Ce se mananca bun la Roma

Din ce-am inteles si-am vazut pe la restaurante, italienii maninca asa:

1. Antipasti (adica bruschete, o ditamai felia de piine prajita la cuptor, peste care se aseaza rosii sau mozarella, pe care o maninca exact ca pe o friptura, cu furculita si cutitul, ceea ce mi s-a parut super caraghios, sau legume la gratar, sos de fasole boabe, masline, ardei copti)
2. Paste (aici intra orice tip de paste la oala sau la cuptor, neaparat cu mult parmezan deasupra). Nu se maninca niciodata cu lingura si e considerat gest de politete maxima sa stergi farfuria cu un colt de piine cind ai terminat. A, da, ei maninca pastele cu piine. Piinea e d-aia aerata, cu coaja foarte groasa.
3. Salata sau garnitura. Salata poate fi verde, cu sau fara rosii, mozarella sau gamberi. Garnitura poate fi din ciuperci, carciofi, ciuperci.
4. Secondo piato, aici vine friptura. Vita sau porc, ori poate un pui cu sos. Si cu multa piine, fireste.
5. Desertul. Nu au foarte multe sortimente, peste tot gasesti tiramisu, care e desertul lor traditional, panacotta, care e ca un fel de budinca de vanilie, crema de caramel si placinte cu ricotta sau cu fructe. Nu va recomand torturile de ciocolata sau sacher, au blatul uscat si crema gretoasa.
6. Cafeaua. Standardul este espresso-ul de 2 degete. Daca il vrei mai scurt, ceri ristretto. Daca vrei mai lung, ceri american (ti-l dilueaza cu apa). Daca vrei si lapte si spuma de lapte, rezulta un capuccino. Daca vrei doar spuma de lapte, rezulta un machiato. Daca vrei un espresso inecat in lapte, ceri caffe latte. Latte machiato are si spuma de lapte.
7. Digestivul. Grapa, un fel de palinca din struguri, sau limoncelo, un lichior dulceag mai potrivit pentru domnitze. Ambele chestiuni se beau reci, scoase direct de la congelator.

De beut, se beau vinuri sprizate, rosu sau alb, cu apa alaturi, niciodata amestecate, sau bere la draft. Nu prea am vazut pe masa sucuri. Ceaiuri, niciodata.

Si dupa asta vine nota de plata, care pentru doua persoane e undeva intre 40 si 100 de euro, in functie de pozitia restaurantului pe harta Romei.

In ordine oarecare, incep cu inghetata de la Fontanadi Trevi. E foarte aromata, proaspata, si foarte scumpa. Ce avem noi intre degete in poza costa 4 euro bucata. Am ales fructe de padure si nuci, dar mai erau acolo in galantar inca vreo douazeci de arome. Eu n-am putut minca mai mult de trei sferturi, desi eram cam flaminda. Dap, merita banii, ca sa nu mai zic de priveliste…

Asta e primul lucru pe care l-am rontait la Roma tura asta. Aterizasem la 8 dimineata, bintuisem prin oras mai bine de doua ore in cautarea garsonierei, pentru ca soferul egiptean care ne-a transportat nu stia sa deosebeasca stinga de dreapta, apoi am investigat bine camera, am debarcat bagejele si-am pornit in cautare de potol. Am dat peste senviseria-patiserie-cofetarie Il papagallo, unde m-am cinstit cu un ditamai senvisul cu snitel de pui, spanac proaspat, calit in unt si o chifla foarte subtire si crocanta. 2,5 euro.

In a doua seara am cinat la restaurant, in Trastevere, un cartier vechi si foarte animat de pe cealalta parte a Tibrului (ca un fel de Cartier Latin al Parisului, daca vreti). Nu mai stiu cum se numea restaurantul, acolo toate-s bune, pline si rezonabile la bani. Asa. Am comandat eu ceva paste cu vinete prajite si brinza afumata, cu sos de rosii si parmezan, iar sotul a luat A la matriciana, adica un fel de macaroane mai groase, cu pancetta prajita si sos de rosii. O bere si-un suc, o bruscheta la inceput si spuf, 20 de euro. Bun, a facut toti banii.

Tata ne-a dus la trattoria Il Scopetario, un vechi restaurant al Romei care serveste exclusiv mancare tipic romana. Am mincat aici si datile trecute cind am fost, de fiecare data excelent. Mai ales pastele cu fasole, pe care nu le-am pozat din pacate, pentru ca am fost prea ocupata sa le devorez. Mai sus aveti un muschi de vita foaaarte fraged, cu sos de smintina, vin si mult piper alb. Cel mai bun muschi de vita pe care le-am gustat vreodata.

Aici e un carciof, o leguma ca o floare, greu de curatat, dar foarte gustoasa si consistenta. Se prepara la cuptor, cu vin, ulei de masline si piper.

Inaintea vitei cu carciof am mincat traditionalele paste carbonara, care la noi sint stilcite de bucatari care toarna peste spaghete smintina si bucati de sunca. Complet gresit, va zic! Adevaratele paste carbonara se fac numai cu paste scurte, si contin: pancetta afumata, bine prajita (merge si cu bacon afumat, din acela cu putina grasime), oua, piper si parmezan. Atit.

Tiramisu a fost excelent, foarte rece, bine insiropat, cu o crema de mascarpone usoara.

Placinta cu ricotta nu m-a dat pe spate, probabil pentru ca blatul a fost cam uscat.

Aici avem o portie de canelloni la cuptor, umpluti cu ricotta si spanac, inecati in sos de rosii si praf de parmezan. Foarte buni, usori, aromati… 6 euro portia.

Si o lasagna cu carne, bine patrunsa, moale, foarte gustoasa si dumneaei. 7 euro portia.

Cum va ziceam, vinul rece, demisec, usor acidulat, sa mearga bine cu parmezanul prezent in toate farfuriile.
Si, la final, ca sa nu crape intestinele, un ulei de motor de digestie, fie grapa, fie limoncelo. Si-acum hai, sa ne fie de bine si sa pornim cu dreptul in ziua asta, care ia uite cum straluceste, ca dintele de aur al soferului de taxi care ne-a luat aseara de la teatru si ne-a trintit in fata scarii in mai putin de 7 minute.