Stiti oamenii aia care te seaca de puteri? Care stau la masa cu tine – intotdeauna incercind sa-ti vinda ceva (un abonament, o masina, un suflet) – si te storc de vlaga? Pentru ca spun un lucru pe care tu-l stii foarte bine. Ca ai nevoie de aer ca sa respiri, de exemplu (in practica, „aceasta casa este perfecta pentru tine, pentru ca e la gri si poti sa ti-o finisezi cum vrei”, sau „aceasta masina este perfecta pentru tine pentru ca e mica si consuma putin”, ori „acest abonament e perfect pentru tine pentru ca e ieftin”).
Apoi il repeta acest lucru pe care tu il stii foarte bine (si el stie ca il stii) de niste zeci de ori, in frazari diferite, ca argument in demonstratii diferite. La inceput, incerci sa te aperi. Sa ii spui ca stii. Ca respiri si tu la rindul tau, de unul singur, de vreo 30 de ani (ai vizionat deja 100 de case, ai condus deja mai bine de 10 masini). Da, dar el stie mai bine ca tine, ceea ce ii da dreptul sa ti-o spuna. Din nou si inca o data. De cinci ori la puterea a patra. Si incearca sa fie amuzant. Incearca sa iti atinga bratul cu un deget, a citit el undeva ca asa comunica mai bine. Ride singur. Transpira. Noteaza ceva. Scoate laptopul sa-ti arate un grafic despre eficienta respiratiei.
Peste 30 de minute, simti un inceput de migrena. El ii da inainte neobosit. E la a saptea intilnire azi, si e mai in forma ca niciodata. Pai sigur, ai nevoie de aer ca sa respiri. Aer care tie incepe sa ti se taie. Incerci sa tragi concluziile cu un Deci sugrumat si sa te retragi elegant. Dar el mai are de repetat inca de opt ori faza cu aerul. Pina nu spune toata poezia, nu se ridica de pe scaun. Deja ti-e rau. Ti-e foame, sete, te doare capul, te dor ochii, te foiesti, iti vine sa fugi, dar te afunzi mai mult in scaun. Esti condamnat sa inspiri platitudinile acestui om plictisitor ale carui eforturi sint inutile din start, cam orice-ar vinde. Deja nu-l mai auzi, il vezi ca da marunt din buze, da din miini, zimbeste, se simte invingator. Simte ca te-a convins. Ca o sa cumperi de la el. Ca il placi. Ca mai ai putin si il aplauzi.
Iar tu nu te gindesti decit la cum naiba ai reusit sa iti irosesti atit de cumplit o ora din viata si la cita ciocolata trebuie sa maninci sa te pui la loc pe picioare dupa intilnirea asta care te-a scurs de orice picatura de chef de viata.
Ma duc sa ma culc. Aici, pe tastatura. Sint epuizata. Epu…i…zzz….
Asa este, stiu despre ce vorbesti, si pe mine ma enerveaza. Insa agentii de vanzari, ca despre ei am inteles ca e vorba, fiind platiti de cele mai multe ori sau in majoritatea cazurilor, din procentul pe care il realizeaza vanzand ceva, fara un salariu fix, incearca si ei sa convinga cum pot, ca altfel nu-si i-au banutzul.. Ca ar putea sa foloseasca o alta tehnica de abordare si de convingere, fara sa sufoce efectiv omul, sunt perfect de acord cu tine. Te pup. Eve
Fostul meu iubit era exact asa,in jurul lui toata lumea era obosita si fara chef.Efectiv ma seca de viata fara sa faca ceva anume,in momentul cand intram la el in casa trebuia sa ma asez pe undeva caci ma simteam lipsita de energie.Era tare ciudata senzatia,dupa 1 ora in preajma lui deja dispozitia mea se schimba in rau.
Eve, nu e vorba numai despre agenti de vanzari, ci despre oricine incearca sa te convinga de ceva, de orice, fara pic de talent sau empatie. Bleah!
Ramona, si cit ai rezistat cu el? Brrr, tre sa fi fost oribil. Cunosc si eu multi astfel de vampiri, chiar prea multi. Hm… Oare de la ei mi-or veni migrenele?
am simtit asa ceva, pe langa starea de somnolenta si epuizare am avut o durere ingrozitoare de cap,o moleseala inexplicabila, parca curgeam (asta am simtit)si nu cred ca e vb numai de cei care vand chestii,sant oameni care au "darul" asta.
data viitoare incearca sa le eviti privirea…ca pe ei nu avem cum,din pacate!
I-mi.permit sa mai comentez din cand in cand ,la unele posturi,desi amobservat ca nu prea publici anonimi…i-mi plac f. tare toate povestioarele tale…chiar m-ai sensibilizat enorm la postul cu batranica care plangea…referitor la vampirii energetici…ei exista la tot pasul,te storc de vlaga pana la ultima molecula. Te streseaza,te agaseaza,te deprima,te sufoca efectiv.Unii sant acuzatori si vesnic nemultumiti,in vreme ce altii sant spectaculosi-lor li se intampla cele mai teribile accidente,au cele mai savuroase povesti,iar viata lor este o emotie continua.Indiferent de tipul de vampir pe care il intalnesti,trebuie sa fugi mancand pamantul.Influenta lor este mai daunatoare sanatatii decat colesterolul!!!!!!!Te pupa Claudia.
UPS! uneori imi este frica, in raport cu unele persoane, dragi de altfel, sa nu fiu eu "vampirul energetic".
Mi se intampla rar sa ajung in halul asta de hartuita si sa nu pot controla situatia: se mai intampla la munca – se trezesc unii sa explice ceva ce stiiiiiiiiiiiiiiiiiiu si partea pe care n-o stiu intarzie sa apara.
Mai sunt cele cu rudele bine intentionate care te tin la masa, in telefon, pe strada de vorba de nu mai stii de tine si dai cu sfaturi, dai cu amintiri… dar aia e o cruce pe care fiecare o duce cum poate.
Cu nenumarate pauze,am rezistat aproape 4 ani….dar in mod sigur eu nu mai sunt aceeasi,de fapt nimic nu mai e la fel. Am imbatranit,am obosit,am trait in singura relatie o viata.Toate refularile acelor ani au conturat in toamna,la "finalul cel mai final,mama finalului,cireasa cruda de pe tortul putred"(:D) ,primul blog.Nu am mai scris acolo de mult timp,imi reciteam postarile si retraiam totul.Asa ca am preferat sa il contracarez cu un blog de beauty unde mi-e mult mai usor sa ma adun. Nu l-as sterge insa niciodata,pentru ca intr-un fel imi place cicatricea. Ma tine departe de redeschiderea voluntara a ranilor, e centura mea de siguranta sa nu mai cad inapoi.Cred ca persoana de langa ar trebui sa incarce pozitiv,sa-ti dea energie,nu sa te simti pustiit si vesnic obosit.