Aseara la duș, Sofia a observat prima oară cicatricea mea de cezariană. Sau să zic cicatricea ei? 🙂
S-a uitat o vreme fix la dunga roz groasă, apoi a ridicat ochii spre mine întrebătoare.
– Poți s-o atingi, dacă vrei! i-am spus zîmbind.
A întins un deget, precaută.
– Imia, a zis (asta înseamnă inimă în limba ei).
Nu știu ce-a făcut-o să se gîndească la o inimă, cicatricea mea e o dungă lungă ca toate cicatricile de cezariană, ca un zîmbet.
– Pe-acolo ai ieșit tu din burta mea, i-am explicat.
S-a aplecat să caute o cicatrice pe burta ei.
– Tu n-ai cicatrice, iubito, doar mama are.
– Tata?
– God no, nici tata n-are.
– Mau?
– Nici mau. Doar mama.
A pus din nou degetul. A ridicat spre mine o pereche de ohi îngrijorați.
– Au au?
– Nu mă mai doare, iubito. A trecut.
– Bum. (adică bun, bine)
A zîmbit. M-a luat de mînă.
– Nani nani pui mama! (la somn îi cînt nani nani puiul mamii).
În pat a mai repetat de cîteva ori imia înainte să adoarmă. O explicație pe care nu mă așteptam să i-o dau la 1 an și fix 8 luni.
Auzi, da’ mau nu are de la castrat/sterilizat? Zic si eu. In rest, precoce copila ta, si tare dulce 🙂
Are, dar e minuscula si acoperita de blana. Am cautat-o intr-o zi, nici urma de ea. 🙂
soooooo cute!!!!!
si baietelul meu pana la varsta de 2 ani si ceva tot „mau” zicea la pisica!!!!:-)))
o saptamana super va doresc!!
O intrebare, Printesa Ioana, un pic off-topic: in cine a avut Printesa incredere sa-i castreze pisica? Eu trebuie sa-mi castrez pisicile si nu reusesc sa depasesc frica de a le vedea cu burtica taiata…sau ca li s-ar putea intampla ceva rau din cauza deciziei mele de a dormi fara miorlaieli…
Ciocolata a fost castrata de dr. Bogdan Neagoe, in care am mare incredere. Era aici: http://www.sosvet.ro/. Au trecut 6 ani de-atunci, nu sint sigura ca mai e acolo…
iti pot da si eu o recomandare, daca imi permite printesa: http://www.falconvet.ro/
Dr. Radu Boncea este un doctor extraordinar, iti recomand din toata inima sa mergi pe mana lui.
Va multumesc, scuze pentru ca am scris fara nicio legatura cu subiectul postarii.
Altfel citesc frecvent blogul, mai des dupa ce primesc si newsfeed pe FB:)
Nu-s (inca) mamica, dar imi place sa-l citesc, gasesc multe chestii cu care sa empatizez, asa inainte de vreme:) Imi fura mai mereu un zambet sau o lacrima, sau o promisiune ca voi incerca si eu cutare reteta (btw, biscuitii cu mustar sunt geniali:D)
Multumesc si pentru sfatul cu pisica.
PS: de SpeedVet stie cineva ceva (de bine/de rau?) Mi-au fost recomandati si ei…
Nu stiu de ce dar mie nu mi-au iesit biscuitii cu mustar am respectat reteta printesei cu mai mult mustar si mai putin unt dar imi iese un aluat lipicios chiar si dupa ce sta la frigider pe care nu prea reusesc sa-l tai felii
Poate nu are suficienta faina? Sau poate nu l-ai lasat suficient la rece?
Nu stiu, eu am facut reteta de mai bine de zece ori si a iesit ok de fiecare data…
Abia astept sa inceapa sa gangureasca si nepotica noastra!
Buna! De putin timp am descoperit blogul tau si vreau sa-ti multumesc. De regula nu deschid pagina de internet decat daca am ceva important de cautat, dar acum a devenit obisnuinta sa citesc intai relatarile tale si apoi ma ocup de restul. Lucrul acesta il fac de la birou pt ca acasa am si eu o fetita de 1 an si aproape 2 luni care imi „ocupa” tot timpul. Cu cel mai mare drag citesc postarile legate de fetita ta si ma regasesc aproape in totalitate in trairile voastre. Tare bine mi-ar fi prins daca stiam de blogul tau acum 1 an. Sigur treceam altfel peste toate intamplarile avute cu Erika. Sanatate din belsug si un Craciun de vis alaturi de familia ta frumoasa! 🙂
foarte frumos si …..cumva adevarat!:)
Ce drăgălaşă îi şi ce grijulie e de mama, de tata şi de mau!
Minunata micuta! Abia astept sa se nasca si mandruta mea (pe care era cat pe-aci sa o cheme Sofia)!
O intrebare, Printesa: cum e viata cu mau si copil? Ca si eu am un motanel si in 2 luni ar trebui sa nasc. Toata lumea ma intreaba cand o sa dau pisica si evident ca refuz sa fac asta… Nu vad de ce n-ar putea coabita. Dar ma gandesc ca inca n-am nici mentalitatea de mamica panicata de orice (pe care sper sa nici n-o dobandesc).
Multu’!
http://www.printesaurbana.ro/2013/02/bebelusii-si-animalele-de-casa.html
Multumesc!
Ce dulce e!!! Nu știm exact ce o fi vrut să spună, dar îmi place să cred că își amintea de momentul în care ți-a auzit inima bătând tare tare, înainte să iasă din burtică 🙂