apucam
Din acelaşi motiv îmi plac şi mie copii, ce păcat că aici la Bucureşti nu am prieteni cu copii căci tare mi-ar plăcea să mai sar şi eu şotronul, coarda, să mă hilizesc până oi transpira de oboseală.
Din ce-am observat la mine, eu nu sunt ca ăstia mici care n-au stare, eu uneori mă joc cu simţ de raspundere, constant şi uneori chiar sunt concentrat! Că de, de-acuma sunt mare! Cât despre reacţia celorlalţi, uneori e chiar funny să vezi blocajul celor care te văd 😀
Foarte frumos, sa-ti traieasca!:)
Eu am observat ca, in general, cei care n-au copii obisnuiesc sa ii compatimeasca (invidieze oare? 😀 ) pe cei care au, ca isi „sacrifica” timpul ca sa stea cu acestia. Habar nu au ce pierd….sic!
Eu cunosc multi oameni care nu au copii, nu si-i doresc si cred ca e mai bine sa nu-i faca. 🙂 Nu toata lumea e facuta sa fie parinte, eu ma bucur cind dau peste oameni care recunosc si-si asuma asta.