Acum trei seri, Sofia mi-a spart buza de sus. Din nou. A șasea oară în doi ani, aceeași buză. De data asta s-a repezit să mă pupe și mi-a tras un cap în gură de-am văzut constelații. Cîteva ore mai tîrziu, mă arată cu degetul și spune:
– Mama, uaaa, buza partă! Sosia part buza! Hihi! de parcă ar și aștepta ceva premiu pentru asta. Apoi tot ea constată că buza mea de jos e miiită (mică), în timp ce aia de sus, umflată ca o roată de tractor și cu ditamai coaja în vîrf, e maaaie (mare). Păi da, ce să zic, așa se întîmplă cînd primești un cap în gură, o buză o ia înaintea celeilalte.
De fiecare dată cînd mă lovește din greșeală, tot ea plînge. Eu încerc să-mi înghit răcnetul de durere și să țin prizoniere lacrimile de suferință ascuțită, dar o figură scremută și-un rictus oribil tot îmi scapă. Și ea se prinde că iar m-a lovit și se pune pe văicăreală. Auuuuu, mama, bubaaaa! Și trebuie s-o iau în brațe s-o consolez, să-i spun că nu mă doare, deși încă am respirația tăiată după ce mi-a tras un ciocan în genunchi sau m-a mușcat de deget atît de tare că mi s-a învinețit unghia. Greu o conving să mă ierte că m-a lovit, în cele din urmă însă mă roagă să-i șterg lacrimile și s-o pup, pentru ca trei minute mai tîrziu să facă mișto de vînătaia mea, de buba de pe frunte, de șchiopătatul meu recent, de tălpile mele găurite de lego.
N-ai cum, deci chiar n-ai cum să n-o iubești (și să nu ții gelul de arnică la îndemînă).
Pe vremea noastră, era oleacă invers, mai țineți minte?
Da, da, pățim și noi, cam de cinci ani încoace, așa… :)) Și să vezi cum e când e un cap și-o mână de băiat, de-alea zdravene toate, cu o plăcere intensă de-a se juca… de-a luptele! Deh, o fi instinct, că mereu mă întreb asta… băieții cu mingea și luptele, fetele cu păpușile și oalele, e ceva instinct acolo, sau, totuși, educație și învățare?
Sofia foloseste papusa mare de plastic dur drept buzdugan sa rastoarne cortul, deci nu stiu ce sa zic despre instinct.
Da, știu ce zici. Au o capacitate uimitoare de-a adapta… de exemplu, am încercat mult să nu-i cumpăr Puștiului jucării arme, gen pistoale sau săbii… crezi că nu-și face singur din tot ce poate? Din bețe, din cuburi Lego, din te-ai mira ce…
Dacă nu e instinct, și nu e nici educație – că e clar că nu i-ai explificat cum să răstoarne cortul cu păpușa sau eu cum să lupte – ce e? Pur și simplu nevoia de-a-și exprima dominația asupra a ceva?
Când eram micuță, pe la 4 ani, aveam o geacă cu un guler ce-mi ajungea până la buze, obișnuindu-mă să-l ronțăi. Așadar, noaptea, mereu căutam un colț textil ceva, să tot ronțăi. Am nimerit în schimb o bucată de piele de-a maică-mii, mușcând-o și speriind-o. M-am trezit și eu și-am început să plâng, realizând că am rănit-o. Astfel, mama cu fața schimonosită tot pe mine a trebuit să mă împace. Atât îmi amintesc eu din astfel de experimente, dar pun pariu că s-au mai întâmplat și altele.
Mie mi-a povestit mama ca atunci cand eram bebelus ma culca pe burta. Si intr-o dupa masa cum dormea ea asa cu mine pe burtica, eu m-am apucat de supt, dar nu am nimerit sanul. Cand s-a trezit a zis ca era vanata la subbrat de atata supt. Va dati seama ce copil perseverent am fost de nu am plans, desi nu curgea nimic de acolo.
Oricum, din ce ne povestesti, o iubim si noi un pic pe Sofia ta.
Multa sanatate la toti!
Placerea cea mai mare a Marei (care este cu 2 zile mai mica decat Sofia) este sa se tranteasca peste stomacul meu atunci cand stau lungita in pat. Atunci am o senzatie de mutare a ficatului in plamani… Tatal ei care ma compatimeste din priviri ii zice „hai tati sari pe mine” dar ea horarata se mai arunca odata si tipa: „hopa, mamiii doaie, hopaaaaa”.
:)))))))))) au!
Unul din fratii mei, nu stiu ce varsta sa fi avut dar era destul de mic, intr-o noapte, in somn, s-a urcat pe tata care dormea si el si i-a tras doua palme. Dimineata a spus ca visa ca se lupta cu un baiat.
E simpatic cand citesti dar nu mai e la fel de „funny” cand o patesti :)) ! E scumpica, draga de ea, ca tot ea plange :))
Eu am avut mana in ghips cand eram mica, si dormeam cu mama. Intr-o noapte m-am intors cu avant si i-am spart mamei nasul cu ghipsul. Nu se mai pun la socoteala suturile date din burtica, de credea tata ca o sa aiba baiat si il face fotbalist.
hm,upsi,pai daca se va duce intre copii…?
Si pe vremea noastra poate fi invers – depinde de parinti. Am fost 3 zile la munte si am nimerit in vacanta copiilor, adicatelea era plin de parinti cu copii. Ce mi-au auzit urechile, cate zbierete si urlete (ale parintilor adica), azi dimineata chiar era una de-mi venea sa-i dau eu cu ceva intre ochi, asa s-a repezit la copilul ala.
Spun drept, am ras. Iarta-ma, dar nu m-am putut abtine:))
Acum…spun drept si ca am fost miscata de faptul ca ea plange cand te loveste. Pentru ca Andrei rade si zici ca n-are bucurie mai mare decat sa ma vada pe mine ca ma stramb sau ca bag cate-un scheunat chinuit cand imi zboara -fara sa vrea, e drept- cate o palma peste ochi, cap in gura, cap in burta, picior in sani, ect-etc… (lista ar fi foarte lunga, dar nu sa plictisesc cu nimicuri:P)
A! Mai am ceva: avand fata, sper ca vei scapa de faza „ce amuzant e sa arunci cu obiecte in..parinti”..prin care trecem noi acum. (2 ani si 2 luni). Nu se intampla des, dar cam o data la cateva zile zboara ori cate-o carte (cartonata ca mai toate cartile lui), cate-o masina, etc-etc.
N-as fi crezut ca un tzanc asa mic are atat de multa forta…. Si directie! 🙂
Delicios postul tau, ca mai toate, de altfel. Nu m-am putut abtine sa nu rad desi sunt la birou.
Si eu o patesc mereu, „servesc” mai ales in capete in nas, dar puiul meu nu plange, vine si ma pupa si imi spune „Gata, mami, gata, pup!” si zau ca imi trece!
eh tine de …echilibru si coordonare. eu muiere in toata firea (33) ii dau capuri in gura si coate in stomac lu barbatu-mi-o. asta numai cand sunt somnoroasa si /sau obosita.
inca nu avem bebe dar de vom avea vreodata o sa iasa probabil la fel de artagoasa ca mine :))) [a se citi cap in gura, cot in stomac, etc]
Cand creste poate nu mai rade de buba , dar eu si acum primesc cate un picior in gura cand doarme, sau un cap in gura cand ma pupa cu avant… partea buna e ca nu mai musca!
Cand doarme se baga in mine..eu fug in capat de pat, el-lipitoare- dupa mine..In somn, ma cauta, ma simte, ma gaseste, se lipeste.. Uneori, cand ma gaseste se arunca asa…direct cu capul pe burta mea, de-mi muta organele interne:))). Cred ca la prima ecografie cand s-or mira aia ca splina mea e in locul ficatului si ficatul pe la apendice, o sa stiu ce sa le explic:P
Si la noi s-a rarit mult muscatul. Dar toata vara mi-era jena sa pun fusta scurta, caci eram vanataie rotunda-dupa vanataie rotunda…vreo trei pe fiecare picior. Am ajuns io la concluzia ca-i plac copilului picioarele mele, d-aia nu se putea abtine!! :)))
A mea fata are o placere nebuna atunci cand stam intinse, ma mangaie si sta linistita si apoi urca cu mangaierile spre cap…si ma trage de par…ii plac mai ales perciunii;)))) are aproape 9 luni….sa-mi fie frica pentru mai tarziu?