Cind eram prin liceu, circulau prin clasa reviste de muzica gen Bravo sau Popcorn, care ma incintau mai mult pentru postere, cu care-mi tapetasem camera de sus pina jos, pina si pe usile interioare ale dulapurilor aveam decupaje lipite. Nirvana, Metallica, Pearl Jam si mult muuult Depeche. Mai scapam la ingramadeala si cite-un poster mic cu Backstreet Boys sau Kriss Kross, ca ma amuzau tare sepcile baietilor. De citit nu citeam mare lucru, unu pentru ca nu stiu maghiara si doi pentru ca aveam MTV-ul care-mi livra informatii calde. Mai trageam cu ochiul la tarabe la cite-o revista pentru femei. Groasa, lucioasa, colorata, scumpa, ma atrageau ca margelele pe-o curca tinara. Evident, n-aveam bani de cumparat reviste. Nici nu ma batea vreun gind ca 2 ani mai tirziu aveam sa incep sa scriu pentru ele si sa nu termin de scris nici pina in ziua de azi.
Am intrat la Jurnalism, am primit permis la biblioteca. Unde zaceau colectii complete cu toate publicatiile din Romania. Si-asa am inceput sa citesc presa pentru femei. Fie pentru o lucrare de seminar, fie pentru vreo statistica de curs foto, fie pentru ca ma plictiseam (bani de iesit nu aveam, iar biblioteca era gratuita). In 2001 am inceput sa scriu pentru Avantaje. Cind mi-a aparut primul articol, n-am dormit toata noaptea de emotie. Putin a lipsit sa-l inramez. A fost un text despre ingrijirea pielii. A urmat unul despre divort, cu interviuri cu avocati si femei divortate si pishologi. Foarte mindra am fost de el. Peste citeva luni insa, am renuntat la colaborae, pentru ca oamenii nu ma plateau cine stie ce, nu-mi explicau prea bine ce vor, iar dupa ce munceam o saptamina la articol se trezeau ca de fapt se asteptau la altceva si tot asa. Am decis ca e prea mare chinul pentru 20-30 de euro pe luna. Citeva luni n-am scris nicaieri, si ma mincau degetele. Prinsesem gustul. Citeam revistele de femei pe care le mai cumparau colegele de facultate si ma certam in gind cu editorii lor, care (mi se parea mie) publicau texte slabe si complet lipsite de orice relevanta. Voiam sa le arat eu lor.
Prietena mea, cu care ma si mutasem intre timp intr-o garsoniera-frigider, m-a convins sa trimit un text la Cosmopolitan. Am trimis, m-au chemat, am inceput sa scriu, Mi-au publicat mai bine de 100 de articole, majoritatea despre relatii si sex. Cel mai mult imi placea cind imi alegeam singura subiectul si ei ma anuntau cite pagini primesc. Si scriam dintr-o rasuflare, apoi tropaiam in fata chioscului de ziare sa vad cum arata gindurile mele in cea mai citita revista de femei. M-a luat valul si-am uitat sa mai fiu atenta la restul revistei. Textele mele mi se pareau ok si asta era suficient. Imi spuneam oful, oamenii citeau, uneori primeam scrisori sau telefoane si ma bucuram ca fac ceva, ca schimb ceva. In 2007 insa, dupa ce mi-am publicat textul despre accident, pentru ca simteam nevoia unei marturisiri publice, cind am citit intreaga revista care se intindea inainte si dupa articolul meu, mi-am dat seama ca sint batrina. Eu vreau sa vorbesc despre viata adevarata, iar fetele care dau bani pe revista au nevoie sa stie cu ce balsam de buze sa se dea ca sa faca un sex oral mai placut. Imi piedusem locul acolo. Am mai scris in Glamour, Prevention, Pe tocuri, reviste de client, dar n-am mai simtit niciodata ca pot misca lucruri.
Din 2005 scriu si pentru Men’s Health. De fapt, scriu pentru ei inca de la primul numar. Despre sex, relatii si, uneori, nutritie. Acolo e altceva. Publicul e altul, tonul e diferit. E singura publicatie de taraba in care mai public. Ultimul meu bastion.
Iar m-am lungit aiurea. Ce voiam de fapt sa spun e ca nu dau bani pe nici o revista din Romania. Pentru ca nu mi se pare ca merita. Saptamina trecuta la RMN am dat peste un Elle. In 5 minute am parcurs-o pe toata. Am scanat titlurile, am citit un sfert de interviu. Editorialul era gol, pozele aproape identice, produse colorate si scumpe, nimic care sa aiba legatura cu mine. Era o vreme cind cumparam Tango si Tabu. Acum nici ele nu ma conving. M-am plictisit de aceleasi vaicareli si sfaturi obosite despre care scriam si eu acum 8 ani. Articole traduse fara discernamint, complet neadaptate ochilor nostri, poze slabe, titluri banale. Nimic. Nici daca le-as primi gratuit in posta nu mi-as pierde vremea cu ele. TOT ce e in ORICE revista de la noi se regaseste in TOTALITATE pe net. Nimic nu e original, nou, educativ, fun. Citesti si casti. Casti si citesti. Si e pacat de oameni, de idei, de banii de tipar.
Voi ce cititi? Va e de folos vreun cuvint tiparit pe hirtie lucioasa? Merita sa dai bani la taraba? Cum?
Cu ''Tango'' nu sunt de acord, totusi. Pamfletele Simonei Catrina sunt inimitabile si irepetabile, interviurile – cu persoane despre care nici nu te-ai gandi ca vrei, de fapt, sa stii ce mai fac – sunt bine structurate, alfabetul dupa autorul X e intotdeauna inedit…
De cand nu mai sunt in tara citesc revista pe net. Cam integral, numar de numar. E singura revista de femei din Ro pe care o mai citesc…
SI eu citeam Bravo.Popcorn mai putin…tot asa, nici eu nu aveam bani cand eram liceana sau mai apoi studenta.
Apoi incepusem sa citesc Avantaje, Burda, Cosmopolitan, Glamour, Ioana,Elle etc..Acum nu mai citesc aproape nimic. Doar National Geographic. SI carti, nuvele, poezii..Aproape nu mai am timp de nimic. Am inceput un Master online si imi "mananca" tot timpul liber.
Man's Health e ok.
Ionuka, eu citesc lunar (si dau si din proprii bani): Cosmo, Unica, Glamour, Ce se intampla doctore, Joy si lista poate continua de la caz la caz. Am observat ca aceste reviste creaza dependenta. Sunt de acord cu ceea ce spui tu, insa eu pur si simplu nu am nicio pretentie in plus de la aceste reviste fata de ceea ce imi ofera. Adica sunt ok, citesc cam 50% din continutul lor, iar ca modalitate de a-mi ocupa timpul cu ele mi se par ok. Pe mine una chiar nu ma intereseaza sa citesc despre viata comuna sau aparte a vreunei femei iar despre io stiu ce fenomen social. Si nu mai spun despre cine stie ce filozofeli, pentru ca locul lor este in carti, in niciun caz intr-o publicatie de citit in metrou si care te pune up to date cu ce colectii mai gasesti la Mango sau ce gloss nou a aparut la Sephora. La nivelul acesta de informatii eu sunt multumita de revistele pentru femei.
Oh, ce-mi place subiectul!
Ma gandeam acum, in timp ce molfai mere cu ovaz si nuci amestecate hihihi, ca poate daca faceam si eu facultatea de Jurnalism, patrundeam mai bine in lumea asta care ataaaaaaaaaat de mult imi place.
In ciuda dezamagirii constante provocata de revistele glossy de la noi din prezent.
Imi amintesc cum, acum 5-6 ani, citeam si eu COsmopolitan si savuram din scoarta in scoarta editorialele Elenei Francisc, mereu mi s-au parut diferite, mult mai pline de continut si mai speciale decat majoritatea.
Apoi a venit alt redacor-sef, ii scrisesem plina de revolta(ce minte aveam pe atunci, sa cred ca cuiva ii pasa, atunci cand revista deja nu mai era decat o amestecatura de texte traduse sau goale…) si stiu ca am ramas socata de ce mail total nepoliticos si neprofesionist am primit in reply de la G.Zavaleanu, care scria (si scrie si acum, constat asta cand imi mai arunc ochii pe vreun Cosmo) ca din spatele unei tarabe cu zarzavat…
Tot asa, in dorinta de a scrie, trimisesem si eu texte – nici nu mai stiu de care – la Cosmo, tot atunci, acum 5-6-7 ani cam asa.
Imi amintesc ce dragut imi explica apoi Robert Ion ce am gresit, unde sa corectez, cum sa am grija sa nu repet cuvinte in exces…
Poate daca Cosmo nu suferea asa o modificare, iar toata echipa aia atat de inchegata nu pleca, intre timp poate invatam si eu sa scriu asa cum se cuvine pt tipar… 😛
Am avut o perioada de pauza apoi, si de visat si de citit, desi unicul vis care revine constant si care imi provoaca aceiasi fluturasi in stomac e acela de a avea odata sansa… de a scrie editorialul la o revista coordonata de mine(eh,…)
Acum mai citesc Elle si Bazaar, dar citit e mult spus. Le rasfoiesc si ma bucur daca gasesc vreun articol care sa merite citit din cap in coada.
Am incercat si eu Tango si, cam dupa un an de la aparitie, eram deja ingretosata de ideile super feministe care musteau din ce in ce mai tare. Aceleasi lamentari despre dragostea neimpartasita si variatiuni pe tema "barbatii e porci"…
Plus / minus cateva articole mai valabile, poate… De cativa ani nu am mai citit nici un Tango.
Inca astept revista aia care sa-mi retrezeasca pofta de citit publicatii glossy de calitate.
Uf, ce am mai scris
Am terminat si terciul de mere intre timp 😀
O zi frumoasa
Ingrid, si eu o citesc pe Simona, ii citesc si blogul si articolele, dar nu as da 10 lei pe revista doar pentru textele ei, pe care mai degraba la citesc seara pe laptop.
National Geographic o citeam cind o primeam de la colegii de la Cosmo. Poze deosebite. Acum m-am abonat la feedul celor de la descopera.ro si nu-s dezamagita.
Andreea, perfect de acord cu ce spui. Deci te relaxeaza si tu consideri ca merita sa platesti pentru asta. Fair enough.
Si eu am ajuns de ceva vreme la concluzia ta. Decat sa dau 50 de lei pe luna pe cateva revistute, merg si imi iau o carte.
Totusi imi iau lunar Elle insa nu stiu cat o sa mi-o mai cumpar. Doar poze inghesuite, produse cosmetice "recomandate". Citesc maxim 2 articole(printre care si editorialul lui Bucurenci) si in rest doar rasfoiesc. Nu stiu daca se merita sa dau 9 lei pentru atata lucru.
Zuzu, sa stii ca echipa veche de la Cosmo, cu Elena, cu Radu Coman, Robert Ion, Anca Ciuciulin, Dorina Slaveanu, Silvia Sbirna era un ghem de oameni excelenti, cu o parte dintre ei inca tin legatura, s-au imprastiat in patru zari si scriu frumos pentru tot felul de proiectele. Pentru mine, scrisul cu ei a fost scoala de publishing. Acum, Cosmo e revista pentru adolescente. De unde trebuia sa fie biblia femeii urbane…
Anyway, sa stii ca nu se plateste prea bine scrisul in momentul asta. In schimb sa scrii propriul editorial in revista coordonata de tine e MARE lucru. La asta am visat si eu multi ani, si uite ca acum fix asta fac. 🙂
Sim, daca inca dai banii inseamna ca ceva ceva din revista asta merita. Si… de 50 de lei mai nou poti sa iti iei chiar doua carti! Aaah, noi nu mai avem loc in biblioteca, musai ne trebe casa mai mare!
Hei. Eu am abonament la Tango. Le citesc pe Alice si Simona de cand lucrau la ziar. Citeam Cosmopolitan in perioada cand scriai tu, chiar am de gand sa le caut si sa ti recitesc articolele cu mintea de acum si cu admiratia pe care o am pentru tine. Chiar comentam cu sotul meu postul tau si am ajuns la concluzia ca si pe tine si pe fetele de la Tango va citesc si va respir tocmai pentru ca faceti ceva ce eu mi-am dorit toata viata sa fac. Eu in liceu scriam la Gazeta de Sud si ma invata si ma Instruia tatal lui Adrian Ursu, uneori si Adrian, cand era la Slatina. Dar odata cu facultatea-o alegere total gresita, am renuntat. Bravo tie ca faci doar ceea ce iti place si ca nu te compromiti, pe cat posibil. Hai ca m-am intins la vorba…poop
Gee, iti multumesc c-ai ramas sa citesti ce scriu, sint flatata!
Si eu le citeam pe Alice si Simona cind faceau cronica TV lin ziarul National, prin 2000-2001, ma prapadeam de ris!
Recunosc ca am fost norocoasa sa ajung sa fac ce-mi place si ce stiu sa fac mai bine, am tras cu dintii de mine sa ma tin in zona asta, desi multa vreme am trait cu 75 de dolari pe luna din redactat si trimis pe fax comunicate de presa… 🙂 Ca d-aia si zic mereu sa pretinzi fix ce vrei, pentru ca stiu ca in cele din urma, chiar ti se da…
Samatate multa, si tie si micutei/micutului!
hihihi, deci am vise mari 😛
cine stie…poate intr-o zi… 🙂
Oricum, ce mi-a ramas in cap de pe vremea aia e ca intr-o zi mi-ar placea sa o cunosc personal pe E.Francisc.
Dar traiasca facebook :))) caci am regasit-o acolo si sper sa ajung odata la evenimentele organizate de ATT
la cum se scrie acum, e si greu sa mai gasesti ceva sclipitor, care sa se integreze in continut si sa fie si de calitate, exact cum ai zis tu despre ultimul articol al tau la Cosmo.
Pe care articol ma gandesc si acum daca l-am citit, oare, sau nu…
Nu il mai ai prin vreun draft undeva? Eu am toata colectia de Cosmo pana prin 2006 pe la bunica-mea undeva…
Zuzu, articolul a aparut in aprilie sau mai 2007, cred ca mai am revista pe-acasa. Online nu cred ca a fost postat, dar sigur am eu .docul pe undeva. Il caut si-l postez, sau poate ii rog pe cei de la Cosmo sa imi dea un pdf cu articolul. Desi its not a pretty story…
Hai mai bine de soare sa ne bucuram si de mere cu nuci, ah ce pofta mi-ai facut!
Daaaaaa, e micul meu dejun preferat!!!
Mere facute terciulet, ca pt bebelusi, ovaz (poate si tarate) si nuci bucatele.
Yummy!!
sa citesc reviste….nu! mi+a trecut de cand citeam bravo si bravo girl! acum nu, tot c am nevoie citesc pe net, daca am nevoie! nu imi trebuiesc sfaturi date la comun, ce se poarta, cum sa imi alcatuiesc nush ce tinuta a nu stiu cui vedeta. nu dau banii pe asa ceva , nu dau banii nici pe carti. am o mare biblioteca si un mare permis care imi deschide portile si sunt multumita. daca am nevoie de ceva glamour citesc un blog , ca am de unde alege. Bafta la blog-uit!
sunt curioasa despre accidentul in cauza…
in arhiva cosmopolitan am gasit doar 11 articole despre sex, cariera si ten
de fapt, ce s-a intamplat?
Tango citesc si eu cand o prind … tot pt Simona Catrina 🙂
In rest … sunt de acord cu tine
Si Vogue inca imi mai prezinta interes
Zuzu, fara iaurt si lapte? Nu e uscat terciul? Miine incerc si eu, ca am ingredientele!
Danussik, exact ce zic si eu! Ah, tu inca mai mergi la biblioteca? Mai exista biblioteci? Excelent!
Anca, o sa pun articolul cu totul zilele astea, nu-mi vine acum sa repovestesc tot… e trist si nepotrivit, sper ca intelegi.
Fanfan, Vogue nu numai ca n-am citit, da' nici nu stiam ca exista la tarabe… Hm, da, sint complet lipsita de interes pe zona asta.
reviste pentru femei nu mai citesc de cand m-am angajat la un site pentru femei :)) stiu ca veneau in fiecare luna revistele si mi s-a acrit. teribile, toate. mai rasfoiam un look doar, ca sa vad pe ce urma sa-mi dau salariul infim. intre timp am plecat de la site si am ramas cu o fobie de tot ce inseamna "pentru femei" :))
singura revista pe care o cumpar/citesc cu placere e national geographic. sunt suparata doar ca din cauza de migrare permanenta plus lipsa de casuta postala adecvata nu pot sa-mi fac inca abonament, dar vine ea si ziua aia 🙂
Eu citesc Esquire – revista pentru barbati. Am toate numerele publicate in Romania. E altfel.
N-am scris aşa mult ca tine, dar mi-am plimbat dejţelele. Mmm, nu citesc nimic. Sunt de acord cu tine.
Am avut aceeaşi experienţă a revistelor de muzică ieftine şi tînjirea după revistele scumpe. Acum nu mai tînjesc după nimic că nu mă mai surprinde nimic.
🙂 Mai bine citesc bloguri…
Cand eram mica citeam si eu Popcorn si Bravo. In primul rand pentru ca eram fanul Backstreet Boys nr. 1 😀 Apoi pt ca mereu m-au fascinat vedetele. Acum urmaresc E! pentu stiri despre vedete. Apoi am citit Cool Girl si Bravo Girl apoi it was over :)) Acum nu citesc nimic glossy, mi se par bani aruncati. Citesc doar ziarul Formula AS, imi place foarte mult!
Eu stiu povestea cu accidentul. Ai povestit ceva si pe blog. Sad and unfair 🙁
Eu cred ca noi care citim blogul tau nu prea ne incadram in publicul-tinta al revistelor glossy, asta e chestia. Intr-adevar, si eu as vrea sa gasesc chestii mai consistente, mai de profunzime in aceste reviste, pe langa pictoriale. Ce-mi place mie la unele este ca poti vedea, datorita calitatii paginii tiparite, mult mai bine detaliile de pe anumite piese vestimantare, decat o poti face la PC. Si sa stii ca Vogue e faina.
La noi as vrea sa vad o revista care sa aiba putin din Elle, putin din The One, putin din Tango, putin din Viva. Cred ca ar fi revista iedeala.
am citit multe reviste, apoi din ce in ce mai putine, pana am ramas la Tango; de un an si ceva insa nici Tango nu ma mai convinge;nu mai vroiam sa ma uit la poze si sa gasesc doar 2 maxim 3 articole care sa merite sa fie citite, nu doar parcurse in fuga, pe diagonala…Acum singura revista din Ro pe care o citesc este Esquire. Si ma bucur mult de aparitia D.O.R.
Alina
Ah, am niste circ aici, ceva de speriat. Revenind, Razvan, Esquire m-a cam dezamagit, dar cred ca e una dintre cele mai curate reviste din Romania.
Merat, in Formula As sint cele mai misto retete!
Dressaddicnt, dap, la asta nu m-am gindit, ce-i drept… The One mi-a atras atentia la inceput cu materialele locale, acum insa s-a scufundat si ea in masa de presa neinteresanta pentru mine..
Cine stie, poate rasare ceva nou, curind?
Evergreen, si Sunete e o revista misto, am acasa citeva numere la colectie… Dar da, blogurile RULE!
Silvia, heheee, abonament prin posta la revista, ce ideal!
Alina, DOR e misto, am rasfoit si eu primul numar, pacat ca isi cam ingenuncheaza conceptul, acum lanseaza al doilea nr. Decit doua reviste, cum ar veni. 🙂 Arata frumos, dar continutul e cam dens, ai nevoie de un turn de fildes in care sa te izolezi o zi daca vrei sa citesti totul cum trebuie. Astept cu interes nr. 2. Pe care ma mai gindesc daca o sa dau bani.
Am trimis si eu un comentariu dar nu il vad. La fel mi s-a intamplat si acum cateva zile…
Mi-am facut cont de Google, poate functioneaza.
Am fost fan Cosmo, aveam colectie de reviste acasa. Cu timpul am crezut ca e ceva in neregula cu mine pentru ca pur si simplu nu mai aveam rabdare sa citesc revista. O cumparam luna de luna, dar nu citeam decat circa 20% din ea. Restul mi se pareau sfaturi ridicole, articole repetate la nesfarsit pe aceleasi teme sau texte in mod evident traduse care nu se potrivesc de nici un fel cu ceea ce vezi pe strada in Romania. Acum daca am pofta sa citesc ceva, intru pe net. Extrapoland, nici la TV nu mai suport sa ma uit din cauza laturilor politice, a stirilor cu iz apocaliptic si a filmelor de mana a 3-a. Da, nu ne-am nascut in locul potrivit 🙂
Pfuf, inca am primele numere din Bravo Romania pe undeva. Am o colectie intreaga, eram fan megafan la inceputurile lor. Am trecut apoi la o revista…cum se numea…mmm…20 de ani cred. Era ceva mai stufoasa decat Bravo, dar n-a tinut mult. A urmat perioada Joy si un pic de Cosmo. Am ajuns acum sa fiu tentata doar cand intru in benzinarie si le vad pe toate aliniate, frumoase si stralucitoare. Dupa ce citesc doua titlusi si pretul, imi piere toata pofta si renunt.
Daca tot suntem asa nemultumite, nu ne facem singurele o revista care sa ne placa?:P
Ionouka, fara fara!
Numai mere, fie rase pe razatoare de sticla, fie pasate, fie pe razatoare normala marunta + taratze + ovaz(impreuna e mai bun, si cu una si cu cealalta, cam 2-3 linguri din fiecare la 2-3 mere) + nuca bucatzalita = papa bun
eventual si stafide sau alte fructe uscate, dar mie cum nu imi plac, nu pun
Oana, ce-a ajuns la mine am publicat imediat!
Fimolici, de TV nici nu mai zic, brrrrrrrr!
Lorelai, sa facem, da' cine ne da bani sa facem?
Zuzu, am notat, miine dimi gust si raportez.
Eu am inceput cu Liceenii si apoi cu Bravo – chiar daca nu intelegeam prea mult maghiara sau germana 🙂 Am continuat cu variantele romanesti ale Bravo si Popcorn.. Aveam o varsta si astea erau exact pe genu meu..
De citit am mai citit si alte reviste de femei fie la coafor, in sala de asteptare la cosmetica sau la medic.. Nu am dat banii pe ele, ca nu m-a facut niciuna sa ma indragostesc de ea.. Am cumparat doar Bolero.. ca mi-a placut de vreo cateva ori.. dar nu mai stiu de ce:)
Acum trec la nivelul urmator – reviste pentru viitoare mamici sau pentru bebelusi.. Voi vedea ce e de capul lor.
Parca mi se par mai faine acuma revistele astea, daca zici ca tu ai mai scris cate ceva prin ele. Tu scrii fain, din tranzitivitate, iese ca si revista, macar partial, e faina.
Oricum sunt pe langa subiect big time. Cumpar cam 2-3 reviste pe an ca se mai nimereste sa ma apuce cheful si inca de vreo 10-20 ori pe an imi cade cate una in mana pe la clinica, pe la munca, pe la prietene si uite-asa se rezuma relatia mea cu revistele de consum!
Imi place "Tango" si mi-a placut "Tabu" (cel putin pana la cover-ul cu Oana Zavoranu!:)) Au reusit sa transmita si o altfel de imagine a femeii decat cea de papusica atent fardata si bine infipta in ultimele tocuri la moda, si anume imaginea femeii puternice, de cariera, capabila si de altceva in afara de cumparaturi si spa.
"Cosmo", "Elle" si "One" (de la liftingul din 2006 care, dupa parerea mea i-a facut mai mult rau decat bine – nu a mai fost "One" ci "One by Andreea Esca" care nu se sfia sa apara pe 3 coperti din patru, iar in cea de a patra am putut admira furoul Elenei Udrea)ma enerveaza nespus prin agresivitatea reclamelor si incurajarea shoppingului-ucigator-de-buzunar.
Reviste stil "Popcorn" nu am putut citi niciodata…
Ioana, eu cumparam revista Melos, Ecran Magazin si Salut-ul lui George Mihaita! Ce-mi mai placeau! In Melos gaseam si versurile unor melodii la moda si le invatam!
Acum cumpar o singura revista pe care merita sa dau banii, ma surprinde de fiecare data, imi place enorm – VIVA! Am toate editiile din ultimii 6 ani, si e lunara!
Ma mir ca reviste precum The One sau Beau Monde rezista pe piata….sunt total inutile!!!
Eu am plecat din presa scrisa tocmai pentru ca ma intrista sa fac parte dintr-un fenomen pe moarte.
Dar avem Esquire, care merita sa fie cumparata, citita si pastrata in raft pentru posteritate (cand probabil nu vom mai avea nici atat).
Foarte rar mai dau bani pe cate un Elle (din care se mai poate citi un editorial, maxim doua) sau un Cosmo (de dragul vremurilor cand ma hraneam cu el, practic). Mi-aduc aminte cum comentam cu fetele articolele unei oarecare Ioana Chicet:)
DoR este cel mai fain proiect editorial despre care am aflat si ma bucur ca va fi continuat sub forma de revista trimestriala. Nr. 2 e si cu mine pe coperta:) Nu m-as fi trezit dimineata-devreme intr-o zi de duminica, pentru a poza pro-bono pentru o revista, decat daca as fi crezut in ea asa cum cred in DoR.
E genul de revista pe care o deschizi la orice pagina si gasesti cu siguranta un subiect bun si scris inteligent. Pana si pozele sunt de citit:)
Am cumparat, nu mai cumpar, am scris pentru o revista online, nu mai scriu… A fost o experienta dureroasa, nu pentru ca si-au batut joc de mine sau pentru ca am fost amanata pana la infinit cu ultimul salariu pe care il aveam de luat (banii nu i-am primit nici acum), ci pentru ca promova o idee cu totul gresita despre FEMEIE. De cate ori am lansat vreo idee de articol sau am incercat sa ridic putin nivelul, de atatea ori am fost oprita, ba chiar cu o replica gen 'femeile vor sa citeasca doar despre sex, diete si cosmetice!' venita direct 'de sus'… Replica asta m-a ros de dinauntru, m-a ros atat de tare, incat am renuntat. Si, cum nu era suficient ca nu mi-am primit banii pentru care am stat la laptot pana mi s-au uscat ochii, mi-am vazut inlocuit numele pe articole… Amar gust am acum, amar de tot…
Pana nu dispare aceasta idee (culmea, lansata chiar de o femeie), nu avem sanse prea mari cu revistele, nici tiparite, nici online. Norocul meu ca am descoperit bloguri ale unor oameni care s-au saturat de superficialitate!
momentan mai cumpăr decât Elle… mi se pare o revistă ok, deşi şi-a pierdut din glamour-ul de odinioară…
Shopping Report e o altă revistă pe care o citesc cu plăcere şi, pe deasupra, şi gratis 😀
am vreo două numere. unul dedicat trupei placebo 🙂
aaaa şi mai era time out-ul, dar numai dacă-l găsesc pe undeva. nu-l cumpăr
Da, cam asa mi s-a intamplat si mie, ultima revista care mai prezenta interes era Marie Claire….dar, am inceput deja sa o cumpar o data la 2 luni, ceea ce e semn clar ca va disparea din viata mea. Nu mai ai ce sa citesti nimic interesant si nici macar pozele cu outfituri si cu ultimele aparitii in moda nu mai sunt cine stie ce (nu ca poze ci ca si combinatii de haine – sunt banale de tot). Sau, ar mai fi o varianta: ne-am maturizat noi si nu mai inghitim orice?
AllStyleMagazine, cred ca si internetul, care ne da totul gratis, ne blazeaza un pic, nu?
Evergreen, time out, da, pacat de el…
Silvua, Shopping Report nu mai e gratis de luna asta. Ia sa vedem daca o mai citesti. 🙂
DeeDee, foarte urit, si foarte adevarat, cam asta e opinia in majoritatea redactiilor, din pacate…
Danii, da' vad ca-ti place DOR, nu gluma… Bine, uite pt ca zici asa frumos de ea, o sa cumpar si eu al doilea nr.
Adela, Melos? Sa mor de-am auzit de asta…
Daca ma intrebi pe mine, inutile pe piata sint multe, mai toate… 😀
Mira, Tabu la inceput era chiar misto. Acum e la fel ca restul. The One,… brrrr, cultul personalitatii. 🙂
Princess, you are nice. Si bine faci ca nu dai banii. Noroc cu salile de asteptare, ne asiguram ca in continuare nu merita sa platim acest serviciu tiparit numit presa.
nu mi-au placut niciodata revistele pentru femei, sunt pline de reclame si abureli superficiale, nimic interesant, pierdere de timp si de bani din punctul meu de vedere 🙂
dar cumpar lunar ”gradina mea de vis” :))
Buna! In primul rand vreau sa iti spun ca imi place foarte mult blogul tau(felul in care scrii) si ca te urmaresc de mai mult timp.
Vroiam sa te intreb cum poti ajunge colaborator al unei reviste. Trebuie dat un mail la redactie in care sa spui ca ai fi interesata de o colaborare pe anumite subiecte care se regasesc in revista sau…? Mi-ar fi de mare folos niste explicatii! Multumesc anticipat!
Iti doresc o zi frumoasa & multa sanatate!
Irina, cred ca in curind ma apuc si eu de cumparat reviste despre case di gradini… Cu putin noroc, o sa am nevoie de ele! 🙂
Ioana, multumesc pentru aprecieri. Nu prea mai stiu care e obiceiul acum pe la reviste, eu am facut primul pas spre ei acum un deceniu. Da, am trimis un text la redactie si ei m-au sunat. Apoi au inceput sa ma contacteze ei, n-a mai fost nevoie sa cer eu atentie. Asa ca nu prea stiu ce sa te sfatuiesc. Cel mai bine ar fi sa te recomande cineva, apoi sa trimiti ceva scris de tine. Bafta multa!
Citeam Cosmopolitan acum 7-8 ani, nu ratam nici un numar, apoi am inceptut sa-l iau si sa nu-l mai citesc, apoi am trecut la Beau Monde cateva numere si ..atat.
Sot cumpara Casa mea, Util si nu mai stiu ce revista dar de ceva vreme s-a plictisit si el.
O perioada cumparam „mamica de azi” si uneori mami. M-am lasat repede. Ori am capatat experienta si sfaturile lor nu-mi mai sunt necesare, ori sunt monotone.
Intr-o luna am cumparat 3 reviste de mamici: mami, mda si superbebe. Aceleasi articole. Daca revista x scrie despre sarcina toxica, de ce revista y trebuie sa scrie fix despre acelasi subiect? Nu pot trata subiectul sarcina gemelara? Iar revista z sa vina cu analize care se fac in sarcina. 3 reviste, 3 subiecte diferite….
Plus ca la 3-4 luni cam dai peste aceleasi sfaturi. Da, nu se intampla prea multe in viata unui bebelus, doarme, mananca, face ceva in scutece si plange. Si poate are colici. Dar parca as vrea sa citesc si altele. De exemplu ce facem cand vin musafirii la bebe. Sau unde mergem la plimbare?
Plus ca
Am descoperit Ioana – Visul copiilor. Imi place, e diferita. Dar o cumpar ocazional.