Acum 8 ani pe vremea asta, nu dormeam si nu mîncam. Tot ce făceam era să învăţ şi să privesc cum se lovesc genunchii mei unul de altul într-un continuu tremur nervos. Beam multă cafea. Fumam mult. Vorbeam în citate. Aşteptam ziua zero ca pe cel mai gros hotar peste care aveam să trec în drumul meu spre o viaţă cu de toate. Simţeam cumva că dacă examenul ăsta iese rău, totul avea să iasă rău. A fost primul şi ultimul examen pentru care am învăţat tot. Am trecut prin miile de pagini de materie de zeci de ori. Mi-am imaginat sute de subiecte pe care le rezolvam în cap în tramvai, pe budă, fumând, aţipind la job. Aşa m-am pregătit eu pentru licenţă. Două luni de stres continuu. De parcă urma să mi se taie capul cu lista de subiecte. De parcă nu mai puteam continua să scriu dacă nu luam licenţa cu notă mare.
Şi a venit ziua cu pricina. Irina m-a luat de acasă cu oltcitul ei vechi, şi pînă am ajuns la Leu am fost convinsă că o să murim lovite de un camion. N-am murit. Am intrat la examen. Am primit subiectele, care nici nu m-au ucis, nici nu m-au înviat. Drept dovadă că le-am uitat complet, chiar de a doua zi. Îmi amintesc că am scris cinci ore (sau or fi fost patru) încontinuu. Am făcut scurtă la mîna dreaptă. Îmi aminteam tot, cu exemple, cu citate. Am ieşit din sală beată de uşurare. De-acum nu mai conta decît că trecuse.
Următoarele zile le-am petrecut cu toţii în cantinele şi bodegile din campus. Mai jucam o carte. Mai beam nişte beri. Mai poşteam un Lucky Strike. Mai trimiteam un băiat să verifice dacă nu cumva s-au afişat listele cu note. Mai aţipeam cu capul pe masă. Nu puteam să plecăm către camerele noastre de cămin. Trebuia să aflăm.
Curînd, am aflat. Am luat notă mare. Foarte mare chiar. Care nu mi-a folosit la nimic, niciodată. Am şi uitat cîte sutimi peste 9 erau acolo. Ce n-am uitat însă e mai tot ce-am învăţat lunile alea. Atunci mi se părea teorie goală. Acum îmi fac meseria pe baza lucrurilor acelora. Fac alegeri în fiecare zi, cu o uşurinţă care se datorează şi instinctului, dar şi lucrurilor pe care le-am învăţat pentru acest examen care mi-a mâncat o vară întreagă. Trăiesc din scris pentru că am fost serioasă şi speriată atunci. Pe vremea aia, credeam c-o fac pentru notă. Acum ştiu c-am făcut-o pentru mine, pentru scrisul meu. Mi-e greu să spun cuvîntul carieră, îmi displace, nu despre asta e vorba. E vorba despre etică, deontologie, bune practici, decizii rapide şi bune, conştiinţa lucrului bine făcut. Şi despre plecatul din redacţie în fiecare zi cu un zîmbet satisfăcut. Am schimbat şi azi lumea puţin. Sau măcar am încercat.
Aşa că baftă la licenţă foştilor studenţi. Nu vă stresaţi, că trece. Iar simplul fapt că a trecut prin voi şi voi prin el vă face mai buni!
Sa fie! Multumesc… again 🙂
Am aterizat acasa dupa o zi plina de clienti care mai de care, cu gandul ca vreau sa scriu multe pagini la licenta (eu am doar proiect si prezentare, nu si examen), am dat de tine si mi-au dat lacrimile. Sunt convinsa ca o sa treaca cu bine dar simt ca o sa ma ucida incet urmatoarele doua saptamani. E bine de stiut ca oameni pe care ii admir au trecut cu bine de asta si le-a fost de folos. Sa fie!
P.S: Ti-am trimis un mesaj pe fb, nu stiu daca ai apucat sa-l citesti.
Uai, si eu am avut emotii, desi nu era grav ca era particulara. Mi-am scris cu grija si sarguinta lucrarea "Arta de a face televiziune in Romania", dar am sustinut-o 5 minute. Am luat nota mica la scris. Nu a contat niciodata. Nici macar nu mi-am ridicat diploma (btw, bine ca mi-ai amintit).
O sa am emotii grave la asta de regie.
:*:*:*
Ioana, am dat licenta anul trecut si inca sunt furioasa ca dupa 4 ani in care chiar am invatat, am dat un examen la care au picat mai bine de jumatate de studenti si restul am trecut… da, am trecut, ca altfel nu ii pot spune. Daca la admitere s-au luat note de 6, ca vezi doamne, ce greu e sa intri… la iesire s-au asigurat ca nici nu apucam sa scriem tot examenul. Iar acum, cand mi s-a eliberat diploma de licenta.. pe ea scrie ca am terminat "stiinte sociale" desi am dat la bucuresti tocmai pentru relatii publice si publicitate. Acum vreo doua saptamani, decanul FJSC declara senin ca sorry, ministerul nu a aprobat termenul de Relati Publice si Publicitate… deci nu poate aparea pe licenta ca am terminat sectia la care am dat… sectia care e trecuta pe situatia scolara… as zice ca facultatea nu imi foloseste la nimic, nu licenta, ca in afara de faptul ca am plecat la erasmus un an, nu am pentru ce sa ii multumesc. Isi bat joc de noi si acum, cand au terminat-o!Scuze, sunt nervoasa…recent am aflat ce va scrie pe diploma pe care am asteptat-o un an sa o elibereze.
Ce amintiri mi-ai adus! Si eu am dat licenta tot in Leu, dar in urma cu 7 ani, acuma ma gandesc ca ne-om fi intersectat pe acolo in anii petrecuti 😉
In veci nu m-au interesat notele si mereu am stiut ca e ceva mai important, dincolo de note – placerea imediata de a afla si nevoie mai tarzie de a sti.
Daca am avut emotii a fost pentru ca imi era frica sa nu imi joace memoria vreo festa sau sa apara ceva – asta doar la cele care erau un da sau nu clar, intri/nu intri, treci/nu treci, castigi/ratezi.
Dar stiu despre ce vorbesti. Pacat e ca unii invata, se streseaza, pierd noptile siiii, nu raman cu nimic, cu nimiiiiic si as fi ipocrita sa zic ca nu mi s-a intamplat.
Volunteer's Princess, intr-adevar, notele nu conteaza. Chiar nu are rost sa alergi dupa ele, desi uneori conteaza.
Eu ma refeream la notele mici pt care devine faimoasa FJSC la admitere, tocmai pentru ca le dau asa, oarecum sa iti dea peste nas ca vezi, la "noi" cine ia 8 e tare 🙂 Si ca astfel iti creeaza impresia ca trebuie sa te ridici la un anumit nivel pe care ei il vor impune.
Dar dupa ce intri, nu e chiar atat de greu.
Am invatat anumite lucruri utile, cum zice si Ioana, care acum ma ajuta sa scriu. Dar cred ca atunci cand am intrat acolo eram un copil naiv cu asteptari mult prea mari si la sfarsit mi s-a parut ca a fost multa teorie, unele carti scrise chiar sec, altele voit greoi si la sfarsit un examen de licenta bazat pe detalii si chestii de toceala. M-as fi asteptat sa fie macar o parte mai creativa. Nu sa iesim ca niste robotei care stiu sa recite despre sistemul de semne al lui Saussure 🙁 simt ca totusi am invatat putine lucruri practice.
Si pentru cei care spun ca practica o faci singur, nu la facultate, am intalnit studenti din alte tari, Finlanda de exemplu, unde o facultate de comunicare inseamna a petrece cateva ore pe zi intr-un studio tv sau de radio, a scrie zilnic stiri, materiale…
scuze, Ioana, m-am cam lungit :p ma opresc.
Adina, sa stii ca noi am facut multa practica in FJSC. Am iesit mult pe teren, am filmat, am montat, am editat, profesorii ne-au ajutat sa intram in practica, apoi ne-au indemnat sa ne angajam devreme si ne-au lasat sa lipsim de la cursuri si seminarii… Pentru mine una, facultatea asta a fost foarte utila, si teoretic, dar si practic. Examenul de licenta nu-l comentez, a fost poate mai greu decit era cazul. Dar programa si profesorii (cu mici exceptii) mi s-au parut foarte misto. Si asta se vede si in carierele colegilor mei de an, care majoritatea fac presa buna de toate soiurile (redactori sefi, prezentatori si producatori tv, manageri de presa)… Imi pare rau ca experienta ta spune altceva, sint sigura ca intre generatiile noastre au survenit modificari de programa, de atitudine…
wow, sa stii ca era mai bine pe vremuri, cum s-ar spune. Noi practica, aproape ioc. Am filmat o singura data pentru un proiect, ceva scurt. Atat. Practica am facut vara, ce-i drept, dar nu in timpul anului. Cam nimic pe teren.Iar despre incurajat sa lucram devreme, nici vorba, multi dintre cei care lucrau nu intrau in examen. La unele seminarii, 3 absente erau suficiente pentru a nu fi primit.
Nu ma intelege gresit, nu a fost totul atat de negru. Am spus, am invatat si lucruri utile. Nu pot arunca acum cu n pietre. Mai mult sunt suparata si de faza cu diploma, ca ai impresia ca ai intrat la o sectie si la sfarsit ti se spune ca nu e aprobata 🙁 lipsa de onestitate chiar m-a deranjat.
Dar de ce ai avut tu parte, chiar nu se mai intampla, imi pare rau sa spun asta, am foarte multi colegi destul de nemultumiti. Da, acum toti si-au gasit ceva de lucru ok. Dar, s-ar putea mai mult, mai ales ca au bagat foarte multe locuri la taxa in ultimii 3 ani si au bani mai multi insa calitatea … Sper sa fie mai bine 🙂
E prima oara cand intru aici, dar in mod sigur nu ultima!
Si eu o sa dau licenta la anul… Inca nu ma gandesc la ea. Sau cel putin incerc. Desi pe noi profesorii ne-au pregatit psihologic de prin anul I. Nici nu stiu ce-i mai rau: sustinerea lucrarii sau examenul din absolut toata materia! O sa aflu eu.
Oana, bine-ai venit! Nu-ti urez inca bafta, mai e pina la anul!
cand iti citesc blogul am impresia ca mananc o briosa de ciocolata cu afine si glazura roz + lapte. despre orice ai scrie, imi dai starea aia de "acasa". nu te cunosc, dar te citesc de mult timp si cred ca esti o persoana minunata. 🙂
Maria, comparatia ta ma flateaza, nici n-ai idee cit! Multumesc.
SA FIE!!! saru’ mana
Baftoi si celorlalti care vor citi!
si eu am licenta peste doua saptamani…:( si desi m-am pregatit temeinic…am o oarecare strangere de inima…va pup o zi frumoasa sa aveti:(