Cuminte-am mai fost, doamne!

Vineri seara am plecat la gratar. Gratar departe de lumea civilizata, prin paduri si aburi de riu pe care aproape ca nu-i vedeam de intuneric si pustiu ce era totul. Si tocmai cind imi spuneam ca o sa mi se rupa masina in patru de la gropitzele rurale de prin Bulbucata, am ajuns intr-un loc frumos, cu pat d-ala pe veranda, miros de perne de la tara si diiitamai gradina verde, pe care evident ca n-am vazut-o cit era de frumoasa, ca deh, era miezul noptii, deci intuneric. Si-am mincat peste bun la gratar, si urda cu brinza si cartof copti, am beut si-am zis bancuri, am luat bataie la whist (cinci dintre noi, ca unul, a cistigat, ca de obicei), la 6 dimi ne-am retras la somn, aia care au dormit, aia care n-au dormit, ca mine, au ascultat rasaritul. La 9 am inceput sa misunam, sa ne dregem cu cafea si tarta dulce de fructe, sa ne scuturam de somn si sa ne mijim ochii catre curtea care acum parca parca rasarea lunga si lata sub ochii nostri. Oameni buni, vorbe frumoase, primul gratar de anul asta m-a uns pe suflet si pe stomac.

Apoi ne-am infiintat din nou in Mogosoaia, sa cautam terenuri. Nedormiti, deshidratati, cu fruntea in forma de dezamagire, am mers incet pe strazi sparte si n-am gasit decit petece de pamint ori prea mari, ori prea scumpe, ori flancate de vecini care-si pirlesc porcul la drum, sa vada vecinu cit de mare-i stratu de slanina.

Seara am revenit acasa la noi, cu fire de iarba de Bulbucata prinse-n tenisi. Am dormit dusa niste ore, apoi am iesit sa miros noaptea muzeelor la o bere. Ne-am intors acasa fara sa calcam vreun prag de muzeu, ca le-am cam vazut pe toate anii trecuti. Si pentru ca eram frinti de oboseala.

Azi m-am trezit la 9 sa gatesc. Am facut o supa de rosii cu smintina fina si paste cu ciuperci. Apoi am dat o fuga sa iau acreditarea la concert, dupa care-am merg sa maninc melci. Unde altundeva decit la Escargot.

Bai, e un loc nemaipomenit asta. Leagan in gradina, cismea cu sapun de casa, sa te speli de oras inainte sa-ti bagi dejtele in cochiliile lucioase, gutui si meri cu fructe crude, vin dulce si rece.

Melcii, buni, nu zic, cu unt si usturoi si patrunjel tocat, dar m-a cam strins in spate sa-i rontai. Ca deh, sint si ei niste persoane, doar ca mai mici, cu ochi si casa, care poate si-au facut planuri pe lumea asta. Am mincat doar trei, si p-aia abia i-am inghitit, gindindu-ma la altceva, ca deh, mi-era rusine de gazdele primitoare. Daca sinteti genul de persoana care maninca melci, mergeti la Escargot, pe strada Toamnei.

Au si-un melc de lemn pe care-l puteti plimba prin curte. Sotzul meu l-a inchiriat pentru o tura.

La desert luati musai inghetata casei, tarta de pere si crema brule. Pe toate, nah, ca sa nu va frustrati ca pierdeti ceva bun.

Acum fug la concert, ca ma grabesc oamenii astia p-aici. Am cizmele de cauciuc, am si pelerina de ploaie, fusta cu dantela si inima de rocker la mine.