Acum doi ani pe vremea asta

Acum doi ani pe vremea asta a fost cea mai plină zi din viața mea. Ziua care m-a schimbat cel mai mult, care m-a durut cel mai mult, m-a speriat cel mai mult, m-a bucurat cel mai mult. Voiam atît de mult să o țin în brațe, să NU mai fiu gravidă, să știu că e sănătoasă, să-i văd moaca, să începem odată viața în trei, că prea o așteptasem vreme îndelungată.

Și cînd mi-au pus-o pe piept prima oară și-am văzut-o cît era de albă, de curată, de flămîndă, de sigură pe ce are de făcut, cu părul negru lipit de cap și cu ochii tulburi lipiți de ai mei, am zis: hait, gata, m-am multiplicat, am produs o nouă ființă de care sînt responsabilă 100%, ba mai e și simpatică, pariu c-o să-mi ia mințile cît ai zice fericire.

IMG_2647

Și-am rămas așa o vreme noi două. Eu amorțită de la mijloc în jos, ea bucuroasă că m-a regăsit, pierdută în haine prea mari, cu unghii lungi bine înfipte în cămașa mea de lauză. Apoi a trecut prima noapte, eu și ea și omul în aceeași cameră. N-am închis un ochi. Eram ca leoaica la pîndă, s-o aud cum respiră, dacă înghite lapte, dacă are gaze. Mi-a zîmbit de cîteva ori și gata, m-am topit. Taică-su sforăia pe canapeaua de însoțitor, eu prea eram beată de hormoni și calmante și dureri de uter, n-a fost chip să pun geană pe geană. Apoi nu mai știu ce-a mai fost, multe vizite, controale, măsurători și sfaturi, venitul acasă cu puiul de femeie care încă nu știa prea bine pe ce lume e, plimbatul în brațe, plînsul tuturor pe toate părțile, ba de fericire, ba de oboseală, bucuria, uimirea, rugăciunile, dar cel mai des uimirea. Sofia ne-a uimit, ne-a lăsat cu gurile căscate, ne-a făcut să ne gîndim la lucruri. De-atunci nu trece seară să nu ne trîntim frînți pe canapea, spunîndu-ne: Doamne, ce minune de copil…

Ieri în mașină ne pregăteam să pornim spre parc și mama a întrebat-o la ce se gîndește de se uită așa melancolică în față. Și ea a zis că se gîndește LA MAMA! Și eu mă gîndesc la ea tot timpul, e omul meu preferat, timpul cu ea e cel mai prețios lucru din lume, mă vindecă, mă crește, mă bucură ca nimic altceva pe lume.

Au trecut repede doi ani, deși în primele luni număram minutele și tare greu păreau să mai treacă. Acum, că e ditamai omul de 90 de cm, totul e atît de ușor și de frumos că ne vine s-o luăm de la capăt. Oh wait, am luat-o deja de la capăt. 🙂

Acum doi ani pe vremea asta plecam spre maternitate cu contracții la 5 minute, gîndindu-mă că e ultimul drum pe care-l facem singuri. Habar n-aveam ce fel de companie mă așteaptă! E bine să fii mamă, e activitatea mea preferată!

Sofiei o să-i scriu o scrisoare pe care i-o ascund în plic în cufărul ei cu amintiri, s-o citească mai încolo. Practic, o să-i spun cît de mult o iubesc, cît de fericită mă face și ce minunată e, doar că o să folosesc mai multe cuvinte. 🙂

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4265

50 comentarii

  3. La multi ani!! Multa sanatate ii doresc micutei , noroc si sa aiba parte de o viata fara greutati!!! Ce repede trece timpul!!!!

  4. La multi ani micutei Sofia!
    Te citesc cu mare drag, de mult timp, chiar daca nu am curaj tot timpul sa scriu. Multumesc!

  6. Dragă Prinţesă,
    Te citesc de ceva vreme şi de această dată nu mă pot abţine să îi urez minunatei tale Sofia La mulţi ani şi multă sănătate. Am şi eu o fetiţă de 9 luni care s-a născut în acelaşi loc şi retraiesc momentul naşterii la fiecare poveste a ta despre acest moment. Mi-au dat lacrimile la postarea de azi. Multă sănătate tuturor! Silvia şi Ilinca

  15. La multi ani, Sosia! Sa fii sanatoasa, sa o bucuri si sa o iubesti pe mami in continuare! Ce frumoasa e fericirea asta! Ma bucur ca o inteleg pe deplin…mamica de Miuna, 1 an si 7 luni 🙂

  16. La multi ani, Sofia! Sa fii sanatoasa, norocoasa, sa te-nconjori de oameni placuti si destepti, sa-i ai pe cei dragi mereu aproape, sa fii creativa, sa ai timp de tine si de pasiunile tale, sa te dezvolti frumos si armonios pe dinauntru si pe dinafara, sa-ti fie zilele insorite chiar si cand ploua, sa te bucuri de viata, sa iubesti si sa fii iubita!

  20. Multi ani in Iubire familiei princiare.
    Ma ajuti sa fiu o mama mai buna pentru cei 2+1 baieti ai mei. Iti multumesc ca imi scrii mereu.

  23. La multi ani fiicei tale, sa-ti traiasca si sa va bucurati una de alta!
    Te citesc cu mare drag,de ceva timp…scrii atat de frumos,cuvintele tale ating sufletul. Felicitari!
    Multa sanatate si sarbatori binecuvantate tie si familiei tale! Astept cu nerabdare noi postari!

  24. mare sarbatoare mare. hip hip ura! hip hip uraa! 🙂

    eu vreau sa-ti dedic o poezie… (mi-ar placea ca mami s-o scrie pe o foaie de hartie galbena si s-o puna undeva, intr-un colt de album (presupun ca-i ocupat cufarul 🙂 ) si s-o cititi impreuna cand va fi vremea cititului, sau mai curand, dar mami va face ce si cum va considera ea 🙂 am incredere in ea)

    Învaţă de la toate (de Traian Dorz)

    „Învaţă de la apă să ai statornic drum,
    Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
    Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
    Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.

    Învaţă de la pietre cât trebuie să spui,
    Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
    Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,
    Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

    Învaţă de la toate, că toate-ţi sânt surori,
    Să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
    Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
    Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.

    Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
    Învaţă de la apă să nu dai înapoi.
    Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
    Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.

    Învaţă de la soare ca vremea s-o cunoşti,
    Învaţă de la stele că ceru-i numai oşti.
    Învaţă de la greieri – când umerii ţi-s grei
    Şi du-te la furnică să vezi povara ei.

    Învaţă de la floare să fii gingaş cu ea,
    Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa.
    Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
    Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
    Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
    Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!”

    La Multi Ani!

  29. De la inimioara era 🙁 Scrisesem mai mult. Noroc cu memoria browser-ului :D. Reiau:

    Cat de frumos ai scris, din nou. Mi-am adus aminte de nasterea Sofiei mele, de emotiile de atunci, incomaparabile cu nimic altceva… La multi ani fericiti Sofiei voastre, si voua ca familie, impreuna >:D<

  33. eu ma gandesc la mama; cred ca este fantastic si teribil sa fii mama
    🙂
    obiceiul este sa felicitam aniversatul/ aniversata, insa eu ma gandesc la mama intotdeauna si la combinatia de bucurie-suferinta-grija pe care a trait-o, respectiv o retraieste in ziua de nastere a copilului si in fiecare zi, de altfel
    Sofia este o norocoasa avandu-te alaturi, Ioana… sa te bucuri de bucuriile ei! si cum bine zicea cineva prin zona, sa aiba o viata fara griji 🙂

  41. De multe ori am vrut sa scriu si eu despre ce simtiri imi provoca experienta de a fi mama, dar citesc de la tine si ma gandesc ” nu are rost, ea scrie deja atat de frumos…” 🙂 dar in postul asta am tresarit sufleteste la expresia „ma vindeca”… Da, ai prins foarte bine aspectul asta, o simpla atingere a copilului, o privire sau mirosul acela si…nenumarate rani uitate se vindeca…
    E o idee buna cred, asta cu un cufar cu de toate de cand copilul era bebe pentru adultul de mai tarziu, trebuie sa incropesc si eu ceva, ca altfel ar fi pacat…foarte frumos post, thank you!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare